Poarta Stelară din Irak

by Cu sase luni inainte de descoperirea Salii Proiectiilor din Muntii Bucegi, descoperire care a avut loc in August 2003, SUA se pregateau sa lanseze ofensiva impotriva Irakului si a intregului Orient Mijlociu, dupa asa-zisele “atentate de la 11 septembrie 2001” – in realitate o operatiune “Steag Fals” a Serviciilor […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Cu sase luni inainte de descoperirea Salii Proiectiilor din Muntii Bucegi, descoperire care a avut loc in August 2003, SUA se pregateau sa lanseze ofensiva impotriva Irakului si a intregului Orient Mijlociu, dupa asa-zisele “atentate de la 11 septembrie 2001” – in realitate o operatiune “Steag Fals” a Serviciilor Secrete din SUA.

In acea perioada, liderii SUA lucrau la “foc automat” in cautarea de probe incriminatorii privind “regimul dictatorului” Saddam Hussein, sugerand ca, “exista informatii despre existenta armelor de distrugere in masa, chimice si biologice”. Bineinteles ca nu au putut demonstra nimic din cele prezentate, nici in prezent, dar aceea a fost acuzatia principala pe care Presedintele SUA, George W. Bush si vicepresedintele, Dick Cheney, o sustineau.

Motivele sunt mai profunde decat au fost ele prezentate de-a lungul anilor. Motivele politice enumerate de-a lungul timpului au fost petrolul si alte bogatii pe care le detinea si detine Irakul, si implicit, Orientul Mijlociu. Pe langa acestea, Irakul mai detine si un tezaur, vechi de mii de ani, reprezentat de o tehnologie avansata realizata de catre uriasi.

Poarta Stelara din Irak

“Imaginati-va urmatorul scenariu. Guvernul SUA obtine informatii ca undeva, in Irak, ascuns, exista o poarta stelara veritabila, pusa acolo de “zeii” anunnaki ai Sumerului stravechi. Este vorba de un dispozitiv care foloseste tehnologia calatoriilor in timp si le permite indivizilor si echipamentelor sa treaca intr-o alta dimensiune, in afara acestui continuum spatiu-timp.

Odata ajunsi acolo, este posibil sa calatoriti prin galaxie sau intr-o alta galaxie, instantaneu, iar apoi sa sariti in spatiu-timp pe o alta planeta. Guvernul afla, de asemenea, ca Nibiru, “a 12-a planeta”, este programata sa revina si sa treaca prin sistemul nostru solar pe orbita ei de 3.600 de ani peste numai cateva luni.

Cand Nibiru se afla cel mai aproape de Pamant, este posibil ca anunnaki, stravechii zei uriasi, umanoizi, ai Sumerului, care au construit poarta stelara, sa se foloseasca de ocazie, sa calatoreasca pe Pamant si sa-si stabileasca baza in Irak. Din oficiu, aceasta va avea efectul consolidarii regimului curent.

Oficialii guvernului stiu ca trebuie sa impiedice acest lucru cu orice pret, deoarece ar putea insemna sfarsitul hegemoniei mondiale a Americii si ar pune capat oricarei sanse pe care ar mai avea-o sa puna mana pe petrolul irakian. Ei decid ca trebuie sa invadeze Irakul si, cu ajutorul asociatilor lor extraterestri, cenusiii, inchid poarta stelara.

Insa rusii, germanii si francezii, implicati indeaproape in sapaturile arheologice din Irak, stiu care le sunt intentiile si prefera ca poarta stelara sa ramana deschisa pentru a impiedica dominatia americana in lume.

Timpul scurgandu-se cu repeziciune, presedintele George W. Bush invadeaza Irakul in luna martie 2003. Puscasii marini americani nu reusesc sa protejeze comorile nepretuite din Muzeul National din Bagadad, care este jefuit sistematic, potrivit unui plan anterior, minutios conceput, pe parcursul a patru zile.

Printre obiectele furate, se numara cinci mii de cilindri extrem de valorosi, unii datand din anul 3000 i.Hr. Cilindrii reproduc scene din Mesopotamia straveche, unele dintre ele indicand pozitionarea si modul de utilizare a portii stelare. Fortele armate americane gasesc si preiau controlul portii stelare, prin aceasta zadarnicind ambitiile grandioase ale celui care se autointitulase reincarnarea lui Nabucodonosor, Saddam Hussein, si facand lumea un loc sigur pentru Noua Ordine Mondiala.

Este oare continuarea filmului Stargate? Este un nou episod al unui serial de televiziune? Este un nou film Star Trek? Nu, nu este nimic din toate acestea. Potrivit Dr. Michael Salla, reprezinta, probabil, ceea ce s-a intamplat in realitate!

Aceasta teorie fantastica nu ar fi de asteptat de la cineva care si-a construit o cariera academica, ocupandu-se de studii politice si diplomatice cat se poate de conventionale. Salla, de origine australiana, si-a obtinut masteratul in filosofie la Universitatea din Melbourne si, apoi, doctoratul in stiinte administrative si politice la Universitatea din Queensland, in anul 1993.

Dupa ce a petrecut doi ani ca asociat la Centre for Middle Eastern and Central Asian Studies (Centrul de Studii pentru Orientul Mijlociu si Asia Centrala) din Australia, a intrat in corpul profesional ca lector la Departamentul de Stiinte Politice de la Universitatea Nationala Australiana din Canberra.

In anul 1996, a venit in Statele Unite si a obtinut un post la School of International Service de la Universitatea Americana din Washington, D.C., unde a si ramas pana in anul 2001. Ulterior, a devenit cercetator rezident la Centrul pentru Pace Mondiala de la Universitatea Americana, studiind metodele de asigurare a pacii transformationale.

Afilierea lui Salla la Universitatea Americana a luat sfarsit in luna august 2004, dupa care a fondat Exopolitics Institute in Kealakekua, Hawaii, unde se afla si in momentul in care scriu aceste randuri.

Factorul lipsa

Teoria lui Salla cu privire la poarta stelara irakiana este expusa intr-o lucrare pe care a scris-o pentru a fi publicata pe propriul website. Tot pe acest website, mai pot fi gasite multe alte lucrari de cercetare care ii apartin si il caracterizeaza ca un cercetator de prim rang, minutios in conceptiile sale privind evenimentele mondiale.

Impresionat de cartea sa de vizita academica, fascinat de ideile sale unice si convins ca cititorii revistei Atlantis Rising trebuie sa fie informati cu privire la lucrarile lui, am decis sa-i solicit un interviu pentru publicatie.

Dupa ce am discutat cu el, am ajuns rapid la opinia ca era posibil ca Salla sa aiba cea mai adecvata si mai patrunzatoare conceptie cu privire la evenimentele mondiale curente dintre toate cele pe care le-am auzit de la vreun guvern din lume – o conceptie care, odata acceptata, iti permite sa observi scena mondiala a secolului XXI printr-o prisma diferita.

Privind prin aceasta prisma, apare o realitate cu totul noua – o realitate pe care cei care s-au adancit in studii de spiritualitate si extraterestre pe parcursul anilor o vor considera in mod intuitiv, cu incredere, adevarata.

Pare evident ca prezenta extraterestrilor trebuie sa fie un factor major in toate deciziile si actiunile politice. Asemenea proverbialului “elefant din magazinul cu portelanuri”, factorul extraterestru este pur si simplu prea mare pentru a putea fi ignorat si, prin urmare, se pare foarte putin probabil sa fie ignorat, insa ceea ce se petrece in cadrul intalnirilor clandestine nu face parte din politica publica.

Salla scoate acest subiect la lumina zilei, reinviind conceptele anterior intunecoase ale exopoliticii, stergandu-le de praf si dandu-le o noua viata si noi semnificatii. Cred ca este o prezentare adecvata, de vreme ce nu s-a consacrat nici un prefix exo- cu referire la extraterestri (de exemplu, “exobiologie” se refera la studierea fiziologiei si biochimiei extraterestrilor).

Salla si-a formulat teoria exopolitica atunci cand, in cercetarile sale din domeniul rezolvarii conflictelor internationale, i-a devenit clar ca lipsea o piesa. Nu se tinea seama de o forta externa. Cand a introdus factorul extraterestru, totul s-a legat.

In lucrarea sa de cercetare de 10000 de cuvinte, intitulata “The Need for Exopolitics: Implications of Extraterrestrial Conspiracy Theories for Policy Makers & Global Peace” (Nevoia de exopolitica: implicatiile teoriilor conspiratiei extraterestre pentru factorii politici si pacea globala), Sala spune ca exopolitica “poate fi definita drept dezbaterea politica referitoare la alegerile pe care trebuie sa le faca guvernele si popoarele in formularea si implementarea raspunsurilor legislative si politice la prezenta extraterestrilor in afacerile oamenilor”.

Exopolitica invadarii Irakului

Cei mai multi dintre observatorii guvernarii, din intreaga lume, au fost uluiti si oscati cand, in luna martie 2003, SUA si-au creat literalmente dovezile pentru invadarea Irakului si au continuat cu atacarea acestui stat in absenta unui consens mondial decent si in conditiile unei opozitii reale din partea majoritatii aliatilor traditionali din cadrul Natiunilor Unite.

Folosindu-se de pretextul “armelor de distrugere in masa” ascunse drept casus belli si, in realitate, ignorand nereusita inspectorilor Natiunilor Unite de a gasi asemenea arme, influenta coalitie SUA-Marea Britanie-Australia a atacat fulgerator si a coplesit fortele neglijabile de aparare ale Irakului in numai cateva saptamani. Coalitia a parut sa actioneze potrivit unui calendar foarte strans, incercand sa se incadreze intr-un fel de termen limita urgent. Daca era vorba doar despre petrol, pentru ce toata aceasta graba?

Salla este convins ca nevoia presanta de invadare a Irakului a fost intemeiata pe o analiza si o decizie exopolitica clandestina. El crede ca SUA, Rusia, Germania si Franta au fost constiente ca zeii anunnaki au lasat in urma lor o instalatie de foarte inalta tehnologie si, posibil, arme, atunci cand au abandonat Pamant, in jurul anului 1700 i.Hr., si ca Saddam Hussein a primit timp de multi ani asistenta din partea echipelor arheologice ruse, germane si franceze in incercarea de a descoperi si probabil de a copia prin retro-inginerie aceasta instalatie, despre care Salla afirma ca este, probabil, cu mult mai avansata decat orice fel de tehnologie pe care am putea s-o obtinem din partea prietenilor nostri cenusii din Zeta Reticuli.

Daca o aliata europeano-irakiana ar fi fost capabila sa copieze, prin mijloacele retro-ingineriei, aceasta tehnologie ori sa stabileasca o alianta cu zeii anunnaki la intoarcerea acestora, indiferent care ar fi fost avantajele militare pe care le-ar fi asigurat SUA prin intermediul navelor lor antigravitationale, acestea ar fi disparut probabil si am fi devenit rapid o putere de mana a doua.

In esenta, Salla sustine ca toate deciziile politice sunt de acum decizii exopolitice, care trebuie ascunse publicului pentru impiedicarea posibilitatii de a rasturna de la putere clicile secrete de elita aflate la conducere. Salla crede ca, in culise, se poarta o lupta ascunsa, inversunata, impotriva cortinei care ascunde prezenta extraterestrilor; puterile politice de pe Pamant manevreaza pentru asigurarea unor aliante cu rase superioare de extraterestri in scopul cuceririi dominatiei mondiale.

Poarta Stelara de la Uruk

Cu toate ca autorul Zecharia Sitchin nu a cochetat niciodata cu ideea ca zeii anunnaki ar fi putut sa puna piciorul pe Pamant pasind printr-o poarta interdimensionala, a ajuns foarte aproape de aceasta idee in cartea sa “Stairway to Heaven”. O versiune primitiva a acestui concept a plutit in lumea SF inca de la lansarea serialului Star Trek la televiziune, in anii 1960.

Capitanul Kirk si prietenii sai puteau fi “proiectati” pe orice planeta printr-un proces de dematerializare-rematerializare. Sitchin credea ca tablitele sumeriene indicau existenta unor spatio-porturi in diverse locuri din Orientul Mijlociu, de unde zeii anunnaki calatoreau inspre si dinspre Nibiru in nave-racheta.

El a scris ca unele dintre tablete indicau de asemenea posibila utilizare a unor nave orbitale. Insa nu exista nicio mentionare a unor portaluri interdimensionale. Opinia lui Salla potrivit careia tehnologia ingropata in nisipurile desertului irakian constitutie in realitate o poarta stelara a fost puternic influentata de scrierile lui William Henry, cu care cititorii revistei Atlantis Rising sunt foarte familiarizati.

Henry demonstreaza foarte convingator existenta unei asemenea porti stelare in Irak in lucrarea sa de cercetare intitulata “Saddam Hussein, The Stairway to Heaven and the Return of Planet X”, publicata pe webiste-ul sa, www.williamhenry.net.

La randul ei, aceasta lucrare face uz de materiale extrase din cartea lui “Ark of Christos: The Mythology, Symbolism and Prophecy of the Return of Planet X and the Age of Terror”. Cu toate ca eseul este, desigur, speculativ, Henry face referire bogate la texte mitologice antice, precum si la lucrarile lui Sitchin.

Urmatoarea afirmatie din lucrare rezuma argumentatia lui Henry si probabil ca l-a influentat pe Salla:

“Revenirea acestei planete se centreaza pe recuperarea unei tehnologii care a fost gazduita odinioara de Templul lui Solomon si care este folosita pentru deschiderea unei porti care leaga Pamantul de regiuni indepartate ale spatiului.

Recenta activitate militara si politica sugereaza ca puterile lumii se intreg pentru pozitie, ca si cum revenirea Planetei X ar fi iminenta. Miza este foarte mare. Aceasta planeta se afla in centrul unei profetii biblice cunoscute drept <<Ziua Domnului>>”.

O fotografie din articolul sau prezinta o tableta sumeriana straveche, in care zeul Anu, stapanitorul Planetei X, pare sa treaca printr-o poarta, flancat de doi oameni care tin sulite sau pari cu globuri in varfuri. Henry numeste aceste sulite “tarusi stralucind perfect” si sustine ca reprezinta poarta stelara intr-o forma simplificata.

O alta tableta sumeriana ilustrata in articol il prezinta pe Ghilgames trecand printr-o poarta similara. Este vorba de eroul stravechiului poem sumerian epic “Poemul lui Ghilgames”, scris in jurul anului 2900 i. Hr. El a fost rege in Uruk, un oras situat in sudul Mesopotamiei, si nazuia sa gaseasca nemurirea cautand “Scara catre Paradis si salasul Zeilor”.

In cele din urma, a urcat o scara, a trecut printr-o poarta si a patruns intr-o noua lume, in care s-a intalnit cu Utnapistim (Noe), de mult raposat, caruia i-a pus intrebari referitoare la zei. Salla crede ca poarta stelara va fi descoperita la Uruk, unde arheologii germani au sapat multi ani, la invitatia lui Saddam Hussein, si au dezgropat un oras stravechi.

El considera ca ar fi posibil ca poarta stelara sa fi fost deja dezgropata de SUA, dar nu poate fi folosita deoarece probabil ca ar fi nevoie de o pregatire de aproximativ cinci ani de extinere a constiintei, inainte ca cineva sa poata trece prin ea. Acest lucru este in concordanta cu procedura pentru de acum celebrele experimente Montauk de calatorie in timp, care au fost realizate prin puterea mentala amplificata a unui om, Ducan Cameron.

In acest moment, se pare ca exopolitica este practicata fatis de marile puteri ale lumii. Acorduri si aliante secrete cu diverse grupuri extraterestre au fost atribuite SUA, Marii Britanii, Rusiei, Chinei, Germaniei (datand din perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial), Frantei si, foarte posibil, Irakului.

Salla crede ca ar fi foarte posibil ca armele (respectiv bomba atomica) si razboaiele secolului XX sa aiba legatura cu aceste aliante (vezi Capitolele 24 si 25). Aceasta tendinta de abordare a extraterestrilor ca fiind aproape egali este un proces incurajator pentru rasa umana, de vreme ce inseamna ca iesim din coconul nostru planetar.

Pe de alta parte insa, daca ne lasam implicati intr-o cursa a escaladarii inarmarilor, alimentata de factiunile extraterestre aflate in conflict, care lupta pentru dominarea planetei, si suntem folositi ca pioni in aceasta lupta, a sosit in mod evident timpul sa facem publica intreaga poveste si sa le permitem oamenilor sa-si spuna cuvantul in impiedicarea propriei condamnari la moarte intr-un razboi apocaliptic purtand denumirea celebra de Armagedon.”[1]

Sala Proiectiilor din Muntii Bucegi

“— Întâlnirea nu a durat mult, poate ceva mai puţin de o oră. Trebuie să-ţi mărturisesc, însă, că informaţia pe care mi-a oferit-o senior Massini m-a lăsat perplex chiar şi pe mine. Am putut să mă conving astfel încă o dată de imensa putere pe care o au francmasonii chiar şi la cele mai înalte organisme de stat în lume, infiltrându-se tot mai mult în acestea şi având acces la informaţii de o importanţă covârşitoare pentru omenire şi pentru sigu¬ranţa ei. Mai mult decât atât, masonii vor să controleze şi să manipuleze aceste informaţii ultrasecrete în folosul lor propriu, pentru a-şi duce la îndeplinire cât mai repede planul de control şi dominare la nivelul întregii planete.

M-am întâlnit cu venerabilul în vila respectivă şi, după câteva minute în care ne-am întreţinut amiabil şi am glumit – timp în care eu am avut grijă să-mi reafirm în mod voalat disponibilitatea de a adera la organizaţia lor elitistă – senior Massini a intrat direct în subiect, conform stilului său caracteristic. El mi-a spus atunci că dispune de o informaţie ultrasecretă care provine direct de la Statul Major al Pentagonului şi că acea informaţie se referă la un anumit loc din România. Mi-a mărturisit că grupul Bilderberg are reprezentanţi în cele mai importante dintre organismele politice, economice şi de apărare a SUA, conexiunile mergând până la fotoliul prezidenţial.

Dincolo de poziţia de influenţă a preşedintelui american, există totuşi câteva grupuri oculte a căror putere este foarte mare, în special datorită legăturilor, intereselor şi relaţiilor politice complexe şi reciproce pe care acestea le au cu anumite personalităţi de frunte, şefi de stat şi bancheri la nivelul organismelor internaţionale, în sfârşit, dincolo chiar şi de aceste grupări masonice foarte puter¬nice există trei formaţiuni de elită care supervizează, respectiv, desfăşurarea vieţii ştiinţifice şi a tehnologiei pe întreaga planetă; orientarea direcţiei de mers a economiei mondiale; şi stabilirea curentelor şi tendinţelor politice, pe zone ale lumii. Deasupra tuturor se află grupul Bilderberg, iar în cadrul acestuia există trei persoane care au putere de decizie supremă asupra acţiunilor cele mai importante şi ideilor care urmează să fie puse în aplicare la nivelul întregii planete.

Aici însă am remarcat la senior Massini o anumită nesiguranţă, ca şi cum ar fi cumpănit dacă să-mi facă sau nu o mărturisire. Am simţit atunci că este un aspect extrem de important, care mi-ar fi dezvăluit însuşi secretul fundamental al masoneriei de pe întreaga planetă. Totuşi, după o scurtă ezitare, venerabilul Massini a renunţat la revelarea acelui aspect, continuând să-mi vorbească despre datele ultrasecrete de la Pentagon.

Mi-a spns că tot ceea ce este mai important şi se descoperă pe planetă este adus imediat la cunoştinţa celor din elita mondială. Acesta a fost şi cazul observaţiilor secrete în ceea ce priveşte teritoriul României.

Pentagonul derulează în paralel mai multe programe militare secrete şi de spionaj geodezic, iar pentru aceasta el a investit sume fabuloase într-o tehnologie care depăşeşte cu mult cunoştinţele actuale ale ştiinţei.

Unele surse ale acestei tehnologii fabuloase sunt menţinute însă într-un secret desăvârşit. Important de ştiut este faptul că, datorită capacităţilor tehnologice extraordinare pe care le are la dispoziţie – şi trebuie să ştii că ele depăşesc cu aproximativ douăzeci de ani posibilităţile din prezent, la ritmul de dezvoltare actual -, Pentagonul deţine mai mulţi sateliţi geostaţionari care au sarcini precise de observare.

Unul dintre aceştia, care se bazează pe tehnologia bionică şi pe cea a undelor de formă, a reperat în anul 2002 o structură aparte în interiorul unui grup muntos de pe teritoriul ţării noastre, mai precis într-o anumită zonă a munţilor Bucegi. Iniţial s-a crezut că este vorba despre o formaţiune carstică mai ciudată, la fel cum au fost identi¬ficate multe altele pe întreaga planetă.

Totuşi, aşa după cum mi-a dezvăluit senior Massini, specialiştii din com¬partimentul de analiză a datelor secrete de la Pentagon şi-au informat ulterior superiorii că există trei elemente dis¬tincte care ridică mari semne de întrebare în legătură cu datele care au fost înregistrate, caracteristice acelei zone din munţii Bucegi.

În primul rând, spaţiul gol identificat în interiorul munţilor nu avea corespondenţă cu exteriorul, ci începea direct din interiorul formaţiunii muntoase, la o anumită distanţă de panta acesteia, în al doilea rând, el avea forma unui tunel pe care înregistrările de date îl prezentau ca fiind foarte regulat şi cotind brusc, sub un unghi de 26 de grade, spre centrul muntelui, în plus, traiectoria tunelului era perfect plană; prin raport la nivelul de bază al muntelui, considerat ca referinţă, tunelul pornea de la aproximativ o treime de la bază dar se desfăşura într-un plan perfect orizontal, însă cel de-al treilea element a pus cel mai mult pe gânduri staff-ul Pentagonului.

Scanarea din satelit a muntelui a pus în evidenţă două blocaje majore ale structurii din interiorul solid de piatră, care mărgineau începutul tunelului şi sfârşitul lui. Venerabilul mi-a arătat atunci o copie xerox după schiţa computeriza¬tă a ciudatei structuri din interiorul muntelui, care era cadrilată şi plină de numeroase cifre şi date. Zonele blocate erau însemnate cu roşu, iar venerabilul mi-a expli¬cat că ele respingeau pur şi simplu orice tip de sondare sau analiză, ca şi cum ar fi protejat ceva în acel loc.

— Se prea poate să fi fost vorba de nişte baraje ener¬getice artificiale, am spus eu dintr-o răsuflare, uluit de ceea ce aflam.
— Exact aşa au concluzionat şi ei după ce au elimi¬nat, rând pe rând, toate celelalte posibilităţi, care includeau eventuale interferenţe, metale sau alte com-pozite, însă aceasta i-a făcut să ia în consideraţie o pro¬blemă mult mai delicată…
— Probabil cine a realizat structura în ansamblul ei, nu-i aşa? m-am repezit eu, surescitat.

— Da. Au fost destul de bulversaţi de acele date şi au ridicat imediat la maxim nivelul lor de securitate. Primul baraj energetic, cel de la capătul de început al tunelului din interiorul muntelui era plan, drept ca un zid, ca un perete care bloca accesul la intrarea în tunel. Al doilea baraj energetic era însă imens, ca o cupolă sau semisferă care se afla la capătul opus al tunelului, aproape de cen¬trul muntelui.

Venerabilul Massini mi-a explicat că, în mod evident, acolo se afla ceva extrem de important la care conducea tunelul, dar care totodată era foarte bine protejat, îţi voi desena şi eu schema pe care am văzut-o, însă mult mai simplu, pentru a putea să ai o reprezentare cât mai clară a ceea ce a fost identificat acolo.
Aproape mut de uimire, priveam cum Cezar desena cu mişcări precise schema aproximativă a structurii ciu¬date din interiorul munţilor Bucegi.

— Cei de la Pentagon nu au putut să înţeleagă motivul pentru care tunelul cotea într-un fel de zig-zag spre zona centrală a muntelui şi nici semnificaţia unghiu¬lui de 26 de grade care intervenea în construcţia lui. Ansamblul se afla într-un plan paralel cu solul, iar barajul energetic semisferic se afla pe verticala ce corespundea stâncilor de pe creastă care sunt numite Babele. De fapt, aşa cum au determinat mai apoi măsurătorile noastre pe baza datelor de la Pentagon, verticala ieşea la aproxima¬tiv patruzeci de metri de acestea, între Babele şi Sfinxul din Bucegi.
Cezar a desenat atunci pe o altă foaie schema plană a ansamblului.

— Senior Massini m-a lăsat să înţeleg că elementele structurii interne, artificiale, din Munţii Bucegi nu ar fi suscitat totuşi prea mult interesul elitei masonice mondi¬ale, dacă reprezentanţii lor din Pentagon nu ar fi făcut observaţia că barajul energetic semisferic are exact aceeaşi frecvenţă de vibraţie şi aceeaşi formă ca cel dintr-o altă structură subpământeană foarte secretă, pe care ei o descoperiseră cu câteva luni înainte, în apropiere de Bagdad.

Din motive pe care deocamdată nu le cunosc şi pe care venerabilul Massini nu mi le-a dezvăluit, elita lor masonică a fost extrem de interesată la acea vreme de datele secrete furnizate de satelitul de spionaj militar în legătură cu structura energetică ciudată din subsolul Irakului.

La scurt timp dupa aceea s-a declansat razboiul si dupa cateva luni americanii au avut acces, in cel mai mare secret in zona respectiva despre care irakienii nu stiau absolut nimic. Senior Massini, membru Bilderberg, a afirmat ca, oricat de mult s-au straduit, nu au reusit sa penetreze zidul energetic , dar nu a oferit si alte informatii, intreaga operatiune era tinuta in cel mai mare secret. El a precizat doar ca ceea ce se afla acolo avea legatura cu trecutul misterios al Planetei dar si, intr-un anumit fel, cu istoria organizatiei lor.

Faptul că Pentagonul a remarcat similitudinea datelor de investigare între structura subpământeană de lângă Bagdad şi structura interioară din Munţii Bucegi i-a agitat foarte mult pe cei din elita masonilor. După cum s-a putut remarca, o mare pondere în această agitaţie care iniţial aproape că s-a transformat într-o veritabilă panică, a fost cauzată de faptul că respectiva structură – mult mai mare şi mai complexă decât cea din Irak – se afla pe teritoriul României.

Faptul în sine pare relativ straniu, însă corelându-l cu unele aspecte referitoare la viitorul României, veti putea să vă faceți o idee destul de exactă în ceea ce priveşte motivele de îngrijorare pe care le au în prezent marii masoni. Oricât de mult ar dori ei să disimulze aceasta, acţiunile şi intenţiile lor ne arată cu prisosinţă contrariul. Graba foarte mare în rezolvarea problemei, factorul de risc pe care şi l-au asumat, dorinţa expresă de a avea accesul şi controlul la respectiva structură sunt doar câteva elemente.”[2]

Dupa patrunderea in Sala Proiectiilor din Muntii Bucegi, barajul energetic din subsolul Bagdadului s-a activat brusc proiectand o holograma cu ansamblul subteran din Muntii Bucegi

“— Aflase ceva presa din România? am încercat eu.
— Mai rău. Ţii minte că venerabilul îmi spusese despre descoperirea pe care americanii au făcut-o în vecinătatea Bagdadului? Şi că acolo exista de asemenea o barieră energetică ce nu a putut fi străpunsă, dar a cărei natură era identică cu aceea a scutului energetic semisferic care înconjura marea sală de aici, din Munţii Bucegi?

Am încuviinţat, înclinând din cap. Descoperirea americanilor nu fusese făcută deloc întâmplător, ci a urmat anumite indicaţii oferite de acelaşi satelit de spi-onaj militar care revelase şi datele pentru harta aproximativă a structurii din interiorul munţilor Bucegi.

— Ei bine, a continuat Cezar, consilierul american pe probleme de securitate naţională primise un fax ultrasecret în care era înştiinţat de faptul că scutul energetic semisferic din subsolul Bagdadului se activase brusc, pul¬sând cu o mare frecvenţă. Informaţia uluitoare era aceea că în faţa lui apăruse o hologramă a planetei care prezen¬ta secvenţial şi progresiv continentul Europa, apoi zona de sud-est a acestuia, apoi teritoriul României, apoi Munţii Bucegi şi în sfârşit localizarea structurii din inte¬riorul lor, arătând coridorul Marii Galerii şi scutul ener¬getic semisferic care pulsa cu putere.

Era evident că cele două scuturi energetice semisferice se aflau într-o directă dar misterioasă legătură, astfel încât activarea unuia a dus Ia activarea şi a celuilalt. Cine ştie, poate există chiar o reţea de astfel de structuri subpământene în întreaga lume. Vestea proastă era însă că preşedinţia SUA a fost înştiinţată despre toate aceste lucruri şi a contactat diplo¬maţia română prin intermediul serviciilor secrete de infor¬maţii.

In doar câteva zeci de minute, întreaga operaţiune fusese deconspirată. Fusese deja anunţată sosirea iminen¬tă a unei comisii de stat de la Bucureşti, înfiinţată ad-hoc, care să evalueze situaţia la faţa locului.

Eram atât de captivat de ceea ce-mi spunea Cezar, încât nici nu-mi dădusem seama că m-am oprit, ascultân-du-1 cu toată atenţia. Mai aveam aproape o sută de metri până la ultimul cot al coridorului şi lumina scutului ener¬getic care se reflecta de pereţii marii Galerii era acum mult mai puternică.

— Au vrut să preia controlul la nivelul organismului politic? am întrebat plin de nerăbdare.
— Iniţial cred că acesta a fost ordinul, dar problema s-a complicat şi mai mult atunci când au văzut cu adevărat despre ce este vorba. Temerile mele s-au adeverit, pentru că politicienii noştrii – cei care aveau dreptul să fie avizaţi asupra acestor aspecte – au intrat în panică. Era evident că nu puteau face faţă evenimentelor şi că deciziile aveau mari şanse să fie luate într-o stare avansată de stres.

Generalul Obadea a fost chemat la Bucureşti; era un moment foarte critic, care punea în joc însăşi existenţa departamentului sau cel puţin a structurii lui indepen¬dente. Generalul trebuia să justifice ocultarea acţiunii faţă de puterea politică la vârf de stat.

Acela a fost, poate, momentul cel mai tensionat al întregii operaţiuni, înainte de a pleca spre capitală împreună cu cei din comisie, Obadea s-a sfătuit cu mine şi am decis de comun acord să dezvăluim toate aspectele, intrigile şi planurile din ulti-mul an, care implicau legăturile mele cu senior Massini.

Problema cea mai dificilă era aceea de a găsi exact per¬soanele potrivite pentru a face acel raport de importanţă crucială pentru ţară, pentru că altfel toate intenţiile şi pla¬nurile noastre construite cu atâta grijă până atunci ar fi fost deconspirate iar urmările puteau fi dintre cele mai nefaste atât în ceea ce priveşte persoana mea şi a gene¬ralului, cât şi în ceea ce priveşte siguranţa naţională, între timp, eu fusesem consemnat la bază, toate lucrările fiind oprite.

Echipa americană a fost izolată într-un cort şi paza tunelului, precum şi a noastră a fost preluată de un bata¬lion de intervenţie specială a armatei. Tensiunea diplomatică creştea din ce în ce mai mult, pentru că pre¬siunile Washingtonului cereau în mod imperios comuni¬carea cu generalii de la Pentagon şi mai ales cu consilierul pe probleme de securitate.

În acele momente, nimeni nu ştia încă ce se află în marea sală care era protejată de scutul energetic. Se sis¬tase orice iniţiativă şi orice operaţiune de cercetare. Nimeni nu avea voie să umble prin bază cu excepţia patrulelor de pază. Noua stare de lucruri era coordonată de doi generali de frunte ai armatei române, care menţineau permanent legătura cu cele mai înalte structuri politice din România.

Ei bine, în toată această con¬junctură extrem de tensionată, singurul personaj care a reuşit să se „strecoare” în afara bazei, ca urmare a unui ordin foarte special sosit de la Bucureşti, a fost senior Massini. Din acel moment nu 1-am mai văzut, dar crede-mă că i-am simţit din plin influenţa în modul cum s-au desfăşurat ulterior lucrurile.

Mă refer la lupta surdă, dar foarte aprigă, din culisele diplomaţiilor română şi ameri¬cană, precum şi la natura deciziilor politice care au fost luate după aceea, în legătură cu operaţiunea de aici, din munţi. Totul s-a petrecut foarte repede; sunt doar opt zile de la acele evenimente.

Ascultând relatarea lui Cezar eram foarte mirat de întorsătura pe care o luaseră lucrurile dar mai ales pentru că eu mă aflam totuşi acolo, ca şi cum nimic din ceea ce aflam nu s-ar fi petrecut în realitate.

— Dacă eu sunt aici şi dacă voi, aşa după cum înţe¬leg, aţi reuşit să pătrundeţi în Sala Proiecţiilor, atunci înseamnă că generalul Obadea a avut succes la Bucureşti.
Cezar zâmbi enigmatic.

— În mare măsură răspunsul este afirmativ. Succesul a constat mai ales în aducerea faptelor la cunoştinţa unor persoane cu o mare probitate morală, care în plus sunt animate de un profund sentiment de patriotism. A fost convocată o şedinţă de urgenţă a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării – CSAT.

Cei mai mulţi au fost cutremuraţi de cele ce au aflat. S-a creat atunci, în mod spontan, un intens val de simpatie pentru general şi pentru acţiunile lui şi s-a hotărât pe loc continuarea cercetărilor sub comanda totală a generalului şi a mea. Cu toate acestea, criza diplomatică nu fusese încă deblocată.

Staff-ului american i s-a permis să părăsească ţara a doua zi, însă echipa de cercetători şi specialişti, precum şi toată logis¬tica şi aparatura au fost reţinute în continuare. Pe moment am crezut că lucrurile erau rezolvate şi aproape că mă bucuram că se petrecuseră aşa, deoarece nu mai era nevoie să mă prefac ori să cedez mai mult sau mai puţin în faţa cererilor venerabilului şi a elitei masonice.

Din păcate, forţa de influenţă a acestora şi presiunile pe care le exercitau pe cale diplomatică erau enorme.
Ajunsesem împreună cu Cezar la capătul coridorului, care cotea din nou brusc, de această dată spre stânga şi doar pentru circa patru metri. Spectacolul care ni se înfăţişa ochilor era cu adevărat grandios.

Cupola gigan¬tică pe care o forma scutul energetic avea o culoare splendidă de albastru irizant, fiind străbătută continuu de flash-uri intense alb-strălucitoare. Deşi Cezar îmi spusese că Sala Proiecţiilor nu era izolată de exterior printr-o poartă, ca şi în cazul marii galerii, totuşi nu se putea vedea nimic în interiorul ei prin scutul energetic.

Coridorul se termina brusc într-o sală imensă, scobită în roca muntelui ca o semisferă. De la pragul coridorului până la scutul ener¬getic nu erau mai mult de şapte-opt metri, în acel interval, de o parte şi de alta a coridorului erau aliniate patru vehicule electrice.

Cupola pe care o realiza scutul ener¬getic era inclusă în cavitatea semisferică din munte, dar am observat că zona din spate făcea front comun cu peretele din rocă. Am apreciat că diferenţa de nivel între cupola scutului şi tavanul sălii era de aproximativ zece metri.

Lumina feerică pe care o emana scutul energetic se reflecta în minunate sclipiri şi umbre pe pereţii stâncoşi ai muntelui. Frumuseţea şi grandoarea acelui tablou era parcă nepământeană şi îmi înfiora inima de emoţie şi încântare.

— Cum ai reuşit să pătrunzi înăuntru? 1-am întrebat pe Cezar, profund tulburat de intensitatea trăirii pe care mi-o provoca acea privelişte.
— Să ştii că este mult mai simplu decât te-ai putea aştepta. Probabil că cei care au proiectat întregul ansam¬blu au considerat primul baraj o adevărată „piatră de încercare” pentru eventualii pretendenţi, apreciind că el era suficient pentru securitatea întregii structuri.

Trebuie să recunosc că au avut dreptate: nimic nu poate trece de primul baraj energetic dacă nu este o conştiinţă supe¬rioară, profund benefică. Chiar şi în cazul unei deflagraţii atomice ansamblul este foarte bine protejat de munte; poate tocmai de aceea Marea Galerie începe brusc, mult în interiorul acestuia. Nu-mi dau seama, însă, cum au reuşit să realizeze tehnologic întreaga lucrare.

Când am primit noile ordine de la Bucureşti am fost foarte bucuros. Intuiam că lupta abia începea, dar cel puţin aveam un sprijin politic important, precum şi con¬ducerea operaţiunii, în aceeaşi zi am intrat în Sala Proiecţiilor pe care o ai în faţă. Atunci am fost singur şi am aflat misterul teribil care este ocultat de cincizeci de mii de ani. Cu greu îţi poţi închipui sentimentele pe care le-am încercat în acele momente. Totuşi, unele aspecte nu ţi le pot destăinui.

— Ai mai menţionat acest număr de ani şi înainte, 1-am interpelat eu pe Cezar. De unde ştii că aceasta este perioada de timp de când datează tot ceea ce este aici?
— A fost rodul examinării ştiinţifice ulterioare a unor date pe care „ei” ni le-au oferit şi pe care le vei putea vedea şi tu imediat, după ce vom intra în sală. în ultima săptămână s-au petrecut toate evenimentele pe care ţi le relatez. Multe dintre ele s-au desfăşurat foarte repede iar schimbările de situaţie au îmbrăcat uneori forme drama¬tice, îţi voi povesti totul aici, înainte să intrăm în sală, pentru că acolo vei fi foarte captivat de ceea ce vei vedea.

Ne-am oprit la linia de demarcaţie dintre Marea Galerie şi aula gigantică din interiorul muntelui, care adă¬postea scutul energetic semisferic, îl ascultam pe Cezar în timp ce priveam fascinat la sclipirile nepământene de pe suprafaţa albastră a semisferei.

— După decizia CSAT de a se continua cercetările sub conducerea DZR, am pătruns de mai multe ori în Sala Proiecţiilor şi am inventariat totul, împreună cu echipa noastră de specialişti, a spus Cezar.

A doua zi, însă, au început să sosească primele semnale con¬tradictorii de la puterea politică. Ordinele se succedau unele peste altele, se anulau reciproc, erau când vehe¬mente, când evazive şi trădau o mare tensiune. Puteam bănui că acolo este teatrul unei adevărate bătălii.

Transmisesem deja pe o linie de telefon securizată rezul¬tatul descoperirilor noastre din Sala Proiecţiilor. Se pare că acesta a fost fitilul care a aprins „bomba”. Generalul Obadea mi-a povestit acum două zile, după ce s-a întors de la Bucureşti, că membrii CSAT erau într-o şedinţă con¬tinuă, menţinând legătura cu noi.

Ei au hotărât să facă publică această descoperire formidabilă din munţii României după ce în prealabil au dezbătut problema pe toate feţele. Generalul Obadea fusese inclus în structura CSAT şi a avut un cuvânt greu în favoarea declaraţiei pe care statul român urma să o facă lumii întregi.

El mi-a spus că au fost câţiva membri ai CSAT care s-au opus cu vehemenţă, însă aceştia erau în minoritate. Spiritele s-au încins atât de mult, încât la un moment dat acele persoane s-au ridicat şi au părăsit sala. Consilierii preşedintelui erau într-un continuu du-te-vino, transmiţând informaţiile de la biroul de relaţii diplomatice externe la şedinţa CSAT.

Atunci când diplomaţia americană a fost informată că România va transmite un comunicat mondial de presă de o importanţă crucială pentru omenire, totul a devenit un haos. Generalul mi-a relatat că nu mai văzuse niciodată o asemenea agitaţie şi atâta panică printre diplomaţi.

Nimeni nu ştia cauza, dar toţi bănuiau că se întâmplă ceva foarte grav şi important. La un moment dat preşedintele a fost chemat pentru a avea o convorbire telefonică directă cu Casa Albă; aceea a fost o discuţie foarte specială şi ultrasecretă. El nu a revenit mult timp după aceea, dar a transmis că spre Bucureşti se îndrepta deja o delegaţie americană la cel mai înalt nivel diplomatic
Informaţiile zburau cu iuţeala vântului, în câteva ore fuseseră blocate toate tranzacţiile şi înţelegerile statului român cu organismele financiare internaţionale.

Se aştepta din clipă în clipă ordinul care să declare starea de urgenţă în zona montană şi, de asemenea, în capitală. Ministrul Apărării dăduse ordinul de alarmă generală pen¬tru ofiţeri. Au fost momente de mare panică şi chiar de teroare printre cei angrenaţi în operaţiune, deoarece nimeni nu cunoştea cauza reală care declanşase acea stare de lucruri.

Discuţiile dintre oficialii americani şi partea română s-au efectuat fără translator. Ele au fost atât de violente , încât nu puţine au fost momentele de criză în care diplo¬maţii strigau unii la alţii cât puteau de tare, proferând multiple ameninţări cu represalii.

Partea bună era că cele¬lalte state ale lumii nu cunoşteau încă nimic din această problemă; ori, americanii ştiau prea bine că existau oricând câteva ţări foarte puternice care s-ar fi coalizat imediat cu România pentru a susţine declaraţia acesteia.

— Ce voiau să spună în declaraţie? am întrebat eu curios.
— În esenţă, aceasta ar fi cuprins principalele date despre descoperirea din Munţii Bucegi, punând totodată la dispoziţia întregii lumi dovezi, fotografii şi alte ele-mente esenţiale pentru clarificarea diferitelor aspecte legate de această structură din interiorul muntelui.

Ar fi fost invitaţi cei mai mari oameni de ştiinţă pentru a efec¬tua studii şi cercetări şi s-ar fi mobilizat toate resursele pentru rezolvarea numeroaselor enigme cu care ne con¬fruntăm acum. însă cel mai important aspect 1-ar fi con¬stituit dezvăluirile cu privire la trecutul extrem de înde¬părtat al omenirii şi la istoria reală care a fost aproape complet contrafăcută, în plus, mai existau unele elemente foarte delicate, pe care nu ţi le voi putea dezvălui decât parţial.

— Dar de unde se ştiau toate acestea?
— Vei vedea imediat. Mai ai puţină răbdare. Americanii au reacţionat cu vehemenţă, deoarece acea declaraţie ar fi spulberat într-o clipă influenţa lor plane¬tară şi mai mult decât atât, ar fi putut arunca într-un ade¬vărat haos economia şi societatea ţării lor, poate chiar a întregii lumi.

De fapt, acesta a fost motivul principal pe care ei l-au invocat, acela de a nu produce panică şi a nu bulversa populaţiile de pe Pământ. Se pierdea însă din vedere că această posibilă stare de angoasă şi perturbare socială ar fi apărut ca un rezultat direct al minciunii şi manipulării care a fost întreţinută în mod deliberat de-a lungul secolelor de către clasele conducătoare şi mai ales de către organizaţia masonică.

Printr-un canal diplomatic foarte special s-a primit chiar şi o intervenţie personală a Papei, care îndemna la o mare cumpătare înainte de a face acest pas fundamental pentru omenire. Vaticanul fusese deja înştiinţat de ameri¬cani, fiind considerat de aceştia un posibil aliat pentru a bloca dezvăluirile, în mod straniu, deşi prezentarea aces¬tor aspecte către lumea întreagă ar fi redus considerabil puterea Vaticanului şi influenţa lui asupra credincioşilor creştini, Papa nu a luat totuşi o poziţie fermă împotrivă, ci a îndemnat la buna cumpănire a aspectelor pro şi contra înaintea prezentării declaraţiei.

El a transmis chiar că va pune la dispoziţia statului român anumite documente străvechi din Arhiva Secretă a conducerii papale, care sunt de o mare importanţă pentru România şi sprijină dovezile descoperirii din munţi.

În sfârşit, după aproape douăzeci şi patru de ore de discuţii şi deliberări, s-a ajuns la un acord final de cola¬borare româno-americană, în nişte termeni precişi care echilibrau interesele ambelor ţări. Nu îţi pot dezvălui aceşti termeni, dar ştiu că poziţia statului român a fost aceea de amânare a dezvăluirilor sau de prezentare a lor în mod gradat omenirii, în viitor.

A doua zi, după ce apele se mai liniştiseră, în baza înţelegerii de colaborare dintre cele două ţări a sosit cu maximă promptitudine o echipă de comando american cu toată logistica necesară, pe care ai văzut-o deja în interiorul bazei. Odată cu ei au revenit şi cei doi generali şi consilierul pe probleme de securitate naţională, probabil având sarcini foarte bine trasate.

Apoi a fost forat hangarul imens în munte, pe care l-au amena¬jat corespunzător. Prin protocolul înţelegerii s-au instituit cele mai stricte măsuri de securitate, protecţie şi supraveghere, care urmează să fie dezvoltate şi în zilele următoare.”[2]

Din Sala Proiectiilor din Muntii Bucegi pleaca trei tuneluri:

  • Tunelul din stânga are celălalt punct de legătură în Egipt, într-un ansamblu numit “Camera Inregistrarilor”, care se află sub nisip, la 260 m adancime, între Sfinx şi Marea Piramidă de pe platoul Gizeh, lângă Cairo.
  • Tunelul din dreapta are corespondenţă cu o structură care de asemenea se află în interiorul Muntelui Kailash din Podişul Tibet. Aceasta este însă mai mică decât cea din munţii noştrii şi nu atât de complexă. Din acest al doilea tunel există ramificaţii secundare care conduc într-o zonă din subsolul Buzăului, aproape de curbura Carpaţilor, iar o alta se îndreaptă spre şi face conexiunea cu structura din subsolul Irakului, lângă Bagdad. De la aceasta, în continuare, mai există o ramificaţie până în subsolul podişului Gobi din Mongolia.
  • Al treilea tunel, care era plasat central în Sala Proiecţiilor, face obiectul unui secret la nivel mondial, asupra căruia SUA dorea garanţii foarte ferme. Tunelul central coboară în interiorul scoarţei planetei şi chiar că o depăşeşte pe aceasta ajungand tocmai in Centrul Pamantului, in Agartha – locul unde traiesc ariannii, loc unde a ajuns si amiralul Richard Byrd in 1947, unde i-a si gasit pe nazisti.

SURSE

  1. Len Kastern – “Istoria secreta a extraterestrilor”.
  2. Radu Cinamar – “Viitor cu cap de mort”.
  3. Foto: veteranstoday.com
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro