Potopul lui Noe a avut loc pe teritoriul României acum 7.500 de ani, iar Marea Neagră este o rămășiță a Potopului

by Potopul lui Noe este o poveste din Vechiul Testament ce il are in prim-plan pe Noe, fiul lui Lameh, care a fost anuntat de catre Dumnezeu sa-si construiasca o arca pe care sa ia, parte barbateasca si parte femeiasca din toate animalele Pamantului. Desigur, daca luam ad literam acele […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Potopul lui Noe este o poveste din Vechiul Testament ce il are in prim-plan pe Noe, fiul lui Lameh, care a fost anuntat de catre Dumnezeu sa-si construiasca o arca pe care sa ia, parte barbateasca si parte femeiasca din toate animalele Pamantului. Desigur, daca luam ad literam acele informatii din Vechiul Testament inseamna sa cadem in derizoriu. Numai daca luam dimensiunile acelei arce, aceasta ar fi trebuit sa fie asemanatoare sau chiar mai mare, dupa unii, decat Titanicul, ceea ce e absurd.

 

E absurd nu pentru faptul ca omul n-ar putea face asa ceva, caci doar a realizat piramidele, dar ca un simplu om, asa cum spune legenda biblica, sa poata construi asa ceva, este fara indoiala o exagerare, asta daca luam si interpretam versetele biblice ad literam.

In realitate, versetele biblice, Biblia si alte carti religioase ale celor trei mari religii si nu numai, nu se interpreteaza adliteram, ele avand o valoare simbolica si metaforica, caci cei ce le-au compus, levitii in cazul nostru, au insirat o serie de elemente astro-numerologice si cabalistice, pe care numai initiatii sa le inteleaga, ele fiind scrise codat. Cei neinitiati iau textele adliteram si mai si cred in ele, acordandu-le o valoare reala, chiar daca sfideaza logica elementara.

Potopul lui Noe, a fost unul global sau local ?

In diverse locuri de pe Planeta, toate populatiile au in legendele lor diverse informatii despre un urias potop care s-a abatut asupra Pamantului. Intrebarea care se pune este: se refera doar la acest potop sau au mai fost si altele in trecutul indepartat al omenirii ?

Intr-un articol publicat in Jurnalul National, se vorbeste despre o descoperire stiintifica de proportii, Potopul lui Noe a avut loc in Marea Neagra:

“Un articol publicat în Washington Post dezvăluie cercetarea exloratorului Robert Ballard (cel care a descoperit şi Titanicul) care a condus o echipă de cercetători, în Marea Neagră, pentru a căuta dovezi referitoare la Potopul lui Noe.

La aproximativ 170 de metri adâncime, celebrul explorator Robert Ballar a găsit dovezi ale unui potop catastrofal petrecut cu 7.500 de ani în urma, acesta fiind, posibil,”Potopul lui Noe”.

Exploratorul împreună cu echipa sa au capturat câteva imagini şi au cules mostre de sedimente de pe fundul Mării Negre, care păstrau o istorie plină de surprize. Zonele care au fost inundate, aparţineau unui ţinut uscat, inundat brusc de apă sărată. Astfel, exploratorul plasează catastrofa ca fiind petrecută acum 7.500 de ani (asta însemnând în anul 5.500 Î.Hr) iar facerea lumii a avut loc în anul 5.508 Î.Hr.

Potrivit geologilor de la Universitatea din Columbia, alţi doi cercetători, Wiliam Ryan şi Pitman Walter, au găsit de asemenea probe: ”Marea Mediterană s-a format prin topirea gheţarilor. Nivelul acesteia a crescut atât de mult încât s-a revarsat în Marea Neagră, formând un baraj între cele două, actualul Bosfor, strâmtoarea care desparte cele două mări.

Un potop apocaliptic a urmat, inundând barajul şi scufundând kilometri pătraţi de uscat”, povestesc cei doi care, sunt de parere că, ”toţi profesorii privesc povestea lui Noe ca fiind o legendă, însă noi am găsit dovezi cum că în Marea Neagră a avut loc un potop uriaş”.

Deasemenea, o teorie arată că apariţia speciilor acvatice mediteraneene Spondilus Gaederopus şi Sparus Aurata pe litoralul românesc, nu poate fi explicat decât prin faptul acestui eveniment, al revarsării Mediteranei.

Un alt cercetător, Liviu Giosan de la ”Woods Hole Oceanographic Institution” din SUA, contestă că acest eveniment a avut loc, după ce a făcut, deasemenea, cercetări în Delta Dunării.

Revarsarea Mediteranei în Marea Neagra a lasat mărturii în texte vechi, anterioare Bibliei, lângă populaţii care au trăit nu foarte departe de locul catastrofei. Mesopotamienii au o poveste foarte asemanatoare cu cea a lui Noe din Vechiu Testament.”[1]

In Vechiul Testament din Biblie nu se poate intelege motivul real al crearii potopului de catre “Dumnezeu”, deoarece Cartea lui Enoh, a fost scoasa din Vechiul Testament in mod deliberand, lasand doar cateva versete in care se vorbeste despre “Ingerii Cazuti” (reptilienii Anunnaki) care s-au combinat cu femeile umane (pe care tot ei le-au creat), nascandu-se apoi uriasi (ca si ei), iar atunci Dumnezeu (Marele Zeu Anu din legenda Sumeriana) s-a suparat si i-a pedepsit pe acestia, urmand sa distruga progeniturile printr-un potop.

Pentru a intelege aceste aspecte elementare, trebuie analizata cu mare atentie, atat Cartea lui Enoh, cat si celebra lucrare Kebra Nagast a Etiopienilor care vorbeste despre marimea enorma a copiilor rezultati din combinarea femeilor cu zeii. Aceste aspecte au legatura cu istoria secreta a sumerului, a zeilor reptilieni, dar si a descendentilor “dragon” din cadrul Iluminatilor de astazi, care au devenit regi, regine, imparati si imparatese, acestia fiind progeniturile acelor zei.

Publicatia Efemeride.ro prezinta alte aspecte importante ale Potopului lui Noe:

Patru epave bine conservate !

Arheologul Friederik Hiebert, profesor la Universitatea din Pennsylvania, este pasionat de Marea Neagră. În 1994, el a cutreierat nordul Turciei într-un jeep, căutând dovezi despre existenţa unor străvechi civilizaţii în zonă. A aflat de la localnici că în mare s-ar afla ruine vechi de secole. Profesorul Hiebert, astăzi în vârstă de 42 de ani, a revenit cu noi forţe. Robert Ballard, descoperitorul epavei Titanicului, i-a sugerat să-şi concentreze atenţia pe axa nord-sud unde, în largul mării, la mare adâncime, apele nu conţin oxigen, astfel că orice epavă ar trebui să fie foarte bine păstrată. Estimările s-au dovedit corecte, astfel că exploratorii americani au descoperit până acum patru epave. Cea mai interesantă din punct de vedere ştiinţific pare a fi aşa-numita „Epavă D“, care s-a păstrat atât de bine în apele anoxice ale Mării Negre încât catargul cioplit de mână arată ca nou.

Coliba de pe fundul mării !

Într-un alt loc din aceeaşi zonă, exploratorii au găsit, la o adâncime de circa 100 metri, vestigiile unei aşezări umane, mai veche de 7.500 de ani, datând dinaintea Potopului. Misterioasa formă rectangulară de pe fundul apei este tot ce a mai rămas din coliba unui vânător sau a unui pescar, ridicată pe fostul mal al apei, înaintea revărsării biblice. Structura măsoară circa 4 metri lăţime şi 15 metri lungime. În interior se află nişte buşteni ciopliţi, ramuri de lemn şi unelte din piatră.

Imagini transmise pe Internet !

Ballard şi echipa sa au construit un robot submarin, de numai 2 metri, botezat Hercules. Aparatul a fost trimis să excaveze zona, aşa cum se procedează pe un şantier arheologic de uscat, şi a adus la suprafaţă artefactele îngropate de mii de ani în adâncuri. „Dacă vom avea succes, arheologia se va schimba dramatic. Va trebui sa începem să excavam în largul coastelor, practic, peste tot în lume,“ spunea Hiebert. Expediţia a fost urmărită în direct de academicieni şi experţi din lumea întreagă. Robert Ballard a înfiinţat la Universitatea RhodeIsland „Comandamentul pentru Marea Neagră“, unde inginerii au înregistrat prin satelit imagini de pe navă, pe care le-au transmis pe Internet. rezultatele n-au fost spectaculoase, probabil fiindcă n-au căutat unde trebuia.

Următoarea ţintă: muntele Ararat !

Robert Ballard a iniţiat un alt proiect de căutare a Arcei lui Noe, dar pe muntele Ararat, locul unde mulţi cred că s-ar afla epava navei biblice. Situat în nord-estul Turciei, în apropierea graniţelor cu Iranul şi Armenia, muntele Ararat este menţionat în Geneză ca fiind locul unde a poposit Arca lui Noe atunci când Dumnezeu a pus capăt Potopului. În Coran se afirmă că Arca ar fi ajuns pe vârful Al Judi, presupus a face parte din acest lanţ muntos. În Armenia există o legendă precreştină despre o corabie aflată pe acest munte, care măsoară peste 5.000 de metri.

Corabia e prinsă în gheţuri !

Primul care a efectuat o escaladare atestată documentar a Muntelui Ararat este doctorul german Parrot, în 1829. Arhidiaconul Nurry mărturisea într-un document că a văzut cu ochii săi Arca lui Noe, aflată pe marginea unui lac veşnic îngheţat de pe Muntele Ararat. El zicea că mare parte din corabie e prinsă în gheaţă, doar o mică porţiune fiind vizibilă. Această descriere concordă cu opiniile altor cercetători de mai târziu care cred că Arca a alunecat pe coasta muntelui şi s-a rupt în mai multe bucăţi care au fost prinse în gheaţă.

Ruşii au fotografiat Arca !

În vara anului 1916, un locotenent al aviaţiei imperiale ruse, pe nume Roskovitki, zburând deasupra muntelui Ararat, a descoperit un lac semiîngheţat într-o crevasă, în care se afla o corabie mare, culcată pe o latură. În acelaşi an, 150 oameni au întreprins o ascensiune pe munte. Au descoperit vasul, au pătruns în interiorul său, au făcut fotografii şi au prelevat mostre de lemn şi răşină. Datele despre această extraordinară descoperire s-au pierdut în timpul revoluţiei bolşevice.

Un astronaut interesat de Potop !

În 1949, aviaţia americană a fotografiat un obiect care prezenta contururile unei nave. Aviaţia turcă a fotografiat acel obiect misterios în 1987. În total au fost peste 100 de expediţii pe Muntele Ararat. Printre căutătorii Arcei s-a numărat şi astronautul Jim Irwin, care, după ce a pus piciorul pe Lună, a devenit un creştin împătimit. El a cerut asistenţă tehnică de la CIA pentru a scana obiectele prinse în gheţar. CIA a refuzat să îl ajute, însă există dovezi că agenţia s-a ocupat multă vreme de acest subiect şi deţine imagini cu misteriosul obiect de pe munte.

Şi sateliţii caută urmele lui Noe !

Cercetătorii speră ca sateliţii să poată aduce mai multe dovezi în privinţa controversatei Arce. În 1973, satelitul american Keyhole-9 a fotografiat un obiect straniu, cu o lungime de peste 100 de metri, pe partea nord-vestică a Muntelui Ararat, dar imaginea nu a fost făcută publică. Porcher Taylor a plătit o taxă exorbitantă societăţii Digital Globe din Colorado, pentru a localiza Arca lui Noe cu ajutorul satelitului comercial QuickBird. Până acum s-au obţinut mai multe imagini, neclare, în condiţii de vreme înnorată.

Bulgarii cred că Arca e a lor !

Bulgarii au declanşat o campanie pentru a-şi adjudeca biblica inundaţie, inclusiv arca lui Noe. În vara anului 2001, la câteva zile după încheierea expediţiei lui Ballard, istoricul Bojidar Dimitrov anunţa că un grup de pescari bulgari a descoperit cea mai veche ambarcaţiune din lume, datând din epoca Potopului biblic. Aflată la 120 de metri adâncime, bine conservată, arca este lungă de 4,5 metri şi construită din lemn de ulm. Specialiştii urmează să efectueze analize cu carbon 14 pentru a-i stabili vechimea. Un istoric bulgar a anunţat anul trecut că intenţionează să construiască o replică a faimoasei Arce a lui Noe. Vasul din lemn, care va măsura peste o sută de metri lungime, 30 lăţime şi 10 în înălţime, va fi amplasat lângă staţiunea Slancev Briag de la Marea Neagră. Arca va avea la bord diverse animale exotice şi actori reprezentându-i pe Noe şi familia lui. Nimic din toate astea nu s-a întâmplat.

„Voi face să plouă pe pământ 40 de zile şi 40 de nopţi“ !

„Dumnezeu S-a uitat spre pământ, şi iată că pământul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ. Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: «Sfârşitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul. Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarţi în cămăruţe, şi s-o tencuieşti cu smoală pe dinlăuntru şi pe din afară. Corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime. Să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine. Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie câte două din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască. Căci după şapte zile, voi face să plouă pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi voi şterge astfel de pe faţa pământului toate făpturile pe care le-am făcut»“. (Biblia, Geneza, cap. 17)

Vaticanul ascunde dovezi !

Rezultatele cercetărilor Barbarei Elitt au provocat indignare printre ierarhii superiori ai Vaticanului. Lucrând în arhivele Vaticanului, ea a găsit nişte documente necunoscute până acum, datând din primele secole de creştinism. Potrivit unuia dintre manuscrisele secrete ale lui Ioan Gură de Aur, Noe şi familia sa au supravieţuit nu unui potop universal, ci eliberării în atmosferă a unei cantităţi uriaşe de gaz, care i-a făcut pe oameni să-şi uite trecutul. Numai Noe nu a trebuit să fie supus acestei proceduri, tocmai pentru a putea să le povestească oamenilor despre Dumnezeu. Noe s-a salvat, dar nu a plecat cu o corabie, ci ascunzându-se într-o biserică închisă ermetic.

Potopul a avut loc acum 7.500 de ani !

Oamenii de ştiinţă sunt unanim de acord că Marea Neagră s-a format atunci când creşterea cotelor apelor, la nivel mondial, a determinat revărsarea Mediteranei ci 1,5 kilometri pe oră. Atunci s-au produs inundaţii pe o suprafaţă de 150.000 de kmp de uscat, nivelul apelor crescând cu 155 de metri. Până nu de mult, se credea că acest fenomen a avut loc acum 9.000 de ani şi a evoluat treptat. Aceasta teorie a fost contrazisă în 1997 de geologii marini, Walter Pittman şi William Ryan, care au demonstrat că marea inundaţie a avut loc acum 7150 de ani, la sfârşitul ultimei ere glaciare, şi s-a petrecut brusc, cam în 40 de zile, cum menţionează Biblia. După 25 de ani de cercetări, William Ryan şi Walter Pitman, au reconstituit ceea ce li s-a întâmplat lui Noe şi zecilor de mii de contemporani ai săi de vârstă neolitică, care trăiau pe malul marelui lac cu apă dulce înconjurat de pământuri fertile, pe locul actual al Mării Negre. Ryan şi Pitman au descoperit pe fundul Mării Negre cochilii marine provenite din Mediterană, datând de acum 7.000 de ani.

68 de legende locale !

Etnograful german Richard Andree a arătat că legendele despre cataclisma deluviană sunt prezente la mai toate popoarele. Dintre acestea, 68 sunt considerate autohtone. În Asia circulă 13 povestiri diferite despre potop, în Europa 4, în Africa 5, în Lumea Nouă 37 din care 16 în America de Nord, 7 în America Centrală şi 14 în America de Sud. Durata inundaţiei variază de la legendă la legendă, între 5 zile şi 52 de ani (la azteci).”[2]

Inregistrarile din Sala Proiectiilor din interiorul Masivului Bucegi demonstreaza ca Potopul lui Noe a avut loc in Romania

Imediat dupa ce echipele romano-americane au reusit, cu greu, sa foreze si sa pastrunda ulterior sub platoul Bucegi, in uriasa Sala a Proiectiilor, in timpul descoperirii din Bucegi, din August 2003, acestia au analizat cu mare atentie informatiile stiintifice, dar mai ales istorice ale Planetei, dar si ale teritoriului Romaniei, redate intr-o sinteza exceptionala ce i-a bulversat complet pe cei ce au avut ocazia sa le vizioneze.

“Am adus o altă scară-trepied şi am urcat câteva trepte. Am rămas uluit de modul în care fusese conceput. Era foarte complicat, dând impresia unei reţele de proiectare a plăcilor de computer, iar ceea ce noi numim butoane, acolo erau reprezentate de simboluri geometrice precise, având culori diferite. Am observat triunghiuri, pătrate şi spirale, care erau cele mai multe. La mijlocul tabloului de comandă existau două fante paralele din care ieşeau în afară, pe o înălţime de vreo douăzeci de centimetri, două pârghii metalice pe care noi le-am putea asocia cu două manete. Ambele erau aduse în poziţia inferioară, la baza fantelor şi în mod clar ele puteau culisa spre în sus. Ceea ce mi-a atras în mod deosebit atenţia a fost un pătrat mare, care era plasat în partea dreaptă a tabloului de comandă, spre colţul de jos. în mijlocul acestuia se afla un „buton” roşu, reprezentat de un cerc, cu mult mai mare decât restul semnelor de pe tablou. Am estimat diametrul cercu­lui cam la zece centimetri. El era încadrat de o serie de semne complicate, care păreau că fac parte din aceeaşi scriere necunoscută. Era singura zonă de pe tablou care era însemnată în acest fel.

Cezar, care mă privea de jos, m-a rugat să nu ating absolut nimic de pe tabloul de comandă şi cu atât mai puţin „butonul” roşu, dar mi-a sugerat să-mi trec palma pe deasupra pătratului în care se afla acesta. Am făcut ce m-a rugat şi imediat în faţa mea, la aproximativ doi metri de tablou, a apărut o hologramă imensă care prezenta o imagine a Pământului luată din atmosferă, de la vreo douăzeci şi cinci de kilometri înălţime. Am recunoscut cu emoţie lanţul munţilor carpatici şi curbura lor specifică, însă am observat cu surprindere scurgerea unor imense cantităţi de apă către şes şi câmpie, până când solul a rămas liber. Apoi peste imaginea din hologramă s-a suprapus, într-o parte, proiecţia pătratului argintiu cu marele buton roşu din interiorul său, care se afla pe tabloul de comandă. Butonul clipea intermitent, în timp ce semnele din lateralele lui se modificau cu mare viteză, schimbându-şi mereu culoarea. Am văzut cum, treptat, din solul teritoriului care azi cuprinde întreaga Românie şi o mare parte din Ungaria şi Ucraina, apar şuvoaie tot mai mari de apă, ca nişte râuri gigantice, din toate direc­ţiile, îndreptându-se către munţi şi către podişul Transilvaniei. Apoi, imaginea s-a focalizat mai aproape şi am văzut cum, într-un timp foarte scurt, întreaga Românie devenise, practic, o nouă mare, din care apăreau doar în unele zone vârfurile munţilor sau mici petece de pământ, ca nişte insule.

În acel moment, proiecţia pătratului cu butonul roşu s-a stabilizat pe imaginea hologramei, fără să mai clipească. Imediat, însă, în partea stângă a hologramei a apărut proiecţia celor două fante centrale şi a manetelor de pe tabloul de comandă care au început să culiseze încet spre în jos. Observam concomitent cum apele încep să se retragă de pe teritoriul ţării noastre, însă în mod ciudat ele se îndreptau spre sud doar spre un singur punct, pe care 1-am localizat undeva în masivul Retezat, cel mai proba­bil în zona munţilor Godeanu. întreaga mare de apă s-a scurs în pământ prin acel  loc  şi din nou  teritoriul României apărea uscat, cu formaţiunile geologice pe care le cunoaştem astăzi. Totuşi, în zona de curbură a munţilor carpatici, la o anumită distanţă de aceştia spre est, adică pe teritoriul Vrancei de astăzi, am observat o fantă de culoare închisă, a cărei lungime am apreciat-o la aproxi­mativ treizeci de kilometri, însă nu mi-am putut da seama ce reprezenta ea. în plus, zona Deltei nu exista şi, de asemenea, în locul Mării Negre era un podiş imens care se întindea spre Orientul Apropiat.”[3]

“Marcahuasi, „Monumentul Umanitatii”

Profesorul peruan Daniel Ruzo (1900-1991) – doctor, arhitect, filosof, istoric, facand parte dintr-o organizatie cu adevarat oculta – isi propusese sa scoata la lumina aceasta magnifica istorie straveche. El a fost cel care s-a straduit sa descifreze mesajele incifrate in piatra ale civilizatiei de dinainte de Potop. Totul a pornit cand prietenul sau Enrique Dammert i-a aratat o fotografie a unei stanci cu chip de om de pe Platoul Marcahuasi, din Peru, aflat la o altitudine de 3.600 de metri. Era in 1952. Chipul maiestuos al unui inca i-a „vorbit” imediat si l-a cuprins o pasiune care avea sa-l tina toata viata. Noua ani si-a petrecut Ruzo in Anzi, cartografiind o parte a unei geografii sacre care se intindea pe tot Pamantul. Samanii i-au spus ca imensele fete sculptate in stanca – in roca la fel de dura ca obsidianul – de pe Platoul Marcahuasi,  sunt „de dincolo de valul timpului”. Ceea ce, mai precis, se refera la mii de ani inainte de Potop. Figurile infatiseaza animale – cele mai multe care n-au trait in aceasta regiune, ca rinoceri, camile, lei, broaste testoase – si tipuri umane indigene, negroide, caucaziene, asiatice. Numai „Capul unui Inca”, prima sculptura cercetata de Ruzo, infatiseaza 14 tipuri umane, de aceea a si denumit-o „ Monumentul umanitatii”. Platoul peruan este strabatut de vaste galerii si tuneluri care alcatuiesc o misterioasa retea cu functionalitate religioasa, dat fiind artefactele sacre gasite in subterane.

Calea zeilor Soarelui

Dr. Daniel Ruzo a descoperit ruinele unui oras preistoric fortificat, care se desfasura pe o suprafata de peste doi kilometri patrati si care cuprindea, in cele patru puncte cardinale, varfuri sculptate si altare impresionante. Toate acestea puteau fi observate cu precizie in anumite conditii de luminozitate, dar care nu sunt aleatorii, ci tin de solstitii. Si toate au o legatura cu constructiile subterane. In urma acestor descoperiri, publicate in lucrarea sa  „Pe urmele Zeilor Soarelui” – dat fiind ca totul indica un cult solar stravechi –  Ruzo a pornit o serie de cercetari in toate colturile lumii, atragand atentia asupra acestei civilizatii puternice, pierduta in negura timpului. Toti „marii” istorici au refuzat teoria lui, preferand sa creada ca sculpturile megalitice in stanci sunt fantezii geologice sau rezultat al intemperiilor. Doar cele evidente, de pe peretii masivelor ce faceau odata parte din civilizatia hitita sunt recunoscute ca atare, dar ele sunt mult mai recente. Ruzo este cel ce a descoperit, in 1961, la peste 50 de metri in spatele templelor tebane al lui Mentuhotep al II-lea, al Reginei Hatsepsut si al lui Tutmes al III-lea, un imens perete de granit acoperit cu basoreliefuri infatisand zeitati stravechi. Si nu a inteles de ce istoricii egipteni nu-l iau in considerare, din moment ce „numai vechimea sculpurilor de pe acest perete devanseaza cronologia stabilita de ei cu mii de ani”. „De ce vor sa uite de Egiptul de dinainte de Potop care a lasat aceste magnifice sculpturi pe peretele campiei sacre unde ulterior si-au ingropat faraonii?”, se intreba Daniel Ruzo. De ce vrea omenirea, in general, sa uite de uimitoarea civilizatie de dinainte de Potop, cu al sau cult al Soarelui care a dat omenirii datele necesare supravietuirii?

Bucegi, centrul religios al celei mai vechi civilizatii

In 1968, dr. Ruzo a sosit in Romania, pentru a cerceta Platoul Bucegilor, dupa ce vazuse „Sfinxul” pe o carte postala si primise mai multe lamuriri de la un coleg  roman. „Am cercetat muntii din cinci continente”, scria el, „dar in Carpati am gasit monumente unice dovedind ca in aceste locuri a existat o civilizatie mareata, constituind centrul celei mai vechi civilizatii cunoscute astazi”. El a recunoscut ca sculpturile din Bucegi au legatura cu cele din Platoul Marcahuasi si a indemnat cercetatorii romani care l-au insotit – multi dintre ei specialisti in „ochiul si timpanul”, trimisi sa vada ce vrea „nebunul” si sa intocmeasca rapoarte catre Cabinetul 2, al Elenei Ceauseascu – sa cartografieze sculpturile si retelele de galerii si tuneluri subterane. Mai ales, ca toate aceste repere eterne constituie, conform demonstratiilor arhitectului peruan, si o „cale a aurului si a mirului”. El a si semnalat colegilor romani, orientandu-se dupa sculpturile din stanci si dupa denumirile stravechi ca un tezaur nepretuit pentru omenire se ascunde in pantecele Bucegiului cu varful sau atat de sugestiv intitulat OM, cu apa sa explicit numita  IA(-)L.OM. ITA! Ce ita de om s-a dezvoltat pe meleagurile noastre in timpuri despre care istoria scrisa de alte v(ite) /natii nici nu vor sa auda, preferand sa ignore evidentele si sa distruga dovezile?

Cultura Masma

Daniel Ruzo o numeste „cultura Masma” – cea mai veche de pe glob, care s-a dezvoltat si a inflorit cu peste 50.000 de ani in urma. „Aceste monumente megalitice de o uimitoare expresivitate presarate pe tot globul pamantesc au fost facute de aceeasi civilizatie. Tehnica sculpturii in roca la nivelul la care a fost aplicata pentru aceste monumente nu a mai fost repetata ulterior, la lucrari similare. Linia comuna care uneste toate monumentele acestei civilizatii stravechi este amplasarea lor pe munti sacri, temple ale unei omeniri pierite, dar amplasate astfel incat sa nu dea voie urmasilor sa o uite si poate aceste puncte de geografie sacra vor purifica si salva candva samburii umanitatii de cine stie ce cataclism major, cum a fost in trecut Potopul”, concluziona Daniel Ruzo in cartea sa „Marcahuasi. Istoria unei fantastice descoperiri”. Vindecatorii peruani cunosteau de mult geografia sacra descoperita de dr.Ruzo. Prin traditie, orice act de vindecare, ca sa fie complet, trebuie sa treaca pe la „pietrele sfinte”, cum numesc ei chipurile cioplite. Pentru vindecatorii peruani, varful cu cel mai puternic efect curativ este Paceamama ( Mama Pamantului ).”[4]

 

SURSE

1. http://jurnalul.ro/it/stiinta/descoperire-stiintifica-in-adancuri-potopul-lui-noe-a-avut-loc-in-marea-neagra-630171.html

2. http://www.efemeride.ro/ramasitele-potopului-in-romania-arca-lui-noe-din-marea-neagra

3. Radu Cinamar – “Viitor cu cap de mort”, editura Daksha.

4. http://www.national.ro/dezvaluiri/romania-mea/geografia-sacra-a-romaniei-71672.html/

5. Foto: Internet

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro