Prin Liberul Schimb de Marfuri spre Dominatie Mondiala

by După semnarea acordului convenţiei “liberului schimb” a zonei nord-americane NAFTA, care cuprinde un teritoriu economic imens, între SUA, Mexic şi Canada, în decembrie 1993 117 state au încheiat un acord GATT, care a creat o zonă mondială de comerţ liber, fără vamă şi subvenţie. După câţiva ani va adera […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

După semnarea acordului convenţiei “liberului schimb” a zonei nord-americane NAFTA, care cuprinde un teritoriu economic imens, între SUA, Mexic şi Canada, în decembrie 1993 117 state au încheiat un acord GATT, care a creat o zonă mondială de comerţ liber, fără vamă şi subvenţie. După câţiva ani va adera şi Africa.

Se spune că liberul schimb favorizează bunăstarea popoarelor, în realitate este exact invers. Aceasta înseamnă constrângere, deoarece prin desfiinţarea vămilor şi a subvenţiilor, obligă statele să lase economia lor pradă celui mai puternic din punct de vedere financiar, adică celui mai puternic concurent străin.

TRUTH-TALK-NEWS-cover-BEST-

Expresia “liber schimb” este de fapt un paravan ideologic sub care se ascunde lupta celui mai tare contra celui mai slab. Liberul schimb se poate asemăna cu o măsură luată de un stat, de a se dezarma dintr-o lovitură şi de a distruge armamentul. Imediat va începe o cursă de întrecere între alte state, spre a cuceri statul dezarmat.

“Liberul schimb” nu este altceva decât o metodă de a cuceri un stat fără război. Liberul schimb nelimitat, aşa cum este el astăzi propagat, este la fel ca dobânda: instrumentul celei mai riguroase exploatări şi distrugeri de către financiarii internaţionalişti.

Convenţia NAFTA, Convenţia zonei Pacificului din ASIA APEC, Convenţia GATT, precum şi asocierea la Uniunea Europeană a statelor EFTA, constituie împreună ultima etapă care duce la un “Stat mondial multinaţional unitar”.
Această dominare cu forţa, nu se va deosebi prea mult de economia planificată comunistă, instaurată de Iluminaţii internaţionalişti. Ambele sisteme au fost dirijate de capitaliştii monopolişti internaţionali.

Energia este tot o armă în mâna bancherilor internaţionali. În 1974, ţările din OPEC (ţările arabe producătoare de petrol) au ridicat preţul petrolului. În culise, bancherii au încheiat un contract cu ţările arabe din OPEC. Principiul a fost foarte simplu. Arabii şi concernele Arco, Shell, Mobil, Exxon, în legătură cu Banca Chase Manhattan (Rockefeller), au încasat profituri considerabile.

Contractele cu ţările arabe au fost efectuate prin Banca Chase Manhattan. Banii rezultaţi au fost daţi împrumut ţărilor din America Latină, pe dobânzi grase. Mexic, Brazilia şi Argentina neputând să plătească datoriile din economia curentă, au permis o influenţă tot mai mare în interiorul ţărilor lor, atât în plan politic, cât şi economic.

Mediile au propagat imaginea negativă a arabilor, nesuflând o vorbă despre adevăraţii vinovaţi de criza din 1974, când în scurt timp, preţul petrolului avea să crească cu 400%. Interesant este de analizat situaţia din Argentina. Aici, în aproape patru decenii, s-a încheiat un proces după modelul Iluminaţilor internaţionalişti. Ei au adus Argentina la numitorul dorit de ei.

În timpul erei Peron, întâi ca vicepreşedinte din 1942, iar apoi ca preşedinte, situaţia era stabilă, moneda naţională bine cotată. Deşi mediile de pe atunci pregăteau înlăturarea lui sub motivul “dictaturii” (mai întâi este necesară o campanie de mai mulţi ani în sens negativ), totuşi în această dictatură s-a efectuat o migraţie a evreilor din Europa, care au beneficiat acolo de o viaţă comodă şi prosperă în afaceri.

Peron a dus însă o politică de tip naţional şi social. La răsturnarea lui s-a produs haosul, toţi cetăţenii şi-au pierdut economiile, iar ţara cu toate bogăţiile ei a ajuns la sapă de lemn: datorii, devalorizarea monedei, lipsa totală de bani în vistieria statului, astfel încât pensionarii nu primeau pensie aproape câte o jumătate de an.

În sfârşit, preşedintele Menem a promulgat o lege în martie 1994, prin care a scos la vânzare bogăţiile subsolului. Finanţa internaţională a pus mâna pe minele de cupru, argint, aur, zinc şi plumb, de asemenea, pe petrol, wolfram şi mangan. În prezent, mediile răspândesc ştiri pozitive şi aprecieri laudative la adresa guvernului. Este interesant a se studia toate etapele prin care trece o ţară, până este în totala posesie a Iluminaţilor.

În 1979, revoluţia din Iran l-a alungat pe Şah, care a fost adus pe tron cu ajutorul CIA în 1953. Este cunoscut faptul că majoritatea personalului ambasadelor americane este în organizaţia CIA, de aceea, drept răzbunare, rebelii iranieni i-au luat ostatici pe diplomaţii ambasadei americane.
Drept răspuns, CIA a dat semnalul lui Saddam Husein să intre pe teritoriul iranian, pe motiv că la acea dată era momentul cel mai prielnic.

Invazia lui Hussein a decurs cu succes, iar rebelii au transmis preşedintelui Carter că vor elibera pe ostatici, în schimbul unor livrări de arme. Deoarece armele existente în Iran erau de provenienţă americană, era oricum nevoie de piese de schimb din SUA. Carter nu a acceptat această tranzacţie şi a iniţiat o expediţie secretă pentru eliberarea americanilor.
Toate acestea s-au întâmplat cu puţin înaintea alegerii unui nou preşedinte în America. Deoarece s-a plănuit alegerea lui Reagan şi nu realegerea lui Carter, CIA a sabotat acţiunea de eliberare a ostaticilor, numită “Desert One” pentru a-l compromite pe Carter. În acelaşi timp, William Casey, fost director CIA, a luat contact cu Ayatollahul Khomeini. Casey era directorul băncii Export-Import şi Khomeini a găsit ca foarte nimerită această luare de contact.

În octombrie 1980 a avut loc o întâlnire între Bush şi emisari ai organizaţiei iraniene extremiste Hesbollah, în hotelul Rafael din Paris. S-a perfectat o înţelegere între aceştia şi anume: americanii să livreze armament prin Israel, iar ostaticii să fie eliberaţi imediat după alegerea lui Reagan ca preşedinte. Livrarea armamentului urma să înceapă trei luni după această dată, adică în martie 1981. Totul a decurs perfect.

Pe 24 iulie 1981 s-a semnat un acord de livrare de armament între negustorul evreu Yacov Nimrodi şi Iran, în valoare de 135 milioane dolari, pentru 50 de rachete “Missiles”, 50 “Mobile” şi 68 “Hawk Anti Missiles”, 360 tone piese de tancuri în valoare de 27 milioane dolari, transmise pe calea aerului din Israel în Iran.

Războiul între Irak şi Iran s-a terminat şi a avut ca singur scop îmbogăţirea negustorilor internaţionali de armament. La începutul anului 1980, SUA a furnizat Irakului date false, prezicându-i o victorie sigură şi imediată asupra Iranului.

În anul 1989, Saddam a invitat la Bagdad o delegaţie compusă din preşedintele băncii “Trust Mobil” şi Alan Stoga, de la biroul lui Saddam, ca să privatizeze măcar o parte din exploatarea petrolului. După negocieri, Saddam a refuzat. La sfârşitul lui 1989, Bush a promis lui Saddam un credit de 2,3 miliarde de dolari, pe care însă Banca Nazionale del Lavoro l-a blocat. Saddam a înţeles că este exclus de a mai primi credite de la bănci din Vest.

Acum intră în arenă Al-Sabah, şeicul Kuweitului. În timpul războiului de opt ani, acesta a finanţat Irakul după indicaţia Washington-ului. În 1990 Kuweitul a început să livreze petrol sub preţul fixat de OPEC şi să exploreze petrol pe teritoriul Irakului. Prin ambasadoarea lor din Bagdad, americanii au transmis lui Saddam că nu se vor amesteca în conflictul dintre Irak şi Kuweit.

La întâlnirea Iluminaţilor la Conferinţa Bilderberg din 6-9 iunie 1990, au fost puse la punct operaţiunile ce au urmat. Trupele irakiene au invadat Kuweitul, familia domnitoare kuweitiană a fost informată dinainte de CIA, părăsind la timp Kuweitul cu automobilele Rolls Royce, luându-şi bijuteriile.

A urmat un scenariu bine pregătit: la 11 septembrie 1990 Bush a anunţat “Noua Ordine Mondială” şi a urmat intervenţia din Golful Persic. William Cooper a ştiut şi a comunicat cu un an înainte data exactă a intervenţiei trupelor americane. Războiul din Golf a adus iniţiatorilor americani un profit de o sută de miliarde de dolari.

SURSE

  1. Jan Van Helsing – “Organizatii secrete”.
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro