Tăblițele de la Tărtăria – cele mai vechi scrieri de pe Planetă

by Un mare secret mondial despre istoria României a fost ascuns vreme îndelungată, astfel că după aceste constatări, mulţi dintre noi vom privi cu alţi ochi istoria ţării noastre. În zona Olteniei se înregistrează cea mai veche locuire în bordeie din lume (18.000 ani înainte de Christos), cea mai veche […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Un mare secret mondial despre istoria României a fost ascuns vreme îndelungată, astfel că după aceste constatări, mulţi dintre noi vom privi cu alţi ochi istoria ţării noastre.

În zona Olteniei se înregistrează cea mai veche locuire în bordeie din lume (18.000 ani înainte de Christos), cea mai veche activitate de minerit, cel mai vechi târnăcop de miner descoperit vreodată, cea mai veche activitate metalurgică a aramei din lume (8.000 ani înainte de Christos), cea mai veche scriere din lume (tăbliţele de la Tărtăria, judeţul Alba 5.000-6.000 înainte de Christos).

Tot aici s-a inventat arcul, au apărut primele furnale din Europa, şi tot de aici au plecat şi s-au format celelalte popoare indo-europene şi nu numai cum ar fi: iranienii, carienii, italicii, frigienii, sciţii, cimerienii, triburile iberice, bascii, sarmaţii, elenii (ahei şi dorieni), fenicienii etc.

Traco-dacii reprezintă cea mai veche şi mai înaltă cultură de pe Pământ, anterioară civilizaţiei sumeriene, şi totodată cea mai numeroasă (180 – 200 de triburi). Ei puteau fi găsiţi în întreaga Europă – Balcani, Ucraina, Ungaria, Austria, Germania, Cehoslovacia, Polonia, Italia, Franţa, Spania, Turcia europeană, Asia Mică, Africa… (chiar şi burii din Africa de Sud sunt tot un neam dac, din care făcea parte însuşi Burebista).

Scrisul şi odată cu el istoria, au apărut mai întâi în spaţiul tracic şi abia mai târziu în spaţiul greco-roman, dus probabil acolo tot de triburile care au migrat de aici. Traco-dacii au avut cea mai veche agricultură din Europa (neolitic) şi printre cele mai vechi din lume. La vremea lor erau singurul popor din lume care foloseau cercul la dispozitivele de măsurare a timpului.

Încă din anul 1995, după studii îndelungate, însă intenţionat ţinute la subsol, o serie de savanţi americani de prestigiu au ajuns la concluzia că Potopul descris în Biblie a avut loc pe malul vestic al Mării Negre, unde locuia o populaţie neaşteptat de dezvoltată (oare cine?). De altfel, Olimpul, legendarul munte din mitologia greacă (Ulimp – lumină sau splendoare, în limba traco-dacă), nu era altceva decât masivul Bucegi unde nu întâmplător dăinuie al doilea Sfinx de pe Pământ. Istoricul Homer spunea că numai tracii ştiau să lupte călare şi cu arcul începând cu mileniul cinci înainte de Christos.

Traco-dacii se remarcau printr-o corectitudine desăvârşită, toate convenţiile fiind încheiate verbal şi apoi păstrate cu sfinţenie. Lipsa de acasă era semnalată printr-un băţ lăsat la poartă. Traco-dacii au fost singura civilizaţie din lume care nu a folosit sclavagismul sub nicio formă a sa.

În jurul anului 1400 I.C, se construieşte în Tracia nord-dunăreană cea dintâi şcoală cu local de sine stătător de pe Terra, numită Androniconul, unde preoţii zamolxieni predau toate disciplinele universitare începând cu teologia (cultul Zeului Soare şi al celor 12 constelaţii). Conform mărturiilor lui Platon şi Socrate, rămase posterităţii, însuşi Pitagora şi-a completat studiile la o şcoală zamolxiană, şi tot ei afirmau că în acea vreme în Dacia existau cei mai de seamă medici ai timpului.

Istoricul Herodot îi consideră pe cimerieni originari de pe versantul nord-estic al Carpaţilor (Moldova de astăzi). Apoi o parte din ei s-au deplasat spre Sud, în Anatolia, unde au fost cunoscuţi ca cimiry. Altă parte a migrat ulterior către Italia, Spania, Anglia şi Irlanda, fiind cunoscuţi sub denumirea de celţi.

Zona nord-dunăreană (România de astăzi) a fost considerată din vechime drept un paradis terestru. Un teren bogat în aproape toate bogăţiile pământului, cu terenuri agricole (grânarul Europei de mai târziu), păşuni întinse, toate formele de relief, un incredibil sistem hidrografic natural, o zonă bine apărată contra majorităţii dezastrelor naturale etc.

Ca un miracol unic al istoriei, locuitorii acestei zone n-au putut fi alungaţi din vatra strămoşească şi nici deznaţionalizaţi. Românii păstrează în continuare limba, portul, obiceiurile, tradiţiile strămoşilor de acum 7.000 de ani. Analizele minuţioase de sânge demonstrează un alt miracol: în ciuda numeroaselor invazii, inclusiv mult distorsionata ocupaţie romană, ne-am păstrat puritatea genetică, specifică strămoşilor noştri.

România rămâne un miracol, căruia i s-a prevăzut un viitor mesianic. Profetul indian Sundhar Singh scria în 1922 că românii vor deveni un popor îndrăgit şi respectat de toate popoarele lumii.

Se pierde mesajul Tăbliţelor de la Tărtăria?

Când am început să scriu articolul „Scrisoare deschisă ce este adresată poporului român – Mesajul mereu actual al tăbliţelor de la Tărtăria”, nu gândeam că va trezi atâtea discuţii, controverse, patimi dar şi multe minciuni, propagandă, sentimente şi resentimente, gesturi reprobabile (cum este chiar punerea acestui articol în spinarea arhimandritului Iustin Pârvu, sau preluarea de către alţii, ca producţie proprie) invidii, răutăţi sau negări mai mult sau mai puţin susţinute. A apărut chiar şi un articol al unui domn arhitect de pe la Universitatea Babeş Bolyai, legat strict de Tărtăria, care ar fi trebuit să reprezinte o probă de profesionalism, dar este construit tendenţios, prin interpretări personale ale unor date şi informaţii, deci subiectiv.

Ceea ce am dorit prin acel articol cred că este deja bine cunoscut. Datele prezentate nu reprezintă niciun fel de falsuri. Mulţi din cei care au comentat însă articolul, se referă în mare parte la tăbliţele de la Tărtăria care, atât ca subiect cât şi ca informaţie reprezintă în fapt o metaforă, un îndemn la căutare, la cercetare şi descifrare a valorilor acestui pământ, la neuitare, respect şi continuitate. Recunosc fără ruşine că sunt patriot, îmi iubesc neamul, pământul, strămoşii şi istoria. Sunt mândru de istoria şi faptele înaintaşilor, cu bune şi rele, ca şi de ceea ce reprezintă România azi, chiar dacă au început să se înmulţească faptele care mă fac să nu mai fiu la fel de mândru. Şi întreb: de ce totuşi noi, romanii nu vrem să ne acceptăm istoria şi nu o respectăm, aşa cum este ea? Tăbliţele de la Tărtăria există. Pe ele se află o scriere care, la ora actuală este considerată cea mai veche scriere cunoscută. Că a scris-o un roman, sau un grec, sau un khazar, sau un sumerian, nu poate spune aceasta nimeni, dar A FOST GĂSITĂ AICI ŞI NU A FOST ADUSĂ CA SĂ LI SE ARATE LOCUITORILOR ACESTUI PĂMÂNT CUM SCRIU ALŢII PRIN ALTE PĂRŢI, CI A CONŢINUT O INFORMAŢIE. DECI CEI CARE AU AVUT-O FOLOSEAU SCRIEREA ÎN INDIFERENT CARE FORMĂ. E chiar aşa greu de acceptat acest adevăr? Contează cum se numeau strămoşii noştri acum 7000 de ani? SUNT AI NOŞTRI OAMENI BUNI, ŞI SCRIAU. ASTA CONTEAZĂ. Am găsit comentarii pe diferite ziare sau bloguri, care fac praf românismul, ideea de popor, istoria şi toată cultura română. Au fost şi comentarii care au exacerbat unele aspecte. Articolul a circulat pe mail, cu sau fără sursă, cu sau fără numele autorului, ba a mai fost şi diseminat prin unele oraşe ca manifest. A fost folosit de asociaţii sau organizaţii de dreapta, de stânga, bloguri ortodoxe, sau ale unor sindicate sau asociaţii ale revoluţionarilor. Este un lucru îmbucurător că a circulat, indiferent cum, este însă trist că a fost preluat, pus în mod voit în spinarea altora sau „înfiat” cu intenţie de către unii, care l-au declarat copilul lor cu neruşinare, după ce au scos sau introdus un pasaj sau două, de câteva rânduri, exact pasajele în care îşi declarau paternitatea.

Faptul că a produs atâtea vizualizări nu poate decât să mă bucure. Spre exemplu, în săptămâna 6-12 februarie 2012 a fost pe primul loc în topul vizionărilor de pe facebook, conform http://pro.facebrands.ro/intro. deşi trecuseră două luni de la prima apariţie. Şi bomba continua să sară. Dar este trist faptul că unii au înţeles să profite de acest fapt, iar unii pur şi simplu, legându-se de unele aspecte – e adevărat, neclare ale istoriei, dar reale ca probe, – s-au legat de tăbliţe pentru a demonta o idee care în fapt se dorea o întoarcere la valorile culturale şi spirituale ale acestui popor, la acceptarea, la însuşirea valorilor, la respectarea şi la propăvăduirea lor, a istoriei, la purificarea moralei acestui popor. A fost uneori distractiv să citesc comentariile unor docţi, care demonstrau cu tărie că nu se poate să fie acesta mesajul Tăbliţelor de la Tărtăria, că de fapt acestea nu au fost descifrate şi că pe vremea când au fost scrise, nu se ştia de Băsescu. Alţii ceva mai moderaţi susţineau doar că, de fapt, pe vremea aceea, nu exista un popor român, că acesta s-a format de două mii de ani din Traian şi Decebal. Trecând peste binecunoscuta sintagmă că suntem singurul popor care nu a avut mamă, a avut însă doi taţi, de unde şi concluzia că suntem „băieţi de băieţi“ nu pot să nu constat cât de superficiali putem fi atunci când vrem şi manifestăm reavoinţă. Atunci când vrem să ne batem joc de noi înşine. L-aş ruga acuma pe acel comentator să spună cum poate să îmi dovedească că acum 7000 de ani, nu ne numeam România şi de unde ştie el că mesajul acelor tăbliţe nu este „Atenţie popor român, nu îl lăsaţi pe Traian să vă dezbine!”
Mai comenta cineva, pe unul din bloguri, că istoria Ardealului nu este cunoscută de români, şi că de fapt noi nu am învăţat Istoria României ci doar Istoria Românilor. Am analizat mai adânc şi am ajuns la concluzia că aşa este. Îmi convine sau nu, este un adevăr pe care românii trebuie să îl accepte şi trebuie să încerce să cunoască istoria aşa cum este ea, cu bune şi rele, cu toţi eroii pe care i-a avut România, nu numai cei de origine neaoşă. A trebuit să accept că cei de generaţia mea am fost bombardaţi doar cu informaţiile pe care a vrut partidul comunist să le cunoaştem, într-un efort de naţionalism şi patriotism un pic forţat. Nu e rău că ni s-a dezvoltat sentimentul patriotic, este însă rău că nu ni s-a spus nimic şi despre alţi eroi, domnitori ai acestui pământ, tot cu bune şi rele, care au avut ceva de spus sau care au influenţat istoria românilor sau a României. În istoria pe care am cunoscut-o şi învăţat-o se sărea prea repede de la o epocă la alta, ca şi când perioadele sărite nu făceau parte tot din istoria noastră. Atunci eram copil, ni se spunea că programa şcolară nu putea acoperi toată istoria, toţi domnitorii, de aceea îi studiem pe cei mai importanţi. Important a fost şi Matei Corvin, de exemplu, pentru istoria României, dar despre el nu am învăţat decât că a fost fiul lui Iancu de Hunedoara şi că a fost regele Ungariei. De altfel, cred că este timpul să ştim că Ardealul nu a însemnat numai Avram Iancu, Şcoala Ardeleană, Horia, Cloşca şi Crişan, Bobâlna, Gheorghe Doja, Mihai Viteazu şi atât. Există şi cărturari, domnitori, eroi, oameni de ştiinţă care au trăit în Ardeal şi chiar dacă nu au purtat nume neaoş românesc, au trăit şi realizat ceva pe meleagurile româneşti. Negându-i pe ei şi faptele lor, ne negăm istoria, timpurile şi pământurile. De ce să ştiu cine a fost Traian, care a cucerit Dacia, care a transformat-o în provincie romană, care i-a luat bogăţiile şi tezaurul, copii, femeile şi bărbaţii şi i-a transformat în sclavi, gladiatori sau mercenari şi să nu ştiu nimic despre Gheorghe Racoczy?
Când ne vom cunoaşte oare şi recunoaşte istoria aşa cum a fost, nu aşa cum au vrut sau vor unii şi alţii să ne-o vâre pe gât?
Atunci când vor dispărea toate datele arheologice, când arhivele vor fi transferate în capitalele fostelor imperii vecine care au ocupat vremelnic părţi din teritoriul ţării, pentru că aşa a dat guvernul Boc legea arhivelor?
Atunci când Tăbliţele de la Tărtăria, Plăcuţele de la Sinaia şi alte artefacte, precum cele din expoziţia Aurul Dacic plecate cu surle şi trâmbiţe în Italia, dar uitate cel puţin la nivel mediatic să mai fie menţionate dacă s-au întors, vor fi dispărut cu totul?
Atunci când toţi hoţii pe care îi plătim să ne conducă ţara şi destinele vor goli institutele de cercetări de toate dosarele, invenţiile şi inteligenta românească, dându-le pe nimic şi pretinzând că s-au furat, fără a găsi însă făptuitorii, aşa cum s-a făcut cu dosare privind cercetarea nucleară de la Piteşti?
Dragii mei Români, cât încă mai există acest nume şi nu va fi înlocuit cu totul de cuvântul rromi cu care tot mai mulţi europeni ne confundă, ridicaţi-vă neîntârziat, deschideţi-vă larg ochii, deschideţi cărţile, învăţaţi-vă istoria aşa cum a fost ea, până nu o veţi pierde şi odată cu ea vom pierde dreptul de proprietate asupra acestui pământ, asupra istoriei lui, prin insidioase pierderi succesive, dar abil regizate de suveranitate, prin europenizarea forţată şi viclean ţintită, însuşită cu servilism de cei ce stau în fruntea statului şi care vă vând istoria cui dă mai mult pe ea. Protejaţi-vă cât nu este prea târziu şi apăraţi-vă istoria, dovezile şi siturile arheologice, cărţile, înscrisurile, muzica tradiţională, tradiţiile, Dragobetele nu Sfântul Valentin, Ziua Mamei nu Ziua Recunoştinţei, Crăciunul nu Hallowen-ul. Adevărata Sarmisegetuza, adevărata cetate a Dacilor se află ascunsă încă sub Grădiştea şi în curând va fi vândută. Ruşii stau cu ochii pe ea prin satelit, iar românii habar nu au pe ce pământ calcă şi ce vând când îşi dau acceptul să se toarne câte o aşa-zisă autostradă experimentală.
Ne pierdem deja şi ne îndepărtăm de cei ce ne-au dat nume, ne rupem de rădăcini, ne lăsăm călcaţi în picioare de vânzători de neam spunând laş, ASTA ESTE!!. Ne închinăm la sfinţi împrumutaţi şi uităm de Zalmoxe. Ne închinăm în mod habotnic la icoane şi uităm complet de Dumnezeu. Ne acoperim cu păcate şi apoi fugim la biserică să ne „spovedim” pentru a fi curaţi şi apoi suntem iar gata să săvârşim altele, şi mai înfricoşătoare, întocmai ca într-un târg tacit făcut cu diavolul, sperând în mod cretin că spovedania ne curăţă iar şi iar de noi păcate, când este mult mai simplu să nu mai păcătuim.
Ne pierdem, privind cum cad peste noi dârele morţii (chemtrails) precum şi toate urgiile cerului şi aşteptăm să vină altcineva, poate armata, poate guvernul, poate străinii, cu ajutoare, cu bani, cu lopeţi, cu saci cu nisip, cu haine, cu elicopterul, să ne salveze, să dea viaţă. De ce ne-ar da alţii ceea ce noi nu respectăm? De ce ar trebui să ne dea alţii ceea ce putem să ne luăm singuri? De ce să aşteptăm să îşi bage alţii coada, de ce ne târâm la Porţi Străine pentru ceea ce noi singuri putem obţine? DE CE NE LĂSĂM LA NESFÂRŞIT CĂLCAŢI ÎN PICIOARE? Unde ne este mândria, unde ne este demnitatea? Suntem toţi orbi, surzi, handicapaţi, ologi, fără mâini, fără picioare, fără cap? CÂT O SĂ MAI RĂMÂNEM  CU MÂNA ÎNTINSĂ ŞI CU CAPUL PLECAT?

Un savant german sustine ca tablitele de la Tartaria sunt cele mai vechi scrieri de pe Planeta! Nu este singurul istoric care recunoaste acest adevar ignorat de o mare parte din “istorici”!

Un mare savant german, Harald Haarmann, specialist în istorie culturală, arheomitologie, istoria scrisului, evoluția limbii și istoria religiilor, autor a 40 de cărți traduse în diverse limbi de circulație internațională, editor și co-editor a 20 de antologii, face o declarație de mare importanță pentru noi, rezultat al cercetărilor sale.

El spune că cea mai veche scriere din lume e cea de la Tărtăria – România și că Civilizația Danubiană este prima mare civilizație din istorie, mai veche cu mii de ani decât cea sumeriană (considerată încă leagănul civilizației).

Rezultatul cercetărilor sale sunt prezentate într-un film documentar numit Civilizația Danubiană (Danube Civilization).
Fără îndoială că această perspectivă dată de un savant german premiat de instituțiile europene pentru contribuțiile sale științifice, membru al Centrului de Cercetare pentru Multiligvism de la Bruxelles, poate să răvășească tot ce se credea ca fiind deja bine stabilit în legătură cu istoria străveche a umanității.

Desigur, el nu este primul care susține că civilizația străveche din spațiul locuit astăzi și de România este locul primelor mari culturi europene. Astfel, savanta americană de origine lituaniană, Marija Gimbutas, a afirmat ceva asemănător acum mult timp: “România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între anii 6.500 – 3.500 î.Hr., axată pe o societate matriarhală, teocratică, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile indo-europene patriarhale de luptători din epocile bronzului şi fierului.”

Mă întreb cum vor reacționa “științificii” noștri, cei care sunt deranjați de orice lucru care dă bine la CV-ul istoric al acestui spațiu?…
Voi cum explicați faptul că o serie de așa-ziși istorici români turbă de supărare la astfel de informații? Adică diverși savanți străini spun că aici este Vatra Vechii Europe, iar unii dintre cei care predau în universitățile de la noi se luptă să ne convingă că nu e așa, în pofida tuturor probelor și evidențelor.

Oare cât o să le mai meargă cu ascunderea adevărului istoric? Eu zic că foarte puțin! Să fim optimiști pentru că adevărul va ieși la iveală în toată frumusețea lui!

Daniel Roxin

SURSE

  1. http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=9435
  2. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7408
  3. http://adevaruldespredaci.ro/savant-german-cea-mai-veche-scriere-din-lume-este-cea-de-la-tartaria-romania-video/
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro