Toate războaiele sunt create de către bancherii Iluminați prin finanțarea ambelor tabere

by “Imaginaţi-vă că sunteţi un locuitor de pe o altă planetă sau galaxie, aţi străbătut cu nava dumneavoastră câţiva ani lumină şi vă îndreptaţi către planeta noastră. Misiunea dumneavoastră este să cercetaţi această planetă, să luaţi contact cu locuitorii ei, să schimbaţi informaţii ştiinţifice şi de orice altă natură. Dacă […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

“Imaginaţi-vă că sunteţi un locuitor de pe o altă planetă sau galaxie, aţi străbătut cu nava dumneavoastră câţiva ani lumină şi vă îndreptaţi către planeta noastră. Misiunea dumneavoastră este să cercetaţi această planetă, să luaţi contact cu locuitorii ei, să schimbaţi informaţii ştiinţifice şi de orice altă natură.

Dacă totul se desfăşoară pozitiv şi v-aţi convins de sinceritatea şi caracterul paşnic al locuitorilor, atunci planeta noastră ar putea intra în comunitatea intergalactică. Deci, s-ar putea lua contact cu alţi locuitori ai altor planete pe bază deschisă, ceea ce ar însemna un salt imens în conştiinţa pământenilor, dar şi în domeniul tehnologic şi al societăţii.

Când aţi intrat pe orbita Pământului, deschideţi radioul să prindeţi o lungime de undă. Aţi prins întâmplător un canal ce transmite ştiri. Constataţi deodată că aveţi de-a face cu o planetă războinică, ai cărei locuitori nu se războiesc cu o altă planetă, ci se omoară între ei.

Constataţi că la prima vedere nu există o motivaţie la baza acestor războaie: unii se luptă pentru credinţa lor, alţii pentru probleme rasiale. Unii nu sunt mulţumiţi cu mărimea teritoriului lor, alţii se luptă pentru a supravieţui, sau pentru că nu au ce mânca.

Unii urmăresc numai banii, dar toţi au în vedere interesul propriu. Vă daţi seama că această planetă nu este în măsură să se ocupe cu schimburi de informaţii sau tehnologii, pe care dumneavoastră aţi vrea să i le oferiţi. Indiferent în ce ţară v-aţi duce, darurile dumneavoastră nu vor fi date în folosinţa binelui public, ci conducătorii acestor ţări le vor folosi pentru interesele lor egoiste. V-aţi pus vreodată întrebarea, de ce oamenii poartă mereu războaie, unii contra altora?

Jean Jacques Babel, om de ştiinţă elveţian, a stabilit că în ultimii 5600 de ani omenirea a purtat 14500 de războaie, în care au murit trei miliarde şi jumătate de oameni. Această cifră reprezintă jumătate din populaţia globului. În 1991 s-au înregistrat, spre exemplu, 52 de războaie, respectiv, 52 de focare de război pe acest pământ. În secolul nostru putem număra 104 ideologii contradictorii care se combat şi care justifică omorârea altor milioane de oameni.

Ce scop au razboaiele pentru omenire ?

Cu această temă s-au ocupat de-a lungul secolelor filozofii şi organizaţiile pacifiste şi au constatat că, din când în când, aproape toate vieţuitoarele pământului se luptă pentru hrană şi pentru teritorii. Dar purtarea agresivă a animalelor nu poate fi acceptată la oameni, aceştia din urmă având inteligenţă, conştiinţă şi etică.

Că luptele pot folosi ca amuzament, am văzut în antica Romă, unde gladiatorii erau puşi să se lupte pentru a distrage plebea de la problemele ei. Acelaşi principiu îl au astăzi televiziunea, video, fotbalul, pentru a-l distrage pe cetăţeanul superficial de la gânduri legate de existenţa lui fără sens.

Mass Media si influenta nefasta asupra oamenilor: propaganda mincinoasa si agresivitate

Ce ar putea omul să afle sau să descopere, dacă n-ar fi încontinuu distras? Zicala veche „când doi se ceartă, al treilea câştigă“ este cunoscută. Dacă o aplicăm la persoane sau ţări de pe planeta noastră, vom vedea că acest proverb este perfect aplicabil.

De exemplu, un sistem bancar care a acordat un credit unei ţări ce poartă războiul, este desigur foarte interesat ca războiul să nu se termine repede. Prin război şi situaţii care creează nelinişte, naţiunile pot fi aduse în situaţia să accepte, de exemplu, intrarea în NATO, în ONU, lucru pe care nu l-ar fi făcut în condiţii normale, de linişte.

bankers-wars

banker_wars_splash_b

Pentru majoritatea celor neinteresaţi de mersul istoriei, afară de cei morţi, nu este vizibilă o coerenţă între ultimele războaie ale secolului nostru. Poate că războaiele, în afara industriei de armament, aduc şi altcuiva un folos?

Sunt într-adevăr, numai motive ideologice ale unor grupuri care dezlănţuie conflicte, sau poate se află altcineva în culise? Cine poate fi a treia persoană, sau al treilea grup? De unde provin imaginile duşmănoase de care suntem asaltaţi prin intermediul religiei, cărţilor sau mass-mediei? Cine poate profita de ura şi degenerarea oamenilor? În această carte vom arăta câteva persoane foarte reale.

În anul 1773, la o adresă de pe o stradă evreiască din Frankfurt, s-au plănuit în mare secret trei războaie mondiale, care urmau să bătătorească drumul către instaurarea unui guvern mondial, până la sfârşitul anului 2000.
Ideea de a instaura un guvern mondial nu este nouă. Vaticanul a încercat, până în zilele noastre, să facă din omenire o lume catolică, în acest scop sacrificând milioane de oameni.

Islamul şi-a fixat de asemenea acest ţel, iar prin faptul că are cea mai numeroasă şi mai fanatică religie din lume, are şi cele mai mari şanse de succes. O altă formaţiune este cea panslavistă, a cărei ideologie a fost fondată de Petru cel Mare. Ţelul ei era neutralizarea Germaniei şi Austriei, după înrobirea Europei, cucerirea Indiei şi a Persiei.

Merită menţionată şi ideologia „Asia asiaticilor“, lucru cerut de Confederaţia statelor asiatice, în frunte cu Japonia. Apoi mai există cea pangermană, care tinde să controleze Europa, cu scopul de a se extinde mai târziu.

Dar persoanele despre care va fi vorba în această carte, sunt absolut independente de orice religie şi nu aparţin nici unei naţiuni. Ei nu sunt nici de dreapta şi nici de stânga, nici liberali, nici social-democraţi, dar folosesc toate instituţiile pentru scopurile lor. Sunt membri ai unei sau altei organizaţii, dar numai cu scopul de a îngreuna orice investigaţie, de a produce derută printre cei “curioşi” şi a-i aduce pe o filieră greşită.

Ei se folosesc de creştini ca şi de evrei, de fascişti ca şi de comunişti, de sionişti ca şi de mormoni, de atei ca şi de satanişti, de cei bogaţi ca şi de cei săraci … DE TOŢI!

Aceşti oameni mai sunt numiţi în cercurile lor „Iluminaţi“, „big Brother“, ”guvern din umbră“, ”eminenţa cenuşie“, ”guvern shadow“, “guvern secret”.
Activitatea acestor „Iluminaţi“ a început încă demult în Mesopotamia sub numele de ”Frăţia şarpelui“. Dacă vrem să integrăm undeva sistemul lor de activitate şi gândire, atunci cel mai potrivit ar fi în machiavelism, o politică ce nu respectă normele etice: o politică fără scrupule.

Cateva exemple (cu privire la putere)

Sunteţi noul rege al unei ţări şi vreţi să vă asiguraţi pentru totdeauna tronul. În acest scop, chemaţi la dumneavoastră două persoane, independente una de alta, persoane de care sunteţi sigur că vor face ceea ce le cereţi. Pe una o orientaţi spre stânga şi o finanţaţi să formeze un partid, pe cealaltă o finanţaţi de asemenea şi, o sprijiniţi să formeze un partid de dreapta.

Acum aveţi două partide în opoziţie: dumneavoastră finanţaţi propaganda, alegerile, acţiunile şi sunteţi cel mai bine informat asupra planurilor lor. Ceea ce înseamnă că le controlaţi pe amândouă. Doriţi ca unul dintre partide să aibă mai mari şanse, îi alocaţi deci sume mai mari de bani decât celuilalt partid.

Ambele partide sunt convinse că dumneavoastră sunteţi de partea lor. Poporul se află atât de prins în acest joc “stânga sau dreapta” şi invers, încât niciodată nu-şi va da seama că dumneavoastră sunteţi cauza neînţelegerii dintre aceste partide. Dimpotrivă, poporul vă va chema în ajutor şi vă va cere sfatul.

Un alta exemplu (cu privire la bani)

În războiul de secesiune american (1861-1865) au luptat statele din nord (care erau împotriva sclaviei) contra statelor din sud (care erau pentru sclavagism). Înainte de război, agenţii familiei Rotschild au dus o mare propagandă pentru “Uniune” în statele din Nord.

În acelaşi timp, alţi agenţi ai aceleiaşi familii Rotschild duceau o campanie contra “Uniunii” în statele din Sud. La izbucnirea războiului, Banca Rotschild din Londra a finanţat războiul în statele din Nord, iar Banca Rotschild din Paris a finanţat statele din Sud. Singurii care au câştigat războiul au fost numai membrii familiei Rotschild.

Expun mai jos principiile sistemului, pe scurt:

1. A crea conflicte în care oamenii luptă unii contra altora şi nu contra adevăratei cauze a conflictului.
2. A nu apărea la vedere ca autor al conflictului.
3. A susţine cu bani toate părţile beligerante.
4. A apărea ca o instanţă împăciuitoare, care doreşte terminarea conflictului.

“Iluminaţii” doresc stăpânirea lumii şi atunci trebuie să provoace cât mai multă neînţelegere între popoare, acestea fiind cât mai încurcate în plasa dezinformării. Mijloacele cele mai puternice prin care Iluminaţii răspândesc neînţelegerea între oameni sunt aceste “organizaţii secrete internaţionale”.

Şi aici ni se dezvăluie Planul. Instanţa “împăciuitoare” va fi chemată să aplaneze conflictul şi cine este pe această planetă “Instanţa Împăciuitoare”? ONU!

Trebuie să privim cine stă în spatele ONU. Iluminaţii nu sunt oameni de rând, ei sunt cei mai bogaţi oameni de pe pământ. Nu apar nici la televiziune, nici în mass-media, ei sunt cei care controlează aceste foruri. În cazul că vreodată se pomeneşte vreo vorbă despre ei, atunci aceasta se face numai absolut neutral sau pozitiv. Cea mai mare parte a omenirii nici nu a auzit de numele lor.

Cei care au descoperit maşinaţiile lor şi le-au publicat, nu au devenit celebri, cu toate că ar fi meritat premiul Nobel. Să se întreprindă ceva împotriva Iluminaţilor ar fi foarte bine, dar cum să întreprindă ceva şase miliarde de oameni, împotriva cuiva despre a cărui existenţă nu a auzit nimic?

Este un fapt cert că aproape toţi oamenii sunt atât de prinşi în “problemele lor personale”, încât nu au văzut sau nu mai văd ce se întâmplă în jurul lor. Cea mai mare parte a civilizaţiei noastre suferă de boala numită “apolitica”, şi nu vor să aibă de-a face cu politica. Din lipsă de timp, din lipsă de interes, din lipsă de spirit critic, din cauza lipsei de informaţii de specialitate, se ajunge la această absenţă din viaţa politică. Prin absenţă nu se obţine nimic.

Dimpotrivă, fiecare individ care se resemnează, îi ajută pe Iluminaţi să-şi atingă scopul. De aceea, primul pas este de a se oferi cât mai multe informaţii despre acest domeniu.
“Căutaţi adevărul, deoarece adevărul vă va aduce libertatea!”

Ce poate fi aceasta ?

Vom arăta mai departe că mulţi fraţi masoni ai diverselor organizaţii secrete, ocupă poziţii despre care numai în vis ne putem închipui, o asemenea poziţie “de vis” având-o una din cele mai importante organizaţii din America, The Council of Foreign Relations. Această organizaţie semisecretă este condusă de Sindicatul Rockefeller şi de către o organizaţie europeană cu numele de “Comitetul celor 300”.

Printre membrii Comitetului celor 300 se află şi sir John J. Louden. El este reprezentantul Băncii N.M. Rotschild din Londra, ocupând şi poziţiile de: preşedinte al Băncii “Chase Manhattan” a lui Rockefeller, preşedinte al “Royal Dutch Petroleum”, director al “Shell Petroleum Company” şi administrator al “Fundaţiei Ford”.

Acestea demonstrează puterea extraordinară şi influenţa unei singure persoane. Dar cum a ajuns în asemenea poziţie? Acest lucru este în legătură cu organizaţiile secrete, în acest caz “Comitetul celor 300”. În Comitet sunt 300 persoane de acest calibru, iar el nu este cu siguranţă, cel mai influent.

Vă puteţi închipui că deciziile, hotărârile, decretele ce se adoptă când se întrunesc aceşti oameni, au o influenţă hotărâtoare asupra mersului lucrurilor pe plan mondial. Aceşti oameni deţin secrete ce nu se spun în afară. Ei cunosc ceea ce noi nu cunoaştem, de aceea ei, cei “Iluminaţi”, sunt atât de puternici.

Aţi vrea să aflaţi despre ce secrete este vorba?
Aceste secrete au mai toate de-a face cu trecutul planetei noastre, cu apariţia speciei umane, cu naşterea omului, chiar cu aşa-numitele farfurii zburătoare UFO (obiecte zburătoare neidentificate).

Ne închipuim că la cuvântul UFO mulţi nu reacţionează cu plăcere. De aceea, este extrem de important să ne ocupăm de ceva “nou”. Deşi tema nu este nouă, fiecare a auzit despre aceste obiecte formate din două discuri metalice ce se rotesc în sens invers, formând două câmpuri magnetice de natură terestră şi extraterestră. Dar, oamenii în Europa sunt la fel de dezinformaţi ca şi ceilalţi din lumea întreagă şi acest lucru are de-a face cu Iluminaţii care controlează mass-media.

A existat în cel de al treilea Reich o societate numită VRIL, care s-a ocupat exclusiv de construirea acestor obiecte zburătoare. Din ea făceau parte printre alţii: inginerul Viktor Schanberger, dr. W.O. Schumann, Schriewer, Habermohl, Miethe, Belluzo, de care încă-şi amintesc desigur, piloţii americani şi englezi ai celebrelor “Foo-Fighters”.

Construirea lor a fost extrem de rapid forţată după ce o farfurie zburătoare de natură extraterestră căzuse în Europa în 1936, şi care, în cădere nu s-a avariat. După ce s-a studiat acest obiect zburător, coordonat cu cele cunoscute în domeniul imploziei şi al antigravitaţiei, s-a trecut la construirea unui prototip.

Richard Miethe a construit V7 (a nu se confunda cu V1 sau V2). Acest V7, echipat cu 12 turboagregate BMW 028, a făcut un zbor de încercare pe data de 14 februarie 1944 la Peenemünde, la o înălţime de 24.000 de metri, cu o viteză la zbor orizontal de 2.200 km pe oră. La sfârşitul anului 1942 s-au construit mai multe exemplare de avioane în formă de disc numite RFZ 6 “Hanebu II”.

Aveau un diametru de 32 m, o înălţime la axa mijlocie de 11 m şi zburau cu o viteză de 6.000 km/h. Puteau zbura 55 de ore încontinuu, cu start vertical, puteau să zboare orizontal, vertical şi în unghi drept, tipic pentru farfuriile zburătoare. În 1945 s-a reuşit un înconjur al pământului în câteva ore.

Mulţi se vor întreba, de ce Hitler nu a câştigat războiul, dacă a posedat o asemenea tehnologie? Pentru că aceste obiecte zburătoare nu puteau fi întrebuinţate în scopuri militare. Câmpul magnetic nu permite lansarea de pe navă a proiectilelor şi nici măcar folosirea armelor convenţionale.
Un alt motiv este că lumea nu cunoaşte până azi cine a fost Hitler, care a fost scopul lui adevărat, unde a fost recrutat, de cine a fost finanţat, cum a ajuns în poziţia pe care a avut-o, în ce lojă a fost membru şi care au fost motivele celui de al doilea război mondial.

De aceea, toate cărţile, toate scrierile, toate documentele care conţineau date despre aceste lucruri, au fost foarte repede confiscate, îndepărtate de aliaţi, cu scopul de a manipula mai departe omenirea. Toate planurile şi mulţi oameni de ştiinţă ca Werner von Braun, în operaţia “Paperclip”, au trecut în mâna americanilor (a se vedea rolul lui Maxwell).

Dezvoltarea obiectelor zburătoare în formă de disc, constituie un secret de categoria I în America. Acesta a fost unul din motivele pentru care a trebuit să moară Kennedy. Mai sunt multe fapte rămase secrete, de care nimeni nu a auzit nimic. De exemplu, despre înfiinţarea unui stat german în Antarctica, de către Hitler, în timpul celui de al Doilea Război Mondial.

De ce a trebuit amiralul E. Byrd în 1947 să facă o expediţie armată cu 4.000 de soldaţi, portavioane şi armament în acest ţinut, de unde s-au întors numai câteva sute? Multe întrebări fără răspuns.
Tema farfuriilor zburătoare este mai incitantă şi mai reală decât îşi închipuie mulţi oameni.

Degradarea acestui fapt până la ridicol de către “Establishment-ul” anglo-american, a costat până acum miliarde, pentru ca mass-media să nu o popularizeze, ci să o ridiculizeze . Vă imaginaţi ce ar însemna pentru omenire această nouă energie fără cablu, fără benzină, fără poluare, fără reactoare atomice şi care nu costă nimic?

Oamenii pot fi controlaţi şi stăpâniţi prin energie, prin hrană şi prin dezinformare. Una din legile unei loji secrete este faptul de a nu apărea în public. Chiar pronunţarea numelui unui frate din lojă este pedepsită cu moartea, de exemplu în loja 99 a. În antichitate pronunţarea “octogonului” din teoria lui Pythagora era pedepsită cu moartea.

Octogonul este cheia pentru a înţelege “Merkabah” (este denumirea câmpului magnetic al omului). Mer-ka-bah = două câmpuri luminoase ce se rotesc invers, transportând spirit şi materie. Secretul este o forţă. El dă posibilitatea de a conduce operaţiuni fără adversari. Date ştiinţifice de mare importanţă rămân numai în cerc restrâns.

Activitatea Iluminaţilor a început încă din epoca sumeriană. Este de ajuns să studiem ultimii trei sute de ani, deoarece, chiar dacă numele şi instituţiile se schimbă de-a lungul istoriei, puterea care stă în spatele lor este aceeaşi. Merită să fie menţionată însă, o scenă din piesa lui Umberto Eco:

De ce este atât de periculos dacă oamenii râd şi se amuză? Călugărul orb îi răspunde lui Baskerville: “Râsul ucide frica, fără frică nu există credinţă. Cine nu se teme de Diavol, nu are nevoie nici de Dumnezeu”.
Masoneria este una din cele mai vechi organizaţii care există până în zilele noastre.

Foi de papirus găsite în Libia cu ocazia unor săpături din 1888 menţionează date despre întruniri secrete înainte de Cristos, în anul 2000. Masonii organizaţi în bresle au luat parte şi la construirea templului lui Solomon şi aveau menirea sindicatelor noastre de astăzi. Alte indicaţii se găsesc în scrieri necrologice din Egipt, marele maestru fiind zeul Toth.

Masonii foloseau simboluri pentru a comunica unii cu alţii, cifre (3, 7, 13, 33), embleme. Cel mai important simbol a fost un şorţ scurt, care a fost înlocuit cu o blăniţă albă de miel în timpul preoţilor din Melchisedec în anul 2000 î.Ch. şi astăzi se foloseşte acest şorţ de blană. În Egiptul antic zeii erau pictaţi cum zboară în nişte nave aeriene (UFO) şi purtau şi ei şorţuri.

Încă din anul 3400 î.Ch. cei din “Frăţia şarpelui” purtau şorţuri, iar zeii lor erau arătaţi cum coboară din cer pe roţi zburătoare.
La începutul sec. XIV s-a format o organizaţie împotriva lumii musulmane: Ordinul Cavalerilor Templieri. În urmă cu 150 de ani, acest ordin al templierilor a fost învăluit într-un secret, deoarece anumite cercuri au dorit acest lucru.

Templierii au intrat în conflict cu Vechiul Testament. La început a fost un grup mic sub conducerea lui Geoffroy de Saint Omer şi Hugo de Payn, care s-a hotărât în anul 1117, de Crăciun să facă de pază în Ierusalim, pentru apărarea pelerinilor. În primăvară ei s-au prezentat patriarhului din Ierusalim şi regelui Balduin I, care i-au lăudat şi le-au permis să-şi construiască acolo o cazarmă proprie.

Istoria templierilor ar fi decurs desigur altfel, dacă în ruinele din Ierusalim nu s-ar fi făcut o descoperire. S-au găsit vechi scrieri ebraice cu care, la început, templierii nu prea au ştiut ce să facă. Aceste scrieri au fost date învăţatului din Provence, Etienne Harding, care le-a tradus. S-a constatat că aceste fragmente de hârtie conţineau rapoartele evreilor Essaimin (spioni), puşi de rabinii de atunci, rapoarte în care ei aduceau la cunoştinţă activitatea blestematului Mamzer (fiu de curvă) Iisus, care incita împotriva dumnezeului evreilor, Jahwe.

Acolo se spune că Isus Cristos l-a asemănat pe Jahwe cu Satana, din cauza învăţăturilor lui. O dovadă clară despre acest lucru se poate citi în Evanghelia după Ioan (Ioan, 8, 44), unde Iisus le spune evreilor: “Voi v-aţi ales ca Dumnezeu pe Diavol”.

A avut loc deci o falsificare puternică a învăţăturii adevărate a lui Iisus! Templierii au avut un şoc când au aflat că adevărata învăţătură a lui Cristos şi Vechiul Testament erau în totală contradicţie. El îi învăţa să combată vechiul Dumnezeu ca pe Satana, ordinul templierilor sub Bernhard de Clarivaux având deja un “secret” şi o voinţă: să cunoască adevărul.

Bernhard însă i-a sfătuit să nu cerceteze aceste lucruri, deoarece îşi vor face duşmani; astfel, secretul a început să fie uitat şi, în anii următori, templierii s-au ocupat de probleme militare.
Viaţa din Orient le lăsa puţin timp să se ocupe de acest “secret”. Dar în contact cu lumea islamică, au descoperit nişte scrisori ale lui Abu Thalile (Imamul Ali) din Damasc. În aceste scrisori, Ali dezvăluie că atât Coranul cât şi Evanghelia lui Cristos au fost falsificate.

Aceste scrisori au stârnit vâlvă şi au fost trimise în Franţa. De această dată, cercetările nu au mai putut fi oprite. Comandamentului ordinului templierilor i-a căzut în mână un document al cartaginezilor. Acest document era o evanghelie străveche a lui Ioan, transcrisă de ereticul Marcion în anul 94 d.Ch.

Documentul conţine şi o biografie a lui Marcion. Acesta, între anii 90-130 d.Ch. a înfiinţat o mişcare creştină a lui Iisus, fiind în contact strâns cu apostolul Ioan. După omorârea lui, această mişcare s-a distrus. Iisus le-a propovăduit oamenilor că fiecare poate să se mântuiască prin el însuşi, având nevoie numai de bunăvoinţă, fără temple sau organizaţii bisericeşti. De acum încolo s-a format în cadrul ordinului templierilor “ordinul marcioniţilor”.

Simbolul iniţial al templierilor, crucea roşie simplă pe fond alb, a fost transformat de marcioniţi într-o cruce roşie cu spini pe fond alb. Încă se păstra secretul descoperirilor făcute de ordinul templierilor, cu speranţa că se vor găsi noi dovezi despre adevărata credinţă a lui Iisus, a creştinismului.

Într-adevăr, doi cavaleri templieri au găsit în ruinele Cartaginei, unde a trăit un timp Marcion, documente din era precreştină. Aceste documente erau originalele Evangheliilor lui Ioan şi Matei şi o traducere a lui Marcion din greceşte “Ilu Aschera”, în care se află adevărata învăţătură a lui Cristos.

Cei trei stâlpi pe care se sprijină credinţa creştină sunt:

1 – religia ebraico-creştină;
2 – permisiunea de a lua camătă, preluată din Vechiul Testament şi sistemul monetar şi economic bazat pe acest principiu;
3 – principiul admiterii absolutismului.

Templierii au încercat să zdruncine şi să dărâme aceşti stâlpi. De îndată ce timpurile vor fi propice, ordinul templierilor va elimina bserica iudeo-creştină şi va constitui o religie a străvechiului creştinism, eliminând principiile Vechiului Testament.

De aici vor rezulta: răsturnarea sistemului monetar şi bancar actual, desfiinţarea absolutismului şi introducerea unui sistem de ordine republican aristocratic. Dar templierilor nu le-a mers bine, ei n-au putut salva locurile sfinte şi, începând din 1307, din ordinul lui Filip al IV-lea cel Frumos şi al Vaticanului, au început să fie persecutaţi.

Au fost acuzaţi de practici satanice şi de alte minciuni. Au părăsit Franţa şi s-au refugiat în Portugalia. Aici şi-au luat numele de “Cavaleri ai lui Cristos” şi au fost reabilitaţi de Papa Clement al V-lea. Marele lor maestru Jacques de Molay a fost ars public, în faţa catedralei Notre Dame din Paris în anul 1314, în 11 martie, din ordinul lui Filip al IV-lea.
Cavalerilor Ordinului Sf. Ioan le-a mers mai bine. După învingerea musulmanilor, s-au stabilit în insula Rodos sub numele de cavaleri de Rodos, sau pe insula Malta sub numele de cavaleri de Malta, azi o organizaţie puternică malteziană.

Unii membri pot fi enumeraţi: William Casey (ex-şeful CIA 1981-1987), Alexander Haig (fost ministru de externe american), Lee Jaccoca (preşedintele Corporaţiei Chrysler), James Buckey (Radio Europa Liberă), John McCone (şef al CIA sub Kennedy), Alexandre de Marenches (şeful Serviciului francez de informaţii), Valery Giscard d’Estaing (fost premier francez).

Alte două organizaţii din timpul cruciadelor au fost: Ordinul Franciscanilor, care au preluat de la fraţii egipteni Al Amarna veşmântul cu funia (împletită pentru cordon) şi modul în care îşi tundeau părul. Acest ordin părea foarte uman.

Contrariul a fost… Ordinul Dominicanilor, uneltele inchiziţiei, institu-ţie înspăimântătoare creată de biserica catolică.
În secolul al XIV-lea au apărut pentru prima dată cei din “Frăţia şarpelui”, sub numele de “Iluminaţi”. În această organizaţie au intrat şi fraţii din “Rosacruce”, întemeiată de împăratul Carol cel Mare, în secolul IX. Aceştia pretindeau a cunoaşte originea omului şi ştiinţele secrete ale egiptenilor.

Legătura între Rosacruce şi Iluminaţi a fost foarte strânsă. Rosacruce nu a putut fi identificată, deoarece ei au hotărât să-şi ducă activitatea câte 108 ani, alternând cu o întrerupere de 108 ani, în care dispăreau din viaţa politică. O persoană care era strâns legată de Iluminaţi şi de Rosacruce a fost Martin Luther, semnul sigiliului său fiind o cruce şi un trandafir, în timpul Papei Leon al X-lea, fiul lui Lorenzo di Medici.

Lorenzo di Medici a fost şeful unei bogate bănci în Florenţa şi al unei familii ce fusese împuternicită de Papa Ioan al XXIII-lea să încaseze pentru biserică cele zece procente şi impozite. Luther a fost mai ales împotriva afacerilor băneşti ale bisericii, care nu mai era un lăcaş primordial al credinţei.

După moartea lui Luther, cel ce a dus Reforma mai departe a fost sir Francis Bacon, unul dintre cei mai importanţi membri ai Rosacrucei, regele James I al Angliei numindu-l coordonatorul proiectului de elaborare a unei Biblii anglicane.

Această versiune a Bibliei, cunoscută sub numele de “Versiunea King James”, din anul 1611, este Biblia cea mai folosită în lumea de limbă engleză. Contrareforma a fost condusă de o organizaţie nou formată a iezuiţilor.
Aceasta a fost o organizaţie militară, cu simboluri şi ritualuri secrete, iniţiată în 1534, de Ignatiu de Loyola.

Cei din gradul al doilea cereau în jurământul lor moartea protestanţilor şi masonilor. Iezuiţii au fost trimişi în Anglia, ca să-i urmărească pe protestanţi. În acel timp, masonii şi protestanţii din Anglia trebuiau să-şi apere secretul, dacă nu voiau să-şi piardă capul. Masonii au lucrat în mare secret în Anglia, Irlanda şi Scoţia.

Unul dintre maeştri, împreună cu marele maestru al templierilor, au luat parte la semnarea “Magnei Charta”. În anul 1717 Loja masonică din Londra începe o activitate la suprafaţă: situaţia în Anglia se schimbase, masonii îşi puteau duce activitatea nestingheriţi. Aceasta este data când, în multe cărţi care tratează istoria masoneriei, este consemnat
începutul ei.

Oficial este adevărat, dar activitatea secretă a masonilor începuse cu mult înainte; activitatea secretă nu şi-ar fi avut rostul, dacă fiecare om ar fi ştiut când, unde şi cine sunt aceşti oameni.
Activitatea deschisă a lojei londoneze a stârnit consternare în rândul lojilor masonice, care au considerat aceasta ca o trădare. După ce spiritele s-au potolit, lojile au început să se împrăştie în toată Europa şi în Lumea Nouă.

Declaraţia de Independenţă a fost semnată aproape exclusiv de masoni, George Washington şi generalii săi fiind mai toţi masoni. O altă organizaţie secretă, cu mare influenţă, se crease în Anglia şi căuta să câştige controlul asupra vieţii politice engleze: evreii rabini, bogaţi conducători politici şi spirituali ai poporului evreu din diasporă, şi-au unit forţele într-o grupare cunoscută sub numele de “Înţelepţii Sionului”.

Din anul 1640 până în 1689, ei au plănuit în Olanda revoluţia engleză (înlăturarea de pe tronul Angliei a Stuarţilor), dând sume mari de bani diverselor părţi, reuşind prin bani şi influenţă să-l pună în fruntea armatei olandeze pe Wilhelm cel Tăcut din casa Nasau-Orania, care apoi a devenit prinţul Wilhelm al Oraniei. Înţelepţii Sionului au aranjat o întâlnire între acesta şi Mary, fiica cea mare a ducelui de York, care era şi sora regelui Carol al II-lea al Angliei, fratele şi urmaşul lui Jacob al II-lea.

În 1677 ei s-au căsătorit şi au avut un fiu, pe Wilhelm al III-lea, care mai târziu s-a căsătorit cu Maria a II-a, fiica lui Jacob al II-lea. Astfel s-a înrudit casa regală olandeză cu cea engleză. Cu ajutorul unor partide influente în Anglia şi Scoţia, Stuarţii au fost îndepărtaţi de pe tron şi în locul lor a fost pus în 1689, Wilhelm al III-lea al Oraniei.

Acest mason a format ordinul Oraniei, organizaţie anticatolică, sprijinitoare a protestantismului, ordin care există şi astăzi şi care are în Irlanda peste 100.000 de membri, care poartă actualul război religios. Regele Wilhelm al III-lea a implicat Anglia în războaiele costisitoare împotriva Franţei catolice, ceea ce a făcut ca Anglia să intre în datorii mari.

Cu ajutorul agentului său William Paterson, Wilhelm al III-lea a convins trezoreria engleză să împrumute 1,25 milioane lire sterline de la băncile evreieşti. Aceasta a fost recompensa oferită Înţelepţilor Sionului. Condiţiile acestui împrumut au fost următoarele:

1. Numele celor ce împrumută să rămână secret, apoi li se dă dreptul să înfiinţeze “Banca Angliei” (o bancă centrală).
2. Directorilor acestei Bănci li se dă dreptul să fixeze preţul aurului la paritatea monedei de hârtie.
3. Le este permis ca pentru fiecare 500 g aur depus să împrumute 10 lire sterline.
4. Li se dă împuternicirea să “consolideze” datoriile naţionale ale statului şi pentru acest lucru, să încaseze impozite directe de la popor.
Astfel a luat fiinţă Banca Naţională a Angliei. Acest soi de afaceri bancare au dat posibilitatea bancherilor evrei să câştige 50% la o investiţie de 5%. Poporul englez trebuia să plătească. Creditorii nu au fost niciodată interesaţi ca datoriile să fie plătite, deoarece astfel aveau mereu influenţă şi presiune asupra debitorilor şi asupra vieţii politice engleze.

Datoria naţională a Angliei a crescut de la 1.250.000 lire sterline în 1604 la 16 milioane lire sterline în anul 1698. După Wilhelm al III-lea, tronul a fost ocupat de Casa de Hanovra, deoarece dinastia Windsor descinde din linia Hanovra şi ei deţin tronul până astăzi. Că englezii nu au fost fericiţi să aibă un rege de origine germană se înţelege de la sine, deoarece s-au creat mai multe grupuri care se luptau să aducă Stuarţii din nou pe tronul Angliei.

Din cauza acestui pericol, regii din linia Hanovra nu au alcătuit o armată naţională, ci au angajat mercenari germani. Aceştia au fost plătiţi bineînţeles din casieria statului englez, aducând indirect profit bancherilor evrei de la Banca Angliei. Cei mai mulţi mercenari au fost puşi la dispoziţie de către prinţul Wilhelm al IX-lea din Hessen-Hanau, un prieten al Casei Hanovra.

În anul 1567, lojile engleze s-au împărţit în două: lojile masonice yorkeze şi cele londoneze. La începutul secolului al XVII-lea s-a schimbat caracterul lojilor masonice, devenind oculte, secrete, iar în ele au intrat diverse bresle. În anul 1717, pe 24 iunie s-au întrunit reprezentanţii a patru mari loji londoneze, care au creat o mare lojă engleză, numită şi “Loja mamă a lumii”.

Sistemul era bazat pe trei grade: ucenic, calfă, maestru, care se mai numea şi gradul albastru. Această mare lojă “a susţinut” dinastia Hanovra, acordându-i lui Frederic, prinţ de Wales, în 1737, amândouă gradele masonice. Mai târziu, în următoarele generaţii, a fost acordat membrilor familiei regale gradul de maestru: lui Frederic August, regelui George al IV-lea, regelui Eduard al VII-lea şi regelui George al VI-lea.

Duşmanii casei domnitoare Windsor s-au organizat (în favoarea aducerii la tron a Stuarţilor) în grupul militant al jacobinilor în 1688.
Pentru a sprijini pe Jacob al III-lea, fiul lui Jacob al II-lea (cel alungat de pe tron), jacobinii au creat o lojă nouă masonică, cu numele “loja templierilor scoţieni” în 1725; ea a fost creată de către templierul Michael Ramsey.

În 1736 a fost înfiinţată “Marea lojă Scoţiană”. Cum vedem, avem de-a face cu două mari loji, în opoziţie una faţă de cealaltă: „marea lojă londoneză“ a liniei Hanovra şi ”marea lojă scoţiană“ a liniei Stuarţilor. Cine este oare cel de-al treilea necunoscut interesat în discordia dintre aceste două organizaţii? Nu cumva Iluminaţii?”[1]

SURSE

  1. Jan Van Helsing – “Organizatii secrete”.
  2. Foto: Internet
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro