Am stat mult să mă documentez înainte de a răspunde la întrebarea „Este sigură mamografia în timpul sarcinii?”. Nu pentru că răspunsul n-ar fi, la prima vedere, relativ simplu, ci pentru că orice femeie însărcinată care primește o astfel de recomandare merită să înțeleagă fiecare nuanță, nu doar un da sau un nu tranșant.
Și, dacă m-aș pune în locul unei femei care tocmai a aflat că e însărcinată și în același timp simte ceva ciudat la sân, aș vrea ca medicul să nu îmi vorbească în cifre sau protocoale, ci să-mi explice uman și clar ce se întâmplă.
Mamografia, pentru cine n-a făcut niciodată una, e un tip de investigație imagistică prin care sânul e expus la o doză mică de radiații X pentru a se obține imagini detaliate. E un procedeu de rutină pentru femeile trecute de o anumită vârstă, mai ales dacă au istoric familial de cancer mamar.
Problema apare când, în acel peisaj al bucuriei și fricii pe care îl aduce o sarcină, apare și îngrijorarea legată de un nodul sau de o modificare a sânului. Ce faci atunci? Poți face o mamografie? Răspunsul scurt ar fi: da, dar doar dacă e absolut necesar. Răspunsul lung e ceva mai complicat.
Radiațiile folosite în mamografie sunt foarte reduse
Mai ales cu echipamentele moderne. Însă chiar și așa, în timpul sarcinii, orice expunere la radiații se analizează cu grijă. Nu vorbim de riscuri certe, ci mai degrabă de riscuri potențiale. Cele mai sensibile perioade pentru făt sunt, fără îndoială, primele săptămâni – când totul e în formare.
De aceea, majoritatea ghidurilor medicale recomandă ca mamografia să fie evitată, dacă se poate, în special în primul trimestru. Dar dacă suspiciunea e serioasă, dacă medicul simte că nu poate exclude o problemă gravă doar printr-o ecografie, atunci e foarte posibil ca mamografia să fie recomandată.
Lucrurile nu sunt niciodată alb-negru. În cazul femeilor însărcinate, prima opțiune de evaluare a sânului este, în mod firesc, ecografia. Este sigură, nu implică radiații și, de cele mai multe ori, oferă informații foarte clare. Uneori însă, imaginea ecografică nu e suficientă.
Mai ales dacă se suspectează microcalcificări sau dacă se dorește o imagine completă asupra structurii sânului. Acolo intervine mamografia – ca o ultimă variantă, una care se folosește cu măsuri de precauție stricte: ecran protector de plumb peste abdomen, limitarea expunerii doar la zona de interes și, bineînțeles, folosirea celor mai noi aparate, care emit radiații la niveluri cât mai mici.
Tot în această zonă a investigațiilor se află și metodele minim invazive
Dacă medicul observă o formațiune suspectă, fie la ecografie, fie – mai rar – la mamografie, poate recomanda o biopsie asistata vacuum.
Este o tehnică modernă, care permite extragerea unor mostre semnificative de țesut cu ajutorul unui ac special, ghidat ecografic. Se face în condiții de maximă siguranță și poate clarifica, fără să mai lase loc de dubii, natura unei leziuni.
Nu e nevoie să te panichezi dacă medicul îți recomandă o astfel de investigație. De cele mai multe ori, e vorba despre prudență, nu despre o certitudine gravă. Un nodul poate fi benign, o modificare poate fi hormonală, o zonă mai densă poate fi pur și simplu fiziologică.
Dar pentru liniștea ta – și a medicului – se merge pe firul cel mai sigur. Și dacă asta presupune o investigație imagistică în timpul sarcinii, atunci trebuie să știi că se face totul cu cea mai mare grijă.
Personal, nu cred că există un răspuns universal valabil. Am văzut femei care au refuzat orice fel de investigație în sarcină, de teamă. Și le înțeleg. Dar am cunoscut și femei curajoase, care au trecut prin biopsii, ecografii, RMN-uri, chiar tratamente oncologice, în timp ce erau gravide – și au dat naștere unor copii sănătoși, în ciuda tuturor prognozelor. Fiecare caz e un univers în sine.
Așadar, mamografia în sarcină nu este complet interzisă
Este, însă, atent evaluată. Nu se face niciodată din rutină, nu se recomandă decât dacă e cu adevărat nevoie și întotdeauna cu protecții suplimentare. Și, poate cel mai important: nu ești singură în această decizie.
Discută deschis cu medicul tău, întreabă, cere explicații, cere o a doua opinie dacă simți nevoia. Corpul tău, copilul tău, decizia ta.
Și dacă ar fi să închei cu ceva… Poate cu o mică observație: în toată agitația pe care o aduce o sarcină, e ușor să uiți de tine. Dar să ai grijă de sânii tăi, de corpul tău, de starea ta de bine, nu e egoism. E o formă de iubire. Și, uneori, iubirea înseamnă să mergi la un control, chiar dacă îți tremură puțin inima pe drum.
