Teoria Relativitatii este falsa: Universul a existat si va exista intotdeauna, iar viteza luminii nu este cea mai mare din Univers

by Teoriile lui Einstein, inclusiv teoria relativității, teoria big-bang-ului – marea explozie care ar fi adus crearea universului acum circa 15 miliarde de ani – ca și formula cheie a fizicii moderne, anume E = mc², sunt pur și simplu povești. Universul nu a fost „creat” acum 15 miliarde de […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Teoriile lui Einstein, inclusiv teoria relativității, teoria big-bang-ului – marea explozie care ar fi adus crearea universului acum circa 15 miliarde de ani – ca și formula cheie a fizicii moderne, anume E = mc², sunt pur și simplu povești.

Universul nu a fost „creat” acum 15 miliarde de ani, deoarece nimic nu se poate face din nimic, ci a existat și va exista întotdeauna – infinit atât în timp, cât și în spațiu, iar faimoasa lui formulă, care de mai bine de 80 de ani tot flutură prin capetele oamenilor de știință moderni (litera ,,c” din formula, care vine de la celeritas, înseamnă viteza luminii, care ar fi o constantă de 300.000 km/s) este un fals, dat fiind că viteza fotonilor este o variabilă.

einstein

Dacă viteza luminii ar fi constantă, am avea pe pământ o lumină permanentă, venită din toate direcțiile, și de o asemenea intensitate, încât ar provoca o încălzire a planetei care ar face imposibila apariția vieții.

Deoarece în Univers există un număr infinit de galaxii, cu un număr infinit de sisteme solare care emit fotoni un timp infinit de lung, lumina, venind cu viteza constantă, cum pretindea Einstein, de 300.000 km/s, planeta noastră și toate celelalte planete s-ar găsi sub un bombardament permanent de fotoni, chiar dacă la planeta noastră ar ajunge numai câte un singur foton de la fiecare galaxie sau sistem solar, care se găsesc în număr infinit în Univers.

Deci viața există pe Pământ, ca și pe alte planete ale Universului, tocmai pentru că viteza luminii, adică a fotonilor care produc lumina, nu este constantă, ci variază, fapt care face ca lumina din Univers să nu ajungă până la noi, pierzând viteză și oprindu-se undeva pe parcurs. Viața pe planeta noastră este posibilă numai datorită luminii Soarelui, pe care egiptenii, druizii, celții, dacii și romanii l-au declarat zeu.

În ultimii 80 de ani, au primit Premiul Nobel 48 de evrei de origine germană, printre care Albert Einstein și Max Plank pentru știință, Paul Ehrlich pentru medicină, Thomas Mann pentru literatură, Karl von Osiewski pentru pace, în timp ce savantul german Eugen Saenger, inventatorul rachetei fotonice, a fost uitat de responsabilii francmasoni care acordă premiul.

Neutrinii depasesc viteza luminii

Echipa internationala de fizicieni care anunta in septembrie ca a inregistrat particule subatomice care se deplaseaza cu viteza mai mare decat cea a luminii a refacut experimentul si a reconfirmat descoperirea care contrazice teoria relativitatii formulata de Einstein. Multi oameni de stiinta au contestat rezultatele primului experiment, insa cercetatorii spun ca acum au obtinut reconfirmarea descoperirii eliminand o buna parte din elementele care au aruncat indoiala dupa anuntul din septembrie.

Echipa OPERA (Oscillation Project with Emulsion tRacking Apparatus) de la laboratorul Gran Sasso din Italia a afirmat ca particulele subatomice lansate de la CERN au calatorit cu 64 de nanoseconde mai repede decat viteza luminii.

Viteza a fost confirmata in urma a 15.000 de experimente, iar oamenii de stiinta au inceput sa se intrebe daca teoria relativitatii formulata de Albert Einstein ar putea contine erori. Teoria spune ca nicio particula care are masa nu poate depasi viteza luminii, celebrul “E=mc2”, deoarece acest lucru ar presupune o cantitate infinita de energie.

Insa mai multi oameni de stiinta au spus ca viteza luminii nu a fost depasita din cauza pozitiei satelitilor GPS, iar echipa de cercetatori a admis ca este posibil sa se fi inregistrat erori la primul experiment din cauza ca impulsurile de neutrini trimise de la CERN, la Gran Sosso, erau prea lungi ca durata, astfel ca sosirea lor exacta la 730 km, in Italia, a fost calculata cu erori.

Echipa spune ca la acest al doilea mare experiment au fost inlaturate posibilele erori fiindca impulsurile de neutrini au fost mai scurte ca durata si trimise la intervale ceva mai lungi, astfel ca momentul exact al sosirii lor la Gran Sasso a putut fi calculat cu mai mare acuratete.

Acum, noul test va fi examinat de comunitatea stiintifica si cei de CERN spun ca rezultatul de acum nu este unul definitiv pana cand experimente cu rezultate similare nu vor fi facute si in alte locuri.

Experimentul a constat in urmatoarele: neutrinii produsi la CERN au fost lansati la 730 km distanta, pana la laboratorul Gran Sasso, fiind inregistrate momentele de plecare si de sosire.

Anuntul ca aceste particule au depasit viteza luminii a fost primit cu foarte mare scepticism de comunitatea oamenilor de stiinta. Chiar si membrii echipei OPERA au exprimat aceleasi indoieli si au invitat cercetatori independenti sa analizeze rezultatele.

Viteza luminii nu este constanta, ci variabila

Viteza luminii, folosită drept constantă în fizică, ar putea să nu fie de fapt constantă, aceasta fiind o consecinţă a spaţiului vid, scrie Agerpres, care citează LiveScience.

Definiţia vitezei luminii are o serie de implicaţii largi în domenii precum cel al astronomiei şi astrofizicii, domenii care pornesc de la premisa că această viteză este constantă în timp. Spre exemplu, viteza luminii este folosită pentru a măsura constanta structurii fine (alfa), care defineşte puterea forţei electromagnetice. O viteză a luminii variabilă ar duce la modificarea legăturilor moleculare şi a însăşi densităţii materiei nucleare, potrivit Agerpres.

O viteză a luminii variabilă ar însemna de asemenea că estimările realizate până în prezent în ceea ce priveşte vechimea Universului şi dimensiunea acestuia sunt în mod clar eronate.

Două studii publicate în luna martie încearcă să deducă viteza luminii din proprietăţile cuantice ale spaţiului însuşi. Ambele propun mecanisme oarecum diferite, dar ideea este că viteza luminii ar putea să se modifice în funcţie de modul în care particulele elementare interacţionează cu radiaţia. Ambele studii nu tratează spaţiul ca pe un vid, ci ca pe un fel de supă din particule virtuale care intră şi ies din existenţă în fracţiuni infime de secundă.

Primul studiu, coordonat de Marcel Urban de la Université du Paris-Sud, se concentrează asupra aşa-numitului vid cosmic. Legile fizicii cuantice, care guvernează particulele subatomice, susţin că acest spaţiu “vid” este de fapt plin de particule fundamentale, aşa cum sunt quarcii. Aceste particule de materie care formează mereu perechi cu particulele echivalente de antimaterie, intră în existenţă şi aproape imediat se ciocnesc, anihilându-se reciproc.

Fotonii de lumină, pe măsură ce parcurg spaţiul, sunt captaţi şi apoi re-emişi de aceste particule virtuale. Urban şi colegii săi susţin că energiile acestor particule – în special sarcina electrică pe care o poartă – afectează viteza luminii. Iar cum nivelul de energie pe care-l are o particulă în momentul ciocnirii cu un foton este de obicei aleator, efectul asupra vitezei de propagare a fotonilor variază de asemenea.

Astfel, timpul în care lumina parcurge o anumită distanţă va varia foarte slab, dar totuşi va fi inconstant, având o valoare de ordinul a 0,05 femtosecunde (10 la puterea -15 secunde) pentru fiecare metru pătrat de spaţiu străbătut – viteza luminii a fost măsurată în ultimul secol cu un nivel ridicat de precizie, aşa că devine foarte clar că aceste variaţii sunt foarte mici.

Pentru a identifica această mică fluctuaţie, susţin cercetătorii, se poate măsura modul în care lumina se dispersează pe distanţe lungi. Unele fenomene astronomice, aşa cum sunt exploziile de raze gamma, produc pulsuri de radiaţii de la distanţe suficient de mari pentru a putea detecta aceste fluctuaţii infinitezimale. Autorii studiului propun de asemenea şi folosirea unui sistem de raze laser care să devieze de mai multe ori între oglinzi plasate la 100 de metri una de alta, pentru a putea identifica aceste mici variaţii.

Cel de-al doilea studiu propune un mecanism diferit dar ajunge la aceeaşi concluzie privind variaţia vitezei luminii. În acest caz, Gerd Leuchs şi Luis Sánchez-Soto, de la Institutul Max Planck pentru Fizica Luminii din Erlangen, Germania, susţin că numărul speciilor de particule elementare care există în Univers conferă o anumită valoare vitezei luminii.

Leuchs şi Sanchez-Soto susţin că, în conformitate cu calculele lor, ar trebui să existe un număr de ordinul 100 al “speciilor” de particule cu sarcină electrică. Teoria care guvernează în prezent fizica particulelor, aşa-numitul Model Standard, identifică mai puţine de atât – electronii, muonii, tauonii, cele şase tipuri de quarci, fotonii şi bosonul W.

Sarcina acestor particule este foarte importantă,pentru că toate aceste particule au sarcină. La rândul său impedanţa depinde de permitivitatea ‘vidului’ cosmic – sau de rezistenţa sa la câmpuri electrice, precum şi de permeabilitatea sa, sau de cât de bine susţine câmpuri magnetice. Unda de lumină este formată dintr-o undă electrică şi din una magnetică, iar modificarea acestor cantităţi (prin permitivitate şi permeabilitate) va modifica viteza măsurată a luminii.

“Am calculat permitivitatea şi permeabilitatea vidului în funcţie de acele particule elementare efemere”, a comentat Soto-Sanchez pentru LiveScience. “Rezultatul este că, pornind de la un model atât de simplu, se poate discerne că aceste constante conţin contribuţii esenţial egale din partea diferitelor perechi de particule de materie-antimaterie încărcate electric: atât cele cunoscute cât şi cele încă necunoscute pentru ştiinţă”.

Ambele studii susţin că lumina interacţionează cu perechile de particule-antiparticule. În modelul propus de Leuchs şi de Sanchez-Soto, impedanţa vidului (care va accelera sau va frâna viteza de propagare) este dependentă de densitatea de particule. Impedanţa relaţionează cu raportul dintre câmpurile electrice şi câmpurile magnetice din lumină; fiecare undă luminoasă este compusă din ambele tipuri de câmpuri, iar valoarea sa măsurată, alături de permitivitatea spaţiului faţă de câmpurile magnetice, guvernează viteza luminii.

Unii oameni de ştiinţă sunt sceptici cu privire la aceste două terorii. Jay Wacker, un specialist în fizica particulelor de la SLAC National Accelerator Laboratory, susţine că nu are deplină încredere în tehnicile matematice folosite în aceste două studii pentru că în ambele cazuri se pare că oamenii de ştiinţă nu le-au aplicat în modalitatea în care ar fi fost aplicate de majoritatea cercetătorilor. “Modalitatea corectă de a face acest lucru este cu autorul diagramelor Feynman”, atrage atenţia Wacker.

O altă problemă a acestor studii este că dacă într-adevăr există o sumedenie de alte particule în afara celor din Modelul Standard, atunci această teorie trebuie revizuită.

SURSE

  1. Traian Romanescu – “Marea Conspiratie Evreiasca”.
  2. http://science.hotnews.ro/stiri-stiinte_fundamentale-10727672-neutrinii-depasit-viteza-luminii-dupa-experimentul-fost-refacut-mai-multa-acuratete.htm
  3. http://www.gandul.info/magazin/descoperirea-care-ar-putea-schimba-fizica-unde-ar-fi-gresit-einstein-10819464
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro