Yellow Fruit (Fructul Galben): metoda de lucru a unei guvernări din umbră?

by “Cand afacerea “Iran Contra” a iesit la iveala pe la mijlocul anilor ’80, locotent-colonelul Dale C. Duncan a avut probleme cu organele de ancheta ale guvernului. Superiorii lui din Ministerul Apararii vroiau de la el o justificare pentru mai multe milioane de dolari din bugetul negru. Bugetul Negru este […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

“Cand afacerea “Iran Contra” a iesit la iveala pe la mijlocul anilor ’80, locotent-colonelul Dale C. Duncan a avut probleme cu organele de ancheta ale guvernului. Superiorii lui din Ministerul Apararii vroiau de la el o justificare pentru mai multe milioane de dolari din bugetul negru.

Bugetul Negru este visteria armatei si a serviciilor secrete si finanteaza proiecte tinute in secret fata de opinia publica, Congres, membrii guvernului, si, probabil, chiar fata de presedinte.

Operatiunea Yellow Fruit (Fructul Galben)

Locotenent-colonelul Duncan a fost membru al unei “unitati secrete” din cadrul armatei americane. A distribuit o suma de bani pentru misiuni secrete in America de Sud si alte parti ale globului. Pentru tranzactiile financiare si spalarile de bani a folosit firme fantoma si conturi de banca secrete.

Soldatii sub acoperire si-au inceput lucrurl dupa ce Ronald Reagan a preluat functia la inceputul anilor ’80. Congresul american a aprobat in 1981 un buget de 90 milioane dolari pentru Divizia de Operatiuni Speciale (Special Operation Division – SOD).

Din aceasta suma, circa 20 milioane dolari s-au scurs in bugetul negru. Cu aceste 20 milioane a fost infiintat o unitate secreta, cu denumirea “Activitatea de Sustinere a Spionajului” (ISA).

Scopul acestei unitati era sa adune informatii din toata lumea, pentru armata secreta. ISA era serviciul secret al diviziei, ce opera fara instiintarea Congresului. In 1982, locotenent-colonelul Duncan conducea o firma in Anadale, care se numea “Business Security International”.

In realitate, aceasta era o firma-fantoma, prin care se conducea o operatiune secreta cu numele de “Yellow Fruit”. Era atat de secreta ca nu stiau de ea nici cei mai mari capi ai armatei, nici Congresul.

Cu timpul, SOD a devenit mai mult decat un escadron secret. Datorita metodelor de finantare, ca cea pentru operatiunea “Yellow Fruit”, SOD a devenit o organizatie de tip CIA.

Cand directorul CIA, William Casey, a fost initiat de SOD, a fost imediat atras de astfel de intrigi. Intrucat CIA trebuia sa informeze Congresul despre misiunile secrete, a vazut in SOD o sansa de a-si crea cu ajutorul lor propria unitate paramilitara.

Aceste idei au ajuns pe un teren fertil, astfel incat s-a stabilit un om de legatura intre CIA si armata secreta finantata prin Yellow Fruit. Ulterior, soldatii executau pentru CIA si NSA misiuni in cele mai diverse zone de razboi.

Ca urmare a anchetei “Iran Contra”, a iesit la iveala ca aceasta divizie a realizat mai multe programe negre, despre care nu stiau nimic seful de personal, generalul John Wickham, adjunctul sau, generalul Maxwell Thurman si secretarul armatei, John O. Marsh Jr.

Comitetul de Supraveghere cu Program Special de Acces a aflat ca soldatii secreti au desfasurat intre 50 si 60 de programe negre. A durat aproape patru ani depistarea sursei banilor si a tranzactiilor. Multe dovezi au fost distruse, cu toate ca distrugerea documentelor guvernului este interzisa prin lege.

Cateva persoane implicate, precum locotenent-colonelul, Dale Duncan, au fost condamnate pe cale judecatoreasca. Acuzatiile aduse celor mai multe persoane implicate in scandal nu au putut fi dovedite cu nimic concret, cu toate ca investigatiile au ajuns pana la directorii NSA.

Dupa cum arata acest exemplu, pentru unele eprsoane din cadrul guvernului american nu pare a fi o problema sa formeze astfel de armate sau trupe de interventie secrete.

Multe experti in securitate sunt de parere ca guvernul american este o organizatie foarte complexa si foarte multe operatiuni stau sub imputernicirea “nevoi de a cunoaste”.

Pe langa acestea, intre armata si serviciile secrete existau legaturi invizibile. Conform surselor Congresului SUA, un proiect OZN poate da de lucru, cu usurinta, pentru 1000 de persoane si poate necesita o mare suma de bani, ce nu poate fi furnizata de un singur individ sau de un grup din cadrul piramidei puterii.

Multi cercetatori devin din ce in ce mai constienti ca actiuni precum experimentele de controlare a gandirii, cercetarea OZN-urilor si interventiile militare sub acoperire, sunt efectuate de o elita, sustinuta de o imputernicire de genul “nevoia de a cunoaste”.

In iulie 1991, doctorul Jesse Marcel Jr., al carui tata, maiorul Jesse Marcel, a luat parte la incidentul Roswell, a fost invitat de un angajat al Consiliului Securitatii Nationale (NSC). Delegatul a spus ca rolul lui este acela de a demonstra cine a musamalizat problema OZN-urilor.

A spus ca s-au dat foarte multi bani si a fost implicat in acest program negru – o ramura protejata a guvernului american. Pe langa doctorul Marcel si alti cercetatori ca, Timothy Good si Whitley Strieber, s-au intalnit cu aceeasi persoana.

Dupa cum s-a dovedit este vorba despre, Dick D’Amato, un specialist in securitate al senatorului Robert (Harry) Byrd din Comitetul pentru Spionaj al Senatului.

Este usor de inteles ca, Dick D’Amato neaga aceste intalniri, daca este intrebat public despre ele. Dupa cum se pare, aceasta guvernare din umbra actioneaza independent de Constitutia americana si de aceea este foarte greu de scos la iveala si de dizolvat.”[1]

SURSE

  1.  Helmut Lammer si Marion Lammer – “OZN – Operatiuni Secrete”, pag. 234-236.
  2. Foto: Internet
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro