Ziua de după Roswell: Povestea lui Philip Corso

by “In 1997, lumea era deja sufocata de teorii despre extraterestrii, ultimii opt ani fiind plini de evenimente foarte interesante – 1989, Bob Lazar apare pe scena internationala cu povestea sa despre lucrul pe farfurii zburatoare extraterestre. – 1995, Ray Santili aduce la suprafata un film care aparent arata o […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

“In 1997, lumea era deja sufocata de teorii despre extraterestrii, ultimii opt ani fiind plini de evenimente foarte interesante
– 1989, Bob Lazar apare pe scena internationala cu povestea sa despre lucrul pe farfurii zburatoare extraterestre.
– 1995, Ray Santili aduce la suprafata un film care aparent arata o autopsie a unui extraterestru cel mai probabil dupa prabusirea din Socorro , New Mexico in 1947 , filmul este foarte controversat Santili recunoscand ca filmul este o reproducere , originalul fiind intr-o stare prea proasta pentru a mai fi vizualizat.
– 1996, “Victor”, un personaj misterios, aduce tot un film, dar nu a unei autopsii, ci a unui interviu cu un extraterestru viu desfasurat in S4.

Iar acum, doar la putin timp dupa “Victor”, apare pe scena probabil cel mai credibil martor la acest fenomen dupa Billy Meier, acest personaj este Philip Corso, un colonel al armatei americane cu o cariera impresionanta si impecabila, fiind veteran atat al celui de al Doilea Razboi Mondial, cat si al Razboiului din Coreea. Colonelul afirma intr-o carte scrisa impreuna cu William J Birnes, denumita “Ziua de dupa Roswell”, cum armata americana a integrat multe tehnologii recuperate din acea prabusire, dar si altele in industria civila si militara.

Philip Corso in Roma 1945 fiind desemnat in acea perioada cu vanatoarea de spioni KGB

Iar el nu vorbea din relatari la mana a doua ci ca personaj activ in evenimentele povestite el fiind in anii 60 sef-adjunct la Tehnologii Straine in R&D (Research&Development – Cercetare si Dezvoltare) avand un buget de multe miliarde de dolari la discretia sa pentru a finanta orice proiect ce parea fezabil si utilizabil.

(Un dolar in 1960 echivala cu 18-20 de dolari in 2011)
6 iulie 1947, Fort Riley Kansas, la nici 48 de ore dupa prabusirea de la Roswell, Philip Corso este ofiterul de garda in acea seara care il va bantui multi ani de zile, in timp ce facea inspectia de noapte la diversele posturi din baza este chemat de un sergent sa vada ceva, amandoi intra intr-un hangar care fusese restrictionat in acea zi pentru ca primise un transport de cinci camioane cu resturi de la o prabusire misterioasa din Roswell New Mexico, care urma sa plece dimineata spre Utah, acolo erau cateva cosciuge mici, iar cand a deschis unul a vazut un omulet in jur de un metru care plutea intr-un lichid, urmatoarea reactie fiind sa il puna pe sergent sa plece, spunandu-i ca este periculos sa ramana acolo, in caz de ceva el fiind ofiterul de serviciu nu va patii ceva grav dar sergentul nu avea ce sa caute.

In Razboiul din Coreea, Corso este luat ca specialist in artilerie sub comanda directa a lui Douglas McArthur . Dupa armistitiul din 1953, el ramane in Asia ca agent de informatii, acum promovat la rangul de Locotenent Colonel, fiind ocupat cu repatrierea prizonierilor americani, subiect care il va ocupa pana la moarte, fiind implicat in diverse investigatii si audieri in Senat cu scopul de a forta guvernul american sa isi recupereze prizonierii de razboi efectiv abandonati in Vietnam, Korea si altele, fiind banuieli foarte puternice ca acei prizonieri sunt folositi drept cobai in experimente medicale, psihologice si pusi la munca silnica.

Apoi a fost consilier pe probleme de securitate in administratia Eisenhower unde ii preda direct presedintelui rapoarte asupra situatiei operatiunilor informatice si pericolul infiltrarii continue a KGB in CIA , ajungandu-se sa se spuna in acea perioada ca CIA isi face politica externa direct la Moscova.

In 1957 Lt.Corso primeste drept rasplata pentru munca si loialitatea depusa comanda asupra unui batalion de artilerie la Red Canyon, aceasta fiind o baza de rachete nucleare , fiind si dovada a importantei si credibilitatii sale, o comanda asupra rachetelor nucleare in anii 50 echivala cu comanda asupra unor nave de lupta spatiale in zilele noastre, pentru ca acei comandanti aveau dreptul de a lansa fara ordin in caz de razboi. Apoi in octombrie se muta in Germania de Vest unde dezvolta strategii de ochire noi pentru atacuri nucleare.

Corso in Germania de Vest – 1960

In 1960 lucrurile iau o turnura ciudata, el este in curs de retragere din armata fiind dislocat la o unitate de Garda Nationala.Acest moment este foarte controversat, adversarii lui Corso spun ca acest moment dovedeste ca el nu era capabil de a duce mai departe responsabilitatile date, iar sustinatorii spun ca acesta este momentul in care este pregatit sa intre in divizia de Cercetare si Dezvoltare , cariera lui fiind ghidata si de o mana ajutatoare.

Acea mana ajutatoare era Locotenentul – General Arthur Trudeau un absolvent de West Point, considerat ultimul general de front, fiind legendar in armata pentru curajul sau, un incident in Razboiul din Coreea i-a batut in piatra calitatile cand un regiment de soldati era inconjurat de inamici, generalul si-a dat jos insemnele si le-a inlocuit cu unele de sergent si impreuna cu inca niste soldat a plecat sa ii salveze, fiind si victorios.

Locotenentul General Arthur Trudeau

El este deschis spre tehnologii noi, iar cand acesta preia comanda la Cercetare si Dezvoltare nu pierde timp si il cheama pe Corso sa ii fie adjunct. De aici, cariera sa este usor de urmarit prin documentele Pentagonului, el scriind ca este responsabil cu analizarea proiectelor de armament noi ca de exemplu proiectilele din uraniu saracit dezvoltate de evletieni, armament de elicoptere ale francezilor, Harrier-ul britanicilor plus tehnologii sovietice furate sau recuperate din accidente dar si cele americane, el hotarand care primeste unda verde la finantare si dezvoltare.

Dupa 20 iulie 1961 lucrurile devin mai complicate cand el este chemat in biroul lui Arthur Trudeau unde ii este prezentata o directiva care ii va amintii de intamplarea din 1947, el va trebuii sa analizeze ramasitele prabusirii extraterestre de la Roswell si sa stabileasca cum se pot integra in tehnologia existenta, primind si un dulap unde printre altele se afla o cutie cu ramasite fizice: niste mici panouri de circuite inchise la culoare si cat o moneda de 25 de centi, un laser de marimea unui pix, o banda “metalica” de pus pe cap, o lentila care permitea oricui sa vada in intuneric aparent scoasa de pe ochiul unui extraterestru, o tesatura incredibil de rezistenta si usoara care atunci cand incercai sa o impaturesti se desfacea in forma originala, un manunchi de tuburi foarte subtiri de sticla infasurate care emiteau la varfuri o luminita plus multe altele.

Din aceste lucruri se vor dezvolta microcipul, fibra optica, fibre supertenace gen Kevlar, dezvoltarea laserului si sisteme de vazut in intuneric si din acea banda metalica se va dezvolta sisteme ce fac legatura directa intre o anumita tehnologie si creierul uman.
Un lucru este foarte clar, perioada in care el a lucrat la Cercetare si Dezvoltare a fost contemporana cu explozia tehnologica ca dezvoltarea Kevlarului in 1965, in 1971 a microcipului, fibrei optice etc.

ziua de dupa Roswell Filip Corso

Adversarii lui Corso spun ca un singur om nu putea sa faca dezvoltarile pomenite in carte, dar el nicodata nu a spus ca el singur a facut descoperirile, ci informatiile si unele din obiecte au fost predate unor firme private ca Laboratoarele Bell.”[1]

Video

SURSE

  1. http://planetavie.blogspot.ro/2011/11/ziua-dupa-roswell-povestea-lui-philip.html
  2. Foto: Internet
  3. Video: YouTube
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro