Incidentele atribuite Rusiei în Europa devin din ce în ce mai provocatoare, incluzând atacuri asupra infrastructurii, drone care pătrund în spațiul aerian al NATO și confruntări pe mare. Guvernele europene incep să recunoască deschis responsabilitatea Moscovei și își întăresc măsurile de apărare. Întrebarea crucială rămâne: ce reacție ar putea determina Kremlinul să renunțe la aceste acțiuni?
De la atacuri cibernetice la sabotaje fizice
Interferențele în alegeri, atacurile cibernetice, perturbările GPS și campaniile de dezinformare erau deja familiare pentru țările NATO înainte de invazia pe scară largă a Ucrainei. De la acel moment, operațiunile atribuite Rusiei s-au amplificat. Un studiu menționat de publicația ucraineană a consemnat 151 de incidente în Europa între începutul invaziei și martie 2026.
Printre cele mai recente evenimente se numără descoperirea unor drone cu explozibil pe aeroportul din Leipzig, într-un presupus plan de sabotaj orchestrat de Moscova. De asemenea, articolul menționează incursiunile dronelor rusești în spațiul aerian al unor state NATO și un incident în care o navă de război rusă a tras rachete de semnalizare către un elicopter militar danez.
În premieră, autoritățile germane au acuzat în mod oficial Rusia de organizarea unui atac fizic asupra infrastructurii din Germania, referindu-se la incidentul de la Leipzig. Kaupo Rosin, șeful serviciilor de informații din Estonia, a declarat că termenul „război hibrid” îi minimizează gravitatea și a cerut liderilor europeni să folosească expresia „terorism sponsorizat de stat”. Kaja Kallas, șefa diplomației Uniunii Europene, a susținut că această campanie prezintă „toate trăsăturile terorismului sponsorizat de stat”.
Unde este linia roșie?
Aceste atacuri au ca scop crearea unei stări de frică, perturba sprijinul acordat Ucrainei și testa limitele la care Moscova poate acționa fără a se confrunta cu un răspuns puternic, susțin oficialii și experții citați în articol.
Julian Pawlak, expert la Institutul German pentru Afaceri Internaționale și de Securitate, a subliniat un „gol în capacitatea de descurajare”: Europa dispune de măsuri reactive pentru a răspunde incidentelor, dar nu are o reacție clară între acestea și posibilitatea unei intervenții militare. Potrivit lui, reacția lentă și necoordonată a statelor europene permite Rusiei să evalueze „cât de departe poate merge”.
Un aspect complicat este stabilirea responsabilității. Moscova utilizează adesea intermediari, inclusiv persoane recrutate prin Telegram, explică Anastasia Pociumban, specialistă în amenințări hibride la Consiliul German pentru Relații Externe. Ea adaugă că, uneori, statele folosesc timpul necesar investigațiilor pentru a amâna măsuri costisitoare sau pentru a evita generarea de panică.
NATO a declarat încă din 2016 că un atac hibrid poate activa articolul 5, care se referă la apărarea colectivă. Totuși, nu există o definiție exactă a atacului care ar depăși această limită. Pawlak se întreabă dacă liderii europeni sunt conștienți de linia roșie care trebuie respectată.
Europa se apără mai bine. Cum poate descuraja Rusia?
Măsurile de apărare împotriva dronelor se îmbunătățesc la granițele NATO, marinele europene își protejează mai eficient infrastructura maritimă, iar anumite state blochează navele suspectate că aparțin flotei-fantomă a Rusiei. Totuși, provocarea principală rămâne prevenirea următorului atac.
După ce a acuzat Rusia în legătură cu incidentul de la Leipzig, Germania a decis să închidă un consulat rus, să restricționeze accesul la vize pentru cetățenii ruși și să ofere un sprijin suplimentar Ucrainei. Edward Lucas, jurnalist britanic și analist de securitate, consideră că aceste măsuri ar fi trebuit implementate cu mult timp în urmă, după anexarea Crimeei în 2014.
Experții intervievați de Kiev Independent sunt de acord că atacurile trebuie să devină mai costisitoare pentru Moscova, dar sugerează soluții diverse. Pawlak propune stabilirea unor consecințe clare: dacă Rusia acționează într-un anumit fel, statele europene ar trebui să anunțe anterior ce măsuri vor lua, cum ar fi livrări suplimentare de arme pentru Ucraina.
Lucas sugerează un răspuns mai greu de anticipat, prin luarea de măsuri în mai multe țări simultan. De exemplu, un sabotaj ar putea fi urmat de o anchetă privind spălarea banilor într-un stat și de reținerea unei nave nesigure în altul. În opinia sa, o astfel de reacție ar demonstra Kremlinului că Europa „s-a trezit”.
Cu toate acestea, Lucas avertizează că statele europene trebuie să fie pregătite să-și ducă răspunsurile până la capăt, inclusiv în cazul în care Rusia amenință cu escaladarea. Dacă o țară reacționează și apoi se retrage la prima amenințare, efectul ar putea fi contrar celui urmărit.
Exemplele anterioare ilustrează dificultățile cu care se confruntă statele aflate în prima linie. De exemplu, în 2022, Lituania a restricționat tranzitul către Kaliningrad al unor bunuri supuse sancțiunilor din partea UE, dar presiunea generată de amenințările Rusiei a dus la solicitări de relaxare a măsurii. Ulterior, Estonia a încercat să oprească un petrolier suspectat că încalcă sancțiunile, dar intervenția unui avion de luptă rus a împiedicat abordarea navei.
Astfel, Lucas propune o reacție comună: dacă Rusia încalcă spațiul aerian al Estoniei, reacția ar putea veni și din partea Suediei, Germaniei sau Marii Britanii. Această abordare ar asigura că țara afectată nu se confruntă singură cu riscurile unui conflict cu Moscova.
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/nu-mai-este-un-razboi-hibrid-sabotajele-atribuite-rusiei-devin-tot-mai-indraznete-iar-europa-nu-stie-unde-sa-traseze-linia-rosie
Sursa foto: Inquam Photos
