Rozicrucianul Francis Bacon – adevăratul autor al operelor atribuite lui William Shakespeare – cercul select al rozicrucienilor Francis Bacon și John Dee – cele mai importante figuri din societatea elisabetană a Iluminaților

by “În cercul lui John Dee şi Francis Bacon se aflau toate figurile majore din societatea elisabetană, inclusiv Sir Walter Raleigh. Nu este exclus ca Francis Bacon să fi fost cel care a transmis o parte din cunoaşterea secretă „celor care aveau urechi de auzit”, prin cifrele şi imaginile simbolice […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

“În cercul lui John Dee şi Francis Bacon se aflau toate figurile majore din societatea elisabetană, inclusiv Sir Walter Raleigh. Nu este exclus ca Francis Bacon să fi fost cel care a transmis o parte din cunoaşterea secretă „celor care aveau urechi de auzit”, prin cifrele şi imaginile simbolice care abundă în piesele de teatru atribuite lui William Shakespeare.

La fel ca autorii Vechiului şi Noului Testament, sau cei ai legendelor Regelui Arthur, şi el era un iniţiat de rang înalt, care cunoştea mijloacele de comunicare a secretelor prin intermediul codurilor şi semnificaţiilor ascunse.

Manly P. Hall susţine că Bacon indică faptul că el a fost adevăratul autor al anumitor opere prin diferite coduri. Numărul său ezoteric era 33, iar pe una din paginile primei părţi a piesei lui Shakespeare, Henric al IV-lea, numele de „Francis” apare de 33 de ori. La fel ca rozicrucienii şi majoritatea societăţilor secrete, şi Bacon folosea filigranul pentru a-şi transmite simbolurile. Printre acestea se numărau trandafirul şi crucea, precum şi nenumăraţi struguri – simbol al viţei de vie, deci al liniilor genealogice. Bacon a folosit de asemenea simbolismul Tarotului în codurile sale, inclusiv numerele 21, 56 şi 78, care marchează diviziunile în pachetul cărţilor de Tarot. Într-un folio shakesperian din anul 1623, numele creştin al lui Bacon apare de 21 de ori, la pagina 56. Expresia Rota Mundi apare frecvent în primele manifeste ale Frăţiei Roza-Crucii. Dacă rearanjăm literele din Rota obţinem Taro, numele antic al cărţilor de Tarot.

Shakespeare a rămas legendar sub numele de Bardul. Un bard era un iniţiat druidic al cunoaşterii secrete. Cealaltă explicaţie a cuvântului este, potrivit Dicţionarului Concis al Limbii Engleze:

„… felie de şuncă pusă pe o bucată de carne înainte de a o prăji”!

Cu siguranţă, nu aceasta este semnificaţia atribuită lui Shakespeare! Faimosul Globe Theater din Londra, în care se jucau piesele lui „Shakespeare”, a fost construit după principiile geometriei sacre, iar ultima sa piesă, Furtuna, include nenumărate simboluri rozicruciene. Nu este exclus ca piesele lui „Sshakespeare” să fi fost scrise de un alt iniţiat care trăia în societatea elisabetană: Edward De Vere, cel de-al 17-lea conte de Oxford, care se încadrează de asemenea perfect profilului, mulţi considerându-l pe el adevăratul autor, nu pe Bacon.
Ideea că cele mai faimoase piese de teatru din lume au fost scrise de un analfabet din Stratford-upon-Avon pe nume William Shakespeare este de-a dreptul ridicolă. La fel ca atâtea alte „adevăruri” unanim acceptate, ea nu rezistă la cea mai elementară cercetare. „Bardul” Shakespeare a crescut în Stratford, un orăşel fără o şcoală capabilă să transmită copiilor un nivel atât de înalt de cunoaştere. Părinţii săi au fost analfabeţi, şi el însuşi nu a manifestat un interes deosebit pentru studiu.

Şi totuşi, piesele au fost scrise de cineva cu o cunoaştere foarte profundă asupra lumii, care nu putea fi acumulată decât prin citirea foarte multor cărţi şi prin experienţa acumulată direct în călătorii personale prin lume. Shakespeare nu dispunea de o bibliotecă (şi, oricum, nu ar fi citit cărţile nici dacă ar fi avut-o), şi nu a părăsit niciodată ţara. În schimb, Bacon avea exact acest tip de bibliotecă şi a călătorit enorm, inclusiv în majoritatea locurilor descrise în aceste piese. De unde putea Shakespeare să dobândească cunoştinţele de franceză, italiană, spaniolă, daneză, latină şi greacă veche ce transpar din piesele sale? Răspunsul este simplu: de nicăieri, căci nu avea astfel de cunoştinţe. În schimb, Bacon şi De Vere cunoşteau perfect aceste limbi. Fiica lui Shakespeare, Judith, era analfabetă, neputând-şi scrie nici măcar numele la vârsta de 27 de ani.

Pare neverosimil ca un om care scria atât de elocvent să nu-şi fi învăţat fiica nici măcar să se semneze. Nu s-au păstrat decât şase mostre ale scrisului de mână al lui Shakespeare, din care trei sunt semnăturile de pe testamentul său. Expertiza lor grafologică arată un om nefamiliarizat cu scrisul şi o mână ghidată probabil de altcineva. Testamentul său face referire la patul său preferat şi la o bijuterie de argint, dar nu aminteşte nimic de drepturile de autor ale vreunor opere literare! Peste toate, nu există nici un portret autentic al lui Shakespeare. Diferenţele care există între portretele făcute de alţi artişti arată un singur lucru: că aceştia habar nu aveau cum arată el.

Şi totuşi, puterea condiţionării şi a acceptării liniei oficiale atrage milioane de oameni din toată lumea la Stratford, pentru a vizita casa celui care nu a scris piesele lui Shakespeare! Acesta este doar un exemplu mărunt al manierei în care basmul oficial numit „istorie” ne condiţionează comportamentul curent şi modul de percepţie. Oare ce alte fapte „istorice” mai există care nu sunt adevărate? Păi, cam toate! În spatele pieselor lui Shakespeare s-a ascuns aceeaşi mână invizibilă care a manipulat toate evenimentele istorice demne de a fi reţinute: societăţile secrete ale Frăţiei. Atitudinea acestui grup a fost sintetizată perfect chiar de Bacon/De Vere în cuvintele rostite de vrăjitoarele din piesa MacBeth:

„Adevărul este o minciună şi minciuna este adevăr”.

Iată ce scrie despre Bacon istoricul francmason Manly P. Hall:

„A fost un rozicrucian. Unii afirmă chiar că a fost cel mai important rozicrucian. Dacă nu a fost cumva chiar Ilustrul Părinte C.R.C. la care fac referire manifestele rozicruciene, a fost cel puţin un iniţiat de rang înalt al Ordinului… Acei entuziaşti care se străduiesc de ani de zile să demonstreze că Sir Francis Bacon a fost adevăratul „Bard din Avon” ar fi câştigat de mult timp dacă ar fi subliniat unicul aspect care contează: că Sir Francis Bacon, iniţiatul rozicrucian, a introdus în piesele shakespeariene învăţăturile secrete ale Frăţiei R.C. şi ritualurile Ordinului Francmason, al cărui adevărat fondator a şi fost”.”[1]

“Shakespeare” (Francois Bacon) vorbeste simbolic despre reptilienii Anunnaki in operele sale ! „Shakespeare” era Lordul Draconis !

“Opera lui Shakespeare abundă în simbolism ezoteric şi coduri ale Iluminaţilor.. De exemplu, „regina zânelor” (descendenţi reptilieni) din Visul unei nopţi de vară al lui „Shakespeare” este o altă versiune a zeiţei universale numite Titania. Ea era cunoscută în legende ca marea zeiţă care domnea peste „rasa zeilor”, Titanii. , Având în vedere obsesia Iluminaţilor pentru simbolism, cred că aceştia au realizat mai mult decât scufundarea Titanicului (Titania).

Aceste zeiţe sunt fundamental asociate cu marea şi lumea subterană – victimele tragediei Titanicului din 1912 au ajuns în ambele. Eu unul nu cred în versiunea cu „lovirea de aisberg”. în sudul Rusiei, Titania (cunoscută acolo ca Rhea) era „Roşcata”, iar romanii o considerau ca mamă a lui Romulus şi Remus, fondatorii mitici ai Romei. Regele Titaniei din „Visul unei nopţi de vară” este Oberon, personaj bazat pe un individ real, strămoşul celui care a pus laolaltă piesele lui „Shakespeare” – Edward de Vere of Loxley, al 17-lea Duce de Oxford.

Cercetătorul american Brian Desborough a stabilit printre altele că piesele erau opera unui sindicat al iniţiaţilor Iluminaţi din societatea elisabetană, conduşi de către de Vere, şi îi includeau pe Sir Francis Bacon, John Dee şi Edmund Spenser. Elizabeth I (1558-1603) era o descendentă cunoscută drept „Faerie Queene” (regina zânelor). Bacon era Cavaler Templier, şeful ordinului rozicrucian şi cel care a supervizat traducerea versiunii Bibliei după regele James (vezi cartea „Secretul Suprem” de la pagina 90 pentru detalii). Bacon a mai scris o carte numită „The New Atlantis” (n.tr. Noua Atlantida) care descria o societate ce a devenit mai târziu Statele Unite. El a mai scris despre un „Colegiu Invizibil” care controlează pe ascuns evenimentele. O expresie a acestui „Colegiu Invizibil” a devenit Societatea Regală din Londra, fondată de francmasoni în 1660 pentru a dicta gândirea ştiinţifică.

Piesele lui „Shakespeare” erau scrise codificat, fiind pline de simboluri ezoterice, pe care numai un iniţiat le putea înţelege. L.A. Waddell subliniază că unele părţi din Edda, compilate cu cel puţin şase secole înainte de „Shakespeare”, sunt scrise într-un stil similar celui numit mai târziu „shakespearian”. Familia de Vere făcea parte din descendenţii reptilieni, deoarece Edward de Vere purta titlul ereditar de Lord Draconis – acelaşi titlu acordat descendenţilor lui Vlad Ţepeş din vechiul Ordin al Dragonilor promovat de Sir Laurence Gardner.

Edward de Vere era Lord Cancelar al Angliei, iar strămoşii săi erau printre alţii Albrey, prinţ de Anjou, şi în Franţa Guise, cunoscut ca „Regele Elf” -altfel spus, Rege Dragon. Linia aristocratică de Anjou este des menţionată în cărţile mele. Casa de Anjou face parte din Casa de Lorena, unii dintre cei mai importanţi descendenţi reptilieni de până acum. Dinastia Plantageneţilor, care a domnit în Anglia de la Henric II (1154) la Richard II (1399), era o ramură a Casei de Anjou, iar ramura superioară era Casa de Vere.

Istoricul regal, baronul Thomas Babington Macaulay, scria în 1861 că familia de Vere era „cea mai veche şi ilustră linie nobiliară pe care o ştie Anglia” prin strămoşii lor merovingieni, picţi şi sciţi (amazon-nordici). Laurence Gardner îi numeşte „adevărata linie regală a Rasei Elfilor”, cod al reptilienilor care-şi schimbă forma.”[2]

SURSE

  1. David Icke – “Secretul Suprem”, Editura Daksha.
  2. David Icke – “Copiii Matricei”.
  3. Foto: Internet

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro