Războiul universităților împotriva adevărului

by “de Roger Scruton Tinerii de azi sunt foarte reticenți când vine vorba să afirme că există ceva sigur, iar această reticență le este trădată de limbaj. În orice discuție unde ar putea apărea controverse, vor plasa un semn de întrebare la sfârșit. Și pentru a da și mai multă […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

de Roger Scruton

Tinerii de azi sunt foarte reticenți când vine vorba să afirme că există ceva sigur, iar această reticență le este trădată de limbaj. În orice discuție unde ar putea apărea controverse, vor plasa un semn de întrebare la sfârșit. Și pentru a da și mai multă forță poziției de neutralitate vor introduce în propoziție cuvinte care au rolul de negare, printre acestea cel mai îndrăgit fiind „ca”. Tu poți fi sigur că pământul este sferic, dar ei vor sugera în schimb că pământul este „ca o sferă?”

De unde a apărut această omniprezentă nesiguranță? După cum înțeleg eu lucrurile, această situație a apărut din noua ideologie a non-discriminării. Educația modernă tine să fie „incluzivă” și asta înseamnă să nu pari a fi cumva prea sigur pe ceva pentru a nu-i face să se simtă inconfortabil pe cei care nu-ți susțin convingerile.

Într-adevăr, chiar și a le numi „convingeri” este cumva suspect. Cuvântul corect este „opinii”. Dacă vei încerca să-ți expui certitudinile astăzi într-o sală de curs, vei fi privit chiorâș, nu pentru că ai convingeri greșite, ci pentru ciudățenia de a fi sigur de ceva și, mai mult, pentru dorința de a-ți impune convingerile asupra celorlalți.  Cel care are certitudini este cel care exclude, care nu respectă dreptul celorlalți de a-și forma propriile „opinii” asupra a ceea ce contează.

Cu toate acestea, imediat ce este pusă sub semnul întrebării incluziunea, libertatea dispare. Studenții par mai pregătiți ca niciodată să nu le ofere nicio „tribună” celor care vorbesc sau gândesc greșit. A vorbi și a gândi greșit nu înseamnă a nu fi de acord cu convingerile studenților – deoarece ei nu au nicio convingere. Înseamnă a gândi ca și cum ar exista ceva la care să te gândești – ca și cum ar exista un adevăr pe care încercăm să îl atingem, și despre care, odată ce l-am atins, este firesc să vorbim cu certitudine. Ceea ce am luat drept deschidere a minții se arată a fi fără minte: absența credințelor și o reacție negativă față de toți cei care au așa ceva. Cel mai mare păcat este refuzul de a încheia orice propoziție cu un semn de întrebare.

La fel cum s-a întâmplat cu toate schimbările din limbajul și cultura noastră din ultimii 25 de ani, scopul este să se descopere, dar și să se interzică, formele ascunse de discriminare. Aproape toate sistemele de credințe care în trecut păreau obiective și importate sunt discreditate astăzi ca „isme” și „fobii”, așa încât cei care le susțin sunt făcuți să arate ca niște ideologi fanatici.

Când feminismul a început să-ți facă simțită prezența în cultura publică, prin anii ‘70, a apărut problema dacă nu există până la urmă o distincție radicală între sexe, ceea ce ar explica de ce bărbații au mai mult succes în anumite domenii, iar femeile în altele. Feministele s-au revoltat. Drept rezultat, au inventat „genul”, care nu este o categorie biologică, ci un mod de a descrie trăsăturile culturale supuse schimbării. Poate nu îți poți alege sexul, dar îți poți alege genul. Și asta este ceea ce femeile făceau: redefineau feminitatea pentru a avea o pretenție asupra unui teritoriu monopolizat înainte de bărbați. În consecință, biologia a dispărut din peisaj, iar genul i-a luat locul.

Strategia a avut un succes atât de mare, încât „genul” a înlocuit „sexul” în toate documentele oficiale iar ideea că diferențele sexuale sunt date a fost retrogradată în divizia gândurilor interzise. Din moment ce genul este un construct social, oamenii trebuie să fie liberi să și-l aleagă după cum vor, iar cine susține contrariul este un tiran și un fanatic. Până și o feministă pionieră ca Germaine Greeer este interzisă în campusuri dacă vorbește despre diferențele sexuale reale și obiective, pentru a nu-i afecta pe studenții vulnerabili care încă nu s-au decis ce gen au. Diferențele sexuale au fost semnalizate cu indicatorul de pericol, ceea ce înseamnă că în această zonă, convingerile nu sunt permise. Nici măcar cele ale lui Germaine Greer.

Unde se va sfârși toată această nebunie este greu de spus. Una câte una, toate vechile certitudini sunt denunțate ca „isme” și „fobii”. Credeai că oamenii sunt diferiți de animale? Atunci ești vinovat de „specism”. Credeai că există o diferență reală și obiectivă între bărbați și femei? Suferi de „transfobie”. Credeai că ideologiile care duc la terorism sunt suspecte? „Islamofob”. Singurul lucru sigur despre lumea în care trăim este că orice credință în distincții reale și obiective între oameni trebuie să fie trecută sub tăcere, mai ales dacă este adevărată.

Traducere din engleză de la spectator.co.uk“[1]

SURSE

  1. https://contramundum.ro/2017/10/17/razboiul-universitatilor-impotriva-adevarului/
  2. Foto: contramundum.ro

Citiți și...

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) – Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință.

Contact: office@dzr.org.ro