Războiul din Iugoslavia și crimele de război comise de SUA și NATO

by Istoria secreta a Razboiului din Serbia (1996-1999) si crimele de razboi ale NATO ! NATO a folosit munitie ilegala alcatuita din reziduri radioactive de Uraniu 238 ! Pilotii britanici au scris pe bombele lansate in noaptea de paste, “Paste Fericit” ! Slobodan Milošević a fost achitat de către Tribunalul […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Istoria secreta a Razboiului din Serbia (1996-1999) si crimele de razboi ale NATO ! NATO a folosit munitie ilegala alcatuita din reziduri radioactive de Uraniu 238 ! Pilotii britanici au scris pe bombele lansate in noaptea de paste, “Paste Fericit” ! Slobodan Milošević a fost achitat de către Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie! SUA și NATO trebuie să răspundă pentru crimele de război comise în fosta Iugoslavie!

Daca privim evenimentele dintr-o perspectiva istorica neoficiala, lucrurile devin mult mai clare. Scriitorul Juri Lina a scris pe larg despre aceste aspecte in cartea sa, “Arhitectii Inselaciunii”[1]. Razboaiele din Balcani au fost un preambul al Primului Razboi Mondial.

Aceste razboaie scurte au avut loc (8 octombrie 1912 – 30 mai 1913) intre Alianta Balcanica si Turcia. Din 29 iunie pana pe 10 august 1913, Bulgaria a luptat impotriva Serbiei, Greciei, Muntenegrului, Romaniei si Turciei. Bulgaria a pierdut in razboi o mare parte din teritoriul ei.

nato_wanted Serbia bombardata

Alexander Parvus, membru al Ordinului Iluminati a fost consilier financiar atat pentru guvernul Turciei, cat si pentru cel al Bulgariei, in timpul razboaielor balcanice (1912 – 1913) din Grecia, intrand in contact cu Labor et Lux, puternica organizatie masonica din Salonic, oras in care 70% din populatie era formata din masoni.

Afacerile cu arme l-au imbogatit enorm. Omul de baza din spatele lui era contele Giuseppe Volpi di Misurata, care l-a ajutat pe Parvus in afacerile si contactele masonice. Serbia, Croatia si Slovenia s-au unit pentru a forma un nou stat la 1 decembrie 1918 sub conducerea regelui Petru I.

In anul 1929, regele Alexanderu I a provocat o lovitura de stat si in luna decembrie a aceluiasi an a proclamat regatul Iugoslavia. Alexandru I a fost omorat la 9 octombrie 1934, la Marseille, de un membru al Lojii Grenoble (Grand Orient) si fiul lui Petru al II-lea a devenit rege.

Ulterior, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, pe 27 martie 1941, cativa agenti britanici au ajutat la rasturnarea guvernului iugoslav condus de Dragisa Cvetkovic. Regele Serbiei, Pentru al II-lea a fugit, ironic, la Londra. Regatul Iugoslaviei fusese distrus.

Noua conducere, in frunte cu francmasonul si generalul (sef al aviatiei militare) Richard D. Simovici, a inceput imediat cooperarea cu Stalin prin semnarea unui tratat de prietenie pe 5 aprilie 1941.

Pe intreaga perioada a celui de-al Doilea Razboi Mondial, Londra l-a sprijinit din plin pe Tito, iar mai tarziu l-a ajutat sa ajunga la putere, Churchill jucand un rol cheie in aceasta strategie. Cel mai apropiat colaborator al lui Tito a fost francmasonul Mosa Pijade.

Dupa afirmatiile lui Zivadin Simic, unul dintre sefii politiei secrete, Tito era, de asemenea, francmason. Acest lucru explica faptul ca lojile nu au fost inchise in Iugoslavia. Dupa razboi, Tito a primit un ajutor financiar enorm (150 de milioane de dolari) de la tarile occidentale pentru a instaura comunismul. Fara acest ajutor, regimul lui Tito ar fi cazut. In acelasi timp, crimele sale erau ascunse.

Tito a fost vinovat de omorarea a aproape doua milioane de oameni. Numai Statele Unite ale Americii au contribuit cu un sprijin secret de 35 de milioane de dolari intre 1948 si 1965. Acest lucru a fost dezvaluit de un expert in legile internationale, profesorul Smilja Avramov, intr-un interviu pentru ziarul sarb Politika Expres, la data de 16 ianuarie 1989.

Ajutorul venit din vest a acoperit 60% cheltuielile regimului comunist. Profesorul Avramov sublinia: “Fara acest ajutor economic, regimul nostru n-ar fi supravietuit”[2]. Ajutorul acordat de Statele Unite ale Americii, Iugoslaviei, era un important secret de stat, pe care ambasada americana a refuzat sa-l comenteze.

Contributiile de la banci private occidentale erau un secret bine pazit. Francmasonii englezi, si in special membrii Iluminati, al caror front era si Institutul Britanic pentru Afaceri Internationale (RIIA – British Institute of International Affairs), i-au ajutat, de asemenea, pe comunistii albanezi sa ajunga la putere, ajutandu-i militar cu tot ce aveau nevoie.

Razboiul din Kosovo

In 1990, francmasonii au inceput sa actioneze pentru a forta Serbia sa se apropie de UE, facand-o pe aceasta tara independenta, sa depinda complet de lumea exterioara (UE). Poporul sarb incapatanat, independent si nationalist a fost fortat la supunere printr-un razboi, in stilul Iluminati. In mai 1991, Departamentul de Stat al SUA a inceput sa tulbure apele in Balcani.

Statele Unite ale Americii au oprit orice ajutor catre Iugoslavia, masura care a lovit, de asemenea, si toate republicile separate si au interzis continuarea imprumuturilor de la FMI. Un credit promis, de 1,1 miliarde de dolari a fost inghetat si o data cu acesta toate imprumuturile asteptate, in total de 3,5 miliarde de dolari care erau legate de imprumuturile de la FMI.

Aceasta a fost o miscare caracteristica pentru Francmasoneria Internationala. Se creeaza probleme pentru a se oferi “propriile solutii excelente”, desigur, globaliste. Dintr-o singura lovitura, administratia George Bush a aruncat Iugoslavia intr-un vortex de prabusire economica totala, cu consecinte dramatice pentru intreaga regiune.

In 1989, inflatia din Iugoslavia era de peste 250%, dupa cum scrie Hamburger Abendblatt[3] la data de 27 ianuarie 1989. In iunie 1991, intr-o scurta vizita la Belgrad, secretarul de stat american, francmasonul James Baker, l-a asigurat pe presedintele iugoslav, nationalistul Slobodan Milosevic, ca Statele Unite ale Americii erau “in favoarea integritatii teritoriale a Iugoslaviei, pe cand, in realitate, decizia americana de a opri orice credit a dus la dezintegrarea acesteia.

La doua zile dupa declaratia lui baker, Croatia si Slovenia s-au declarat republici independente, deoarece salariile nu mai putea fi platite. Se apropia si data cand trebuiau platite datoriile externe care ajusese la 16 miliarde de dolari. Banii promisi de UE n-au mai venit niciodata.

In aceste conditii si datorita spectacolului exagerat al fortelor militare sarbe, Croatia si Slovenia, care cu cateva luni inainte, doreau sa ramana in federatia republicilor iugoslave – cu o economie comuna, o vama si o aparare comuna, in caz de agresiune militara – au hotarat sa-si proclame independenta.

Nationalistul Milosevic a interpretat declaratia lui Baker ca o unda verde din partea Statelor Unite ale Americii pentru a folosi armele in caz de nevoie impotriva Sloveniei si Croatiei. Presedintele Bil Clinton si guvernele francez si englez au procedat exact ca in stitlul tipic Francmasoneriei: au realizat o destabilizare totala a regiunii si a intregii Europe.

S-a spus in presa croata ca toate tulburarile din Iugoslavia au fost planuite de Lawrence S. Eagelburger, asistent secretar de stat in Administratia Presedintelui Bush, de Ministrul italian de Externe, Gianni de Michelis (fost Premier) si de hans van der Broek, Ministrul olandez de Externe, care ulterior a devenit presedintele Uniunii Europene. Toti erau francmasoni. De Michelis era membru al lojii masonice Propaganda Due (P2). In 1995 a fost acuzat de coruptie si condamnat la patru ani de inchisoare.

Statele Unite ale Americii si Germania au trimis, de la inceputul razboiului, in secret, arme pe calea aerului in Croatia si Bosnia. Intretinerea si transportul erau asigurate de forte americane, unitati ale legiunii straine franceze si trupe ale ONU din Sarajevo. Anglia s-a aflat mereu in spatele evenimentelor din Balcani.

Inainte de razboaiele balcanice, agentii britanici au realizat aici activitati ilegale, purtand masca inofensiva a corespondentilor de presa. Umberto Pascal a explicat in revista Executive Intelligence Review[4] (la data de 2 iulie 1993, nr. 26, pag. 30), cu privire la criza din Balcani de la inceputul anilor ’90, ca aceasta a fost controlata de francmasoneria engleza, care i-a sprijinit, in secret, pe sarbi in timp ce instiga la o confruntare intre musulmanii sarbi si croati, impiedicandu-i astfel sa gaseasca singuri solutii.

La 16 iulie 1993, ziarul croat Danas[5] a dezvaluit jocul prefacut al englezilor in conflictul din Bosnia. In ianuarie 1993, politia croata a descoperit la un control de rutina, 22 de cetateni britanici care calatoreau de la Zagreb la Travnik.

Toti aveau tunsoare militara si purtau costume de trening. Au spus ca erau cu totii voluntari in lupta croatilor impotriva sarbilor. La o examinare mai atenta a politiei, seful grupului a incercat sa opreasca investigatia, oferind mita. Mercenarilor li s-a ordonat sa paraseasca tara. BBC-ul a transformat evenimentelor intr-un scandal care a fost foarte urmarit in Croatia.

Cateva luni mai tarziu, postul TV, Sky News a aratat un documentar despre mercenarul englez Norry Phillips, care au cativa ani inainte fusese in Croatia pentru a-i antrena pe soldatii croati. In acelasi timp, el vindea arme musulmanilor si a facut tot ce-i statea in putinta pentru a determina trupele pe care le antrena sa intre in lupta impotriva musulmanilor.

Conflictele dintre croati si musulmani erau atatate, de asemenea, si de alti “instructori” militari englezi. Cand au inceput luptele dintre croati si musulmani in Mostar, Norry Phillips a trecut de partea musulmanilor. Englezii conduceau, de obicei, aceste unitate de lupta, care nu au luat parte nici macar la o singura actiune impotriva Serbiei.

“Instructorii” englezi erau controlati de  MI 6, Departamentul de Externe al Serviciului de Informatii al Marii Britanii, care la randul lui este controlat de francmasoneria britanica. Emblema MI 6 este formata dintr-un triunghi cu ochiul atotvazator in varf. Francmasonul Lord Owen, “mediatorul” din conflictul bosniac, a facut tot posibilul pentru a nu se lua masuri represive impotriva Serbiei la inceputul razboiului.

Jurnalistii britanici au fost foarte prompti sa transmita primele imagini ale oamenilor masacrati, dar “au uitat” sa informeze presa ca, atat criminalii croati, cat si cei musulmani erau condusi de agenti britanici. Mai mult, rapoartele erau exagerate.

In timpul regimului comunist al lui Tito, sarbii au fost prigoniti de albanezi in Kosovo. Mai tarziu, sarbii au cerut ajutor de la presedintele nationalist Slobodan Milosevic, pe care acesta l-a oferit cu placere. SUA si alte tari masonice au intentionat sa foloseasca conflictul etnic pentru propriile lor interese.

Actiunile masonice secrete au tarat Serbia intr-un nou razboi si o mizerie indescriptibila, permitandu-i agentului CIA, Osama bin Laden (numele de agent Tim Osman) sa provoace o alta confruntare extinsa, de aceasta data in Kosovo. Membrii Armatei de Eliberare din Kosovo (n.tr. Kosovo Liberation Army – KLA), cunoscuta local sub numele de UCK, au fost antrenati in Afganistan si la Trojope in Albania in tabere teroriste conduse de Osama bin Laden – Rebelii KLA se antreneaza in tabere teroriste (n.tr. KLA Rebels Train in Terrorist Camps), dupa cum scrie Washington Times[6] la data 4 mai 1999.

Publicatia The Sunday Times[7] l-a citat pe seful serviciului de informatii albanez care confirma ca, Osama bin Laden a trimis unitati in provincia sarba Kosovo. Publicatia Washington Times[8] a relatat ca au fost recrutati in KLA, care era controlata de CIA, chiar si membri ai fostei grupari al Mujahedinilor din Afganistan.

Guvernul Statelor Unite ale Americii a fost cel care a furnizat arme teroristilor albanezi (KLA). Secretarul de stat american, evreica Madeleine Albright (membra a lojii evreiesti B’nai B’rith), a spus membrilor KLA:

“Daca obtinem situatia alba sau neagra pe care o dorim, o sa primiti armele. Daca nu, nu primiti nimic.”[1]

Impotriva Serbiei au mai fost directionate, de asemenea, diferite actiuni organizate de Ministerul de Finante din SUA, Robert E. Rubin (membru al Consiliului pentru Relatii Externe – CFR si membru B’nai B’rith), Morton Abramovitz, William Cohen (Ministrul de Apararii al SUA), Stuart Eizenstadt (CFR) si altii, dupa cum a scris Paolo Tauffer in cartea sa, “Guerre en Yougouslavie et Europe chretienne”[9] (n.tr. “Razboiul din Iugoslavia si Europa crestina).

Serviciul de informatii german i-a antrenat in secret pe membrii KLA incepand cu anul 1996. Nemtii au trimis arme si munite pentru KLA. Dupa afirmatiile secretarului de stat american, UCK (n.tr. prescurtarea albaneza pentru Armata de Eliberare din Kosovo – KLA) era o organizatie terorista in 1998, dar nu a mai fost asa dupa ce a inceput sa colaboreze cu CIA.

Teroristilor albanezi li s-a permis, de asemenea, sa-si finanteze activitatile prin contrabanda si trafic de droguri in Europa de Vest. KLA a fost ajutata sa transporte droguri in valoare de 1,5 milioane de dolar, timp de un an, in Europa de Est, dupa cum a scris publicatia Washington Times[10] la data de 4 mai 1999.

“Mediatorul”, fostul premier suedez Carl Bildt (membru al grupului Bilderberg), a afirmat ca, KLA i-a ucis pe acei albanezi care erau in favoarea unei solutii pasnice. Acest tip de solutie nu le convenea criminalilor.

Pachetele trimise in Kosovo de la Crucea Rosie suedeza, care chipurile era “ajutoare umanitare”, contineau, de fapt, costume de camuflaj, manusi, uniforme de lupta si alte lucruri pentru teroristii KLA, dupa cum scria cotidianul suedez Aftonbladet[11], la data de 1 aprilie 2000. Crucea Rosie a fost infiintata de francmasonul Henri Dunant.

Robert Gelbard, delegatul special al SUA pe Balcani a intins o curs la 23 februarie 1998. In declaratia sa, in Pristina, a enuntat ca, “KLA este, fara indoiala, o organizatie terorista”. A accentuat ca, “SUA condamna hotarat actele teroriste din Kosovo”, dupa cum scrie si Chris Hedges in cartea sa, “Kosovos Next Masters”[12] (n.tr. “Urmatorii stapani in Kosovo”).

La inceputul lunii martie din 1998, a inceput ofensiva Iugoslaviei impotriva KLA. Madeleine Albright a condamnat actiunea si a declarat ca, “SUA nu va privi cu pasivitate actiunile autoritatilor sarbe in Kosovo”.

La 9 martie 1998, evreica Madeleine Albright a enuntat ca, SUA isi rezerva dreptul de a interveni in conflicte. In prezent Madeleine Albright este considerata o criminala de razboi, motiv pentru care activistii au cerut arestarea sa.

Serbia a fost obligata sa negocieze, dar teroristii albanezi nu au depus armele. Oficial, scopul era ca provincia Kosovo sa devina independenta. Presedintele Bill Clinton (membru Bilderberg, Skull and Bones si Bohemian Grove) a planuit bombardarea Serbiei in august 1998.

Conform unei declaratii a lui Carl Bildt, facuta la o intalnire publica de la Stockholm, tinuta cu putin timp inainte de alegerile UE din 1999, Grupul Bilderberg a avut o intalnire in Portugalia intre 3-6 iunie 1999, in care s-a discutat foarte mult despre Kosovo. Separarea provinciei Kosovo de Serbia servea intereselor Elitei Mondiale.

In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, aceste puteri au ignorat toate tarile Baltice. Revista World Review[13], aflata sub controlul masonilor englezi, a publicat in iulie 1942 un interviu cu ambasadorul englez la Moscova, Sir Richard Stafford Cripps, realizat de Edward Hulton.

Francmasonul marxist a afirmat:

“Statele Baltice (Estonia, Lituania si Letonia) trebuie sa apartina Uniunii Sovietice. O lunga perioada de timp ele au facut parte din imperiul rus, fara ca cineva sa se gandeasca ca era un lucru rau ca ele sa apartina Rusiei Tariste.”[13]

Daca intr-adevar ar fi vrut sa scape de presedintele nationalist, Slobodan Milosevic, francmasonii ar fi incercat sa-l elimine. Dar aveau alte planuri. Ei doreau sa distruga Serbia nationalista si sa jefuiasca bogatiile ei naturale.

Dupa Kjell Magnusson, specialist in stiinte politice la Universitatea Uppsala, acordul de pace de la Rambouillet din 23 februarie 1999 a fost o manipulare. El a scris:

“Apendix-ul B stipuleaza ca Serbia nu numai ca se va retrage din provincia Kosovo, care va fi plasata sub controlul NATO, dar va renunta, de asemenea, la suveranitatea asupra intregului ei teritoriu.”[14]

Cu alte cuvinte, NATO dorea baze in Serbia, lucru pe care Milosevic nu-l putea accepta. Cateva extrase din acest acord:

Sectiunea 8:

“Personalul NATO, impreuna cu autovehicolele, vapoarele, avioanele si aparatura care ii apartin, va avea drept de libera trecere si acces nelimitat in Republica Federala Iugoslavia, inclusiv in spatiul ei aerian si in apele ei teritoriale.”[15]

Sectiunea 11:

“NATO are permisiunea de a folosi aeroporturile, drumurile, caile ferate si porturile fara a plati taxe de intrare, taxe vamale, taxe de drumuri si poduri sau alte taxe suplimentare.”[15]

Niciun presedinte sarb n-ar fi semnat acordul de pace de la Rambouillet. Era un acord imposibil. Secretarul de stat al SUA, Madeleine Albright a presupus ca, nici Serbia, nici Rusia n-ar semna un acord care sa contina asemenea conditii. A obtinut pretextul de care avea nevoie, adica situatia alba sau neagra pe care si-o dorea.

Intre 23-25 aprilie 1999, Tony Blair, Robin Cook si James Robertson au vrut sa impuna o decizie de a folosi forte terestre impotriva Serbiei. N-au reusit. Pentagonul comandase deja 9.000 de medalii Purple Heart de la Craco Industries din Texas, dupa cum scria publicatia New York Post[16] la data de 28 mai 1999.

Intr-un discurs din 5 mai 1999, Romano Prodi, Presedintele Comisiei Europene, a subliniat ca, “UE trebuia sa aiba propriile forte militare pentru asemenea situatii”[17]. In noiembrie 2000, mass-media a aratat ca, “fortele militare ale UE, care vor numara mai multe de 100.000 de militare, vor fi infiintate in 2003″[18].

NATO a inceput sa bombardeze Serbia pe 24 martie 1999 (data, de asemenea, simbolica: cu exact 66 de ani inainte, pe 24 martie 1933, liderii evrei, sionisti si masoni, declarasera razboi Germaniei naziste in Daily Express si alte ziare de propaganda din toata lumea) si a continuat pana pe 10 iunie.

A fost un dezastru fara egal. Au murit peste 20.000 de civili. Avioanele NATO au lansat mai mult de zece tone de bombe, continand uraniu, in Kosovo, dar si in alte opt zone apartinand Serbiei si Muntenegrului, dipa cum a relatat Radojko Pavlovic de la Institutul pentru Stiinte ale Naturii din Belgrad.

La inceput, NATO  a respins acuzatiile. Dar dovezile sunt evidente: NATO a folosit munitie ilegala, reziduri radioactive (U 238). Aceasta constitutie o crima impotriva umanitatii. Premierul englez, Tony Blair a avut o parte din vina acestor crime. Sase soldati italieni, care au servit fortele KFOR in Kosovo, au murit de leucemie, conform unor rapoarte de presa din 3 ianuarie 2001.

Rapoarte ulterioare relateaza despre soldati francezi, spanioli sau alti soldati din KFOR, care s-au imbolnavit de leucemie. Cauza suspecta era uraniul saracit, care s-a gasit in multe locuri, mai ales in partea de vest a provinciei Kosovo.

Dupa informatiile oficiale, fiecare proiectil continea 300 de grame de uraniu saracit, ceea ce inseamna ca cel putin 10 tone de uraniu au contaminat multe parti din Kosovo si Serbia. S-au folosit mai multe proiectile care contineau uraniu. Daca zonele bombardate nu sunt curatate, va fi nevoie de 4,5 milioane de ani pentru ca uraniul sa nu mai fie radioactiv.

Pilotii britanici au dat dovada de mult cinism, scriind pe bombele lansate in noaptea de Paste, “Paste Fericit”. Bombele cu fragmentatie erau considerate, de asemenea, “bombe ale pacii”. Intre timp, Rusiei nu i s-a permis sa vanda Serbiei proiectile antiaeriene eficiente.

Francmasonii si-au ascuns crimele ingrozitoare pretinzand ca, “NATO protejeaza interesele tarilor mici”. Dar UE s-a dovedit a fi o organizatie de razboi, departe de “proiectul de pace” anuntat si de propaganda inselatoare.

Razboiul a costat in total 10 miliarde de euro si a avut drept tinta intreaga economie si infrastructura sarba. A fost, de asemenea, un esec din punct de vedere militar, deoarece au fost distruse numai tinte relativ neimportante, conform publicatiilor U.S. News[19] si World Report[20].

Nu s-au gasit decat 26 de tancuri distruse (in propaganda se mentioneaza 449). Este posibil totusi ca acesta sa fi fost scopul, din moment ce totul a fost doar o crima politica. Dupa afirmatiile francmasonului si speculantului evreu al bursei internationale, George Soros, “bombardarea Serbiei a eliminat granitele nationale ale Europei de Est”[21], dupa cum a scris publicatia Financial Times la data de 8 iulie 1999.

Tara a devenit si mai dependenta de economia criminala condusa de diverse bande rivale, care la randul lor sunt controlate de mafia sociliana prin loja francmasonica Propaganda Due (P2). Tribunalul pentru Crime de Razboi de la Haga, care intotdeauna este in lipsa de fonduri a fost dintr-o data anuntat de Madeleine Albright ca, va primi fonduri mari din partea Statelor Unite ale Americii. Apoi Tribunalul l-a acuzat pe nationalistul Milosevic de crime de razboi.

SUA si Marea Britanie au sprijinit infiintarea Curtii de Tribunal pentru Crime de Razboi in Balcani si in acelasi timp au blocat propuneri similare privind Indonezia (unde este implicat Henry Kissinger) si alte tari, in care urmele crimelor masonice sunt prea vizibile.

NATO n-a mai avut bombe si astfel Razboiul din Serbia a luat sfarsit. Ulterior, a cedat la toate punctele pentru a parea ca a invins. Armata Serbiei a mai primit cateva zile pentru a se retrage din provincia Kosovo, careia i s-a permis sa faca in continuare parte din Iugoslavia. Dar KLA a primit initial permisiunea de a pastra armele, ceea ce a fost o incalcare a acordului.

Dupa sosirea fortelor KFOR de “mentinere a pacii”, teroristii albanezi au distrus mai mult de 50 de biserici ortodoxe sarbe. Ca urmare a strategiei NATO, intreaga regiune a fost destabilizata. Razboiul din Balcani a umplut, de asemenea, buzunarele celor care au furat sume imense de bani din fondurile UE si NATO pentru a participa la jocuri piramidale la bursele de valori din lume.

In septembrie 2000, Bill Clinton, Madeleine Albright, Tony Blair, Jacques Chirac si Javier Solonaa (toti membri ai grupului Bilderberg) au fost in mod simbolic acuzati intr-un proces de la Belgrad de crime impotriva umanitatii.

Pe 21 septembrie 2000, s-a dat verdictul: Bill Clinton, Jacques Chirac si Tony Blair au fost condamnati la 20 de ani de inchisoare. Curtea de la Belgrad i-a gasit vinovati de crime de razboi si a emis ordin pentru arestarea lor.

NATO a distrus partial ambasada Chinei la Belgrad in mai 1999 (lovind casele anumitor jurnalisti, care trebuiau sa fie pedepsiti deoarece criticau NATO). Totusi, nu se pot face “greseli” de doua sau trei ori la rand – trei proiectile au fost trase in ambasada. Statele Unite ale Americii voia, de asemenea, sa distruga aparatele radar pe care le testau chinezii la ambasada.

Bombardarea unui tren cu civili nu poate fi o greseala, mai ales daca pilotul se intoarce pentru o noua salva. Statele Unite ale Americii au pretis ca, datorita atacurilor asupra albanezilor, Serbia a pierdut dreptul asupra provinciei Kosovo. Dar atunci, de ce au protejat Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietica, atunci cand aceasta a atacat tarile Baltice in 1940 ?

La acea vreme, nimeni nu a spus ca datorita atacurilor asupra tarilor Baltice, Uniunea Sovietica a pierdut dreptul asupra Estoniei, Letoniei si Lituaniei. Se pare ca nici tratamentul aplicat de SUA, nativilor americanilor, nu pare a fi o problema.

In 1941, Presedintele Roosevelt a spus: “Daca estonienilor nu le plac comunismul, pot pleca din Estonia”. Acest lucru ar fi la fel cu a spune: “Daca albanezilor nu le plac legile sarbesti, ei ar trebui sa plece din Kosovo”. Dar nu s-a spus nimic asemanator.

Pe 7 octombrie 2000, noul Presedinte Vojislav Kostunica a anuntat ca, Serbia va incerca sa devina membru UE. In noiembrie 2000, cererea Serbiei de a deveni membru a fost ratificata. Francmasoneria a castigat o noua victorie, un alt stat inglobat cu forta in structura globalista a viitorului Guvern Mondial.

Acum, drogurile circula liber prin Balcani, in tarile UE, mai ales in vest si nord, inclusiv in Suedia, unde opereaza bandele criminale de albanezi din Kosovo, aducand mari cantitati de heroina neagra. Traficul de droguri a fost facilitat de faptul ca, Balcanii erau o regiune aflata in razboi. Una din importantele cauze ale razboiului a fost aceasta lupta pentru rutele drogurilor.

Ligile de albanezi din Kosovo obtin heroina din Turcia printr-o organizatie terorista numita Lupii Cenusii, prin organizatia terorista comunista PKK sau direct din Afganistan. Clanurile criminale albaneze conduc piata heroinei din Scandinavia. Politia suedeza a confirmat implicarea etnicilor albanezi in 80% din cazurile de heroina confiscata.

Clanurile provin in principal din Kosovo. Politia a putut, de asemenea, sa stabileasca legaturi intre cercurile heroinei si KLA. Drogurile sunt scoase din Afganistan prin Turcia si sunt introduse in Europa prin Kosovo. Bandele investesc apoi banii obtinuti din droguri in pizzeriile si magazinele din Suedia.

Bandele albaneze si PKK coopereaza cu mafia noua italiana Sacre Corona (cu sediul in Puglia) pentru transportarea drogurilor in UE prin Italia. PKK, care primeste arme din Kosovo, are un numar de laboratoare de heroina in Turcia. Seful PKK, Abdullah Ocalan controla circuitul drogurilor si de aceea a trebuie sa fie prins si inlocuit cu un partener mai de incredere.

teroristii PKK au fost antrenati in tabere speciale din Liban. PKK face parte din RIM (Marxistii Revolutionari Internationali), cu sediul la Londra. Banii proveniti din traficul de droguri sunt spalati prin diverse banci controlate de mafia din Cipru. In 1994, criminologul englez Brian Saltmarsh a estimat ca, profiturile provenind din comertul international ilegal cu droguri sunt de 700 de miliarde de dolari.

O estimare arata un profit de 200 de miliarde de dolari in Europa. Seful mafiei sarbe, Arkan a fost cel mai mare “protector” si santajist din Suedia. Aceste grupari criminale controleaza, inca, bandele de albanezi din Suedia, care sustin ca sprijina KLA.

In acelasi timp, NATO si guvernul suedez se fac ca nu vad aceste activitati criminale, care sunt profitabile pentru inaltii functionari UE si pentru francmasoni. Un Departament al Serviciului de Informatii sab colaboreaza cu traficantii de droguri. Aceste bande sunt, de asemenea, implicate in traficul de organe si alte afaceri profitabile.

Bandele criminale de albanezi nu au dorit pace cu sarbii din Kosovo, ci voiau ca toti sarbii sa plece. Din acest motiv, unele bande de albanezi inarmati, inca ii mai persecuta pe sarbii din Kosovo. Pe 28 noiembrie 2000 a avut loc o lupta salbatica in Valea Presevo din sudul Serbiei, care este considerata zona demilitarizata.

Banditii continua sa faca ravagii. Ei jefuiesc pe muncitorii turci din strainatate care se intorc in Turcia prin Kosovo. Masinile si autobuzele turcesti sunt pradate, obtinandu-se adesea mari sume de bani. De Craciun, talharii albanezi au jefuit 50 de cetateni turci care calatoreau cu autobuzul, furand o jumatate de milion de dolari, dupa cum scria cotidianul norvegian Avisen[22] la data de 13 ianuarie 2001. Nimeni nu a intervenit.

Lojile francmasonice straine sunt interesate sa-i distruga, de asemenea, si pe albanezi. Veniturile provenind din comertul cu droguri continua sa distruga economia albaneza. Mica productie industriala albaneza a fost complet doborata de asa-numitele jocuri piramidale.

Bandele de talhari albanezi din Kosovo i-au obligat pe refugiati sa participe la o economie criminala, constand din trafic de arme, terorism international, trafic de droguri, spionaj, prostitutie, trafic de persoane, rapiri, stoarcere de bani, trafic de organe si vinderea copiilor ca sclavi.

Cultivarea canabisului (care nu este un drog, avand o sumedenie de proprietati medicale in combaterea cancerului) ia amploare in Albania, asa cum s-a petrecut si in Liban, unde razboiul a fost declansat de aceleasi forte.

In august 200, evreul George Soros a profitat de ocazie pentru a fura bogatele depozite de aur, argint, plumb, zinc si cadmiu din Trepca, nordul provinciei Kosovo. L-au ajutat 900 de soldati NATO. Oficial, hotul (societatea ITT Kosovo Consortium, detinuta de George Soros) a pretins ca minele reprezentau un “pericol” pentru mediul inconjurator, daca ar fi continuat sa fie exploatate si urmau sa fie plasate sub control international. Dupa asta, complexul de mine a sistat complet sa fie “periculos”.

Impotriva sarbilor care au refuzat sa paraseasca zona, atunci cand soldatii NATO au venit sa ocupe minele, cele mai bogate din Europa, s-au folosit gaze lacrimogene si gloante de otel invelite in cauciuc. Grupul Crizei Internationale, condus de George Soros, a inceput sa aduca argumente pentru exproprierea minelor din noiembrie 1999.

Acest asa-numit “grup de analiza” (un front) este finantat de George Soros si de guvernele englez, francez si american. Bineinteles ca sunt implicate interese masonice, dupa cum s-a publicat si in revista suedeza Salt[23] in ianuarie/februarie 2001 la pag. 13.

Steven Kay este de parere ca, din punct de vedere pur juridic, Slobodan Milosevic a fost tratat mai rau in fata Tribunalului din Haga decat nazistii in procesul de la Nuremberg.

“Daca tot modificam principiile, nicidecum nu ajungem la o sentinta dreapta… Doamne Dumnezeule! Asta nu este echitabil!”

Judecatorul Patrick Robinson a fost indignat de aceasta declaratie. L-a intrerupt pe Milosevic, cand acesta a inceput sa vorbeasca despre conditiile de pornire a razboiului. Milosevic a afirmat ca, au incercat sa-l otraveasca in inchisoare.

Vojislav Seselj, care, de asemenea, a fost adus in fata tribunalului pentru ca, a incercat sa-si apere natiunea, a spus procurorului de stat Geoffrey Nice:

“Nemernicia de la Srebrenita a fost initiata si organizata de straini. Nu este greu sa-i gasiti pe delicventi printre mercenari.”

Iata pararea lui despre Instanta:

“Tribunalul din Haga este ilegal. Este o institutie politica cu o orientare antisarba.”

Bineinteles, doar este (in)justitia globalistilor, iar nationalistii sunt un pericol pentru acesti criminali psihopati. Moartea lui Slobodan Milosevic din 11 martie 2006 a venit pentru Tribunal ca un moment potrivit. Conform medicului legist, el a murit din cauza naturale.

Demonizarea anterioara a lui Slobodan Milosevic a fost necesara pentru motivarea atacurilor aeriene. Dupa, esecul alegerii lui Milosevic, Statele Unite ale Americii au sprijinit revolta absurda, care a dus la asaltarea si incendierea Parlamentului din Belgrad.

„Yugoslavia (1999)
Minciună mediatică: Sârbii comit genocid împotriva albanezilor kosovari.
Ulterior s-a aflat: Pură invenţie, aşa cum purtătorul de cuvânt oficial NATO, Jamie Shea, a admis.
Obiectivul real: Transformarea NATO într-o forţă poliţienească globală şi impunerea controlului NATO în Balcani. Instalarea unei baze militarea americane în Kosovo.
Consecinţe: 2000 de victime ale bombardamentelor NATO. Purificare etnică în Kosovo pusă în practică de către UCK, sub acoperirea NATO.”[24]

Robert Baer, fost agent CIA: „Am primit milioane de dolari ca să dezmembrăm Iugoslavia”

„Am mituit partide şi politicieni ca să cultive ura între naţiuni. Scopul nostru fundamental era să vă facem sclavii noştri!” spune Robert Baer, fost agent CIA într-un interviu.

Publicaţia WebTribune din Serbia publică un interviu halucinant cu Bobert Baer, fost agent CIA, care vorbeşte despre activităţile agenţiei americane în fosta Iugoslavie.

Baer se afla, în urmă cu două săptămâni, într-un turneu de promovare a cărţii sale „Secretele Casei Albe”, la Quebec, Canada, în momentul în care a acordat interviul pentru publicaţia sârbă. Robert Baer este autorul mai multor cărţi în care dezvăluie secrete ale CIA şi administraţiilor Bill Clinton şi George W. Bush. Fostul agent a fost arestat şi reţinut de mai multe ori după ce a dat publicităţii informaţii din interiorul adminstraţiilor americane. Mitt Waspurh, un prieten apropiat al lui Baer şi fost funcţionar în Senatul SUA, după ce i-a furnizat şi e mai multe informaţii, a fost ucis prin împuşcare.

Reporter: Când şi unde aţi avut prima misiune în Iugoslavia?

Baer: Am ajuns la bordul unui elicopter împreună cu 3 agenţi. Am aterizat pe 12 ianuarie 1991 la Sarajevo. Misiunea noastră era să ţinem sub observaţie presupuse atacuri teroriste ale sârbilor care ar fi trebuit să aibă loc în oraş.

Reporter: Cine erau teroriştii respectivi şi de ce ar fi atacat?

Baer: Am primit de la CIA documente, despre un grup care se numea „Serbia Supremă”, în care erau detaliate planurile lor de a desfăşura atacuri cu bombă în clădiri împortante din Sarajevo, ca răspuns la dorinţa Bosniei de a-şi declara independenţa faţă de Iugoslavia.

Reporter: Acel grup chiar a existat şi ce anume făceaţi în Sarajevo, care era misiunea primită de la CIA?

Baer: Acel grup nu a existat niciodată. Cei de la sediul central ne-au minţit. Misiunea noastră era să alarmăm lumea şi să împrăştiem panica printre politicenii bosniaci, să le împuiem capetele cu ideea că sârbii vor ataca. Ca să clarific. Am acceptat povestea livrată de CIA, dar după o vreme am început să o punem la îndoială. De ce să provocam isterie când era clar că acel grup nu exista.

Reporter: Cum şi când s-a încheiat misiunea şi dacă avea un nume?

Baer: Pentru mine s-a terminat după două săptămâni când, am fost trimis într-o nouă misiune în Slovenia. Operaţiunea a durat o lună şi purta numele de „Istina” (adevărul) cu toate că numai adevar nu era.

Reporter: De ce v-aţi dus în Slovenia?

Baer: Am primit informaţia că Slovenia era gata să-şi declare independenţa. Ni s-au dat bani, câteva milioane de dolari, ca să finanţăm diverse ONG-uri, partide de opoziţie şi diverşi politicieni care au stârnit ura şi au inflamat societatea.

Reporter: Care este părerea dvs. despre propaganda CIA, ce gândeau colegii?

Baer: Nimeni nu refuza o misiunea primită de la CIA, mai ales că toţi eram agitaţi şi cu tendinţe paranoide. Mulţi agenţi şi ofiţeri au dispărut pentru că pur şi simplu au refuzat că facă propagandă îndreptată împotriva sârbilor în Iugoslavia. Personal, am rămas şocat la enorma cantitate de minciuni cu care erau „hrăniţi” politicenii de către agenţii CIA. Mulţi din ei habar nu aveau că livrează minciuni. Fiecare ştia numai câte o mică bucăţică din poveste şi numai cei care creaseră toată istoria cunoşteau şi ce se ascunde în spate, iar aceia sunt politicienii.

Reporter: Aşadar, era numai propaganda anti-sârbească?

Baer: Şi da, şi nu. Scopul era divizarea republicilor, astfel că Iugoslavia să nu mai existe ca un întreg. Serbia a fost aleasă numai pentru simplul motiv că trebuie dată vina pe cineva dar oarecum şi pentru motivul că este succesoarea fostei Iugoslavii.

Reporter: Puteţi da nume de politicieni din fosta Iugoslavie care au fost mituiţi de CIA?

Baer: Da, cu toate că este o chestiune delicată: Stipe Mesic, Franjo Tudjman, Alija Izetbegovic, mulţi consilieri şi membrii ai guvernului din Iugoslavia, am plătit generali, jurnalişti, chiar şi unităţi militare. Radovan Karadzic a fost plătit şi el, numai că după o vreme nu a mai acceptat, şi-a dat seama că va ajunge să fie sacrificat şi acuzat de crimele de război din Bosnia. Toată regia a aparţinut administraţiei americane.

[…]

Reporter: Cine este vinovat pentru genocidul de la Srebrenica?

Baer: Vina aparţine bosniacilor, sârbilor şi americanilor, adică noi! Însă toată vina a fost aruncată pe sârbi. Din nefericire multe victime înmormântate ca musulmani, erau de fapt sârbi sau alte naţionalităţi. […] Oraşul Srebrenica a fost sacrificat pentru a da Amercii motivul să atace Serbia în urma pretinselor atacuri.

[…]

Reporter: Aveţi un mesaj pentru oamenii din fosta Iugoslavie?

Baer: Am. Uitaţi trecutul, a fost o înscenare, este un fals. V-au manipulat, au obţinut ce au vrut şi este prostesc să vă urâţi între voi, trebuie să arătaţi că sunteţi mai puternici şi că vă daţi seama cine a creat acest lucru. Imi cer iertare, sincer. Acesta este motivul pentru care de multă vreme dezvălui secrete ale CIA şi Casei Albe.”[25]

SURSE

  1. Juri Lina – Arhitectii Inselaciunii
  2. Profesorul Smilja Avramov, intr-un interviu pentru ziarul sarb Politika Expres, la data de 16 ianuarie 1989.
  3. Hamburger Abendblatt la data de 27 ianuarie 1989
  4. Umberto Pascal a explicat in revista Executive Intelligence Review (la data de 2 iulie 1993, nr. 26, pag. 30)
  5. La 16 iulie 1993, ziarul croat Danas a dezvaluit jocul prefacut al englezilor in conflictul din Bosnia.
  6. Rebelii KLA se antreneaza in tabere teroriste (n.tr. KLA Rebels Train in Terrorist Camps), dupa cum scrie Washington Times la data 4 mai 1999.
  7. Publicatia The Sunday Times
  8. Publicatia Washington Times
  9. Paolo Tauffer in cartea sa, “Guerre en Yougouslavie et Europe chretienne” (n.tr. “Razboiul din Iugoslavia si Europa crestina), pag. 40-41, Roma, 1999.
  10. Publicatia Washington Times la data de 4 mai 1999.
  11. Cotidianul suedez Aftonbladet, la data de 1 aprilie 2000.
  12. Chris Hedges in cartea sa, “Kosovos Next Masters” (n.tr. “Urmatorii stapani in Kosovo”), Foreign Affairs, mai/iunie 1999, volumul 78, nr. 3.
  13. Revista World Review a publicat in iulie 1942 un interviu cu ambasadorul englez la Moscova, Sir Richard Stafford Cripps, realizat de Edward Hulton.
  14. Kjell Magnusson, specialist in stiinte politice la Universitatea Uppsala, acordul de pace de la Rambouillet din 23 februarie 1999 a fost o manipulare.
  15. Acordul de pace de la Rambouillet din 23 februarie 1999 a fost o manipulare.
  16. Publicatia New York Post la data de 28 mai 1999.
  17. Intr-un discurs din 5 mai 1999, Romano Prodi, Presedintele Comisiei Europene.
  18. Propaganda mass-media in noiembrie 2000.
  19. Publicatia U.S. News.
  20. Publicatia World Report.
  21. Afirmatia lui George Soros in publicatia Financial Times la data de 8 iulie 1999.
  22. Cotidianul norvegian Avisen la data de 13 ianuarie 2001.
  23. Revista suedeza Salt in ianuarie/februarie 2001 la pag. 13.
  24. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7585
  25. http://jurnalul.ro/stiri/externe/dezvaluirile-socante-ale-unui-fost-agent-cia-am-primit-milioane-de-dolari-ca-sa-dezmembram-iugoslavia-702381.html
  26. Foto: Internet

Citiți și...

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro