Secretele monedelor Koson din aur descoperite în Sarmizegetusa Regia

by “Cele mai importante tezaure monetare descoperite în România provin din antichitate. Kosonii din aur au fost găsiţi doar pe teritoriul vechii Dacii, în schimb cele mai multe dintre piesele monetare scoase la iveală în urma săpăturilor arheologice sunt monede de import. Dacii nu erau interesaţi de folosirea banilor în […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

“Cele mai importante tezaure monetare descoperite în România provin din antichitate. Kosonii din aur au fost găsiţi doar pe teritoriul vechii Dacii, în schimb cele mai multe dintre piesele monetare scoase la iveală în urma săpăturilor arheologice sunt monede de import. Dacii nu erau interesaţi de folosirea banilor în comerţ, potrivit istoricilor.

Dacii nu aveau noţiunea banilor, susţinea cercetătoarea Barbara Deppert – Lippitz într-un interviu acordat recent revistei National Geographic. Arheologul care a stabilit autenticitatea brăţărilor dacice din aur masiv şi staterilor din aur inscripţionate „Koson”, nume al unui rege din antichitate, argumenta că obiectele din aur dacic, monede sau brăţări, puteau fi folosite de strămoşi drept ofrande aduse zeilor.

„Aurul era sfânt. Aparţinea zeilor şi spiritelor”, declara Barbara Deppert Lippitz. Istoria kosonilor care au fascinat o lume întreagă este complexă. Potrivit cercetătorilor, staterii din aur descoperiţi doar la Sarmizegetusa şi în împrejurimle celorlalte cetăţi dacice au fost emişi în timpul domniei regelui Koson (Cotiso), urmaş lui Burebista, în prima jumătate a secolului I înainte de Hristos.

Monedele dacice cântăresc în jur de opt grame, au fost bătute la cald şi au o figuraţie inspirată de cea a denarilor romani. Pe aversul kosonilor este reprezentat un vultur aşezat pe o ghioagă, care ţine într-una din gheare o cunună cu lauri, iar pe reversul monezilor sunt înfăţişate trei personaje a căror costumaţie seamănă cu cea a demnitarilor romani din trecut. Staterii sunt inscripţionaţi însă cu litere greceşti.

Kosonii, bătuţi în Dacia

Locul provenienţei kosonilor a dat naştere unor controverse. “Moneda de aur Koson… trebuie pusă în conexiune cu o putere regală dacică, fie că piesele au fost emise direct din ordinul regelui Coson, fie de străini, pentru el”, relata istoricul Hadrian Daicoviciu.

Cercetătoarea Iudita Winkler afirma în urma studiului elaborat „Consideraţii asupra monedei Koson” (1972) că monedele ar fi fost făurite într-una din cetăţile dacice. „Prezintă importanţă pentru stabilirea locului de emitere a monedelor Koson, fără îndoială, aria de răspândire şi ambianţa în care ele au fost descoperite.

Teza că locul de emitere trebuie plasat în regiunea unde ele apar cel mai frecvent, deci în Munţii Orăştiei, centrul fortificat al regilor daci, ni se pare cea mai verosimilă, dat fiindcă nu există dovezi univoce care să ne oblige să-I considerăm pe Coson un rege în preajma Dunării.

Din cele expuse reţinem în concluzie că moneda cu legenda Koson, deosebindu-se prin stilul ei de emisiunile romane şi fiind atestată numai prin descoperiri de pe teritoriul Daciei, trebuie considerată ca o emisiune locală, care ne indică o alianţă a regelui Coson cu Brutus. Emiterea ei începe ca atare în anul 43 î.Hr., extinzându-se asupra unei perioade de relativ scurtă durată, dar neprecizabilă”, scrie Iudita Winkler.

Cum făceau dacii comerţ?

În afara Kosonilor, majoritatea monedelor descoperite pe teritoriul ţării proveneau din import. Multe dintre ele au fost aduse în Dacia în vremea regelui Burebista şi au fost folosite şi ca material pentru bijuterii, în orfevrăriile din cetăţile dacice, potrivit istoricului Vasile Pârvan.

„O sugestie tot atât de instructivă ne e dată de scriitorii antici în legătură cu comorile lui Decebal capturate de către Traian. Tot acest aur, fie bătut în monetă, fie, mai adeseori, sub formă de vase ori podoabe de metal scump trebuie să fi fost dobândit, nu numai pe calea năvălirilor şi războaielor lui Burebista şi ale urmaşilor săi până la Decebal în teritoriile străine: celtice, greceşti şi thrace, ci şi prin munca stăruitoare a aurarilor în mine, precum şi în râurile cu nisip aurifer atât de numeroase în Dacia”, scria Vasile Pârvan, în volumul Dacia – Civilizaţiile străvechi din regiunile carpato-danubiene, publicat în 1937.

Comoara din Strei

Potrivit istoricilor, primele tezaure valoroase de monede din vremea dacilor au fost descoperite în secolul al şaisprezecelea. Un localnic a găsit în râul Sargeţia o comoară impresionantă de galbeni, despre care se credea că a fost ascunsă de regele dac Decebal. Povestea comorii a fost relatată de istoricii vremii.

„Mai frumoasă istorie scrie Lazie (n.r. Wolfgang Lazius, umanist austriac) despre nişte români şi o parte a visteriei de Decebal ascunse supt albia Streiului, celei neaflate de împăratul Traian, zicând: mergea nişte pescari români cu şeicile din Mureşu în Streiu şi, legându-şi luntrile cu un trunchiu, au zărit că sclipeşte ceva.

Vrând să scoată din apă aceea ce stricase prin rădăcinile lemnului şi cercând mai de adinsul, au aflat şi mai mulţi galbeni, mai cu seamă de ai lui Lisimahu, craiul Traciei, cu inscripţie grecească. Cum am înţeles din oameni vrednici de credinţă, la 400.000 de galbeni şi mulţi sloi (n.r. piese) de aur au aflat.

Ducându-i acasă şi împărţindu-i pescarii între sine, unii dintre dânşii au mers la Bălgradul Ardealului (n.r. Alba Iulia) şi întrebând pe argintari de cât preţ ar fi acela s-a vestit lucrul. Şi George Monahul sau Martinusie (n.r. George Martinuzzi), carele ca un tutor al lui Ioan Zapolia cârmuia Ardealul, a început a căuta după pescari.

A şi luat multe mii de la unii pescari şi multe mii au găsit în numita boltiţă. Dar ceilalţi pescari, prinzând de veste, au încărcat câteva care şi au trecut în Moldova”, relata Gheorghe Şincai, în Hronica Românilor.

Tezaure recuperate de statul român

La începutul secolului al nouăsprezecelea, alte descoperiri de tezaure monetare au fost semnalate în zona Haţegului, unde se află ruinele fostului oraş daco-roman de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Un preot ar fi găsit o asemenea comoară de galbeni, iar la scurt timp a dispărut, urmând ca pesta ani să se întoarcă în ţinuturile Haţegului, foarte bogat.

O mare parte a tezaurelor de kosoni descoperite în secolele trecute au fost topite, spun istoricii, iar piesele păstrate au fost cumpărate de colecţionarii din întreaga lume. Ultiimele descoperiri importante de tezaure monetare au fost făcute în perioada anilor 1990 şi 2000, prin acte de braconaj.

KOSONI

Monedele sustrase din siturile arheologice din Munţii Orăştiei au ajuns pe piaţa neagră a antichităţilor. Până în prezent, autorităţile române, în urma colaborării cu autorităţile din alte state, inclusiv cu FBI, au recuperat 1.027 monede Koson din aur (cca 8,62 kilograme) 37 monede din aur de tip Lysimachos emise în secolele II-I a.C., la Tomis şi Kallatis, 213 monede Koson din argint şi 12.000 monede de argint şi bronz.”[1]

SURSE

  1. http://adevarul.ro/locale/hunedoara/ce-faceau-dacii-banii-nu-foloseau-niciodata-comertm-secretele-monedelor-koson-aur-descoperite-sarmizegetusa-regia-1_5511a641448e03c0fddda6e9/index.html
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro