„Proiectele Negre” (USAP) – tehnologia extraterestră și secretele guvernamentale

by “Proiectele Negre” ale USAP reprezinta topul secretelor mondiale, pe care Iluminatii si oamenii de stiinta ai lor doresc sa le pastreze cu sfintenie. Daca cumva acestea ar ajunge publice, le-ar spulbera intr-o clipa influenta lor planetara si le-ar arunca intr-un adevarat haos intregul lor plan de Guvernare Mondiala. In […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

“Proiectele Negre” ale USAP reprezinta topul secretelor mondiale, pe care Iluminatii si oamenii de stiinta ai lor doresc sa le pastreze cu sfintenie. Daca cumva acestea ar ajunge publice, le-ar spulbera intr-o clipa influenta lor planetara si le-ar arunca intr-un adevarat haos intregul lor plan de Guvernare Mondiala.

In ultimii ani, astfel de informatii incadrate la USAP au fost publicate pe internet, unele au devenit virale, mai ales cele din domeniul energiei libere si au provocat o adevarata unda de soc in cadrul Iluminatilor.

USAP means - Unacknowledged Special Access Program

USAP means – Unacknowledged Special Access Program

Ce este USAP ?

USAP (“Unacknowledged Secret Access Project”) sau “proiectele negre” (Black Project) se traduc prin “Operatiune Ultrasecreta si Complet Inchisa Recunoasterii Oficiale”. Practic acestea nu exista oficial si nici chiar presedintii de state nu au acces la asemenea date. In esenta, datele sint de acest gen, despre ce discutam noi aici, doar ca ei au dovezile palpabile, empirice…, asa cum ar cere multi sceptici pentru a se convinge.

In SUA, exista trei feluri de clasificari ale informatiilor, prin care Iluminatii incearca sa-si ascunda felul in care controleaza lumea, asa ca invoca ori “siguranta nationala” ori “teroristii”. Cele trei feluri de clasificari sint:

  • Confidential
  • Secret
  • Top Secret

Potrivit bibliotecapleyades.net[1] aceste trei feluri de clasificare a informatiilor nu au fost suficiente, deoarece exista informatii si mai sensibile, pe care Iluminatii ar innebuni, la propriu, daca oamenii le-ar afla, asa ca s-au mai creat, prin urmare, cateva niveluri suplimentare de compartimentare.

Nivelul superior unor date Top Secret, este SCI (Sensitive Compartmented Information), cunoscut mai bine ca TS-SCI. Dupa un control foarte intens cineva care detine functie in cadrul nivelului Top Secret (TS), ar putea obtine o autorizatie suplimentara pentru accesul la SCI, devenind apoi TS-SCI.

O persoana chiar daca a primit aprobarea de la Iluminati pentru a avea acces in cadrul compartimentului SCI, asta nu inseamna ca o sa afle alte secrete sensibile ci va fi la randul sau dezinformat, asa cum se petrece pe cale ierarhica, iar adevaratele secrete sint cunoscute doar de marii iluminati de la varf.

Exista uneori ofiteri care vor sa acceseze din curiozitate sau din alte motive, acele secrete mari, iar Iluminatii pentru a se asigura ca vor fi dezinformati si nu vor avea succes in incercarea lor au creat o supapa si anume SAP (Special Access Programs). In cadrul SAP, exista o lista speciale cu persoane special alese de Iluminati care sa aiba acces la secrete, dar nu la toate, la aproape toate secretele.

Sa nu credeti ca toti politicienii americani sint informati de aceste proiecte negre, ci doar cateva persoane din cadrul Congresului American. Din aceasta cauza cele mai multe (SAP) fac conexiune directa cu proiectele negre ale U.S.A.P., un mare punct al secretelor.

Un manual DOD, descrie un U.S.A.P. dupa cum urmeaza:

“Un U.S.A.P. are un grad semnificativ mai mare de protectie decat SAP. Un U.S.A.P. nu este recunoscut sau adus la cunostinta oricarei persoane, ci numai la cele care sint autorizate in acest sens. Toate aspectele (tehnice, operationale, logistice etc.) sunt tratate intr-o maniera de a nu fi recunoscute.”

Persoanele implicate in cadrul U.S.A.P. au ordinul primit de la Iluminatii de a nega exista unui astfel de program, daca cumva sint intrebati de niste “conspirationisti”, cam cum sintem noi, cei care scriem despre astfel de subiecte.

Acesti membri ai U.S.A.P. nu au voie sa raspunda cu “nu comentez”, pentru ca imediat vor fi suspectati ca ascund ceva, ci ei trebuie sa nege cu vehementa existenta unui astfel de departament, mai mult decat atat sa foloseasca si lipsa dovezilor pentru a “argumenta”. O tehnica speciala a masonilor!

Intr-o ancheta a senatului american cu privire la existenta acestor proiectele negre (U.S.A.P.) desfasurata in 1997 se spunea:

“Cerintele de securitate suplimentare pentru a proteja aceste programe de acces special pot varia de la simple upgrade-uri pana la liste speciale prin care se poate obtine accesul.”

Atunci cand investigatorii se apropie foarte mult de adevar, cei de la U.S.A.P. pregatesc o serie de dezinformari. Daca atunci cand oamenii ataca masoneria cu argumente solide de ordin istoric, dar si analizandu-se toate ritualurile macabre, imediat masonii nu pot sa inceapa sa-i ucida pe acestia, ci fie expune niste zvonuri false despre ei, fie ii santajeaza, iar daca nu pot face aceste doua lucruri, exista niste supape.

Se aleg cativa maestri masoni de grad 33, care sa prezinte in fata oamenilor o parte din adevarurile despre masonerie, acestea nefiind periculoase. Ei vor scrie carti, articole, vor acorda interviuri, iar prin amalgamul de minciuni, exista si cateva adevaruri, iar majoritatea oamenilor nu vor mai stii ce sa creada. Asa se intampla si in U.S.A.P., cu cei care ajuns aproape de aceste “proiecte negre”, iar pentru astea, U.S.A.P.,  are  doua versiuni:

  1. prima versiune pe care merg ei, este aceea de a prezenta anumite informatii (reale), dar care nu reprezinta pericol pentru ei si o ofera oamenilor pentru a-i convinge ca “n-au nimic de ascuns fata de ei”.
  2. cand esueaza prima varianta si oamenii nu-i mai cred, acestia creaza iarasi niste supape incercand sa invite oamenii sa vada despre ce e vorba.

In conformitate cu aceeasi ancheta a Congresului American din 1997 cu privire la “Proiectele Negre”:

“Programele negre, fiind atat de sensibile, acestea sint scutite de la cerintele standard pentru raportarea catre Congres. Presedintele si ocazional doar cativa membri ai Congresului sint informati doar oral, nu si in scris, de existenta acestor programe.”

Asta arata cat de putine persoane au acces la aceste proiecte. Ceea ce le face impenetrabile aceste proiecte se datoreaza faptului ca acestea se afla pe sectorul privat. Daca ne uitam la industria de aparare Boeing, Lockheed, Northrop, McDonnell Douglas, TRW, Rockwell, Bechtel, SAIC, DSA, toate sint detinute de persoane private.

Proiectele Negre ale USAP – fuziunea atomica la rece, antigravitatia, energia punctului zero s.a.m.d.

Aşa cum deja tot mai mulţi oameni au început să realizeze, mass-media aflată încă în cea mai mare parte a ei sub controlul „elitei” malefice globale (aceasta fiind valabil inclusiv pentru canalele de televiziune Discovery, care adesea manipulează considerabil) are foarte mare grijă să nu „transpire” niciun cuvânt despre anumite tehnologii revoluționare deja existente, tehnologii care ar putea scoate omenirea nu doar din criza actuală, ci din însăși era utilizării combustibililor fosili, și care ar putea furniza energie în mod gratuit întregii omeniri, permițându-se astfel realizarea unui salt enorm în evoluția civilizației actuale.

Pentru a realiza dimensiunea uriașă a impactului pe care aplicarea pe scară largă a acestor tehnologii l-ar putea avea atât asupra economiei mondiale, cât și în creșterea semnificativă a calității vieții pentru întreaga umanitate, oferim în cele ce urmează o succintă trecere în revistă a unor proiecte americane de acest gen, care au fost desecretizate fără voia guvernului american. O bună parte dintre aceste informații au fost divulgate de către William (Bill) Cooper, redactor al unui post de radio și autorul unei cărți devenite în scurt timp de la apariția ei un best-seller mondial (Behold a Pale Horse – Iată un cal alb). După ce și-a dedicat zeci de ani demascării și demontării minciunilor liderilor politici actuali (atrăgându-și în acest fel cu prisosință mânia acestora), Bill Cooper a fost asasinat în noiembrie 2001, la cinci luni după ce publicase, cu aproape patru luni înainte de evenimentele din 11 septembrie 2001 (care au zguduit nu numai Statele Unite ale Americii, ci întreaga planetă), un raport în care dezvăluia faptul că un atac terorist major va fi comis în SUA și că vina pentru acest atac terorist fără precedent va fi dată, „de ochii lumii”, pe un relativ necunoscut cu numele de Osama bin Laden!

În ultimele luni ale activității sale de jurnalist, Cooper a publicat și un raport în care afirma că multe dintre conferințele despre OZN-uri și despre extratereștri (ET) sunt de multă vreme infiltrate de diverse agenții guvernamentale de contrainformații şi prin informaţiile false pe care le oferă au rolul de a dezinforma. Din această cauză, aceste subiecte – OZN și ET – au devenit printre cele mai greu de divulgat și de desecretizat.
Unele dintre aceste măsuri guvernamentale oculte de denaturare și de scădere a credibilităţii  informațiilor de acest gen au început să iasă mai mult la lumină începând cu luna octombrie a anului 2012, ca urmare a declaraţiilor unui „insider”, pe nume Daniel, ce a dezvăluit faptul că a făcut parte din faimosul Proiect Montauk (care mai târziu s-a transformat în Proiectele Phoenix I, II și III).

Proiectele Montauk/Phoenix fac parte din numeroasele operațiuni ultrasecrete cunoscute global sub numele de „Operațiuni Negre” (Black Ops.) și care sunt ascunse cu grijă de ochii opiniei publice. Unul dintre obiectivele principale al acestor proiecte a fost testarea și dezvoltarea anumitor tehnologii bazate pe descoperirile lui Nikola Tesla, pe fuziunea nucleară la rece (sau reacția nucleară de energie joasă) ce a fost descoperită de cercetătorii Pons și Fleischmann, pe diferitele sisteme de propulsie bazate pe antimaterie (îndeosebi pe antihidrogen) și altele. Dezvoltarea acestor tehnologii a condus printre altele la crearea unui program spațial secret, complet independent de cele coordonate de NASA, precum și la descoperirea unor informații uluitoare referitoare la natura profundă a universului.
Multe dintre aceste proiecte oculte sunt finanțate din așa-numitul „buget negru” cu sume enorme (inclusiv cu mari cantități de metale prețioase care au fost colectate în timpul secolului 20 de către cartelul bancar mondial, ca o parte din deturnarea conturilor globale colaterale – cu privire la acest subiect, sunt foarte importante dezvăluirile jurnalistului Benjamin Fullford referitoare la fondurile uriașe și la miile de tone de aur din statele asiatice care au fost deturnate de elita bancară occidentală imediat după sfârșitul celui de-al doilea război mondial).

Una dintre cele mai uimitoare informații privind existenţa acestui program spațial secret provine din mărturia britanicului Gary McKinnon. Povestea lui este extraordinară: din februarie 2001 și până în luna martie 2002, McKinnon, ca administrator independent de sisteme de calculatoare, a reușit să obțină accesul la anumite documente clasificate, extrem de secrete din rețelele de calculatoare ale Pentagonului. Referitor la aceasta, guvernul SUA pretinde că McKinnon a încălcat legislația de operare în cadrul sistemului informatic al Ministerului Apărării, ceea ce a reprezentat „o amenințare la adresa securității naționale [a SUA]”. În consecință, guvernul american l-a etichetat pe McKinnon ca „hacker” și „terorist cibernetic” și, vreme de mulți ani, guvernul SUA a cerut extrădarea lui McKinnon din Anglia. Cu toate acestea în planurile lor a apărut în cele din urmă o mare problemă: dacă McKinnon ar fi fost extrădat, el ar fi avut atunci în mod automat dreptul legal să apară în fața unui tribunal și exista astfel riscul de a fi deconspirată public adevărata natură a informațiilor din fișierele calculatoarelor Pentagonului, în primul rând conţinutul unei anumite părţi a programului spațial secret american, ce avea numele de cod „Solar Warden” (Administratorul [sau Gardianul] Solar).

Într-adevăr, numele de cod „Solar Warden” este aplicat, potrivit declarațiilor lui McKinnon, programului spațial secret al flotei aeronavelor interstelare americane, aeronave care depăşesc cu mult limitele tehnologiei pe care NASA o dezvăluie publicului larg. Într-adevăr, mica flotă învechită (datând din anii ’40-’50 ) a NASA cu navete propulsate cu rachete nu este decât un „paravan” pentru o flotă de nave spațiale mult mai avansate tehnologic, ce nu este supusă controlului prezidențial și al Congresului SUA.

McKinnon a declarat, în timpul interviurilor care i-au fost transmise în direct, că acuzațiile guvernului SUA împotriva sa sunt fabricate și că el nu a cauzat niciun rău sistemelor de operare digitală ale Pentagonului. Este însă cel puțin straniu faptul că, odată ce guvernul SUA a aflat care este adevărata natură a informațiilor la care a avut acces McKinnon, a retras acuzațiile aduse împotriva lui, în ciuda faptului că încă îl consideră un terorist cibernetic. Pentru mai multe detalii oferim adresa la care poate fi vizionat online un interviu edificator cu Gary McKinnon: http://www.youtube.com/watch?v=_fNsah-0vpY. La fel, un articol foarte interesant cu privire la tehnologiile antigravitaționale și la proiectul „Solar Warden” (chiar dacă acestea sunt negate oficial) poate fi citit online aici: http://www.examiner.com/article/nasa-decline-and-antigravity-space-fleet.

La sfârșitul anului 2012, cercetătorii independenți Kerry Cassidy și Bill Ryan au realizat un film numit Shadow Ops. (Operațiunile din umbră), film ce este promovat și difuzat în momentul de față numai prin intermediul portalului independent de știri intitulat Proiectul Camelot (http://projectcamelotportal.com/). Acest film este foarte diferit de filmele de până acum care au avut ca subiect aparițiile OZN și ființele extraterestre (ET). El se bazează pe informațiile ce au fost difuzate de-a lungul timpului în cadrul așa-numitului Proiect al Dezvăluirii (Revelării) – Disclosure Project –, întemeiat de Dr. Steven Greer (care este și autorul cărții Adevărul ascuns – Informații interzise, ce a fost publicată recent și în România). Filmul Operațiunile din umbră (Shadow Ops.) conține circa 4 ore de material video cu interviuri și informații secrete ce provin de la o gamă variată de militari din interiorul sistemului (de la amirali de 5 stele până la generali de brigadă și alți ofițeri superiori) și care dezvăluie adevărul (ce a fost ținut în cel mai mare secret timp de aproape 100 de ani), referitor la fenomenul OZN și ET. Acest film cu durată de 60 de minute este de fapt o anchetă fără niciun fel de menajamente cu privire la mușamalizarea programului spațial secret care se desfășoară în baze subterane ultrasecrete atât în SUA, cât și în alte țări. Totodată, această parte a filmului se concentrează și pe mărturiile unor „oameni din interior” care, cu riscul propriei lor siguranțe, au dezvăluit unele aspecte ale participării lor active la crearea și dezvoltarea unui program spațial secret ce avea ca obiect crearea unor colonii umane pe planeta Marte. Această serie de dezvăluiri poate fi vizionată online la această adresă: http://www.youtube.com/watch?v=jYlskaysAvA.

În sfârșit, o perspectivă foarte interesantă și totodată sintetică a acestor dezvăluiri din filmul Operațiuniledin umbră (Shadow Ops.) o face și insider-ul „Daniel”, pe care l-am menționat în partea de început acestui articol (anterior), care precizează printre altele că cercetătorul independent Valdamar (Val) Valerian (alias John Grace) este autorul unei importante serii de lucrări științifice și de dezvăluiri ale unor tehnologii și proiecte secrete de înalt nivel tehnic, cea mai cunoscută dintre acestea fiind intitulată The Matrix. Cartea The Matrix a apărut în anul 1987 și, împreună cu întreaga serie de cărți publicate de Val Valerian, a servit ca sursă de inspirație celebrului film cu același nume, deși acesta din urmă prezintă lucrurile într-un mod adesea manipulator și distorsionat față de modul real în care ele sunt prezentate în lucrările lui Valerian.

Ceea ce reiese din mărturiile tuturor acestor oameni curajoși ce apar în filmul Shadow Ops. și în cadrul acţiunii Disclosure Project și care, în ciuda diferitelor amenințări și pericole la care sunt supuși, aleg să spună adevărul, este faptul că în societatea actuală există o structură de putere paralelă, secretă, ce deține în realitate integral puterea (ea fiind situată deasupra așa-numiților „lideri din birouri” ce sunt aleși prin vot popular atât în SUA, cât și în țările din Uniunea Europeană) și influențează profund aproape toate evenimentele mondiale. Cei care fac parte din această structură ocultă a puterii politice, economice și mediatice, se consideră, cu o imensă trufie (și totodată dispreț față de restul oamenilor) a fi o „elită” ce este mai presus de masele de oameni care populează această planetă.
În plus, unul dintre principalele motive pentru care acest program a fost atât de secretizat este că tehnologiile care au fost dezvoltate în cadrul „operațiunilor negre” reprezintă cu adevărat o paradigmă complet nouă referitoare la energie. Dacă aceste tehnologii secrete ar fi făcute publice în întreaga lume și dacă ele ar fi finanțate corespunzător, atunci într-o singură generație sau poate chiar mai puțin am asista la sfârșitul utilizării combustibililor fosili, a petrolului, cărbunelui, gazelor naturale și chiar al energiei nucleare, deoarece toate acestea ar putea fi înlocuite, de exemplu, de electromagnetismul Tesla, de fuziunea nucleară la rece, de antigravitație, de sistemele cu antihidrogen etc. Accesul la aceste surse inepuizabile de energie ar elibera efectiv întreaga planetă și ar elimina radical și definitiv războaiele cauzate de goana după resursele actuale de energie. Am intra de asemeni într-o nouă eră a călătoriilor spațiale, eră în care vom reuşi să trecem dincolo de limitele planetare și ale sistemului nostru solar, pentru a cunoaște și a comunica fructuos cu alte civilizații ce există în Univers. Având însă în vedere implicațiile majore ale acestor posibilități pentru cei care dețin puterea în prezent (societăți secrete, bancheri, companii petroliere, etc.) și pentru controlul lor asupra planetei, este lesne de înțeles că aceste structuri malefice ale puterii actuale vor depune toate eforturile pentru ca aceste tehnologii să nu fie puse niciodată la dispoziția maselor, iar informațiile privind adevărata natură a realității să rămână mai departe un secret bine păzit.

Dintre proiecte guvernamentale secrete mai vechi, care sunt în prezent dezvăluite parţial putem menționa:
– Proiectul Solar Warden (programul flotei navelor spațiale interstelare);
– Proiectul Pegasus (care a vizat realizarea unor experimente de călătorie în timp);
– Experimentul Philadelphia (care inițial a fost dezvoltat pentru obținerea invizibilității optice și pe radar a navelor americane, pe baza unui dispozitiv Tesla de creare a unui câmp electromagnetic foarte puternic, de natură să distorsioneze continuumul spațio-temporal terestru);
– Proiectul Montauk/Phoenix I, II şi III (în care, cu ajutorul unei tehnologii electronice secrete instalate în orășelul Montauk din insula Long Island, SUA, s-a urmărit să se realizeze călătoria în timp);
– Proiectul Looking Glass (care a implicat unele experimente de teleportare – atât de obiecte, cât și de ființe umane – în spațiu și timp; pe această cale s-ar fi construit chiar anumite baze secrete pe Lună și Marte, așa cum se menționează de exemplu în următorul documentar realizat tot în cadrul portalului de știri necenzurate Proiectul Camelot: http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=nkIIBnIuXHM#);
– Proiectul Blue Book (care a inclus analizarea tuturor datelor cu privire la aparițiile OZN și la contactele dintre ființele extraterestre și oameni; în realitate însă, acest proiect a fost inițiat cu scopul de a induce în eroare opinia publică referitor la aceste evenimente);
– Proiectul Grudge (acesta a fost precursorul proiectului Blue Book);
– Proiectul Blue Beam (care viza proiecția pe cer, la momente bine stabilite, a unor imagini holografice tridimensionale cu Iisus și cu Fecioara Maria în vederea manipulării oamenilor, pentru ca aceștia să creadă că ar fi vorba de „cea de-a doua venire”, în glorie, a lui Iisus, așa cum este ea anunțată profetic în Biblie);
Există însă și în prezent alte programe secrete în derulare, despre care știu extrem de puțini, dar care prin eforturile constante ale unor astfel de cercetători plini de curaj au început să iasă puțin câte puțin la iveală. Spre exemplu, unul din secretele cele mai bine păzite de guvernul american timp de aproape 20 de ani este realizarea așa-numitei aeronave TR-3B, care are o formă triunghiulară și un sistem de propulsie complet diferit de tot ce s-a folosit până acum.

Aeronava TR-3B sau secretul „OZN-urilor triunghiulare”

În ultimii ani, nenumărate persoane au relatat că au văzut obiecte zburătoare de forme ciudate (inclusiv triunghiulare) și având traiectorii spectaculoase. Fără a contesta câtuși de puțin existența OZN-urilor de origine extraterestră, trebuie să facem precizarea că unele dintre asemenea aeronave sunt în realitate deținute și utilizate în cel mai mare secret de guvernul american. Numai prin curajul extraordinar al unor oameni care au lucrat în diferite baze militare secrete, adevărul referitor la aceste aparate de zbor a putut să iasă la iveală, aceasta fiind poate de natură să grăbească viitoarea lor utilizare în cadrul societății civile, în folosul întregii omeniri. Este vorba aici nu doar de utilizarea aeronavelor în sine, ci în primul rând despre tehnologia care stă la baza sistemului lor de propulsie – tehnologie care mai este numită și „tehnologia neagră” și care, aşa cum menționează Steven Greer în lucrarea sa Adevărul ascuns, Informații interzise, este cu circa 10.000 de ani mai avansată decât tehnologia spațială utilizată la scară largă în momentul de față pe glob.
În acest sens, este foarte interesantă relatarea unui specialist american care a lucrat într-o bază militară secretă de pe lângă Groom Lake City cu privire la o tehnologie aviatică de neimaginat pentru publicul larg, pe care o dețin deja americanii. Întrucât această relatare, care inițial a fost publicată online la adresa http://www.darkgovernment.com/news/tr-3b/ nu mai este accesibilă în prezent la adresa respectivă, o oferim în cele ce urmează:
„Un prieten mi-a spus la un moment dat că nu va uita niciodată imaginea aeronavei TR-3B din baza Papoose, care arată exact ca una extraterestră. Neagră ca smoala, de formă triunghiulară, TR-3B a fost rareori menționată (iar aceasta doar în șoaptă) în Groom Lake, unde el a lucrat. La un moment dat, aeronava a zburat peste pista Groom Lake într-o tăcere deplină și, ca prin farmec, ea s-a oprit brusc deasupra zonei S-4. Ea a plutit în tăcere în aceeași poziție timp de aproximativ 10 minute, după care s-a lăsat lin pe asfaltul pistei. Uneori, o coroană strălucitoare de culoare albastru-argintiu înconjura circumferința masivă a TR-3B. Modelul operațional este de aproximativ 183 de metri în diametru.

Aparatul de zbor TR-3B mai are și numele de cod ASTRA. Primul zbor operațional de recunoaștere tactică a avut loc la începutul anilor ’90. Platforma nucleară triunghiulară a aeronavei a fost realizată în cel mai mare secret în cadrul Programului AURORA, ea fiind finanțată cu bani din „bugetul negru” (au fost investiți în acest proiect cel puțin 3 miliarde de dolari). „Aurora” este și acum cel mai secretizat program aerospațial american iar TR-3B este cel mai „exotic” vehicul care a fost creat în cadrul Programului Aurora, care este finanțat și coordonat de către NSA (Agenția Națională de Securitate), NRO (Oficiul Național de Recunoaștere) și CIA (Agenția Centrală de Informații). Funcţionalitatea navei triunghiulare TR-3B nu este deloc o ficțiune, ea a fost construită cu o tehnologie ce era deja disponibilă pe la jumătatea anilor ’80. Așadar, nu orice OZN reperat este neapărat de origine extraterestră.
Materialul cu care este acoperită pe exterior aeronava TR-3B este un polimer reactiv la semnalele electrice de tip radar, care își poate schimba reflectivitatea, absorbția radar și culoarea. Acest polimer, atunci când este folosit în combinație cu anumite sisteme electronice interne ale lui TR-3B, îi pot da vehiculului un asemenea aspect astfel încât să arate pe ecranul radarului precum o navă de mici dimensiuni sau un cilindru zburător. Un inel circular, umplut cu plasmă de accelerație, care poartă numele de Întrerupătorul Câmpului Magnetic (Magnetic Field Disruptor – MFD), înconjoară compartimentul rotativ al echipajului și depăseşte orice tehnologie actuală cunoscută. Laboratoarele Sandia și Livermore au dezvoltat această tehnologie secretă, iar guvernul [american] va face totul ca să o protejeze. Plasma generată de aducerea mercurului la 250.000 de atmosfere și la o temperatură de -123 grade Celsius, dacă este accelerată la 50.000 de rotații/min, devine o plasmă supraconductoare, rezultatul final al acestui proces fiind anularea gravitației (levitația). Mai exact, prin generarea acestui câmp magnetic rotitor, este neutralizat efectul atracției gravitaționale asupra navei într-o proporție de 89 %. Altfel spus, greutatea acceleratorului circular, precum și toată greutatea din accelerator – capsula echipajului, avionica (aparatura și dispozitivele de navigație și funcționare), combustibilii, sistemele de mediu ale echipajului și reactorul nuclear etc. – sunt reduse cu 89%. Aceasta face ca vehiculul să fie extrem de ușor și să aibă capacitatea de a depăși cu mult performanțele și posibilitățile de manevră ale oricăror aeronave construite până acum (exceptând desigur OZN-urile).
Aeronava TR-3B evoluează la mare altitudine, într-un mod nedetectabil (folosind tehnologia STEALTH), oferind astfel o platformă de recunoaștere cu timp de zbor nedeterminat. Odată ce ajunge (cu o mare viteză) la acea altitudine, nu-i mai trebuie decât foarte puțină forță de propulsie pentru a-și menține altitudinea. În plus, îmi amintesc că la baza secretă din Groom Lake existau zvonuri legate de un element nou, care ar acționa ca un catalizator pentru plasmă. Având greutatea redusă cu 89%, vehiculul se poate deplasa cu o viteză de 9 Mach [de 9 ori viteza sunetului: aprox. 10.000 km/oră], atât pe verticală, cât și pe orizontală. Sursele mele spun că performanța este îngrădită doar de limitările biologice ale piloților – care sunt multe, având în vedere faptul că forța gravitațională este redusă cu 89%.
Propulsia aeronavei TR-3B este asigurată de 3 propulsoare multimod, ce sunt montate în fiecare colț din partea de jos a platformei triunghiulare (vezi fig…). TR-3B se deplasează cu o viteză de până la 9 Mach (Mach este o unitate de măsură folosită în aerodinamică pentru a exprima viteza unui corp care se deplasează într-un fluid: proiectil, avion, rachetă etc. Viteza Mach 1 este egală cu viteza sunetului în fluidul respectiv; în condiții standard Mach 1 este egal cu 1224 km/h (sau 340 m/s)) până urcă la altitudinea de 120.000 de metri (120 Km), apoi Dumnezeu știe cât de repede se poate deplasa. Cele 3 motoare de rachetă multimod care sunt montate sub fiecare colț al platformei folosesc hidrogen sau metan și oxigen pentru propulsie.
Într-un sistem rachetă care folosește hidrogen și oxigen lichid, 85% din propulsie o asigură oxigenul. Motorul nuclear de rachetă  folosește un propulsor termic pe bază de hidrogen lichid și oxigen pentru putere suplimentară. Reactorul încălzește hidrogenul lichid și injectează oxigen lichid prin duze supersonice, astfel încât hidrogenul combustionează în același timp cu oxigenul lichid. Sistemul de propulsie multimod poate opera în atmosferă cu propulsia oferită de reactorul nuclear, în atmosfera superioară cu propulsia pe bază de hidrogen, iar pe orbita circumterestră cu propulsie combinată (hidrogen/oxigen).
Ceea ce trebuie să aveți în vedere este că cele 3 motoare de rachetă propulsează de fapt doar 11% din masa aeronavei Top Secret TR-3B. Motoarele sunt construite de compania Rockwell. Prin urmare, atunci când sunt consemnate apariții de OZN-uri triunghiulare, aceasta nu înseamnă neapărat că ele sunt de origine extraterestră, putând fi vorba și de aparate de zbor ultrasecrete, de genul TR-3B.
Agenția Națională de Securitate (NSA), Oficiul Național de Recunoaștere (NRO), CIA și Forța Aeriană a Statelor Unite (USAF) au creat intenționat o anumită ambiguitate legată de numele acestor aeronave: ele au creat TR-3, care a fost modificat în TR-3A, TR3-B, plus alte 2, 3 sau 4 sufixe care desemnează însă în realitate aeronave complet diferite. Astfel, modelul TR3-B este la fel de diferit față de TR3-A cum este de pildă banana față de struguri. Unele dintre acestea sunt proiectate pentru a avea echipaj uman, altele sunt concepute să funcționeze fără pilot.”

Jurnaliștii independenți care dezvăluie, cu mult curaj, toate aceste informații secrete nutresc speranța că apariția acestora pe tot mai multe canale mediatice va ajuta considerabil la „trezirea” în masă a oamenilor față de aceste realități oculte și vor conduce astfel la utilizarea lor pentru binele întregii omeniri. Pe de altă parte, divulgarea în presă a acestor informații va împiedica și va demonta complet diferitele manipulări despre o eventuală invazie extraterestră sau alte zvonuri similare, care sunt făcute cu scopul de a escamota „operațiunile negre” ale „elitei” satanice a așa-numiților „iluminați”.

O secvență ADN având 4 spirale a fost detectată în unele ființe umane

O altă descoperire uluitoare care deocamdată este cenzurată din răsputeri de canalele de informare oficiale este existența unor secvențe ale codului genetic uman (ADN) ce prezintă nu două spirale, așa cum este general cunoscut, ci 4 sau chiar mai multe spirale!
Cercetători de la universitatea Cambridge au declarat că au văzut pentru prima dată un ADN înzestrat cu 4 spirale în celulele umane. Deşi, până acum, ADN-ul uman era cunoscut ca având numai două spirale, iată că a apărut prima dovadă că ADN-ul uman se poate transforma şi poate să formeze noi spirale:
În această imagine este ilustrată o reprezentare teoretică a ADN-ului cu 4 spirale (stânga), iar în dreapta este o fotografie care arată zonele din interiorul celulei umane (acestea sunt marcate cu substanţă fluorescentă) în care au fost detectate porțiuni de ADN având 4 spirale. Deşi propaganda medicală oficială a calificat această situaţie ca fiind doar un indicator al cancerului la ființa umană respectivă, iată că apare o primă dovadă solidă că ADN-ul uman poate avea mai mult de două spirale. Această descoperire uluitoare confirmă rapoartele unor cercetători americani care detectaseră anterior ADN cu mai multe spirale la unii copii, dar aceste afirmaţii au fost la momentul respectiv ignorate de lumea științifică şi catalogate drept „simple fantezii”.”

Continui cu fuziunea atomica la rece, care a fost etichetata pana nu de mult drept “sarlatanie” de catre tampitii care controleaza lumea “stiintifica”, evident, lumea masoneriei. Noul “foc din apă” nu putea proveni dintr-o reacţie chimică obişnuită, nefiind implicaţi nici un fel de reactivi chimici în experiment, în afara apei, considerată a fi inertă din acest punct de vedere, iar nivelele energetice raportate le depăşeau cu mult pe cele ale unor reacţii clasice, prefigurându-se noua sursă energetică a viitorului, ce urma să pună capăt negrei ere a combustibililor fosili, cu toată suita de efecte – în principal negative – asociate acestora.

Opoziţia şacalilor academici a fost frenetică, cum era de aşteptat din partea acestor inchizitori galonaţi, cariera celor doi eminenţi cercetători sfârşindu-se abrupt sub avalanşa de acuzaţii aberante şi a catalogărilor de genul “ştiinţei patologice”,  deşi descoperirea este – mai mult ca sigur – doar vârful aisbergului unui domeniu mult mai vast, ce ar putea fi denumit, fără eroare, ca o “nouă alchimie”, fără nici una dintre conotaţiile peiorative ataşate acestui termen de către detractorii fuziunii la rece, fiind poate una dintre puţinele căi tehnologice ce ne vor purta în tărâmul considerat, până azi, ca fiind ştiinţifico-fantastic.
Lupta a fost complet inegală şi pentru a nu ştiu câta oară a câştigat cenzura, pe care aş putea-o considera stupidă, dacă nu aş fi absolut sigur că este interesată, care bloca astfel accesul omenirii la o sursă energetică inepuizabilă, nepoluantă şi paradoxal, imposibil de explicat în contextul paradigmei ştiinţifice actuale, dar uşor de obţinut, cu echipamente aproape rudimentare.
Descoperirea din Masivul Bucegi – inclusa in cadrul Proiectelor Negre ale USAP!
Desi pentru multi, Descoperirea din Masivul Bucegi, nu semnifica nimic si este ignorata, imediat dupa descoperirea din August 2003, s-a constituit cel mai teribil secret de pe Planeta, iar americanii au dorit sa capete controlul total al Masivului, prin amplasarea mai multor baze pe teritoriul Romaniei, dar si prin faptul ca mafia evreiasca a cumparat aproape tot Masivul Bucegi, imediat dupa prabusirea elicopterului cu acei israelieni, in iulie 2010, sub pretextul “construirii de vile si cabane pentru turisti”.
In cartea “Viitor cu cap de mort” vol. 1, scrisa de Radu Cinamar, aflam mai multe despre secretul teribil ce-l constituie Descoperirea din Bucegi:
“Romania nu si-a luat un angajament definitiv in ceea ce priveste secretul descoperirii din Masivul Bucegi, insa din ce am aflat acel protocol semnat de carpa KGB-ista, Iliescu, a fost semnat pe 10 ani, el expirand in August 2013.Descoperirea din Masivul Bucegi a zguduit efectiv eşafodajul politic, ştiinţific şi religios al celei mai mari puteri actuale, care sunt Statele Unite ale Americii. A instituit imediat cel mai teribil secret mondial şi a impli¬cat o luptă diplomatică teribilă şi presiuni politice extra¬ordinare, deoarece România a dorit să prezinte această descoperire lumii întregi.Prin specificul ei, descoperirea ameninţă însăşi influenţa
politico-ideologică a Vaticanului şi spulberă iremediabil atât concepţia antropologică a ştiinţei moderne, cât şi ideile despre isto¬ria planetei noastre şi a omenirii. Felul în care s-au precipitat însă evenimentele, incredibilele conexiuni şi sursele care au concurat la realizarea descoperirii îmi dau posibilitatea acum, când cunosc toate elementele implicate, să am o viziune fascinantă şi de ansamblu a întregului angrenaj, uluitor de complex, care a condus la momentul epocalei
descoperiri. Ea apare astfel ca un punct-focar, ca o primă „staţie” foarte importantă pe calea transformării conştiinţei umanităţii şi mi se pare cu atât mai remarcabil şi sugestiv faptul că ea s-a produs în România.Aşa după cum se va vedea, descoperirea reprezintă de fapt o „antecameră” la alte realităţi chiar mai tulburătoare, pe care Cezar, împreună cu o echipă de specialişti formată din reprezentanţi ai SUA şi ai României, le-a investigat în cadrul unei „mari expediţii” pe parcursul unui an (din luna octombrie 2003, până în luna iulie 2004). Problema publicării acestor informaţii rămâne totuşi foarte controversată. Iniţial, statul român a vrut să anunţe această descoperire lumii în¬tregi şi să o pună la dispoziţia cercetătorilor. Se considera că aceasta nu mai reprezenta neapărat o problemă de interes naţional, ci una de interes mondial. Lupta de culise pentru a împiedica această dezvăluire de o importanţă excepţională pentru omenire a fost determinată de intervenţia majoră a SUA. Deliberările diplomatice, argu¬mentele pro şi contra, precum şi promisiunile sau ameninţările au durat aproximativ două luni
(august-septembrie, 2003).în urma unui acord ultra-secret care a fost semnat între cele două state, România s-a angajat să nu prezinte lumii întregi descoperirea de pe teritoriul ei. Probabil că, printre altele, primirea în NATO care s-a efectuat în grabă, în primăvara lui 2004, a făcut şi ea parte din pachetul secret de „compensaţii” pentru această hotărâre, în acest context, plasarea unor baze militare americane pe teritoriul României poate să devină o certitudine în următorii ani, constituind o „pavăză” puternică pentru locaţia din Munţii Bucegi. Aspectele sunt foarte complicate şi secrete. Nu cunosc deocamdată care sunt avantajele ţării noastre în raporturile bilaterale cu SUA, dar anumite semne clare de ciudată bunăvoinţă la cel mai înalt nivel diplomatic au început deja să apară.Cu toate acestea, „mişcările de culise” ale SUA tre¬buie să se desfăşoare cu mare precauţie, pentru a nu atrage prea repede nedumeriri şi întrebări stânjenitoare din partea celorlalte state şi puteri ale lumii, care ar putea observa dar nu ar înţelege interesul Americii pentru România. Secretul descoperirii este practic absolut. Nu am mai văzut niciodată aşa ceva, „sarcina” asigurării lui fiind preluată în mare parte de americani. Voi descrie la timpul potrivit aceste aspecte, dar pot să afirm anticipat că nu există nici un document, scris, filmat sau fotografiat, care să fi părăsit zona descoperirii. A fost construit un hangar subteran imens, pentru depozitarea şi manipularea echipamentului tehnic precum şi a dovezilor. Este ca o adevărată uzină, complet utilată, iar ideea construirii lui s-a dovedit foarte inspirată.Totuşi, din informaţiile pe care le deţin, România nu şi-a luat un angajament definitiv în ceea ce priveşte menţinerea secretului marii descoperiri, însă termenii contractuali nu îmi sunt deocamdată cunoscuţi, în prezent, metodele care sunt folosite pentru anihilarea oricărei tentative de a cunoaşte ceva despre această descoperire sunt dezinformarea şi lipsa oricăror dovezi materiale. Sarcina nu este uşoară, însă din câte ştiu, ea a fost realizată cu succes până în prezent, în opinia mea, însă, această stare de lucruri nu poate continua mult timp de acum înainte. Vom analiza însă aceste aspecte după ce voi prezenta toate elementele care au condus în mod gradat la efectuarea acestei descoperiri de excepţie pe teritoriul României.”[3]
In cartea “Misterul din Egipt – primul tunel” vol. 3, scris de Radu Cinamar, aflam mai multe despre includerea Descoperirii din Bucegi in cadrul U.S.A.P.:
“— Înseamnă că tot ceea ce aţi descoperit până acum, în Bucegi şi în Egipt, se află pe primul loc în agenda lor de activităţi, am spus eu, care nu ştiu din ce motiv mă simţeam foarte bine şi încrezător în forţele proprii.
— Mai sunt şi alte puncte în agenda lor, aproape la fel de importante, dar despre ele vei afla probabil mai târziu. Da, ceea ce s-a descoperit reprezintă o tehnolo¬gie care depăşeşte cu mult posibilităţile actuale. De curând, am avut o discuţie importantă cu un oficial de la Pentagon, cu care am devenit bun prieten. Mi-a spus că în realitate cel mai dur război nu se duce în Orientul Mijlociu sau în altă parte, ci chiar acolo, în instituţia lor. Mi-a mărturisit că, personal, nu ştie cât timp va mai rezista în acel ritm, deoarece sunt foarte multe ordine contradictorii, responsabilităţi uriaşe, toate
acestea fiind constituite pe o sensibilizare deosebită a opiniei publice. Prin funcţia pe care o ocupă, această persoană are acces la documentele şi informaţiile cu nivel maxim de securitate; ştie că în prezent sunt deja foarte bine puse la punct tehnologia antigravitaţiei şi tehnologia „energiei libere”, care ar soluţiona imediat aproape toate problemele majore cu care se confruntă omenirea. A văzut el însuşi prototipurile, pentru că acestea sunt mai multe şi diversificate şi s-a convins de eficienţa lor extraordinară. Ca să fiu sincer, mă şi mir cum a reuşit să ajungă într-un post atât de important, fără să fie corupt.
De uluire, nici nu mai mâncam.
— Bine, şi atunci cum e posibil să rămânem în con¬tinuare la acest nivel oarecum primitiv de resurse ener¬getice? De ce nu răspândesc noile tehnologii în întrea¬ga lume?
Cezar muşcă din baton, privind concentrat în faţa lui.
— Pentru că, dacă ar face aşa ceva, ordinea socială, economică şi politică a lumii s-ar modifica aproape în totalitate. Probabil că aceasta ar fi cea mai mare schimbare înregistrată vreodată în istoria omenirii. In mod paradoxal, acest subiect nu este cel mai mare secret al umanităţii, pe motivul că el ar constitui o ne¬bunie sau o invenţie fantasmagorică, ci pentru că implicaţiile la care poate da naştere sunt enorme, influ¬enţând profund întreaga umanitate, pe toate planurile. Este evident că cei care controlează aceste proiecte nu agreează schimbarea. Iar în acest caz ar fi vorba despre o schimbare fundamentală din punct de vedere economic, tehnologic, social şi politic, cum nu s-a mai înregistrat vreodată în istoria omenirii. De aceea, se caută menţinerea societăţii în această stare deplorabilă de lipsuri şi de suferinţă, chiar dacă această măsură demonstrează o mare inconştienţă.
— Preşedinţii de stat au acces la astfel de informaţii şi proiecte? am întrebat curios.
— Nici pe departe. De aceea, proiectele de acest gen se numesc black projects, pentru că ele sunt opace cunoaşterii şi aplicării lor de către orice instituţie sau persoană oficială, cu excepţia unui foarte mic număr de fiinţe, care le-au şi finanţat şi sprijinit. Mă refer la guvernul mondial din umbră, compus din cei mai înalţi reprezentanţi ai masoneriei. Nefiind supervizat pe cale ierarhică socială, de la acest nivel suprem de conducere pot să apară ameninţări directe la stabilitatea mondi¬ală. Dacă ai fost atent, acestea s-au manifestat deja în ultimii ani, din ce în ce mai pregnant.
— Şi atunci cine are acces la aceste proiecte, cine le realizează, cine face munca de cercetare, cine alcătu¬ieşte baza de date? am întrebat oarecum contrariat. Bănuiesc că vârful elitei masonice doar le finanţează şi le supervizează. Dar personalul? Cine are acces la aces¬te informaţii?
În faţa avalanşei mele de întrebări, Cezar a zâmbit amuzat.
— Aici vorbim mai ales de proiectele care sunt con¬cepute şi se derulează pe teritoriul Statelor Unite ale Americii. Acolo se află şi cele mai mari interese care influenţează viaţa la nivel mondial, şi cele mai impor¬tante organisme oficiale şi, de asemenea, „sediul” momentan al oligarhiei masonice. Aceasta se află dea¬ supra oricărui sistem de structurare a societăţii civile sau militare; nici cei mai înalţi reprezentanţi ai CIA, nici cei ai Congresului American, nici cei ai Administraţiei Prezidenţiale, nici cei ai Naţiunilor Unite, nici cei din Serviciile Secrete nu cunosc aceste aspecte foarte secrete care privesc viitorul umanităţii. Dar chiar dacă li s-ar aduce la cunoştinţă aşa ceva, ar fi atât de indignaţi de „nerozia” acestei idei, încât ar încheia imediat orice discuţie. Şi, bineînţeles, persoana în cauză ar fi suspectată imediat de nebunie. Doar câţi¬va oficiali de la Pentagon şi de la Agenţia Naţională de Securitate (NSA), foarte puţini, cunosc adevărul. Restul, după cum ţi-am spus, trăiesc într-o mare de ignoranţă. Ce e mai grav e că ei chiar sunt convinşi că ignoranţa lor reprezintă realitatea pură.
Să nu uităm însă că aceşti oameni care ocupă funcţii oficiale foarte importante se schimbă o dată la doi sau la patru ani. Ei se ocupă de o mulţime de pro¬grame naţionale sau internaţionale, au în vedere poli¬tici monetare şi teritoriale, dar nu au acces la dosarele cu adevărat importante pentru omenire. La urma urmelor, aceste proiecte nu sunt recunoscute în mod oficial şi din această cauză se poate spune că, practic, nu există. Totuşi, ele sunt cunoscute sub denumirea de proiecte USAP. Un USAP este o operaţiune ultrasecre¬tă şi complet închisă recunoaşterii oficiale, care nece¬sită un drept de acces foarte special, chiar şi pentru cei care au în mod obişnuit accesul cel mai înalt la infor¬maţiile ultrasecrete. Asta implică faptul că cel care are acces USAP, chiar dacă este întrebat de superiorii sau comandanţii săi, chiar dacă este întrebat de preşedin¬tele ţării, va răspunde că nu ştie de existenţa unei ast¬fel de operaţiuni ultrasecrete. El va face tot ceea ce-i stă în putinţă să oculteze acel proiect şi să dezin¬formeze populaţia sau oficialii care s-ar putea interesa de acel aspect. Acestea sunt cele mai bine păstrate secrete din lume.
— Vrei să spui că sunt mai importante chiar şi decât secretul bombei termonucleare? am întrebat.
— Da, a spus Cezar cu hotărâre în glas. Oricum, despre bomba cu hidrogen au mai răzbătut unele infor¬maţii, dar despre USAP, deşi se cunoaşte global cam la ce se referă, nu există nicio luare de poziţie oficială.
Eram destul de nedumerit. Ce ar putea să depăşească în importanţă secretul bombei H?
— Ironia sorţii face ca cel mai important secret al omenirii să fie deja atât de bagatelizat şi ironizat, printr-o abilă manipulare de către guvernul mondial masonic, a mass-mediei internaţionale şi implicit a populaţiei, încât importanţa lui a alunecat oarecum în derizoriu. Este vorba despre existenţa vieţii extrateres¬tre şi prezenţa ei pe planeta noastră. Asta include, de asemenea, navele de zbor extraterestre şi nu numai. Problema a devenit în timp atât de stufoasă şi încâl¬cită, încât oamenii nu mai pot discerne în mod compe¬tent între ceea ce este adevăr şi ce este minciună. Din această cauză, ei mai curând tind să considere că totul este o fantasmagorie, o păcăleală, o minciună, probabil din cauză că acţionează în virtutea instinctului de con¬servare: preferă să nege, pentru a-şi păstra o relativă siguranţă, în loc să adopte o poziţie inedită, curajoasă, care în viziunea lor le-ar complica viaţa.Evoluţia spirituală a populaţiei înseamnă un grad sporit de libertate, iar mai multă libertate şi armonie în gândire şi concepţii înseamnă sfârşitul erei controlu¬lui şi a manipulării; practic, înseamnă sfârşitul franc¬masoneriei şi al planurilor ei diabolice. Acum poţi să-ţi explici înverşunarea lor de a deţine conducerea com¬pletă a acţiunilor din DZ, în legătură cu locaţia din Bucegi. Ceea ce se află acolo şi care porneşte de acolo surclasează orice secret al lor şi le pune în pericol însăşi raţiunea de a fi şi de a acţiona pe această plane¬tă. Ştii că au intervenit chiar într-un mod brutal, aş putea zice, din punct de vedere politic, prin interme¬diul membrilor masoni din societatea noastră, foarte sus-puşi în structura politică a ţării; chiar şi acum mai sunt unele tentative, dar lucrurile s-au cam lămurit. Marea şansă a fost că la noi nu toţi sunt corupţi sufleteşte, iar unii dintre ei au chiar puteri decizionale foarte mari. Totuşi, presiunile se fac simţite şi crede-mă că uneori sunt uriaşe. E nevoie de multă abilitate, atenţie şi răbdare pentru a reuşi să le eviţi.
— Din câte înţeleg, lupta între interesele diver¬gente se acutizează, am observat eu.
— În momentul actual, putem vorbi de o relativă stabilitate   cu   privire   la   descoperirea   din   Bucegi. Protocolul secret de acum trei ani, dintre România şi Statele Unite, nu poate fi modificat prea uşor, deşi se urmăreşte aceasta. Guvernul ocult mondial a plasat Sala Proiecţiilor şi tot ceea ce derivă de acolo pe primul loc în lista USAP. Există un număr de numai opt persoane în toată lumea, exceptând pe cele din România, care au acces la această locaţie; restul, deşi asigură diverse servicii în legătură cu acea facilitate, sunt complet dezinformate. Prin natura „paternităţii” descoperirii, partea română are un grad de libertate mai mare. Însă chiar şi aşa, sunt destule probleme.
Am dat curs unei întrebări care mă frământa mai demult:
— Eu cred că a existat un început pentru această situaţie critică în care se află omenirea. Chiar şi pen¬tru francmasoni a fost probabil o surpriză contactul cu alte civilizaţii din univers. Probabil că abia după aceea au luat decizia să intervină şi şi-au făcut calculele per¬fide.
— Este un grup, un fel de organizaţie sau entitate ocultă care transcende guvernul SUA şi orice alt guvern din lume. Este direct legat de USAP, cvasi-privat, şi operează la nivel internaţional. Majoritatea proiectelor sunt sub-contractate unor companii parti¬culare şi implică înţelegerea şi aplicarea tehnologiei extraterestre foarte avansate. Există anumite unităţi care sunt, de asemenea, legate de USAP, a căror me¬nire este dezinformarea şi manipularea populaţiei, îndreptarea atenţiei către aspectele periferice, a căror realitate este tergiversată la nesfârşit, cum ar fi apariţia OZN-urilor, răpirile efectuate de extratereştri, exemplele de mutilare a vitelor şi aşa mai departe. Aceste „supape” de canalizare a informaţiei în mod eronat sunt susţinute prin mass-media, prin implicarea jenantă a comunităţii ştiinţifice sau chiar prin anumiţi factori responsabili din politică.
În principal, grupul constă din agenţi activi USAP, care fac parte fie din sânul unor întreprinderi care stu¬diază o tehnologie extrem de avansată, fie din comuni¬tatea internaţională a analiştilor politici, fie din anu¬mite grupări religioase, fie din comunitatea ştiinţifică ori din mass-media. Identitatea celor mai mulţi dintre aceşti agenţi nu este cunoscută, dar trebuie să-ţi spun că aproape jumătate dintre cei care au putere de decizie în instituţiile guvernamentale internaţionale sunt în favoarea revelării publice a acestui subiect. Acest lucru este oarecum explicabil, deoarece acestea sunt persoane tinere, care sunt foarte puţin implicate în evenimentele din trecut.
— Cele mai multe dintre operaţiunile foarte secrete care fac parte din aşa-zisele black projects sunt astfel concepute şi structurate, încât cei care lucrează la ele să nu-şi poată da seama că sunt legate de tehnologia extraterestră. Un exemplu clar este iniţiativa de apărare strategică, pe care presa a numit-o „Războiul Stelelor”, care în realitate are ca obiectiv principal detectarea şi eventual distrugerea, dacă aceasta este necesară, a oricărei nave extraterestre care se apropie de Pământ. Informaţiile pe care le deţin de la Pentagon atestă că până acum au fost astfel distruse cel puţin trei nave extraterestre, cu ajutorul unui sistem experi¬mental armat din spaţiu. Totuşi, trebuie să ştii că cei mai mulţi dintre oficialii politicii americane, printre care se numără funcţionari de la Casa Albă, respon¬sabili militari de la Pentagon, membri ai Congresului American, ai ONU, precum şi alţi politicieni de vârf din întreaga lume primesc foarte rar informaţii cu privire la acest subiect. Dacă ei solicită aceste informaţii, nu li se transmit niciun fel de date în legătură cu operaţiu¬nile respective şi chiar mai mult decât atât, nici măcar nu li se confirmă dacă aceste operaţiuni există cu ade¬vărat. De altfel, una dintre funcţiile agenţilor USAP este aceea de a face astfel încât aceşti responsabili din lumea politică să nu ştie nici măcar cui trebuie să se adreseze pentru a obţine aceste informaţii. În acest fel, confuzia este practic totală.”[4]

Alternativele secrete ale Iluminatilor

Într-o prezentare foarte succintă a acestora, menţionăm că în cazul Alternativei 1, un obiectiv major pe care gradele înalte ale francmasoneriei urmăresc să-l atingă este nici mai mult nici mai puţin decât reducerea populaţiei globului cu aproape 90%!

Ei caută, cu o satanică îndârjire, să obţină aceasta prin: declanşarea de războaie cât mai extinse şi mai violente (generând cu o diabolică abilitate conflictul între două părţi, pe care apoi tot ei le finanţează în secret); prin metode ce vizează politici alimentare (de exemplu prin impunerea programului normelor obligatorii din cadrul Codex Alimentarius, care interzice în mod straniu foarte multe plante medicinale tradiţionale, introducând in schimb cu forţa aditivii în majoritatea alimentelor); prin răspândirea unor boli extrem de grave în masele de oameni (prin infectarea deliberată cu virusul HIV sau cu alte virusuri, injectate prin vaccinări generalizate şi obligatorii ); prin blocarea accesului public la metode de tratament naturiste, eficiente şi necostisitoare; prin răspândirea în atmosferă a „dârelor morţii” (chemtrails); prin folosirea dispozitivelor de tip HAARP etc.

Dacă Alternativa 1 nu ar fi – în această viziune nebunească – suficient de „eficienta”, atunci Alternativa 2 presupune retragerea „elitei” în baze subterane foarte adânci şi tehnologizate, în care ei consideră că ar fi astfel protejaţi, putând declanşa de acolo un eventual holocaust nuclear la suprafaţa planetei.

Este cunoscut faptul că, în acest sens, guvernele mai multor naţiuni au început încă de după al Doilea Război Mondial să construiască asemenea baze. Au fost folosite în secret dispozitive de foraj care au devenit din ce în ce mai performante, ajungând să poată săpa în adâncimea pământului chiar şi 11 kilometri într-o singură zi.

În acest mod s-a ajuns la realizarea unor tuneluri lungi de mii de kilometri, care conduc la adevărate oraşe subterane. Tunelurile au peste 10 metri în diametru şi prin ele circulă trenuri extrem de rapide, ce funcţionează pe principiul levitaţiei magnetice şi care pot depăşi viteza de 2 Mach (2.000 km/h). În prezent, însuşi modul de funcţionare al Noii Ordini Mondiale se bazează pe existenţa acestor baze. Se pare că în acest moment în SUA există mai mult de 129 complexe subterane de acest tip.

Planul lor nu s-a oprit însă aici şi ei au considerat că dacă nici Alternativa 2 nu ar fi de ajuns, atunci – conform planurilor numite Alternativa 3 – au decis să realizeze baze pe planeta Marte, unde să se retragă dacă securitatea lor ar fi ameninţată.

Chiar dacă aceste planuri pot să pară de domeniul ştiinţifico-fantastic, există o serie întreagă de dovezi care arată că realizarea acestor baze pe planeta Marte nu numai că este posibilă, dar ele deja au fost realizate de mai bine de 50 de ani! Pentru a ne apropia de acest subiect, este semnificativ să menţionăm că există multe dovezi şi mărturii care atestă faptul că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, naziştii reuşiseră să construiască nave de zbor extrem de performante, numite Haunebu si Vril, ce puteau atinge dimensiuni de peste o sută de metri în diametru şi care aveau o foarte mare autonomie de zbor.

Sursa tehnologiei naziste provenea din informaţiile oferite pe cale telepatică de o grupare extraterestră, prin intermediul societăţii esoterice Vrill. După ce totuşi Germania hitleristă a fost „înfrântă” (caci elita Reich-ului s-a mutat in Centrul Pamantului), savanţii germani au fost trecuţi prin operaţiunea secretă de acoperire numită Paperclip în subordinea Guvernului Statelor Unite ale Americii, fiind ulterior incluşi în cadrul personalului NASA, care a fost la scurt timp după aceea fondată.

S-au realizat apoi de către NASA diverse programe strict secrete faţă de public, printre care şi programe de explorare spaţială. Există mărturii bine documentate care susţin faptul că rezultatele atinse au fost cu totul remarcabile, unul dintre acestea fiind acela că prima aterizare pe planeta Marte a unei nave pământene cu echipaj la bord, aparţinând NASA, a fost deja realizată pe data de… 22 mai 1962 ! Conform acestor mărturii, se pare că la scurt timp după acest eveniment extraordinar a început rapid chiar construirea de baze pe planeta Marte.

O prezentare foarte îndrăzneaţă a unor investigaţii pe această linie şi a câtorva mărturii „din interior” ale celor implicaţi, a fost realizată în anul 1977 de către o televiziune engleză numită Secpeter TV, în cadrul unui serial numit Science Report. Această televiziune a prezentat la o oră de maximă audienţă un documentar intitulat „Alternativa 3″, care a avut un impact uriaş în rândul telespectatorilor.

În acest documentar există un scurt fragment în care este redată o filmare ce pare a fi chiar acea primă aterizare pe Marte din anul 1962. Imediat după difuzare, conducerea postului respectiv de televiziune a fost somată de către mai mulţi oficiali că dacă va mai difuza vreodată acel documentar, le va fi retrasă licenţa.

Ca urmare a presiunilor la care au fost supuşi, reprezentanţii respectivului canal de televiziune au afirmat ulterior public că tot ceea ce a fost prezentat în cadrul acelui documentar nu a fost altceva decât o… farsă Faptele prezentate în film precum şi corelaţiile pe care le putem face noi înşine – dacă analizăm cu atenţie toate aceste aspecte – ne conduc însă la tulburătoarea concluzie că totul este cât se poate de real.

O prezentare sintetică şi echilibrată a documentarului din anul 1977, cât şi a proiectelor secrete ale NASA pentru planeta Marte, a fost difuzată recent la televiziunea americană UFO TV în cadrul documentarului Planet Mars and the World of Tommorow. În acest material, conform mai multor mărturii semnificative, se pare că Alternativa 3 este acum cu mult dincolo de stadiul teoriilor, fiind deja pusă în aplicare într-un mod extrem de avansat tehnologic.

Aflăm astfel, prin mărturia fizicianului Henry Deacon, că în ceea ce priveşte nivelul tehnologiei care este folosită de către membrii elitei complexului militaro-industrial în proiectele secrete, acest nivel se situează cu zeci de ani înaintea principiilor acceptate de fizica actuală. Henry Deacon, un fost angajat al NASA, actualmente membru al grupului Project Camelot (din care fac parte mai mulţi oameni de ştiinţă eminenţi, care au curajul sâ iasă din convenţiile menţinute artificial în cadrul ştiinţei oficiale) afirmă că nivelul tehnologic la care se lucrează în acele black projects (proiecte secrete) se află dincolo de credinţele, experienţele şi imaginaţia multor fizicieni din domeniul public.

De exemplu, conform mărturiei şi informaţiilor sale, tehnologia folosită pentru deplasările pe distanţe foarte lungi implică acum anumite portaluri energetice, cunoscute şi sub numele de „găuri de vierme”, care reprezintă o conexiune extrem de rapidă (ca o scurtătură) între două puncte îndepărtate din spaţiul cosmic. Orice altceva – spune Henry Deacon – pur şi simplu nu are rost, este ineficient.

Deacon dezvăluie faptul că au fost create astfel de tuneluri de legătură între Pământ şi Marte ce pot realiza foarte rapid legătura dintre cele două planete, indiferent unde s-ar afla acestea pe orbitele lor. Aceste informaţii sunt confirmate şi de către David Wilcock, care menţionează că aceste portaluri energetice sunt denumite uneori jump rooms.

O altă mărturie semnificativă prezentată în acest film aparţine fostului director al companiei aeronautice Lockheed Skunk Works, pe nume Ben Rich, care a fost de asemenea implicat în aceste proiecte secrete. El afirmă: „Avem deja mijloacele necesare să călătorim către stele, dar aceste tehnologii sunt închise în proiecte secrete, din care doar Dumnezeu ar putea să le scoată pentru beneficiul umanităţii.

În orice caz, prin aceste tehnologii, orice vă puteţi imagina, noi deja ştim cum să facem.” Într-o altă mărturie, Ben Rich spunea cu umor: „Noi facem acum să zboare în Deşertul Nevada (în zona numită „Aria 51″) aparate în faţa cărora George Lucas (producătorul seriei de filme SF „Războiul Stelelor”) ar fi beat de admiraţie. Aceste aparate sunt la fel de îndepărtate de tot ceea ce se cunoaşte oficial precum naveta spaţială faţă de paraşuta lui Leonardo da Vinci.”

Secretul tehnologiei de vârf a „elitei” conducătoare

O altă linie importantă de dezvoltare a „proiectelor negre” au reprezentat-o descoperirile genialului Nikola Tesla, care sunt în cea mai mare parte încă şi acum ţinute secrete de NASA faţă de marea masă a populaţiei.

Cunoscut mai mult doar pentru inventarea curentului alternativ, Tesla a realizat şi multe alte invenţii, despre care însă destul de putini oameni au auzit: „bobinele Tesla” care realizează prin rezonanţă eterică o amplificare uriaşă a tensiunii electrice, maşini bazate pe energia liberă (free energy), transferul de energie fără cablu, antigravitaţia sau controlul vremii prin utilizarea dirijată a undelor staţionare.

Invenţiile lui Tesla au stat la baza realizării radarului, ciclotronului, televizorului, reţelelor mondiale de radio şi tv, Internetului, telefoanelor mobile celulare. Dintre cele peste 1.000 de invenţii extraordinare ale acestui savant genial, doar 129 au fost patentate (cunoscute oficial).

Şi mai puţin cunoscut este faptul că însuşi Tesla a afirmat în câteva rânduri că se află în contact cu o altă civilizaţie, care nu e de pe Pământ şi care îi furnizează o serie de informaţii. Nikola Tesla a mărturisit că a ajuns să intre în contact cu această civilizaţie extraterestră folosind în experimentele sale de transmisie/recepţie echipamente inventate de el însuşi pentru comunicaţiile la mare distanţă.

Lumea savanţilor a privit însă cu răceală aceste afirmaţii ale sale. În anul 1997 a fost publicată o carte uluitoare intitulată „The Day After Roswell”, scrisă de Philip Corso. Colonelul Philip J. Corso, ofiţer de informaţii, membru al Consiliului Securităţii Naţionale al SUA şi şef al Direcţiei de Tehnologii Străine a Armatei Terestre SUA a avut o carieră militară de mai mult de 20 de ani.

El a lucrat mult timp la Casa Albă, apoi a devenit un oficial-senior în cadrul Pentagonului. În această carte, Philip Corso a arătat foarte clar că cele mai multe dintre invenţiile lui Tesla au fost înţelese abia cu mult după moartea sa, care s-a produs în ianuarie 1943.

De asemenea, colonelul Corso a dezvăluit faptul că NASA şi armata americană au folosit patentele lui Nikola Tesla pentru a crea arme extrem de puternice, ca de exemplu arme cu rază plasmatică ce au fost folosite chiar împotriva OZN-urilor. Aflăm

în continuare din The Day After Roswell că uneori, aceste OZN-uri au fost lovite şi chiar doborâte. În aceste din urmă cazuri, echipe speciale s-au deplasat la faţa locului şi au adunat rămăşiţele. Echipe de ingineri specializaţi au refăcut apoi tehnologia găsită prin ceea ce se numeşte reverse tehnology (inginerie inversă) şi i-au dat utilitate.

În cartea sa, el afirmă cu certitudine că microcipurile, semiconductorii, fibrele optice, laserul, multe aliaje noi de metale sunt de fapt, toate, tehnologii refăcute prin inginerie inversă şi care au aparţinut OZN-urilor doborâte de către guvernul american. De altfel, uriaşul salt tehnologic care s-a produs în ultimii 60 de ani ar putea fi foarte greu de explicat prin „progresul spontan al omenirii”.

Conform declaraţiilor coroborate a zeci de martori, în perioada ianuarie 1947 – decembrie 1952 autorităţile SUA au reuşit să recupereze 16 nave extraterestre, dintre care unele s-au prăbuşit tocmai datorită armelor pământene. Cazul cel mai celebru de prăbuşire a unei nave extraterestre a avut loc pe data de 8 iulie 1947 lângă orăşelul Roswell, New Mexico.

Fermierul Wiliam Brazel a găsit rămăşiţele împrăştiate în deşert şi l-a anunţat pe şerif. Au existat 92 de martori şi s-au făcut 35 de rapoarte de prim rang (Personal Air Force). Au fost găsite şi 4 trupuri neînsufleţite, având o înălţime de 1,20 m. Posturile de radio şi ziarele de a doua zi au anunţat pe prima pagină că un OZN prăbuşit se află în posesia aviaţiei militare americane (RAAF).

La numai 4 ore însă, conducătorii de la Washington au dat ordinul de dezminţire, afirmându-se ulterior câ de fapt nu ar fi fost decât un banal balon meteorologic. După cum au declarat mai multe persoane care au fost în mod direct implicate, resturile navei prăbuşite precum şi trupurile extraterestre au fost duse imediat la baza militară Wright-Paterson din Ohio. Materialele recuperate erau deosebit de stranii: de exemplu, o bucată metalică flexibilă care nu putea fi ruptă, tăiată sau zgâriată.

În ultimii ani au ieşit tot mai mult la lumina dezvăluirile unor foşti agenţi secreţi, astronauţi sau ale altor persoane implicate în structurile guvernamentale, care au dezvăluit detalii despre faptul că, în realitate, contactul dintre guvernele mai multor ţâri şi extratereştri s-a produs de aproape 60 de ani.

De exemplu, s-a aflat că după o altă prăbuşire a unui OZN a fost recuperat chiar un extraterestru rămas în viaţă. Acest extraterestru făcea parte din rasa grey (sau „micii cenuşii”) şi a fost botezat EBE (Extraterestrial Biological Entity). S-a aflat că acest EBE, după 2 ani de captivitate, a făcut dezvăluiri tulburătoare în care a afirmat că rasa sa vizitează Pământul de 25 de mii de ani, că au construit deja baze subterane pe planeta noastră şi că provine de pe o planetă deşertică dintr-un sistem de stele duble numit Zeta Reticulum, aflat la o distanţă de 400 de ani-lumină de Pământ.

Toate dezvăluirile sale au fost înregistrate în ceea ce actualmente poarta numele de „Cartea Galbenă”. EBE funcţiona pe bază de clorofilă şi transforma hrana în energie. La sfârşitul anului 1951, EBE s-a îmbolnăvit şi, deşi s-au depus mari eforturi pentru salvarea lui, a murit la 2 iunie 1952. Conform dezvăluirilor unor martori, aceste fiinţe reuşesc să comunice într-un mod complet telepatic, se pot dematerializa la voinţă şi sunt capabile să treacă prin ziduri.

Pentru a-l menţine captiv pe EBE, guvernul american l-a ţinut într-o cuşcă electromegnetică de tip Faraday. De altfel, „micii cenuşii”, ca şi alte specii extraterestre, cum ar fi „marii blonzi”, sunt capabili să dezintegreze materia în energie şi apoi să reintegreze energia în materie.

Toate aceste dezvăluiri extraordinare au fost difuzate în premieră mondială absolută printr-un documentar ce a apărut la televiziunea italiană RTL, preluat apoi şi de alte televiziuni. Pe această temă a apărut un articol şi în revista „Formula As” din iulie 1997, nr. 270, după prezentarea de pe canalul RTL.

Înţelegerile secrete dintre anumite guverne şi extratereştrii malefici

În prezent există uriaşe dovezi ce evidenţiază colaborarea dintre guvernul SUA şi anumite grupări extraterestre. Mai multe surse au dezvăluit în mod independent faptul că în data de 22 februarie 1954 la baza militară Edwards, California, s-a produs o primire istorică a unui echipaj extraterestru din specia „micii cenuşii”.

La această primire a fost prezent preşedintele SUA, Dwight Eisenhower, asistat de o comisie din care făcea parte şi fostul agent secret Wiliam Cooper, care ulterior a dezvăluit totul, motiv pentru care a fost asasinat. Micii cenuşii au aterizat în interiorul bazei cu 5 nave. Ei erau conduşi de un extraterestru numit Krill.

Această întâlnire mai este confirmată şi de astronautul american

Gordon Cooper, care a făcut dezvăluiri foarte concludente în acest sens în anul 1995, precum şi de inginerul american Phill Schneider. PhilI Schneider a fost un expert ce a lucrat în cadrul unui program de construire a bazelor subterane ultrasecrete de mare adâncime [Deep Underground Bases – DUB), care după cum am precizat anterior sunt baze clandestine de mare anvergura destinate capilor Noii Ordini Mondiale.

El a ţinut o serie fulminantă de conferinţe până în anul 1996 când, pentru a se pune capăt dezvăluirilor sale, a fost asasinat prin tortură şi ştrangulare, lată cum a descris Phill Shneider începutul contactului dintre guvernul SUA şi rasa micilor cenuşii:

„În 1954, în timpul administraţiei Eisenhower, Guvernul federal a hotărât să încalce Constituţia americană, semnând un tratat cu entităţile extraterestre. Acest tratat a fost numit «Tratatul Granada din 1954», în conformitate cu ale cărui prevederi extratereştrii aveau dreptul de a răpi câteva capete de vite sau de a-şi testa tehnicile de implanturi pe fiinţe umane, având, desigur, obligaţia de a raporta cu privire la experienţele realizate. Încetul cu încetul, extratereştrii nu au mai respectat obligaţiile contractuale, ajungând să facă numai ceea ce doreau. Aceasta era situaţia în 1979.”

Schneider relatează că la sfârşitul anilor ’70 în baza de la Dulce din New Mexico (stat american din sud-estul SUA) a avut loc chiar şi o confruntare între forţele speciale ale CIA şi extratereştri.

Aşadar, la această întâlnire s-a pus la punct un tratat secret de colaborare între guvernul SUA şi acea rasă extraterestră. Prima condiţie a tratatului era ca extratereştrii să nu se amestece în treburile planetei Pământ. Prezenţa lor pe Pământ urma să rămână secretă.

O altă condiţie era aceea de a furniza pământenilor tehnologie avansată. În schimbul informaţiilor tehnologice extratereştrii primeau acordul de a realiza cercetări pe oameni, fără însă a le face vreun rău. Pentru transferul de tehnologie urmau să se construiască o serie de baze subterane (cum a devenit cea din Aria 51) sub terenurile rezervaţiilor indiene din Utah, Colorado, New Mexico şi Arizona.

A devenit însă evident încă din anul 1955 faptul că extratereştrii nu şi-au respectat partea lor de înţelegere şi că de fapt nici nu aveau intenţia să o facă. Chiar micii cenuşii au recunoscut că au început să facă experienţe genetice pe oameni, susţinând că aceste activităţi le sunt necesare pentru a supravieţui deoarece rasa lor suferă de o deteriorare a structurii genetice, în urma căreia ei nu se mai puteau reproduce.

Conform unui document guvernamental ultrasecret s-a descoperit ulterior că aceşti extratereştri malefici folosesc tehnologia pe care o oferă pământenilor întocmai ca pe un veritabil „cal troian” prin intermediul căruia ei urmăresc de fapt colonizarea planetei prin mutaţii genetice creând o rasă de hibrizi.

Guvernanţii care au condus din umbră aceste înţelegeri au fost într-un mod viclean influenţaţi, ajungându-se – conform anumitor dezvăluiri care au ieşit tot mai mult la iveală – ca această hibridizare să se producă începând chiar de la ei.

Aceşti grey au ajuns să fie nişte fiinţe incapabile de emoţii şi se pare că ei sunt responsabili de acele răpiri de fiinţe umane, care au de fapt ca scop recoltarea de material genetic uman şi apoi crearea de hibrizi „hurnan-grey”, întrucât rasa „grey” nu se mai poate reproduce, fiind din această cauză pe cale de dispariţie. Dacă fenomenul acesta de hibridizare ar continua, aceasta ar atrage în schimb, bineînţeles, extincţia rasei umane.

O lucrare bine documentată în acest sens este cea a lui Richard Gleen, „Operaţiunea Calul Troian”. În această lucrare este redat, de exemplu, un mesaj venit pe cale telepatică de la extratereştrii benefici numiţi „marii blonzi”, în care se spune: „Nu sunteţi pe punctul de a fi invadaţi, nici măcar în decurs de a fi.

Invazia a avut deja loc şi ea este în stadiul final.” Multe filme de la Holywood, într-un mod deloc întâmplător, au exact rolul de a obişnui oamenii cu prezenţa micilor cenuşii. Putem observa faptul că în ideea de a crea o deschidere şi chiar o stare de simpatie faţă de hibridizarea cu grey, existenţa micilor cenuşii ne-a fost „sugerată” tuturor, chiar şi copiilor prin desene animate şi jocuri „nevinovate”.

Conform unor dezvăluiri şi mai tulburătoare, dar care sunt susţinute de probe foarte serioase, a devenit cunoscut faptul că aceşti „grey” sunt la rândul lor manipulaţi de o altă rasă extraterestră malefică, ce este de mult timp prezentă pe Pământ, şi anume rasa reptilienilor.

Oricât de greu de crezut ar părea, se pare că aceşti reptilieni sunt capabili chiar să-şi asume pentru anumite intervale de timp o formă umană şi în felul acesta ei ar fi reuşit să se infiltreze într-un număr destul de mare printre oameni.

Chiar mai mult, se afirmă că reptilienii au reuşit să acceadă la foarte importante posturi de conducere în ierarhia politico-economică a omenirii, ei fiind în realitate cei care se află în spatele sectei satanice a francmasoneriei, care urmăreşte cu o sinistră îndârjire să instaureze aşa-numita Nouă Ordine Mondială.

O prezentare foarte sistematică şi argumentată a acestor elemente poate fi consultată în renumita lucrare a lui David Icke, intitulată „Secretul Suprem” (The Biggest Secret). În această carte explozivă, David Icke prezintă informaţii detaliate despre faptul că aceleaşi linii de sânge reptilian au condus planeta timp de mii de ani şi au îngrădit cunoaşterea esoterică şi spirituală.

Din fericire, aşa cum vom descrie în continuare, Pământul este foarte atent supravegheat şi de către rase extraterestre benefice foarte avansate, care însă înţeleg să ne ajute nu prin a acţiona in locul nostru, ci mai ales prin a urmări să ne facă să conştientizăm mai clar situaţia în care ne aflăm pentru ca în felul acesta să ne exercităm în cunoştinţă de cauză liberul arbitru.

Aceste civilizaţii extraterestre benefice foarte avansate sunt oricând dispuse să ne ajute într-un mod decisiv şi radical cu singura condiţie ca noi să le solicităm ajutorul. Cunoscând aceste lucruri, pentru a-şi menţine dominaţia, structurile întunecate ale „elitei” conducătoare ascund cu stricteţe informaţiile cu privire la civilizaţiile extraterestre benefice care se află în zona Pământului,

Aria 51

Mai multe surse din interiorul sistemului au dezvăluit că echipamentul extraterestru obţinut din recuperarea resturilor de OZN-uri prăbuşite este testat în mai multe baze ultrasecrete, una dintre acestea aflându-se în deşertul de la nord de Las Vegas, într-o zonă cunoscută sub numele de „Zona (Aria) 51″, „Dreamland”.

Aici este locul unde prin tehnica „ingineriei inverse” se caută, în cel mai mare secret, descifrarea tehnologiei extraterestre. Maniera în care se lucrează aici este aceea de a se opera pe compartimente strict secrete, astfel încât sunt foarte puţini cei care înţeleg informaţiile în ansamblu.

În anul 1989 un inginer, Bob Lazar, a dezvăluit întregii lumi, prin intermediul postului TV Klass faptul că a fost angajat în Aria 51, unde a putut cerceta modul de construire al OZN-urilor. El a afirmat că aceste nave nu folosesc vreun combustibil convenţional cunoscut pe Pământ, dar sunt prevăzute cu un reactor care produce antimaterie şi care este alimentat cu un element chimic care nu exista pe Pământ.

De asemenea, el a mai afirmat că s-a putut determina faptul că navele îşi produc singure câmpuri gravitaţionale pentru a distorsiona timpul şi spaţiul şi pentru a ajunge la destinaţiile dorite. Pentru distanţe mai mari se pare că ei folosesc stele ca porţi stelare, pe baza singularităţilor din
centrele lor, prin care se pot deschide acele găuri de vierme în spaţiu-timp.

Toate aceste dezvăluiri au fost publicate şi în revista OMNII. Conform strategiei deja obişnuite s-a urmărit cu îndârjire discreditarea lui Bob Lazar în mass media pentru ca informaţiile prezentate de el să-şi piardă credibilitatea.

Un alt om de ştiinţă care a lucrat în Aria 51 şi care a dorit să facă totul public a fost fizicianul Michael Wolf. Declaraţiile sale au fost mult mai detaliate, ceea ce a determinat din partea agenţiilor americane însărcinate cu păstrarea secretului despre extratereştri, atacuri violente la persoana lui.

Wolf are doctorat în neurologie, biogenetică, fizică teoretică, ştiinţe informatice şi drept. Asupra sa s-a realizat chiar un atentat cu bombă în care au fost ucişi soţia şi copilul său, fapt care l-a motivat şi l-a ambiţionat şi mai mult să dezvăluie întregii umanităţi adevărul despre prezenţa extraterestră pe planeta noastră.

El a dezvăluit faptul că LED-urile (diode emiţătoare de lumină), superconductivitatea şi tehnologia fibrelor optice se numără printre tehnologiile descoperite prin cercetările realizate asupra resturilor navelor extraterestre prăbuşite. Doctorul Wolf a mai dezvăluit faptul că americanii, folosind tehnologii rezultate din colaborarea cu extratereştrii, au pus la punct avionul spaţial Aurora SR-33A, testat la baza militară din Aria 51.

Acest avion funcţionează cu metan lichid şi are la bord un dispozitiv antigravitaţie, o armă ce utilizează pulsiunea electromagnetică (ce poate distruge chiar şi radarele) şi are capacitatea de a ajunge chiar şi pe Lună. Wolf a afirmat că preşedintele SUA nu are prea multe cunoştinţe despre Area 51. Michael Wolf mai relatează că extratereştrii traversează galaxia prin „manipularea” continuumului spaţiu-timp, atrăgând destinaţia către ei.

Timpul este astfel redus la zero, iar acceleraţia este mărită la infinit. Unele OZN-uri se comportă ca nişte organisme vii, care se pot diviza şi apoi reface şi care răspund şi la ordinele mentale date de conducătorul lor. El a mai adăugat că nu se doreşte dezvăluirea secretelor energiei libere (free energy) pentru că, dacă s-ar realiza aceasta, companiile multinaţionale care conduc de fapt lumea ar fi desfiinţate, pierzându-şi puterea economică.

O altă persoană care a făcut dezvăluiri cu privire la locaţia ultrasecretă S4 a Zonei 51 (la nord de Las Vegas, Nevada) – şi care au fost destul de intens mediatizate – este doctorul în microbiologie, Dan Burisch. lată ce putem citi într-un titlu extras dintr-un comunicat de presă din 22 aprilie 2004, difuzat în SUA: „Doctorul în microbiologie Dan Burisch, care a fost ţinut prizonier în faimoasa Zonă 51, care a vorbit public despre anumite operaţiuni secrete şi care şi-a exprimat chiar dorinţa de a depune o mărturie publică, este pe cale să obţină imunitatea şi să apară în faţa Congresului, după cum a cerut”.

Dr. Burisch poate, de asemenea, să depună mărturie că a văzut anumite porţi stelare secrete în funcţiune prin intermediul cărora se poate călători în timp (atât în trecut cât şi în viitor). El afirmă că în special această elită francmasonică ce conduce la ora actuală întreaga lume nu doreşte ca faptele să fie dezvăluite deoarece, în viziunea lor, dacă tehnologiile avantajoase pe care ei le păstrează secrete şi le folosesc numai în rău ar ajunge la îndemâna tuturor, ei şi-ar pierde în scurt timp după aceea puterea.

„Elita” stăpâneşte deja energia magnetică şi alte forme de energie gratuită, însă totul este ţinut secret. Ei deţin date ştiinţifice care ar aduce în scurt timp fericirea pe întregul Pământ dar nu doresc să le împărtăşească. Energia este unul dintre mijloacele prin care oamenii pot fi stăpâniţi şi controlaţi foarte uşor.

Proiectele Negre din cadrul USAP

Un USAP (Unacknowledged Special Access Programs) se traduce printr-o Operatiune Ultrasecreta Complet Inchisa Recunoasterii Oficiale. Printre proiectele cele mai avansate din punct de vedere tehnologic, care au fost sau sunt încă derulate şi care au ajuns cunoscute publicului prin anumite dezvăluiri, putem enumera:

Proiectul PLATO – este proiectul responsabil cu relațiile diplomatice cu extratereştrii. Acest proiect a asigurat un tratat formal (ilegal în conformitate cu Constituția SUA) cu extratereştrii. Termenii acordului sunt reprezentaţi de următoarele lucruri: extratereștrii oferă guvernului SUA tehnologia avansată extraterestră şi se obligă să nu intervină în politică. În schimb, Guvernul american e de acord să păstreze prezența lor pe Pământ drept secret, să nu intervină în niciun fel în acțiunile lor și să le permită acestora să răpească oamenii și animalele. Extratereștrii au fost de acord să furnizeze periodic o listă cu cei răpiţi, pentru ca guvernul să cunoască acest lucru.

Proiectul SIGMA – este proiectul care a stabilit pentru prima oară comunicaţiile cu extratereștrii și este în continuare responsabil pentru aceste comunicații.

Proiectul AQUARIUS – este proiectul care stabileşte istoria prezenței extratereştrilor pe Pământ și spune adevărul despre istoria omenirii începând cu homo sapiens.

Proiectul GARNET – este proiectul responsabil pentru controlul tuturor informațiile și documentelor cu privire la subiectul extratereştrilor.

Proiectul PLUTO – este un proiect responsabil pentru evaluarea tuturor informațiilor cu privire la OZN-uri şi la tehnologia spațială.

Proiectul POUNCE – a fost creat pentru a recupera toate aparatele doborâte sau prăbuşite ale extratereştrilor. Acest proiect a oferit “basme” și operațiuni de acoperire, pentru a masca adevărul, ori de câte ori a fost necesar. Proiectul a fost un succes şi este derulat şi în ziua de astăzi.

Proiectul REDLIGHT – a fost creat pentru a se testa navele recuperate ale extratereştrilor. Acest proiect a fost amânat, întrucât după fiecare încercare, nava era distrusă şi piloţii decedaţi. Acest proiect a fost realizat în “Zona 51″ din Nevada.

– Experimentul Philodelphia (iniţial dezvoltat pentru obţinerea invizibilităţii optice şi pe radar a navelor US Navy, pe principiul descoperit de către Tesla de creare a unui puternic câmp electromagnetic care să distorsioneze cuantumul spaţio-temporal terestru);

– Proiectul Montouk/Phoenix I, II şi III (cu ajutorul tehnologiei electronice, în Montauk, Long Island, SUA, se perfecţionează călătoria în timp);

– Proiectul Pegasus (experimente de teleportare a obiectelor şi a fiinţelor umane în spaţiu şi timp, pe baza cărora s-au construit bazele secrete de pe Lună şi Marte);

– Proiectul Looking Glass (dezvoltarea tehnologiei capabile să „privească” în viitor la mai multe „scenarii” virtual posibile);

– Proiectul Aquarius;

– Proiectul Aurora;

– Proiectul Solar Warden (programul flotei navelor spaţiale interstelare ale guvernului „ascuns”);
Experimentul Philadelphia a fost demarat de Marina

Americană în anul 1931 în scopul obţinerii invizibilităţii navelor maritime faţă de radare. Acest proiect a fost condus iniţial, din martie 1932 până în 1943, de către genialul Nikola Tesla, care însă nu a dorit să mai continue datorită comportamentului lipsit de scrupule al conducerii militare.

La coordonarea proiectului a venit atunci dr. John von Neumann, cel care ulterior avea să devină părintele calculatorului electronic modern. Au fost realizate mai multe cercetări şi teste pe o navă de război, numită Eldrige. Apoi, în cadrul testului principal, din 12 august 1943, nava Eldrige a devenit invizibilă pentru radar, iar după cca. 1 minut s-a produs o străfulgerare şi nava a dispărut din port, după care a apărut la 400 mile distanţă, pentru 15 minute, în docul Norfolk, după care a dispărut şi de acolo, rămânând în hiperspaţiu.

După aproape patru ore ea a reapărut în portul Philadelphia, însă cei care au văzut-o au înţeles imediat ca se produsese un dezastru. Unii dintre membrii echipajului au apărut cu părţi ale corpului amestecate cu oţelul pereţilor şi al punţilor, alţii apăreau şi dispăreau intermitent, iar
alţii păreau să ardă, fără însă a se combustiona.

În timpul dispariţiei navei, doi dintre oamenii de ştiinţă îmbarcaţi (fraţii Duncan şi Edward Cameron), care erau fizicieni însărcinaţi cu pornirea şi oprirea generatoarelor au sărit peste bord. Dar, surpriză: nu au căzut în apa portului Philadelphia ci pe iarba bazei militare Montauk din Long Islands.

Apariţia lor era aşteptată de către poliţia militară, au fost introduşi într-un complex subteran unde i-a întâmpinat nimeni altul decât dr. Von Newman, care era cu 40 de ani mai în vârstă, şi i-a anunţat că se află în anul 1983. Von Newman le-a explicat celor doi că fuseseră absorbiţi în hiperspaţiu prin intermediul câmpurilor create de echipamentele generate de o maşină a timpului aflată

în baza Montauk şi care a interferat cu câmpurile generate de experimentul din Philadelphia. Ceea ce se petrecuse era că aceste două experimente asupra timpului s-au cuplat unul cu cealâlalt şi au creat o gaură în hiperspaţiu care a aspirat nava Eldrige. Von Newman le-a spus că s-a creat o bulă în hiperspaţiu care creşte într-un mod foarte periculos şi de aceea este stringent necesar să fie trimişi înapoi în timp pe nava Eldrige şi să distrugă generatoarele, ceea ce fraţii Cameron au şi făcut,

însă, după îndeplinirea acestei sarcini, Duncan a sărit din nou peste bord ajungând în anul 1983. Prin tehnologia realizată în cadrul Proiectului Montauk se creează veritabile scurtături între oricare două puncte din spaţiu-timp prin aşa-numita metodă a „găurii albe şi a găurii negre”.

În cartea sa „Experimentul Philadelphia şi alte conspiraţii OZN”, precum şi în mai multe interviuri pe care le-a acordat, unul dintre oamenii de ştiinţă care au participat la acest experiment, dr. Alfred Bielek, aduce o serie de detalii uimitoare despre aceste evenimente. El relatează că în anul 1931, Nikola Tesla i-a oferit posibilitatea preşedintelui de atunci al SUA, Theodore Roosevelt, să comunice cu două grupări extraterestre prin intermediul unei aparaturi speciale proiectate chiar de către Tesla.

Primul grup cu care Roosevelt a luat legătura au fost Pleiadienii, care şi-au oferit ajutorul, dar numai în condiţiile în care oamenii ar fi renuţat la proiectele războinice. Al doilea grup a fost cel intitulat „Kumorash Kun”, sau prescurtat „grupul K”, care spre deosebire de primul grup, s-a oferit să furnizeze guvernului SUA un ajutor ce includea şi anumite proiecte militare.

Roosevelt s-a hotărât atunci să colaboreze cu cel de-al doilea grup. 5e pare că ulterior, în urma acestei colaborări, s-a ajuns în cele din urmă să fie influenţate anumite decizii şi proiecte guvernamentale. Printr-o astfel de influenţă a fost luată decizia ca pe data de 12 august 1943 să fie realizat proiectul strict secret ce avea să rămână cunoscut ca „Experimentul Philadelphia”.

Implicaţiile proiectului erau cu mult mai mari decât simpla obţinere a invizibilităţii, totul fiind de fapt dirijat din umbră de către extratereştrii din „grupul K”. Dezvăluirile lui Al Bielek arată că de fapt Proiectul Philadelphia a fost menit din start, prin influenţa exercitată de către aceşti extratereştri, să fie conexat prin anumite legături spaţio-temporale cu o secvenţă desfăşurată în viitorul de atunci, al datei de 12 august 1983, mai exact cu anumite operaţiuni ce se desfăşurau în cadrul aşa-numitului „Proiect Phoenix”.

Al Bielek afirmă că există mai multe mărturii foarte concludente care susţin faptul că acest proiect, Phoenix, a fost operaţional între anii 1975 şi 1983 şi el a reprezentat un fel de etapă superioară a Proiectului Philadelphia având drept scop dezvoltarea tehnologiei necesare călătoriilor în timp. Tehnologia folosită s-a bazat pe efectul pe care dr. Carl Sagan îl numea „găuri de vierme în hiperspaţiu”, iar proiectul realizării călătoriilor în timp a fost încununat de succes.

Mai multe persoane au fost trimise atât în viitor cât şi în trecut şi au fost realizate chiar şi înregistrări video. Însuşi Al Bielek relatează faptul că într-o astfel de experienţă a reuşit să aducă o revistă Life din anul 1983 în anul 1943. Călătorii în timp erau aduşi de multe ori înapoi chiar cu o milisecundă înainte de momentul plecării, iar memoria le era de obicei ştearsă.

Informaţii detaliate despre aceste aspecte puteţi citi în cărţile seriei „Proiectul Montauk”, scrise de Preston Nichols şi Peter Moon. Ulterior a fost înţeles faptul că motivul pentru care aceşti „K” au avut interesul să facă această conexiune între Proiectul Philadelphia şi Proiectul Phoenix a fost acela de a crea o „fisură” în continuumul spaţiu-timp, cu o durată de 40 de ani, pentru a permite intrarea în zona Pământului a unor nave spaţiale ce veneau dintr-o altă dimensiune şi care aparţineau extratereştrilor din rasa „micii cenuşii”.

Datele de 12 august din 1943 şi 1983 nu au fost alese întâmplător, ci pentru că ele corespundeau cu anumite condiţii energetice cu totul particulare ale bioritmului Pământului, fără de care întreaga operaţiune nu putea fi realizată. „Micii cenuşii” au reuşit astfel să se infiltreze în număr mare în zona planetei noastre şi – aşa cum menţionam anterior-câteva dintre navele lor este foarte probabil că au fost doborâte de armata americană, situaţie ce are legătură cu celebrele prăbuşiri ale unor OZN, raportate între anii 1947 -1948. Al Bielek relatează că în anul 1953, următorul preşedinte al SUA, Dwight

Eisenhower, chiar a avut o întâlnire guvernamentală strict secretă cu „micii cenuşii”, întâlnire la care a fost stabilit un acord comun de non-interferenţă şi în care s-a stabilt că extratereştrii vor oferi SUA tehnologie foarte avansată şi în schimb li se va permite să realizeze câteva experimente genetice pe animale şi chiar pe oameni, precum şi accesul în 75 de baze subterane care urmau să fie construite în colaborare umano-extraterestră.

Construcţiile bazelor situate la mare adâncime (DUB – Deep Underground Bases) au început în anul 1959 şi foarte mulţi cenuşii s-au adăpostit acolo. Acordul de non-interferenţă nu a ţinut însă mult timp pentru că în câţiva ani a devenit evident faptul că extratereştrii au început să nu îl mai respecte.

Proiectul Pegasus a continuat descoperirile legate de aparatul numit „cronovizor”, ce a fost inventat în anii ’50 ai secolului trecut de către o echipă de 12 oameni de ştiinţă reunită în jurul unui călugăr italian, Pellegrino Ernetti, care era totodată un savant genial, specialist în fizică cuantică.

Din această echipă au mai făcut parte Enrico Fermi (laureat al Premiului Nobel), precum şi Wernher von Braun (părintele programului spaţial
al SUA). Cronovizorul, pe care Vaticanul a urmărit să îl menţină în cel mai mare secret, este un dispozitiv care captează prin rezonanţă frecvenţele armonice superioare remanente ale oricărui eveniment care a avut loc în trecut.

Aceste armonice nu dispar complet niciodată, ci rămân într-o dimensiune superioară a realităţii (cunoscută ca „akasha tattva” în ştiinţa ezoterică orientală), ca un fel de „ecou”. Aceste frecvenţe sunt convertite printr-o aparatură specială putându-se astfel reconstitui imaginile şi sunetele oricărui eveniment care a avut loc chiar şi cu sute sau mii de ani în urmă.

Cercetările legate de cronovizor au fost continuate de oamenii de ştiinţă de la DARPA (Deferise Advanced Research Projects Agency), care au adăugat noi descoperiri ce au derivat în primul rând din tehnologia extraterestră obţinută prin inginerie inversă. A fost astfel obţinută o tehnologie capabilă să creeze vortexuri (tuneluri) în continuumul spaţiu-timp, prin care sunt posibile nu doar vizualizarea unor evenimente din trecut, ci şi din viitor şi chiar teleportarea fizică în acele coordonate.

Această tehnologie a fost dezvoltată printre altele şi ca o eventuală posibilitate de salvare a „elitelor” în cazul unei catastrofe care ar putea afecta planeta noastră. În acest scop au fost pregătite deja – ca alternativă – baze secrete pe planeta Marte, aşa cum am menţionat anterior.

Unul dintre cei care au făcut dezvăluiri importante despre acest proiect în cadrul mai multor emisiuni televizate din Statele Unite, Canada şi Mexic este avocatul american Andrew D. Basiago, care a fost implicat în Proiectul Pegasus între anii 1968 -1972.

Proiectul Looking Glass. Conform informaţiilor paralele şi convergente prezentate de dr. Dan Burisch, Bob Lazar şi David Wilcock, acest proiect (PLG) se desfăşoară în baza subterană uriaşă (ce are mai multe niveluri) cunoscută ca „Aria S 4″, situată la 12 mile în sudul bazei „Aria 51″.

Scopul acestui proiect este pe de o parte acela de a observa chiar şi cele mai fine distorsiuni temporale (chiar şi de ordinul milisecundelor) din trecut, iar pe de altă parte acela de a perfecţiona o tehnologie capabilă să „privească” în viitor la mai multe „scenarii” virtual posibile pentru a putea fi aleasă în momentul prezent linia temporală cea mai favorabilă pentru versiunea pe care cei aflaţi la putere o doresc.

Dispozitivul folosit în acest scop se bazează pe crearea unor câmpuri energetice foarte intense prin intermediul rotaţiei unor inele metalice foarte mari, precum şi pe radiaţia generată de un element care în tabelul periodic al lui Mendeleev are numărul 115, dar care nu se găseşte în mod natural pe Pământ.

Acest element este de provenienţă extraterestră, poate produce antimaterie şi este folosit şi la sistemele de propulsie ale navelor extraterestre. Proiectul Looking Glass urmăreşte de asemenea să studieze efectul pe care îl produce crearea artificială a unei unde gravitaţionale asupra timpului.

Proiectul Aquarius studiază orice aspect legat de Entităţile Biologice Extraterestre şi de interacţiunea acestora cu oamenii. Proiectul Aquarius a compilat de asemenea, foarte amănunţit, toate înregistrările despre istoria omenirii şi vizitele extraterestre începând cu tăbliţele sumeriene, inscripţiile egiptene şi toate celelalte texte antice, până la informaţiile obţinute în timpurile moderne.

Programul Aurora este cel mai secretizat program aerospaţial existent. El creează şi dezvoltă nave cu o capacitate de zbor la niveluri ultraperformante, cu mult peste ceea ce se foloseşte în tehnologia convenţională.

Cel mai avansat şi mai exotic vehicul creat în cadrul Programului Aurora este cel numit „TR-3B”, care are numele de cod ASTRA. La construcţia acestui vehicul a fost folosită într-o foarte mare măsură tehnologie obţinută prin inginerie inversă (recuperată de la navele spaţiale extraterestre prăbuşite), lată câteva dintre caracteristicile acestei nave: are o formă triunghiulară, se poate deplasa atât orizontal cât şi direct vertical, în atmosfera

Pământului (cam până la 120 km altitudine) atinge o viteză de 9 Mach (de 9 ori viteza sunetului, aprox. 10.000 km/oră), iar în afara atmosferei Pământului poate atinge şi viteze mult mai mari. În plus, TR-3B îşi poate schimba reflectivitatea, absorbţia radar şi culoarea, poate deveni invizibil (folosind tehnologia STEALTH) şi are o autonomie de zbor pentru o perioadă nedeterminată.

Acest avion funcţionează cu metan lichid şi are la bord un dispozitiv antigravitaţie, o armă ce utilizează pulsiunea electromagnetică (ce poate distruge chiar şi radarele) şi are capacitatea de a ajunge chiar şi pe Lună. Există mii de apariţii ale acestui tip de vehicul care au fost raportate, fotografiate şi filmate pe tot cuprinsul lumii însă, bineînţeles, oficialităţile neagă faptul că ar cunoaşte ceva despre un asemenea vehicul.

Flota stelară Solar Warden. Pe 13 aprilie 2009, Arhiva Naţională de Administrare a SUA a pus la dispoziţia publicului, conform Freedom of Information Act, aproape 250.000 de pagini de documente din timpul administraţiei Reagan, inclusiv din jurnalul său personal. În finalul acestuia, preşedintele scria, la data de 11 iunie 1985, despre existenţa unui program spaţial clasificat, care poate transporta şi găzdui sute de astronauţi. Jurnalul său evidenţiază faptul că a primit mai multe sesiuni de informare cu privire la acest subiect.

Indicii importante pot rezulta din registrele lansate ale lui Reagan despre Flota Comandamentului Strategic. Aceste dezvăluiri sunt susţinute şi de informaţiile care au apărut în presă despre hacker-ul scoţian Gary McKinnon, care a reuşit să spargă de pe laptopul său baza de date a NASA şi a Pentagonului, găsind o serie de informaţii copleşitoare despre colaborarea guvernului american cu extratereştrii şi despre tehnologia extrem de avansată care este ascunsă faţă de public.

McKinnon a declarat în faţa judecătorilor şi a presei că a găsit dovezi ale tehnologiilor de origine extraterestră, a existenţei energiei capabile să stopeze procesul de încălzire globală, ale dispozitivelor antigravitaţionale şi, peste toate, a existenţei unei adevărate flote stelare, capabile să străbată distanţe uriaşe prin spaţiul cosmic.

Aceste realizări tehnologice nu sunt nici măcar bănuite de către marea masă a populaţiei. În cartea sa, „Adevărul ascuns – Informaţii interzise”, Steven Greer spunea că „tehnologia neagră” preluată din surse extraterestre de către „elita” Noii Ordini Mondiale este cu aproximativ 10.000 de ani înaintea tehnologiei utilizate în civilizaţia noastră „la vedere”.

Dr. Greer afirmă că guvernul din umbră al Noii Ordini Mondiale are la dispoziţie peste 30 de dispozitive ultra-performante capabile să opereze cu aşa-numita „free energy” (energie liberă), majoritatea acestor dispozitive aflându-se în bazele subterane de mare adâncime (DUMBs).

Conducătorii din umbră au tehnologia capabilă să scoată cu uşurinţă lumea din întunericul ignoranţei, dar au ales să nu o facă. Cunoscând aceste lucruri ajungem să recunoaştem că senatorul american Brian Larry avea foarte multă dreptate atunci când spunea cu umorul său caracteristic: „Adevărul vă va face liberi. Dar mai întâi o să vă enerveze.”

SURSE

1. http://www.bibliotecapleyades.net/sociopolitica/sociopol_usap.htm

2. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7414

3. Radu Cinamar in cartea sa “Viitor cu cap de mort”, vol. 1 (editura Daksha)

4. Radu Cinamar in cartea sa “Misterul din Egipt – primul tunel” vol. 3 (editura Daksha)

5. Marvin White – “Istoria secreta a omenirii”.

Citiți și...

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro