"Skull and Bones" ("Craniu si Oase") – organizatia satanista a Iluminatilor

by Organizatia “Skull and Bones” (n.tr. “Craniu si Oase”) este o organizatie satanista ale carei baze au fost puse la Colegiul Yale din New Haven, Connecticut, în anul 1832. El este cel mai vechi şi cel mai prestigios dintre cele şapte societăţi secrete de la Yale. Referitor la originile și […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Organizatia “Skull and Bones” (n.tr. “Craniu si Oase”) este o organizatie satanista ale carei baze au fost puse la Colegiul Yale din New Haven, Connecticut, în anul 1832. El este cel mai vechi şi cel mai prestigios dintre cele şapte societăţi secrete de la Yale.

skull_bones11g_01

Referitor la originile și istoria acestei societăți secrete au apărut o serie de relatări contradictorii în mod intenționat. Potrivit uneia dintre versiuni, Ordinul a provenit dintr-o grupare francmasonică engleză sau scoțiană înființată prima dată la All Souls College de la Universitatea Oxford în cursul secolului al XVII-lea. O altă versiune este aceea că s-a desprins din societățile secrete naționaliste germane de la începutul secolului al XIX-lea. Cea de-a treia explicație ar fi că Skull & Bones este singura instituție americană care a adoptat câteva dintre ritualurile francmasoneriei europene, adaptând însă aceste ritualuri și credințe într-o formă nouă.

Oficial, el a fost înregistrat abia în 1856, sub denumirea de Russel Trust Association. Familiile fondatoare ale Ordinului Skull & Bones includeau și familiile Russell și Perkins.

Singura fracțiune Skull and Bones creată în afara Universității Yale a fost o fracțiune la Universitatea Wesleyan în 1870. Această fracțiune , the Beta of Skull & Bones a devenit independentă în 1872 într-o disputa de a controla crearea de fracțiuni suplimentare; the Beta Chapter s-a auto-reconstituit ca Theta Nu Epsilon.

Societatea secretă Skull & Bones era cunoscută inițial ca „Frăția Morții” având o asociere conspirativă cu alte trei societăți care au fost înființate în alte trei locații ale universității: Scroll and Key, Wolf’s Head, Book and Snake. Numărul 322, care apare sub craniul și oasele încrucișate de pe emblema ordinului, se crede că indică anul înființării acestuia – 1832 – și faptul că este a doua lojă în cadrul unui sistem. Celelalte colegii de elită din Liga Ivy – Harvard și Princeton – au societăți secrete exclusive, similare.

Există un grup de bază format din 20-30 de familii care formează nucleul Ordinului. Printre aceste familii proeminente se află: Whitney, Lord, Phelps, Wadsworth, Allen, Bundy, Adams, Stimson, Taft, Gilman, Harriman, Rockefeller, Payne, Davison, Pillsbury și Weyerhauser and Relemes.

Skull and Bones selectează membri noi în fiecare primăvară, în timpul “Tap Day” desfășurată la Universitatea Yale; ziua cea mai recentă “Tap Day” a avut loc la 15 aprilie 2010. Pentru a fi inițiat în Skull an Bones, se realizează un ritual de selecție, denumit “tapping” (străpungere). În fiecare an, Skull and Bones selectează cincisprezece bărbați și femei, din clasa juniori care să se alăture societății. Skull and Bones adună în rândurile sale pe cei sunt văzuți ca niște lideri de campus și alte figuri notabile.

Printre criteriile de selecție se numără și Three Ordeals (trei încercări – ordalii). Aceste ordalii au scopul de a verufica abilitatea viitorului Bonesman de a succede în lumea din afara campusului universitar.

Ritualurile de inițiere ale Ordinului sunt foarte mult asemănătoare cu ritualurile folosite de către lojile francmasonice scoțiene și engleze.

Membrii Skull and Bones se întâlnesc în fiecare joi și duminica într-un loc numit The Tomb (Mormântul). Numele membrilor nu au fost ținute secrete până în anul 1970, dar ritualurile au fost întodeauna confidențiale.

Înăuntrul criptei Skull & Bones, cunoscută de asemenea sub numele The Tomb și la care se fac referințe ca fiind camera sacră cu numărul 322, pe peretele curbat, în jurul arcadei de la intrare este înscris în germană: “Cine a fost nebunul, cine a fost înțeleptul, cerșetorul sau regele? Săraci sau bogați, cu toții sunt la fel în fața morții!”.

Skull and Bones a dezvoltat o reputație că membrii săi reprezintă Elita Puterii. Consilierul economic al lui Barack Obama, Austan Goolsbee a fost inițiat în club în 1991, în același an când s-a permis accesul femeilor în această societate.

Dupa cum scriau Radu Comănescu şi Emilian Dobrescu în cartea “Istoria masoneriei”:

“Francmasoneria este nevoită să aibă 2 organizaţii:  una pe care o cunoaştem cu toţii şi alta ascunsă,  rămasă necunoscută chiar pentru imensa majoritate a propriilor ei aderenţi până în ziua de astăzi.”

Iată cum secretul păzit de jurăminte îngrozitoare face ca doar cei din cercurile superioare să cunoască teribilul adevăr despre francmasonerie. Aceia care se lasă înşelaţi de masca de societate de binefacere creată de  intensa propagandă pro masonică nici nu bănuiesc cui servesc de fapt.

Despre aceste lucruri stau  însă mărturie declaraţiile unor foşti masoni care ajungând să cunoască adevărată faţă a francmasoneriei s-au dezis imediat de aceasta. Pentru faptul de a fi vorbit despre lucruri interzise, unii dintre ei au plătit chiar cu viaţa!

Albert Pike, decedat în 1891, a fost una dintre cele mai de seamă personaje ale masoneriei mondiale. Cele mai celebre tituluri ale sale erau acelea de Suveran Mare Comandor al Consiliului Suprem al gradului 33 şi Suprem Pontif al Masoneriei Universale. In cartea sa “Morală şi Dogmă”, scrisă in anul 1888 pentru masonii cu grade superioare, el arată cum sunt induse în eroare nivelurile inferioare:

„Gradele Albastre nu sunt decât curtea exte-rioară sau porticul Templului. Iniţiatului îi sunt înfăţişate o parte din simboluri, dar el este intenţionat indus în eroare de false interpretări. Nu este cazul ca el să le înţeleagă, ci doar să creadă că le înţelege… Adevărata lor semnificaţie este rezervată doar Adepţilor, Prinţii Francmasoneriei.”

Sensuri si… iar sensuri

Până şi masonii din gradele 32 şi 33 sunt induşi în eroare dacă nu fac parte din descendenţi. Jim Shaw afirmă că simbolurile sunt interpretate diferit chiar de către masoni, existând astfel două sensuri ale acestora: cel exoteric pentru iniţiaţii inferiori, şi cel ezoteric pentru cei superiori. Dar există şi un al treilea, adevărul, rezervat doar elitei de iniţiaţi descendenţi şi celor care trec dincolo de nivelurile oficiale ale societăţilor secrete – cei din gradele neoficiale ale Iluminaţilor. Shaw afirmă că masoneria adoră natura, Soarele şi Luna, prin simbolul falusului. El spune că falusul reprezintă Soarele în uniune sexuală cu Pământul feminin, pentru a aduce o noua viaţă.

La un anumit nivel este adevărat, dar mult prea puţin. Să luăm ca exemplu simbolul masonic, pătratul şi compasul. Acestea sunt aşezate mereu deasupra scaunului (tronului) Maestrului Adorator, care este amplasat la est în Templele Masonice, direcţia răsăritului. Shaw mărturiseşte că masonilor de grad inferior li se spune că pătratul trebuie să le reamintească să fie cinstiţi în relaţiile cu toţi oamenii (scuză-mă că râd). Iar compasul este pentru a învăţa să-şi „circumscrie” pasiunile şi să-şi controleze dorinţele. Poate că francmasonul pedofil si criminal in serie George Bush a lipsit de la acea întrunire.


Shaw mărturiseşte că „adevăratul” înţeles le este revelat abia mai târziu, şi anume că falusul masculin al Soarelui impregnează Pământul feminin, simbolizat ca pătrat.8 Din nou acest lucru este adevărat d4oar la un anumit nivel, dar la cele mai înalte niveluri ale Iluminaţilor compasul şi pătratul reprezintă impregnarea care perpetuează descendenţii. Simbolul V şi A al Reginei Victoria şi al prinţului german Albert, ambii descendenţi reptilieni, ca şi litera G din sigla francmasonilor, reprezintă acelaşi lucru.

Toate aceste simboluri şi coduri ale societăţilor secrete au un sens pentru iniţiaţii de grade inferioare, unul pentru cei de grade superioare şi altul pentru cei care ajung pe cele mai înalte niveluri ale Iluminaţilor (adevărata interpretare). In „jurămintele de sânge” (numite „Obligaţie”), iniţiatul acceptă de bună voie să fie torturat şi chiar ucis, în cazul în care revelează „secretele”. Astfel se menţine compartimentarea în cadrul căreia nivelurile superioare nu dezvăluie „secretele” nivelurilor inferioare. De fapt, recunoaşte Jim Shaw, nici la nivelul gradului 33 nu afli nimic valoros.

Adevăratele chestiuni există deasupra nivelurilor oficiale, şi doar câţiva masoni ajung acolo. Francmasoneria este o hazna de înşelătorie şi ipocrizie, iar jurămintele făcute către societăţile secrete şi către „fraţii” iniţiaţi întrec cu mult orice jurământ făcut vreodată ţării sau poporului ca preşedinte, prim-ministru, membru al Congresului sau Parlamentului, poliţist sau judecător. Jim Shaw scrie:

„Masonul jură să păstreze secretele altui mason pentru a-1 proteja, chiar dacă aceasta implică ascunderea dovezilor unui delict. în unele grade trădarea şi crima sunt exceptate. Dar în gradele superioare nu sunt excepţii de la această promisiune de tăinuire a adevărului. Obligaţiile, dacă e să dăm crezare învăţăturilor masonice, pot cere unui mason să depună mărturie falsă, sperjur sau (în cazul unui judecător) să dea un verdict greşit pentru a proteja un frate mason.”[2]

Sacrificiile umane sint cunoscute in istoria universala dar mai ales in mitologii ca fiind facute zeilor la cerinta acestora. De asemeni, zeii, au facut oamenilor un calendar prin care acestia sa stie cand trebuie sa le ofere drept ofranda lor. Ce nu spune insa istoria universala este ca acesti zei, sint reptilienii malefici despre care vorbim aici.

Printul Nicholas de Vere von Drakenberg, chiar a recunoscut in cadrul unui interviu acordat conspirationistei Tracy R. Twyman, dar si in cartea sa “Mostenirea Dragonului”, ca ei, cei din familiile regale, sint urmasii hibrizi ai Anunnaki-lor.

Acestia au devenit adorati de catre oamenii din vechime datorita influentei lor puternice prin care au determinat oamenii salbatici din vechime sa se supuna lor, de altfel tot ei sint cei care au dus la saltul evolutionist facand maimuta om prin modificarile genetice la care au lucrat ei in nevoia de sclavi.

Mai multe informatii aflam de pe site-ul anti-masonic yogaesoteric.net[1]:

“Ordinul “Skull & Bones” a fost înfiinţat la Colegiul Yale din New Haven, Connecticut, în anul 1832. El este cel mai vechi şi cel mai prestigios dintre cele şapte societăţi secrete de la Yale. Printre celelalte sunt: “Scroll & Key” (“Sulul şi cheia”), “Book & Snake” (“Cartea şi şarpele”), “Wolf’s Head” (“Capul de lup”), “Eliahu” şi “Berzelius”. Aceste grupuri servesc ca bază de recrutare a tinerilor destinaţi unor cariere în guvern, justiţie, finanţe şi în alte sectoare influente ale vieţii americane. “Skull & Bones” este elita elitelor din aceste societăţi secrete. Doar “Scroll & Key” mai poate revendica o influenţă, aproape egală, asupra societăţii americane din ultimii 160 de ani.

Spre deosebire de fraternităţile greceşti din multe alte campusuri universitare, “Skull & Bones” şi societăţile secrete similare acestuia există exclusiv la Yale. El nu este o parte a oricărei alte asociaţii publice pe plan naţional. Celelalte colegii de elită din Liga Ivy – Harvard şi Princeton – au societăţi secrete exclusive, similare. În plus, chiar şi printre aceste puţine universităţi, societăţile secrete de la Yale – în frunte cu “Skull & Bones” sunt de neconcurat cu privire la influenţa lor asupra afacerilor politice americane.

Societatea secretă “Skull & Bones” de la Yale are o asociere conspirativă cu alte două societăţi care au fost înfiinţate în alte două locuri. Numărul “322”, care apare sub craniul şi oasele încrucişate de pe emblema ordinului, se crede că  indică anul înfiinţării acestuia –1832 – şi faptul că el este a doua lojă în cadrul unui sistem internaţional. După unele explicaţii, loja  purtând nr. 1 se află în Germania, iar loja cu nr. 3 este situată la un alt colegiu american.

De la înfiinţarea sa, “Skull & Bones” a iniţiat doar circa 1.200 de membri. În orice moment, sunt în viaţă 600 de membri ai Ordinului. Acest număr mic subliniază teribila concentrare de putere în mâinile membrilor săi. Dacă membrii “Skull & Bones” ar trebui să aleagă un Salon al celebrităţilor malefice dintre propriile sale rânduri, unele dintre ele a căror nume ar trebui să fie în vârful listei, ar fi:

• Alphonso Taft, membru fondator al Ordinului, Secretar de Război în timpul preşedintelui  Rutherford B. Hayes (1876-1880).
• William  Howard Taft, singura persoană care a fost şi Preşedinte şi  Judecător-şef la Curtea Supremă a Statelor Unite.
• Henry Lewis Stimson, partener la firma de avocaţi “Root and Stimson” de pe Wall Street, Secretar de Război în timpul preşedintelui Taft (1908-1912), Guvernator General al Filipinelor (1926-1929), Secretar de Stat  în timpul preşedintelui Herbert Hoover (1929-1933) şi Secretar de Război în timpul preşedinţilor Franklin Delano Roosevelt şi Harry S. Trumann (1940-1946).
• Averell Harriman, bancher de investiţii la Brown Brothers Harriman, director al Programului de împrumut-închiriere în Departamentul de Stat al SUA (1941-1942), Ambasador SUA în Uniunea Sovietică (1943-1946), Guvernator al  New York-ului, subsecretar de Stat pentru Asia (1961-1963) şi trimis secret prezidenţial la conducătorii sovietici: Stalin, Hruşciov, Brejnev şi Andropov.
• Robert Lovett, partener la firma Brown Brothers Harriman, Secretar adjunct de Război al aerului (1941-1945), Secretar locţiitor al Apărării, Secretar al Apărării (1950), membru de frunte al Consiliului pentru Relaţii Externe din New York.
• Harold Stanley, bancher de investiţii, fondator al firmei Morgan Stanley.
• Robert A. Taft, Senator al SUA (1938-1950).
• Prescott Bush, bancher de investiţii şi partener la firma Brown Brothers Harriman, Senator al SUA de Connecticut, tatăl lui George Herbert Walker Bush.
• George Herbert Walker Bush, Congresman al SUA (1964-1970), Preşedinte al Comitetului Naţional Republican, Ambasador al Statelor Unite la Naţiunile Unite, prima legătură diplomatică americană în Republica Populară Chineză, Director al CIA (1975-1977), Vice-preşedinte al Statelor Unite (1980-1988), Preşedinte al Statelor Unite (1988-1992).
• John Thomas Daniels, agro-industrialist, fondatorul lui Archer Daniels Midland.
• Hugh Wilson, funcţionar al serviciului extern, Consilier în Japonia (1911-1921), Ministru al SUA în Elveţia (1924-1927), Secretar de Stat adjunct special (1939-1941), Oficiul Serviciilor Strategice (1941-1945).

Membrii Ordinului “Skull & Bones”, fideli convingerii lor ferme de “confuzie constructivă” au acceptat să apară o serie de relatări contradictorii, în mod intenţionat, referitoare la originile şi istoria fraternităţii lor secrete. Potrivit uneia dintre versiuni, Ordinul a provenit dintr-o grupare francmasonică engleză sau scoţiană înfiinţată prima dată la All Souls College al Universităţii Oxford în cursul secolului XVII. O altă versiune a istoriei “Skull & Bones” este aceea că s-a desprins din societăţile secrete “naţionaliste” germane de la începutul secolului XIX. Cea de-a treia explicaţie ar fi că “Skull & Bones” este singura instituţie americană care a adoptat câteva dintre ritualurile francmasoneriei europene, adaptând însă aceste ritualuri şi credinţe într-o formă nouă.

Lăsând la o parte aceste versiuni contradictorii, se poate afirma cu certitudine că Ordinul a fost înfiinţat pentru prima dată în campusul de la Yale, în anul 1832. Oficial, el a fost înregistrat abia în 1856, sub denumirea de “Russel Trust Association”. Conform tuturor datelor biografice – care sunt disponibile – ale membrilor săi, banii necesari pentru susţinerea afacerilor secrete ale campusului şi a rolului său mai larg pentru plasarea membrilor săi în poziţii cheie de influenţă, după titrarea lor la Yale, erau proveniţi din comerţul cu opiu din Estul îndepărtat. Acest comerţ a fost început de către Compania Britanică a Indiilor de Est şi a ajuns înfloritor în perioada în care Tratatul de la Paris – semnat la 1783 – punea capăt Războiului american de Independenţă. În această perioadă, Compania Britanică a Indiilor de Est era controlată de “Baring Brothers Bank” (ulterior, în ultimele decade ale secolului XVII, “British House of Rotschild” va înlocui pe “Baring Brothers” în controlarea intereselor financiare ale comerţului cu opiu din China).

Prin sponsorizarea realizată de familiile Baring şi Rotschild, numeroase familii de frunte din Noua Anglie – unele dintre acestea situându-se de partea Marii Britanii în timpul Revoluţiei americane – au fost introduse în comerţul cu opiu, ca asociaţi secundari. Aceste familii de comercianţi posedau flote de corăbii cu pânze şi au devenit, în multe cazuri, fabulos de bogate  ca rezultat al asocierii lor cu Compania Britanică a Indiilor de Est. Printre aceste familii cheie din Noua Anglie se numărau nume precum: Cabot, Coolidge, Forbes, Higginson, Lodge, Lowell, Perkins şi Russell.

Aceste familii de comercianţi din Noua Anglie au înfiinţat “United Fruit Company” şi “Bank of Boston”. Familiile fondatoare ale Ordinului “Skull & Bones” includeau şi familiile Russell şi Perkins. Oricum, de-a lungul mai multor generaţii, toate aceste familii s-au înrudit prin căsătorii şi au devenit, ca rezultat, o grupare cu o putere tot mai extinsă.

William Huntington Russell a incorporat “Skull & Bones” sub denumirea de “Russell Trust Association”. În secolul XX, “Russell Trust Association” înscria ca adresă a sa sediul central din New York al firmei “Brown Brothers Harriman”.

Russell a fost şeful de promoţie de la Yale în 1833. El şi camarazii săi din “Skull & Bones” se considerau pe ei însuşi ca o elită specială faţă de elitele comercial-bancare şi de “pelerinii puritani” din Yale. Ei au preluat convingerile coloniştilor Noii Anglii timpurii, cum că au fost “aleşi de Dumnezeu” şi predestinaţi a cârmui America.

Înfiinţarea Colegiului de la Yale în 1701 a precedat Revoluţia americană cu câteva generaţii. Mulţi dintre fondatorii acestui colegiu erau oamenii cei mai buni ai moştenirii puritane, care credeau cu devoţiune în Dumnezeu şi ţară. Câteva dintre aceste suflete patriotice au format mai târziu miezul coaliţiei politice a lui Benjamin Franklin, care s-a rupt definitiv de ţara mamă – Marea Britanie. Mulţi absolvenţi de la Yale au fost activi în Revoluţia americană şi în fondarea Statelor Unite.

Doi critici ai Ordinului, istoricul Anthony Sutton şi ziaristul de investigaţie Ron Rosenbaum (el însuşi un absolvent de la Yale) au tras concluzia că “Skull & Bones” a degenerat după înfiinţarea sa şi s-a înclinat mai mult spre pompa ocultă şi ritualistă a majorităţii societăţilor secrete francmasonice şi de “iluminaţi” europene. Sutton acuză că Ordinul este cunoscut, în secret, ca “Frăţia morţii” şi că a devenit un instrument nefast în mâinile elitei puterii secrete americane. Rosenbaum afirmă că originile germanice ale societăţii o fac vicioasă şi pro-nazistă.

Într-un lung articol din 1977, publicat în revista “Esquire”, Rosenbaum afirmă că sediul “Skull & Bones” din campusul Yale găzduieşte vestigii din colecţia privată de argintărie a lui Hitler. În pofida posibilelor prejudecăţi personale în aceste două evaluări ale istoriei Ordinul “Skull & Bones”, trebuie să fie recunoscut faptul că membrii societăţii au urmărit – de-a lungul generaţiilor – unificarea unui mic grup de familii din Noua Anglie prin căsătorii şi apoi şi-au sponsorizat băieţii şi nepoţii să intre în Ordin. Acest mod de creştere tinde întotdeauna să producă vederi înguste şi prejudicii faţă de cei din afară, ceea ce poate fi o serioasă insuficienţă cu deosebire la indivizii răspunzători pentru trasarea mersului unei naţiuni aşa de puternice, cum sunt Statele Unite.

Se poate documenta, prin compararea arborilor genealogici ai familiilor membrilor timpurii ai Ordinului, că azi avem un grup de bază format din 20-30 de familii care formează nucleul Ordinului. Majoritatea sunt familii puritane de spiţă veche, care au sosit în America de Nord chiar la începutul colonizărilor din secolul XVII. Printre aceste familii proeminente se află: Whitney, Lord, Phelps, Wadsworth, Allen, Bundy, Adams, Stimson, Taft, Gilman şi Perkins. Un al doilea grup de familii din miezul “Skull & Bones” a câştigat averi fabuloase în secolele XVIII şi XIX, câştigându-şi astfel ceremonia de trecere în elita Noii Anglii, chiar dacă ne gândim că ei nu s-au aflat printre primii colonişti. Familiile “Skull & Bones” conducătoare din această a doua categorie sunt: Harriman, Rockefeller, Payne, Davison, Pillsbury şi Weyerhauser.

Unor familii de bancheri evrei care au venit din Germania în Statele Unite în cursul secolelor XVII şi XIX li s-a acordat, până la urmă, un acces limitat în sanctuarele interioare ale WASP (White Anglo Saxon Protestant). Câteva dintre ele, ca de exemplu, familiile Schiff, Warburg, Guggenheim şi Meyer,  au fost desemnate neoficial ca intermediari între WASP-ii din Noua Anglie şi verii lor din Londra. Aceasta s-a realizat cu deosebire după ce influenta familie Rotschild a înlocuit grupul anglican Baring, operaţiune considerată drept cea mai importantă intrigă financiară din City-ul Londrei. Câteva dintre aceste familii de evrei germani au fost absorbite aşa de puternic în WASP sau în societatea anglicană, încât au fost şi convertite de la iudaism la protestantism şi, treptat, ele au fost ostracizate din aristocraţia evreiască.

Oricum, familiile WASP nu au considerat drept egale familiile evreieşti de bancheri investitori ale Americii. Evreii erau consideraţi de către WASP ca fiind diferiţi din punct de vedere politic şi cultural şi nu au fost niciodată acceptaţi în ultimul cerc, interior, al acestora. Majoritatea acestor bancheri comercianţi evrei erau văzuţi cu suspiciune şi neîncredere de către membrii Ordinului. Mai mult, societăţile evreieşti cum ar fi, de exemplu “B’nai  B’rith”, s-au format din francmasoneria britanică de rit scoţian. Sponsorii lor din America, ca familia Rotschild şi “Cecil Rhodes Trust” (cunoscut de asemenea ca “British Round Table Group”) au legături cu Ministerul britanic de Externe şi cu aparatul său secret de spionaj.

INIŢIEREA ŞI RITUALUL

Pentru a fi iniţiat în Ordinul “Skull & Bones” se realizează un ritual de selecţie, denumit “tapping” (străpungere). El este adus la îndeplinire de către 15 studenţi din cursul superior al Universităţii Yale, care formează grupul curent de membri ai societăţii secrete. Ei selectează 15 studenţi din cursul inferior, pentru a deveni Bonesmen-i în anul următor. Sub aspect istoric, “Skull & Bones” ţine în afara rândurilor sale negrii, evreii şi alţii ne-WASP. În cursul ultimilor 30 de ani, au fost totuşi selectaţi ocazional pentru asociere şi membri din aceste grupuri. Astfel, în cele mai recente liste de iniţiaţi ai Ordinului, există un student la Yale cu un prenume evreiesc  şi chiar unul cu un nume chinezesc. Rosenbaum afirmă că, în anii recenţi, Ordinul a înscris în rândurile sale chiar şi membri ai grupurilor pentru drepturile homosexualilor din campus.

Printre criteriile de selecţie – separat de legăturile familiei cu Ordinul, care au fost întotdeauna un factor important – se numără cele pe care istoricii şi membrii le numesc cele “trei încercări – ordalii” (“Three Ordeals”). Aceste ordalii – pietre de încercare – au scopul de a măsura abilitatea viitorului Bonesman de a “ajunge” în lumea din afara campusului universitar.

Prima ordalie este şcoala-internat. Majoritatea copleşitoare a Bonesmen-ilor, date fiind bogatele lor pedigree familiale, urmează una din prestigioasele şcoli preparatorii din Noua Anglie, adică licee particulare. Având în vedere că un mare număr dintre cei mai de elită studenţi ai Universităţii Harvard urmează Groton-ul, o şcoală strâns legată de biserica episcopală anglicană, unde ei primesc o perfectă educaţie anglofilă, şcolile preparatorii preferate pentru viitorii Bonesmen-i sunt cele două Academii Philips sponsorizate de puritanii calvinişti.

A doua ordalie este natura. Vânătoarea în terenurile din Noua Anglie, călătoria în locuri îndepărtate ca Africa, junglele Americii de Sud sau chiar în deşerturile americane, sunt condiţii pentru admiterea în rândurile de elită spartană ale  Ordinului.

A treia dintre ordalii este războiul. Experienţa de luptă în timp de război este considerată a avea  o semnificaţie specială pentru un Bonesman, care se vede pe sine însuşi ca o elită a castei luptătorilor WASP-ului din Noua Anglie. Mulţi Bonesmen-i din Yale ai generaţiei preşedintelui George Bush, ca urmare a declanşării celui de-al II-lea război mondial, au trecut direct din şcolile preparatorii în serviciul militar, înaintea intrării lor la Yale. Pentru majoritatea Bonesmen-ilor, serviciul militar preferat a fost – din punct de vedere istoric – marina SUA (U.S. Navy). În timpul celui de-al II-lea război mondial, Corpul aerian naval a fost unul din traseele deosebit de importante pentru viitorii iniţiaţi Bones. În timp de pace, participarea la Yale în instruirea militară a ofiţerilor este de dorit, dar nu este esenţială. Angajamentul de a intra, după absolvire, într-o unitate militară este considerat favorabil selectării candidatului.

După selectarea formală a următorului grup de viitori Bonesmen-i, se face o invitaţie urmată de ceremonia de iniţiere formală. La început, cei 15 studenţi din cursul superior, care sunt membri ai Ordinului, selectează grupul de studenţi din cursul inferior care urmează să fie “străpunşi” pentru “Skull & Bones”. Un grup de Bonesmen-i pornesc spre dormitorul candidatului. Ajunşi la uşa acestuia,  o izbesc zgomotos. Când viitorul membru deschide uşa, Bonesman-ul  îl bate pe umăr şi strigă: “Skull & Bones: Do you accept?” (“Skull & Bones: Acceptaţi?”). Dacă  acceptă, candidatului i se înmânează un mesaj înfăşurat cu o panglică neagră, sigilat cu ceară neagră, cu emblema “craniu şi oase” şi cu 322 – numărul mistic al Bones-ilor. Mesajul stabileşte timpul şi locul în care candidatul trebuie să vină pentru iniţiere. Candidaţii sunt instruiţi să nu poarte obiecte metalice asupra lor.

Conform unui document “Skull & Bones” din 1940, ceremonia de iniţiere implică astfel de “ceremonii”: “Om nou aşezat în sicriu – purtat în partea centrală a clădirii. Om nou ridicat în slăvi şi renăscut în societate. Scos din sicriu şi primind robele cu simboluri pe ele. Un os având înscris pe el numele său este azvârlit pe o grămadă de oase la începutul fiecărei adunări.”

Înăuntrul criptei “Skull & Bones”, cunoscută de asemenea sub numele de “the Tomb” (mormântul) şi la care se fac referinţe ca fiind “camera sacră” cu numărul 322, pe peretele curbat, în jurul arcadei de la intrare este înscris în germană: “Cine a fost nebunul, cine a fost înţeleptul, cerşetorul sau regele? Săraci sau bogaţi, cu toţii sunt la fel în faţa morţii!”

Acest citat din ritualul francmasonic german rămâne ca o sursă de controverse cu privire la  originea “Skull & Bones”-ului. El este una din “mărturiile” citate de cei mai ardenţi critici ai Ordinului, în sensul că grupul este “ca şi nazist” sau şi mai simplu, “germanic”. De fapt, ritualurile Ordinului sunt foarte mult asemănătoare cu ritualurile folosite de către lojile francmasonice scoţiene şi engleze.

Unele din misterele şi confuzia ce înconjoară aceste simboluri şi ritualuri oculte sunt intenţionat întreţinute de către Ordin însăşi. Printre principiile care au fost predate membrilor societăţii secrete de la Yale este valoarea ambiguităţii şi a disimulării. Aceste valori nu au fost predate ca o parte a unei qvasi-religii, pur mistice sau oculte. Ele au fost predate ca instrumente valabile a fi aplicate de către Bonesmen-i când ei părăsesc mediul izolat al campusului de la Yale şi devin funcţionari ai guvernului, ai comunităţilor informative, ai sectorului militar sau privat.

Un studiu atent al comportamentului şi declaraţiilor publice, adesea confuze şi auto-contradictorii, ale preşedintelui Bush şi ale consilierilor săi cei mai apropiaţi, pe parcursul crizei din Golful Persic şi a războiului care a urmat, oferă un exemplu valabil asupra modului în care ambiguitatea şi disimularea sunt aplicate de Bonesmen-i.

Pentru iniţiaţii Ordinului, întrebarea: “De ce sunt folosite ambiguitatea şi disimularea în scopul înfăptuirii de <bine> sau de <rău>?” este de o importanţă secundară.  Disimularea şi ambiguitatea sunt instrumente esenţiale pentru mânuirea puterii. Manipularea eficientă a puterii este unul dintre scopurile supreme ale fiecărui Bonesman. Legăturile secrete construite pe durata cursului superior de către Bonesmen-i, ca membri activi ai Ordinului, sunt menţinute pe toată durata vieţii. Ele îl leagă pe fiecare Bonesman de fiecare alt iniţiat şi în mod deosebit de acei iniţiaţi care au devenit membri ai Ordinului în acelaşi an.

În felul acesta, fiecare membru “Skull & Bones” este, în realitate şi în termeni practici, o parte a unui mic grup de elită format din tineri absolvenţi ai Yale, cei mai mulţi din familiile bogate  şi proeminente WASP, care intră în lumea politică, a afacerilor, finanţelor, spionajului sau educaţiei şi unde vor începe să-şi lase amprenta lor nefastă şi satanică în lume.”

Unele dintre cele mai importante centre rituale satanice sunt deseori conacele şi castelele gotice ale familiilor regale şi aristocrate europene şi americane, îmi amintesc o vizită la castelul Hearst din California, marele conac al magnatului media şi mare iniţiat Iluminat, Randolph Hearst, care este acum deschis publicului pe durata zilei.Este unul dintre cele mai întunecate locuri pe care le-am vizitat, încă bântuit de entităţi foarte neplăcute din alte dimensiuni. Dumnezeu ştie ce s-a întâmplat acolo în timpul ocupării sale de către Hearst! Şi mai grav, poate că astfel de lucruri încă mai au loc! Castelul Hearst este plin de vechi artefacte egiptene şi situat într-un bastion important al satanismului, între Los Angeles şi San Francisco. Am simţit aceleaşi vibraţii în Marea Britanic în locuri ca Chatsworth House din Derbyshire, vechiul cămin al ducilor de Devonshire şi la Clivedon House, fost conac al familiei satanice Astor.Această temă a fost ilustrată de filmul lui Stanley Kubric, Eyes Wide Shut, cu Tom Cruise şi Nicole Kidman în rolurile principale, care abordează tema satanismului în rândul elitei. Kubric a murit la scurt timp după terminarea filmului, care relatează o poveste despre un cult satanic în rândul celor mai de seamă personaje dintr-un oraş american, care se întâlnesc într-un mare conac gotic. Asemenea locuri sunt situate pretutindeni în lume.De exemplu, în Belgia există castelul Mamelor întunericului, unde familia regală britanică şi elita Iluminaţilor europeni îndeplinesc multe dintre marile lor ritualuri, la fel şi în castelul Balmoral din Scoţia, unde familia regală britanică îşi petrece vacanţele de vară.Insula luminii… şi a întunericului în prezent eu trăiesc pe Insula Wight, la câţiva kilometri de coasta de Sud a Angliei, exemplu perfect al conexiunii dintre unele puncte importante de vortex şi satanism. Reţeaua satanică a Iluminaţilor îndeplineşte acolo cele mai importante ritualuri în punctele-cheie de vortex energetic de pe reţeaua globală, deoarece ceremoniile lor perverse suprimă frecvenţa câmpului energetic al Pământului, menţinând prin urmare omenirea în aceeaşi închisoare vibraţională. De asemenea, este mai uşor pentru o entitate să se manifeste în aceste vortexuri interdimensionale. Insula Wight a fost dintotdeauna un loc sacru pentru cei care cunosc reţeaua energetică a Pământului. Druizii aveau trei centre pentru elita lor de „arhidruizi” (de aici arhiepiscopi) din insulele britanice, situate pe insule „magice”: Insula Man, Insula Anglesey din nordul Ţării Galilor şi Insula Wight.”

Brian Desborough afirmă că prima biserică creştină din Britania a fost stabilită pe Insula Wight şi nu la Glastonbury, după varianta oficială. Bisericile creştine, cel puţin cele de la început, erau situate în puncte importante ale vortexului, deoarece înlocuiau religia „păgână”. Astăzi insula Wight este loc sacru pentru satanişti din cauza importanţei sale în reţeaua energetică globală. Autorul Mark Amaru Pinkham relatează că în vechime se numea „Insula Dragonului” şi ar putea fi „vortexul pivotai” din reţeaua de nord a planetei. Straniu este că aici s-au descoperit multe oase de dinozaur care sunt expuse într-un muzeu nou înfiinţat! Satanismul înregistrează o creştere pe această insulă şi implică nume faimoase din insulele britanice, cât şi personaje importante din afaceri, politică, poliţie, justiţie şi servicii sociale. Insula Wight are două faţete diferite (este cunoscută şi ca Insula Luminii). Una se vede şi alta nu. Cea vizibilă este un extraordinar peisaj terestru şi marin, frumuseţe care m-a atras de mulţi ani.

Cealaltă, invizibilă, este într-adevăr foarte întunecată. Insula are o reţea francmasonică extinsă, fapt uimitor pentru o zonă cu numai 125.000 de locuitori, reţea cu care m-am confruntat în repetate ocazii în anii ’80, în timpul unor dispute legate de protecţia mediului, când francmasonii trăgeau sforile unui proiect de construire a unor clădiri ce le-ar fi adus o adevărată avere. Dar de atunci, cercetările mele despre manipularea lumii au avansat cu încă zece ani şi chiar mai mult până am realizat ca secretele întunecate de pe Insula Wight erau mult mai adânci decât ce ştiam la vremea aceea. Aceasta este una dintre capitalele satanice ale Marii Britanii. In acelaşi timp, această frumoasă insulă, care ar trebui să fie un loc minunat, are cele mai mari rate de sinucidere şi depresie din Marea Britanie.

De ce? Din cauza intensităţii mari a energiei negative în care trăiesc oamenii, produse de desele ritualuri satanice realizate în punctele de vortex, care pun în rezonanţă câmpul energetic al insulei cu frecvenţa celei de-a patra dimensiuni. Iată ce fac Iluminaţii prin crearea şi menţinerea unei închisori vibraţionale, care deconectează oamenii de la nivelurile superioare ale fiinţei. Pe insulă există multe centre ale acestei reţele satanist-pedofile, inclusiv o mare casă la ţară, unde copiii sunt aduşi la petrecerile lor, fiind violaţi de către oaspeţi. Alte centre rituale sunt un yacht-club şi un hotel pe malul mării, dar nu numai. Urma’ de calcar care înconjoară „Insula-diamant” pare şi ea foarte importantă pentru satanişti.

Acum câţiva ani, un lucrător local a relatat pentru Nexus Of The World, cel mai bine vândut ziar britanic de duminică, despre teribilele ritualuri şi sacrificii satanice de pe insulă şi participarea la acestea a francmasoneriei, a politicienilor locali, a celor din administraţia locală, a proprietarilor de hoteluri şi a altor oameni de afaceri.1 Cu toate acestea nu s-a făcut nimic, şi totul a fost muşamalizat.

Cântec pentru Satana

Tot Icke spune:

“Insula Wight este doar un exemplu al imensei reţele globale de centre şi culte satanice care implică sacrificii umane, consum de sânge şi invocarea demonilor din alte dimensiuni. Cele mai multe sunt necunoscute, dar unele ca Biserica Satanei şi Templul lui Set din Statele Unite beneficiază de publicitate gratuită din partea mass-mediei. Biserica Satanei a fost înfiinţată la 30 aprilie 1966 de către Anton Szandor La Vey. Noaptea de 30 aprilie/l mai este una dintre cele mai importante date pentru ritualurile sataniste.

Bunica din partea mamei lui La Vey provenea din Transilvania, ţinutul legendar al vampirilor din România de astăzi. Aceasta este regiunea lui Dracula şi mulţi descendenţi importanţi ai Iluminaţilor au legătură cu această zonă. Se presupune că La Vey a descoperit-o pe Marilyn Monroe în cluburile de noapte şi s-a folosit de contactele sale pentru a o transforma într-o vedetă de cinema. Ea era mai degrabă o sclavă cu personalitate multiplă. Hollywood (Hollywood sau Helle-wood, pădurea saeră a druizilor) musteşte de satanişti, ca şi industria divertismentului în general.

Printre relaţiile lui La Vey din divertisment şi politică se numărau preşedintele John F. Kennedy, Frank Sinatra, Sammy Davis Jr., Peter Lawford şi Jayne Mansfield. Sammy Davis Jr. este unul dintre primii membri ai Bisericii Satanei, ca şi actriţa Jayne Mansfield, care a murit decapitată într-un „accident de maşină” în 1967 (vezi secţiunea de imagini). Frank Sinatra se ocupa de manipularea şi abuzarea sclavilor controlaţi mental. Un exemplu elocvent este Michael Aquino, care a lucrat cu LaVey în cadrul Bisericii Satanei, dar mai ‘ târziu s-au separat pentru a forma Templul lui Set.

Aquino era un programator mental notoriu, menţionat de Cathy O’Brien şi mulţi alţii, dar şi om de vârf în Divizia pentru Război Psihologic din cadrul Agenţiei de Informaţii din Departamentul de Apărare. Soţia lui Aquino, care a lucrat cu el, se numeşte Lilith Sinclair. Numele de Lilith este un simbol al descendenţilor reptilieni, iar unul din filoanele importante ale labirintului genetic al Iluminaţilor este familia scoţiană Sinclair, fosta descendenţă franceză St. Clair. Clanul St. Clair şi adoratorul Madonnei Negre, Sf. Bernard, au fost implicaţi în formarea ordinului Cavalerilor Templieri.”

Capela Sinclair de la Rosslyn, aproape de Edinburgh, este un altar al Iluminaţilor care include imaginea Omului Verde – reprezentarea lui Balder din poveştile despre regele Arthur. Lilith provine de la Lilim sau „copiii lui Lilith”, cu trimitere la simbolismul lui Set. Lilith Aquino a înfiinţat Grota Lilith din Biserica Satanistă a lui LaVey şi era membra a Consiliului celor Nouă. Biserica oficială a Satanei subliniază filosofia sa:

„Suntem prima organizaţie oficială din istorie care se dedică acceptării adevăratei naturi umane -aceea de bestie carnală, care trăieşte într-un cosmos pătruns şi motivat de Forţa întunecată pe care o numim Satana. In decursul timpului, omul a invocat această Forţă prin mai multe nume şi a fost ponegrit de cei a căror natură îi face să fie separaţi de această sursă a existenţei. Ei trăiesc cu invidia obsesivă faţă de noi, care existăm firesc, purtaţi de în-spăimântătorul Prinţ al întunericului. Iată de ce aceia care rezonează (vibrează) cu Satana au fost dintotdeauna o elită străină, deseori proscrişi în culturile ale căror mase urmează o divinitate exterioară. Noi, sataniştii, suntem propriii noştri Zei şi exploratori ai Căii Mâinii Stângi. Nu ne plecăm în faţa miturilor şi ficţiunii adepţilor spirituali sterpi ai Căii Mâinii Drepte.”

Nu, ei se pleacă în faţa miturilor şi ficţiunilor entităţilor din altă dimensiune. Şi nu este vorba de a alege între calea mâinii drepte sau calea mâinii stângi. Mai există una, care merge drept înainte. Templul lui Set neagă şi faptul că este implicat în orice act teribil. Pagina sa web “ne asigură”:

„Regretam că mai există unele persoane pentru care ideea de satanism este în mare parte o sinteză simplă a propagandei creştine şi a filmelor de groază de la Hollywood (realizate deseori de sataniştii). Templul lui Set se bucură de moştenirea Artelor Negre, iar noi folosim multe forme de imagistică istorică satanică pentru propria plăcere şi stimulare artistică. Dar nu suntem preocupaţi de activităţi pe care un intelect iluminat şi matur le-ar percepe ca nedemne, criminale sau depravate, care sunt mult mai puţin esenţiale operei noastre.”

Desigur că nu este nimic nedemn, sadic, criminal sau depravat la Michael Aquino, inspiratorul Templului Iui Set, şi nici controlul mental sau tortura aplicată de către el bărbaţilor, femeilor şi copiilor nu e ceva ce merită crezut; ce să mai vorbim despre implicarea sa într-un grup de elită din Divizia pentru Război Psihologic din armata americană! Un fost sclav controlat mental de un grup al elitei Iluminaţilor din San Diego mi-a spus cum lucrase îndeaproape cu Aquino în anii ’80. „Era o persoană rece, arogantă şi cu inima şi spiritul întunecate, îi plăcea sa se folosească de oameni şi avea o slăbiciune pentru băieţi, era pedofil confirmat”, mi-a spus sursa.

SURSE
2. Jim Shaw in cartea “Inselaciunea Mortala”

Citiți și...

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro