Radu Cinamar – “În interiorul Pământului – Al doilea tunel”

by Sala Proiectiilor din Muntii Bucegi a fost descoperita in august 2003 de catre americani si romani. In Sala Proiectiilor din Muntii Bucegi se afla o tehnologie avansata. Acolo se afla zece mese uriase din care sunt proiectate holograme cu informatii din istoria omenirii. In mijlocul Salii Proiectiilor se afla […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Sala Proiectiilor din Muntii Bucegi a fost descoperita in august 2003 de catre americani si romani. In Sala Proiectiilor din Muntii Bucegi se afla o tehnologie avansata. Acolo se afla zece mese uriase din care sunt proiectate holograme cu informatii din istoria omenirii. In mijlocul Salii Proiectiilor se afla o instalatie cu ajutorul careia se pot efectua calatorii in timp, dar nu fizic, ci la nivel de constiinta. Acea instalatie este conceputa pentru o fiinta uriasa, insa a putut fi utilizata si de oamenii de astazi[1].

Din Sala Proiectiilor pornesc trei tuneluri:

1. „Tunelul din stânga are celălalt punct de legătură în Egipt, într-un ansamblu secret şi încă nedescoperit care se află sub nisip, între Sfinx şi Marea Piramidă de pe platoul Gizeh, lângă Cairo.”[1]

2. „Tunelul din dreapta are corespondenţă cu o structură care de asemenea se află în interiorul unui munte din Podişul Tibet. Aceasta este însă mai mică decât cea din munţii noştrii şi nu atât de complexă. Din acest al doilea tunel există ramificaţii secundare care conduc într-o zonă din subsolul Buzăului, aproape de curbura Carpaţilor, iar o alta se îndreaptă spre şi face conexiunea cu structura din subsolul Irakului, lângă Bagdad. De la aceasta, în continuare, mai există o ramificaţie până în subsolul podişului Gobi din Mongolia.”[1]

3. „Al treilea tunel, care era plasat central în Sala Proiecţiilor, face obiectul – aşa după cum mi-a spus Cezar – unui secret la nivel mondial, asupra căruia SUA dorea garanţii foarte ferme. La acel moment, nici Cezar şi nici generalul Obadea nu cunoşteau elementele noi ale discuţiilor româno-americane, însă cert era faptul că se perfecta un fel de „schimb” reciproc avantajos.

El mi-a mai spus că tunelul central coboară în interiorul scoarţei planetei şi chiar că o depăşeşte pe aceasta, dar nu a vrut să-mi ofere mai multe elemente. A remarcat că imaginile hologramei care corespundeau acelui gigantic coridor în munte erau aproape incredibile dar că, în acelaşi timp, ele puteau oferi un posibil răspuns cu privire la originea structurii din interiorul muntelui în care ne aflam noi şi a celor care au construit-o.”[1]

La scurt timp, la sfarsitul lunii septembrie 2003, au avut loc primele expeditii prin tunelurile subpamantene. Pregatirile au fost intense in sensul ca americanii au adus logistica militara si autovehicule special create pentru deplasarile prin cele trei tuneluri. A fost creata o echipa de elita de saisprezece oameni, alcatuita din sase americani si zece romani[1].

„Există deja numeroase semnale şi dovezi că o „otravă” ascunsă tinde să macine tot mai mult şi mai repede conştiinţa şi sufle¬tul neamului românesc. De altfel, aceeaşi părere este susţinută de numeroase alte persoane cu funcţii înalte în aparatul administrativ, economic, religios şi cultural al ţării.

Am putut să mă conving şi să văd personal o parte din ceea ce, în prezent, este considerat cel mai mare secret de stat în România şi, datorită naturii legăturilor şi întrevederilor care au fost realizate cu reprezentanţii de frunte ai principalei puteri statale a lumii, poate chiar cel mai teribil secret de pe planetă.

Implicaţiile sunt colosale, însă intuiţia îmi spune că, în mod necesar, cunoaşterea aspectelor care vor fi prezentate în această carte va constitui în timp, prin ea însăşi, un salt calitativ remarcabil pentru existenţa oamenilor, care va anihila în cele din urmă zidul gros al disimulării, tăinuirii şi minciunii întreţinute de factorii de răspundere şi de interesele oculte ale anumitor organizaţii şi persoane in ţară şi din afara ei.

Anticipând puţin, voi spune că prezicerea părintelui Arsenie Boca s-a adeverit cu mare exactitate. Aşa după cum se va vedea mai departe, uluitoarea descoperire a fost realizată în anul 2003, la şaptesprezece ani de la memorabila întâlnire din Mănăstirea Cernica. Ea a zguduit efectiv eşafodajul politic, ştiinţific şi religios al celei mai mari puteri actuale, care sunt Statele Unite ale Americii.

A instituit imediat cel mai teribil secret mondial şi a impli¬cat o luptă diplomatică teribilă şi presiuni politice extra¬ordinare, deoarece România a dorit să prezinte această descoperire lumii întregi. Prin specificul ei, descoperirea ameninţă însăşi influenţa politico-ideologică a Vaticanului şi spulberă iremediabil atât concepţia antropologică a ştiinţei moderne, cât şi ideile despre istoria planetei noastre şi a omenirii.

Atunci când mi-a relatat despre discuţia cu Arsenie Boca, Cezar nu cunoştea nici el natura descoperirii care avea să fie făcută, unde şi când va avea ea loc, deoarece convorbirea noastră s-a desfăşurat pe la începutul anului 2002. Felul în care s-au precipitat însă evenimentele, incredibilele conexiuni şi sursele care au concurat la realizarea descoperirii îmi dau posibilitatea acum, când cunosc toate elementele implicate, să am o viziune fascinantă şi de ansamblu a întregu¬lui angrenaj, uluitor de complex, care a condus la momentul epocalei descoperiri. Ea apare astfel ca un punct-focar, ca o primă „staţie” foarte importantă pe calea transfor¬mării conştiinţei umanităţii şi mi se pare cu atât mai remarcabil şi sugestiv faptul că ea s-a produs în România.

Aşa după cum se va vedea, descoperirea reprezintă de fapt o „antecameră” la alte realităţi chiar mai tulburătoare, pe care Cezar, împreună cu o echipă de specialişti formată din reprezentanţi ai SUA şi ai României, le-a investigat în cadrul unei „mari expediţii” pe parcursul unui an (din luna octombrie 2003, până în luna iulie 2004).

Iniţial, stat¬ul român a vrut să anunţe această descoperire lumii în¬tregi şi să o pună la dispoziţia cercetătorilor. Se considera că aceasta nu mai reprezenta neapărat o problemă de interes naţional, ci una de interes mondial. Lupta de culise pentru a împiedica această dezvăluire de o importanţă excepţională pentru omenire a fost determinată de inter¬venţia majoră a SUA.

Deliberările diplomatice, argu¬mentele pro şi contra, precum şi promisiunile sau ameninţările au durat aproximativ două luni (august-sep-tembrie, 2003). în urma unui acord ultra-secret care a fost semnat între cele două state, România s-a angajat să nu prezinte lumii întregi descoperirea de pe teritoriul ei.

Probabil că, printre altele, primirea în NATO care s-a efectuat în grabă, în primăvara lui 2004, a făcut şi ea parte din pachetul secret de „compensaţii” pentru această hotărâre, în acest context, plasarea unor baze militare americane pe teritoriul României poate să devină o certi¬tudine în următorii ani, constituind o „pavăză” puternică pentru locaţia din Munţii Bucegi.

Aspectele sunt foarte complicate şi secrete. Nu cunosc deocamdată care sunt avantajele ţării noastre în raporturile bilaterale cu SUA, dar anumite semne clare de ciudată bunăvoinţă la cel mai înalt nivel diplomatic au început deja să apară.

Cu toate acestea, „mişcările de culise” ale SUA tre¬buie să se desfăşoare cu mare precauţie, pentru a nu atrage prea repede nedumeriri şi întrebări stânjenitoare din partea celorlalte state şi puteri ale lumii, care ar putea observa dar nu ar înţelege interesul Americii pentru România.

Secretul descoperirii este practic absolut. Nu am mai văzut niciodată aşa ceva, „sarcina” asigurării lui fiind preluată în mare parte de americani. Voi descrie la timpul potrivit aceste aspecte, dar pot să afirm anticipat că nu există nici un document, scris, filmat sau fotografiat, care să fi părăsit zona descoperirii.

A fost construit un hangar subteran imens, pentru depozitarea şi manipularea echipamentului tehnic precum şi a dovezilor. Este ca o adevărată uzină, complet utilată, iar ideea construirii lui s-a dovedit foarte inspirată.

România nu şi-a luat un angajament definitiv în ceea ce priveşte menţinerea secretului marii descoperiri, însă termenii contractuali nu îmi sunt deocamdată cunoscuţi, în prezent, metodele care sunt folosite pentru anihilarea oricărei tentative de a cunoaşte ceva despre această descoperire sunt dezinformarea şi lipsa oricăror dovezi materiale.

Sarcina nu este uşoară, însă din câte ştiu, ea a fost realizată cu succes până în prezent, în opinia mea, însă, această stare de lucruri nu poate continua mult timp de acum înainte.

Ce i-ar fi putut determina, însă, pe cei mai mari masoni ai lumii să se orienteze cu atât de mare interes spre România? Ştiam deja despre existenţa unor profeţii foarte ocultate, făcute de doi mari sfinţi creştini de la începutul secolului trecut; ele se referă la viitorul României în contextul viitorului întregii omeniri.

Am aflat, de asemenea, despre existenţa strict secretă a unui pergament foarte valoros, în marea bibliotecă de la Vatican, care expune aceeaşi problemă în legătură cu te¬ritoriul României, situaţie aproape de neconceput pentru mentalitatea şi orgoliul marilor state şi puteri ale lumii.

Există, de asemenea, în arhiva secretă a Muzeului de Istorie din Viena, un document foarte vechi care expune trecutul istoric extrem de îndepărtat şi totodată fabulos al civilizaţiei care a existat în acele timpuri pe teritoriul României.

Prin urmare, toate acestea sunt surse diferite, două dintre ele foarte vechi, care în mare se referă la ace¬leaşi lucruri, în aceste condiţii este greu de crezut că avem de a face cu o înşelătorie, în plus, există multe alte aspecte care se corelează. De pildă, profeţiile afirmă că este o problemă de doar câţiva ani până la declanşarea„semnelor” care vor atrage atenţia asupra acestui teritoriu.

Pe de altă parte, trebuie să afli că francmasonii sunt foarte atenţi la această ţară, deoarece ei ştiu de mult timp că cea mai mare problemă pentru ei, la nivel planetar, o repre¬zintă acest loc. Ei înşişi cunosc foarte bine profeţiile în legătură cu viitorul apropiat al României şi ştiu că cele mai multe probleme le vor avea chiar din această zonă a globului.

De aceea, sunt foarte atenţi şi interesaţi de ceea ce se petrece în ţara noastră. Aşa se explică intrigile şi maşinaţiile lor de culise în economia şi politica ţării, toc¬mai pentru a-şi asigura acest control şi pentru a genera fel şi fel de grupări ciudate pe care le susţin şi adeseori le finanţează cu sume fabuloase de bani. în aceste grupări ei au atras şi încă atrag oameni naivi, cu un caracter slab, dar avizi de câştiguri facile, care sunt dispuşi chiar să-şi vândă sufletul numai pentru a parveni în aşa-zisa so¬cietate înaltă şi bogată.

Scopul principal al acestor mini-organizaţii este acela de a bloca orice tentativă de dezvoltare spirituală sau de normalitate socială şi economică a populaţiei, creând totodată impresia că activitatea lor este asiduă tocmai în aceste domenii.”[1]

Radu Cinamar – “În interiorul Pământului – Al doilea tunel”

“Iată-ne ajunși la volumul 5 al seriei de cărți ce a devenit celebră odată cu apariția, în 2004, a controversatului „Viitor cu cap de mort”. După o pauză de 7 ani, autorul uimește și de această dată prin subiectul provocator adus în discuție.

Cititorii fideli lui Cinamar au mărturisit de-a lungul anilor despre efectul cărților sale, folosind pentru aceasta unele cuvinte rar întâlnite în lumea forumurilor literare: provocator, convingător, hipnotic, revelator etc. Volumul 5 al seriei nu face excepție, fiind o prezentare uluitoare despre interiorul gol al Pământului.

Pentru unii, relatările din carte pot fi eliberatoare, pentru alții înfricoșătoare, dar pentru cei mai mulți ele pot constitui o temă adâncă de reflectare. Fără îndoială, ele vor naște controverse majore, păreri pro şi contra, dispute aprinse, argumente înfocate şi discuţii complexe.

Dar, am spune noi, cărţile lui Radu Cinamar chiar asta fac: oferă un câmp vast de analiză şi gândire şi ne conduc pe calea evoluţiei ca fiinţe umane. Ele sunt lucrări dificile, care ridică la fileu o multitudine de aspecte ale vieţii, oferind explicaţii şi soluţii la dilemele pe care, probabil, mulți dintre noi le avem. Suntem convinși că cititorul inteligent va şti să întrevadă şi să înţeleagă puterea informaţiei cuprinsă în acest volum.

Radu Cinamar descrie în mod unic ce înseamnă cu adevărat interiorul Pământului, cum se poate ajunge acolo, ce se poate simţi şi care sunt efectele care decurg dintr-o astfel de experienţă. El povesteşte în detaliu unele dintre călătoriile sale în această zonă a planetei, însoţind adeseori descrierile sale cu schiţe edificatoare.

Deși lansarea cărții va avea loc peste câteva zile, până la acel moment venim în întâmpinarea cititorilor noștri cu patru fragmente în premieră absolută, pe care le vom publica aici la interval de cateva zile între ele. Iată primul fragment:

„Probabil mulţi cititori îşi imaginează că Marea Galerie şi Sala Proiecţiilor reprezintă un fel de „muzeu” în care afluxul de oameni este continuu şi destul de intens. Aici problema constă în a înţelege corect natura descoperirii care a fost făcută.

Ea comportă o serie de caracteristici care de multe ori sunt bulversante pentru psihicul şi mentalul ființei umane. Cred că cea mai potrivită redare a situaţiei ar putea fi făcută prin expresia: „o neaşteptată transformare de comportament şi gândire”, imediat după ce se pătrunde în Marea Galerie.

O dată ce ajungi în Sala Proiecţiilor, mintea tinde să fie izolată de amintiri sau de gânduri secundare. Într-un fel care cu greu poate fi descris, ea este cumva „suspendată” şi „liniştită”. Gândurile sunt rare şi ele se îmbină cu un gen de emoţie foarte profundă, având aproape un caracter sacru.

La început, atunci când am vizitat pentru prima dată locul, am crezut că această senzație este generată de măreţia extraordinară a construcţiei şi a spaţiului de acolo, de tehnologia foarte avansată şi de ineditul situaţiei în care eşti pus atunci. Totuşi, în anii care au urmat mi-am dat seama că fenomenul se repetă identic, ceea ce înseamnă că el nu se datorează unor tendinţe subiective, ci este o consecinţă a vibraţiei foarte speciale care există în acel loc.

Impresia generală este aceea de „altă lume” şi aceasta nu doar prin specificul tehnologiei şi al obiectelor din interior, ci mai ales printr-o „cunoaştere intuitivă”, care apare şi modifică natura gândurilor şi acţiunilor. Impulsul meditativ şi de relaxare este foarte accentuat, iar lăuntric apare un gen de elan nedesluşit spre lucruri nobile, elevate, spre tot ceea ce este bun, frumos şi plin de o aspiraţie înălţătoare.

Ne-am dat repede seama că accesul în acel loc special poate fi oferit doar unei anumite categorii de persoane, care trebuie să aibă o pregătire adecvată din punct de vedere psihic şi mental.

Chiar şi persoanele care au asigurat sarcinile de rutină pentru un timp au trebuit alese din rândul ofiţerilor superiori sau au trebuit să urmeze cursuri de pregătire speciale. Fără un antrenament psiho-mental adecvat nu se poate pătrunde în interiorul Sălii, decât cu riscul unor manifestări ulterioare bizare.

Cezar mi-a povestit că aceste aspecte au fost înţelese abia după ce s-a observat comportamentul straniu al unor soldaţi, care prin natura situaţiei au fost prezenţi în cadrul complexului din interiorul muntelui imediat după descoperirea lui.

Acei oameni păreau rupţi de realitate şi nu au reuşit să-şi revină complet decât după câteva săptămâni. Funcţiile motorii sunt de asemenea afectate: mişcările devin rigide, trupul se mişcă greu, iar privirea rămâne aţintită într-un singur punct, chiar dacă există stimuli sonori şi vizuali puternici.

Tocmai de aceea s-a pus în mod special problema stabilirii unui program de pregătire şi a unor teste adecvate pentru persoanele care pătrund acolo. O dată cu înfiinţarea secţiunii de contrainformaţii din cadrul Departamentului, pe care o conduc, am revizuit în mare parte acel protocol şi l-am adecvat necesităţilor de moment.

Acesta a fost mereu unul dintre punctele sensibile în discuţiile cu partenerii noştri din alte state. Ei par să nu înţeleagă faptul că Sala Proiecţiilor reprezintă mai mult decât o simplă cavitate fizică în interiorul muntelui, fie ea şi foarte tehnologizată.

Într-adevăr, putem vorbi despre o altă concepţie şi viziune, despre o diferenţă colosală de tehnologie, dar spaţiul respectiv este de asemenea o „trecere”, iar acest aspect pare să fie greu de conceput pentru ştiinţa modernă.

Noi am ajuns destul de repede la concluzia că, pentru a înţelege corect ce reprezintă complexul subteran din munţii Bucegi, este necesar să ne debarasăm în mare parte de principiile şi gândirea strict materialistă a ştiinţei actuale.

O dovadă în acest sens este că până în 2010 savanţii care au fost implicaţi în studiul locaţiei nu au putut furniza niciun indiciu şi nicio explicaţie la feluritele aspecte şi semne de întrebare pe care le-a ridicat locaţia secretă din Bucegi.

Dar nu acesta reprezintă motivul principal. Cel mai important aspect este că, o dată ce se pătrunde în interiorul muntelui, în Marea Galerie și mai ales în Sala Proiecțiilor, frecvenţa de vibraţie a fiinţei biologice se schimbă.

Aici se află cheia înţelegerii tuturor proceselor aparent ciudate care se petrec cu psihicul şi mentalul omului, precum şi percepţiile adeseori stranii care intervin atunci când se pătrunde în cele trei tuneluri care pleacă din Sala Proiecţiilor. Nu vreau să anticipez, deoarece acesta este unul dintre subiectele principale despre care voi vorbi în acest volum.””[2]

“Radu Cinamar, un nou extras din volumul 5

Continuăm prezentarea cărții „ÎN INTERIORUL PĂMÂNTULUI – Al doilea tunel” cu următorul fragment:

„Doctorul Xien a readus discuţia la subiectul nostru:
– În momentul în care priveşti sau analizezi problema centrului Pământului, tu doar ai senzaţia că acolo este ceva, pentru că altfel nu-ţi explici situaţia şi nici nu poţi să-ţi dai răspunsuri. Te gândeşti că dacă sapi, atunci vei da de nisip, de pietriş, de apă, de roci și sedimente, apoi de lavă şi alte asemenea straturi geologice. Omul nu-şi poate imagina în legătură cu asta, decât ceea ce el deja ştie și se bazează pe ceea ce știința îi spune și îl învață. Acest lucru este valabil atât pentru un cerşetor, cât şi pentru un intelectual…
– …care emite o teorie acceptabilă pentru ceea ce este în centrul Pământului, am completat eu, luându-i vorba din gură, bucuros că în sfârșit vedeam corelația cu subiectul adus de la început în discuție.
– Exact. Oamenii îşi imaginează că în centrul planetei trebuie să fie „ceva”, însă ei gândesc că acel ceva trebuie să fie tot palpabil, tot fizic, deoarece aceasta este pregătirea lor mentală, asta sunt ei pregătiţi să ştie şi să înţeleagă. Existența lor se desfășoară pe suprafața unei planete sferice, iar această suprafață este asociată cu partea ei „exterioară”; mai apoi și în mod automat oamenii gândesc că, dacă există „exteriorul”, atunci trebuie să fie și „interiorul” planetei. Este deci o problemă de concept.
Mă gândeam intens la ceea ce tocmai aflasem. Eram uimit, dar în același timp fascinat de modul simplu și elocvent în care doctorul Xien îmi explica un adevăr la îndemâna tuturor, pe care noi, însă, îl ignorăm în mod sistematic.

– Unii cercetători își pun problema dacă acea bilă solidă din fier și nichel există cu adevărat în centrul Pământului, a continuat el. Alții se întreabă dacă există sau nu oameni în interiorul Pământului. Nici unii, nici alții nu observă că punctul lor de vedere este parțial și limitat, pentru că își imaginează că acolo se află o lume care ar funcționa după aceleași legi fizice ca și cele de la suprafață. Totuși, dacă ar începe să sape spre centrul Pământului și ar înainta spre adâncimi din ce în ce mai mari, ei ar trebui să-și schimbe fără îndoială perspectiva și sistemul de măsură.
Am rămas câteva clipe pe gânduri. Doctorul Xien avea un mod de a prezenta lucrurile foarte direct, rapid şi inteligent. Nu permitea breşe, nu te lăsa să „evadezi” mental fără sens.Trebuia să îți menții atenția mereu activă, mai ales atunci când subiectul era important. Procesarea informaţiei trebuia să se petreacă în timp real cu asimilarea ei, altfel riscai să pierzi şirul explicaţiilor.

– Vrei să spui că apare o obişnuinţă mentală şi de percepţie a lucrurilor, am punctat eu. Un automatism mental, un reflex de gândire. Oamenii sunt tentați să judece lucrurile, chiar și pe acelea pe care nu le cunosc, după „modelul” a ceea ce ei știu deja. Asta înseamnă că, prin raport la interiorul Pământului, ei calculează mereu doar distanța de la suprafață până la centru și nu iau în calcul perspectiva calitativă a acestei „distanțe”.

Doctorul Xien a dat aprobator din cap:
– Da, acesta este procesul. Fiecare ia lucrurile aşa cum s-a obişnuit, cum a fost învăţat şi cum a văzut toată viaţa. De aceea oamenii de ştiinţă îşi imaginează că nucleul Pământului este o sferă incadescentă de metal, pentru că în felul acesta ei au găsit o „soluţie” care de fapt se bazează pe efectele care apar: gravitaţia, câmpul electric şi câmpul magnetic al planetei. Ei răspândesc mai departe această cunoaştere, iar mulți oameni iau de bun ceea ce li se spune, repetând acelaşi lucru. Totuși, în esenţă nu există ceea ce ei îşi imaginează. Savanții doar au senzaţia că există un nucleu solid al planetei, pentru că s-au condiţionat mental prin cunoştinţele şi experienţele pe care le-au avut până în acest moment. Ei cred, datorită limitării dată de percepția tridimensională, că planeta ar fi doar o sferă plină cu materie fizică. Apoi observă anumite particularități ale planetei și creează modele prin care să aproximeze observațiile de până acum ale științei. În felul acesta ei concep un model matematic tridimensional al Pământului, care limitează înțelegerea corectă a ceea ce planeta noastră este de fapt. Cu alte cuvinte, savanții cred cu putere ceea ce de fapt nu există.
Deşi simţeam că am prins firul ideii şi al explicaţiilor, mă gândeam totuşi cât de dificil ar putea fi pentru alţii să raţioneze în acest mod. Văzusem şi trecusem prin multe experiențe uluitoare până în acel moment şi totuşi îmi era destul de greu să mă adaptez noului „sistem de gândire”, pe care mi l-a prezentat doctorul Xien.

Aflam brusc despre o perspectivă asupra realităţii înconjurătoare, la care nu mă gândisem niciodată până atunci și care era lipsită de „virusul” iluziei. Mă întrebam câţi oameni puteau să înţeleagă aşa ceva și câţi ar dori cu adevărat să aprofundeze aceste aspecte. Eu însumi făceam eforturi să mă adaptez „în timp real” la noile idei, care deși nu erau foarte dificile, totuși loveau puternic în conceptele adânc înrădăcinate în minte.””[3]

“Au mai ramas cinci zile pana la aparitia celui de-al cincilea volum al seriei Radu Cinamar. Va prezentam al treilea fragament din carte

De la Cezar ştiam doar aluziv, ca urmare a călătoriilor pe care le-a efectuat în ultimii ani, că legăturile, relaţiile şi conexiunile cu cei care se află în interiorul planetei noastre sunt complexe şi că menţinerea lor este o sarcină foarte dificilă, deoarece implică secrete la cel mai înalt nivel, iar guvernele marilor puteri sunt deosebit de interesate să le cunoască.

Cea mai mare problemă o reprezintă însă interesele unor grupuri şi organizaţii oculte, care sunt foarte puternice în dorinţa lor de control şi chiar de cucerire. Sunt aspecte care depăşesc nivelul securităţii naţionale, ele vizează ceva mult mai profund.

Intuind cu ani în urmă că situaţia este mai complexă decât am crezut, nu am întrebat niciodată mai mult decât a fost cazul. Eram totuşi avizat despre discuţiile pe această temă dintre Cezar şi generalul Obadea, când cel de-al doilea încă mai trăia.

Ştiam de asemenea şi despre întâlnirile strict secrete ale unui grup româno-american selectiv, format doar din câţiva membri, care aveau loc în special după revenirea lui Cezar din expediţiile sale spre centrul Pământului şi, de două ori, după întoarcerea cu echipa sa din tunelul spre Tibet.

Eu am primit sarcina să organizez din punct de vedere logistic acele întâlniri, dar nu am participat la ele. În legătură cu aceasta, nu am permisiunea să ofer niciun detaliu în ceea ce priveşte locul, numărul de persoane sau acreditările participanţilor.

Totuşi, pot să spun că acele întâlniri se încadrau într-un cu totul alt „ritm” și după alte criterii decât cele cu care suntem obișnuiți la acest nivel diplomatic. Uneori, lucrurile pur şi simplu nu pot fi rezolvate prin metodele comune, deoarece ele aparţin unui alt domeniu de cunoaştere.

Acesta a fost motivul principal pentru care acele întâlniri nu au fost înregistrate şi nu a fost permisă nicio stenogramă, excepţie făcând ultima dintre ele, în care a fost parafată o înţelegere la cel mai înalt nivel. Tehnica de securizare a fost uluitoare, deoarece era evident că multe alte state doreau informaţii cât mai sensibile în legătură cu ceea ce se petrece aici.

La două dintre aceste întâlniri foarte importante, Cezar a venit însoţit de câte un bărbat ce nu purta costum sau uniformă militară şi care părea că se mişcă şi vorbeşte altfel decât ceilalţi membri. Iniţial am fost mirat, pentru că persoana nu figura în organigrama foarte strictă a întâlnirii, iar Cezar nu mă anunţase nimic.

Dar în Serviciile Secrete înţelegi foarte repede atunci când nu trebuie să pui întrebări incomode.
Eu eram însă foarte interesat să observ persoanele respective, deoarece am remarcat modul lor special de a fi. Pe primul bărbat nu am avut ocazia să-l studiez bine, deoarece mă aflam într-o încăpere adiacentă culoarului prin care el a trecut însoţit de Cezar.

L-am putut urmări doar câteva secunde, păşind rar, cumva maiestuos, înalt şi gânditor. Am fost însă mai norocos cu cel de al doilea personaj, deoarece mă aflam în imediata apropiere a heliportului, având grijă ca sistemele de protecţie şi pază să fie asigurate. Din elicopter au coborât Cezar şi acel personaj misterios, fiind întâmpinaţi de generalul Obadea.

Înainte de a intra în clădire, generalul şi Cezar s-au oprit câteva secunde, pentru a discuta o chestiune ce implica, după câte mi-am dat seama, o anumită alegere. În acel interval scurt de timp, necunoscutul a rămas la o oarecare distanţă de cei doi, ţinând mâinile la spate şi capul uşor înclinat în faţă.

Îl priveam din spate şi îi admiram ţinuta înaltă, fermă, părând totuşi foarte detaşat de contingențele acestei lumi. În acele clipe, spre marea mea uimire el se întoarse către mine, privindu-mă ţintă, dar cu o expresie blândă, binevoitoare şi chiar cu un uşor zâmbet pe chip. Apoi bărbatul se întoarse din nou cu spatele şi imediat după aceea toţi trei şi-au continuat drumul spre clădire. Abia atunci mi-am dat seama ce repede îmi bătea inima, fără să înţeleg însă prea bine de ce.”[4]

Cartea o puteti comanda de la editura Daksha, aici -> http://www.edituradaksha.ro/articles/view/n-interiorul-pmntului-al-doilea-tunel-de-radu-cinamar-a321

SURSE

  1. Radu Cinamar – „Viitor cu cap de mort”, Editura Daksha.
  2. http://www.edituradaksha.ro/articles/view/n-interiorul-pmntului-al-doilea-tunel-de-radu-cinamar-a321
  3. http://www.edituradaksha.ro/articles/view/radu-cinamar-un-nou-extras-din-volumul-5-a322
  4. http://www.edituradaksha.ro/articles/view/au-mai-ramas-cinci-zile-pana-la-aparitia-celui-de-al-cincilea-volum-al-seriei-radu-cinamar-va-prezentam-al-treilea-fragament-din-carte-a328
  5. Foto: edituradaksha.ro
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro