Pestera Polovragi a lui Zamolxe si secretele sale: comorile lui Zamolxe, Codul Legilor si tunelul pana la Sarmizegetusa Regia !

by Pestera Polovragi este considerata, pe buna dreptate, de catre cercetatorii in domeniul fenomenelor paranormale ca fiind, “Triunghiul Bermudelor din Oltenia”, datorita fenomenelor ce au loc, atat in preajma pesterii, dar mai ales in interior. Aceasta pestera este considerata a fi, “Pestera lui Zamolxe”, considerat a fi un loc de […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Pestera Polovragi este considerata, pe buna dreptate, de catre cercetatorii in domeniul fenomenelor paranormale ca fiind, “Triunghiul Bermudelor din Oltenia”, datorita fenomenelor ce au loc, atat in preajma pesterii, dar mai ales in interior. Aceasta pestera este considerata a fi, “Pestera lui Zamolxe”, considerat a fi un loc de intalnire al conducatorilor daci din acea vreme, unde hotarau soarta geto-dacilor.

5704_x4440_4 dscf0710 Imagini din Pestera Polovragi 3 pestera_polovragi pestera-polovragi1

Pe malul Oltetului, intr-o ambianta de vis, in mijlocul naturii ne priveste ochiul negru al unei pesteri in care a fiintat odinioara insusi Zamolxis, Zeul-Om atat de iubit de daci. Numita printre altele, pestera lui Zamolxis, Pestera lui Pahomie sau Pestera Polovragi, formatiunea carstica din muntii Olteniei ascunde taine nebanuite.Profesorul Nicolae Simionescu dezvaluie o parte din denumirea de Polovragi, sugerand ca se trage din existenta unei campii Poleo unde se adunau vracii si initiatii dacilor. Ermitii daci erau capabili sa vindece toate bolile vremurilor cu ajutorul plantei magice numita Polovraga, planta disparuta in zilele noastre. Polovragi este, de asemenea, pestera descrisa de Mihai Eminescu in poemul Memento mori.

Conform legendelor, Zamolxis era detinator al unor puteri uluitoare, fiind capabil sa-si schimbe dupa dorinta infa tisarea din tanar in batran. Prin pestera Polovragi, zeul suprem al geto-dacilor intra in adancuri pentru a iesi peste munti la cetatea Sarmizegetusei. Cand speologii au cercetat pestera in premiera, acum circa 100 de ani, au fost uluiti sa descopere urme de picioare umane incaltate, vechi de 2.000 de ani, fara indoiala urme de daci.

Zvonurile despre comorile dacice ascunse in Polovragi au atras sumedenie de rauvoitori si aventurieri lacomi. Toti acestia au avut parte de morti tragice in incercarile lor nesabuite de a tulbura linistea locului. Se spune ca blestemul lui Zamolxis inca vegheaza locul. Stau marturie zecile de cazuri, povestite in popor, despre ciobani carora le-au disparut oile, vacari care au ramas fara vacile din fata ochilor, nuntasi carora le disparea de pe mese bautura si mancarea – lasandu-i muti de spaima si bolnavi de nebunie.

Entuziastii fenomenelor paranormale numesc zona Triunghiul Bermudelor din Oltenia”. O intamp lare demna de retinut este acea care vizeaza cunoscutul obicei al lui Tudor Valdimirescu de a reveni pentru rugaciune in preajma zidurilor Manastirii Polovragi. O iscalitura a sa ramasa in manastire se adauga variantei neoficiale in care o sosie a sa ar fi fost ucisa de eteristi, pe cand Domnul Tudor, un initiat al vremii, a ramasa in manastire pentru a trai deghizat in calugar pana la sfarsitul vietii.

Publicatia Observator.TV a expus mai amanuntit anumite aspecte ale acestei pesteri paranormale:

“Pe malului Oltetului sta mândră Peştera “Zeului-Om, atât de iubit de daci”! Numită şi Pahomie sau Polovragi, formaţiunea carstică ascunde taine nebănuite. Conform cercetătorilor, aici se adunau vracii şi iniţiaţii dacilor, aceştia fiind capabili să vindece toate bolile vremii cu ajutorul unei plante magice numite Polovraga.

Dar cine era Zamolxis? Conform legendelor, acesta deţinea puteri magince, fiind capabil să îşi schimbe înfăţişarea din tânăr în bătrân. Peştera era folosită de către zeu pentru a intra în adâncuri. În urmă cu peste 100 de ani, s-a descoperit un tunel care pleca din Polovragi şi avea ieşire în cetatea Sarmizegetusei. Aici, s-au găsit urme de picior încălţate, vechi de mii de ani, motiv pentru care se crede că Zamolxis era cel care folosea tunelul de piatră.

Un alt mister al celebrei formaţiuni sunt comorile dacice ascunse aici! Acestea au atras numeroşi aventurieri lacomi, însă toţi au murit tragic. Se spune că blestemul lui Zamolxis încă veghează locul. Stau mărturie zecile de cazuri, povestite în popor, despre ciobani cărora le-au dispărut oile, văcari care au rămas fără vacile din faţa ochilor, nuntaşi cărora le dispăreau de pe mese băutura şi mâncarea – lăsându-i muţi de spaimă şi bolnavi de nebunie. Acesta este motivul pentru care persoanele care studiază fenomenele paranormale au numit zona “Triunghiul Bermudelor din Oltenia”.”[1]

Publicatia Efemeride prezinta si alte informatii:

“De-a lungul timpului, diverse legende s-au țesut în jurul acestei peșteri în care se adăpostea marele Zamolxis. Conducătorul dacilor, se sune că avea puteri impresionante și putea să-și schimbe înfățișarea din tânăr în bătrân ori de câte ori dorea. Tronul lui Zamolxis se află și astăzi în Peștera Polovragi și este locul cel mai sacru, încărcat cu diverse energii, din toată peștera. Numeroși turiști au spus că în momentul în care s-au apropiat de de piatră pe care obișnuia să se odihnească zeul dacilor sunt cuprinși de diferite sentimente sau gânduri stranii. Aceasta este dovadă certă că locul poartă și în ziua de astăzi energia unui personaj comparabil cu un zeu.

Misterul dacilor !

Peștera Polovragi a fost descoperită acum circa 100 de ani și are o dimensiune de peste 10 kilometrii. Speologii sunt de părere că este mult mai lungă decât se cunoaște în prezent, dar din diverse motive ea nu a putut să fie explorată. De asemenea, se mai zvonește că aurul dacilor este ascuns undeva la capătul peșterii, fapt pentru care numeroși căutători de comori încearcă să-și satisfacă lăcomia căutând prin diverse metode neortodoxe tezaurul dacic. Poate că din acest motiv Peștera Polovragi este deschisă publicului doar parțial. Până să se apeleze la aceste limitări au existat diverși căutători de comori care au avut acces pana în adâncurile peșterii, dar toți au avut arte de morți tragice. Blestemul lui Zamolxis a fost aruncat peste întreaga peșteră și doar cei lacomi sunt pedepsiți fără drept de apel.

Se mai spune că diverși ţărani care și-au adăpostiţi vacile și oile în peșteră s-au trezit fără niciun animal, iar sănătatea lor mintală a avut de suferit. Pe lângă aceste fenomene inexplicabile și altele se mai petrec în misterioasa peșteră. Diverse lumini, apărute din neant, luminează coridoarele întunecate ale peșterii, dar când cineva se apropie de ele dispar pur și simplu. O alta curiozitate o reprezintă pielea de leopard de pe pereţi. Aceste formaţiuni se întâlnesc doar în această peşteră.

Peștera Polovragi !

O altă poveste incredibilă se referă la fătul că Zamolxis avea mai multe pasaje secrete prin care ajungea din peșteră direct la Sarmisegetusa sau chiar la cetatea dacică de deasupra muntelui. Aceste pasaje nu au fost niciodată descoperite și au rămas la nivel de legendă. Când speologii au cercetat peştera în premieră, acum circa 100 de ani, au fost uluiţi să descopere urme de picioare umane încălţate, vechi de 2.000 de ani.

Este posibil ca aceste urme să fie lăsate de daci în condițiile în care temperatura din peșteră este de doar 9 grade și este constantă indiferent de anotimp? Nimeni nu poate răspunde la această întrebare așa cum nu se poate răspunde nici la celelalte întrebări când vine vorba despre misterioșii noştri strămoși.”[2]

Informatii vin si de la World Wide Romania (WWR):

“Ştiaţi că peştera Polovragi face parte din locurile misterioase din România? Deşi la o primă vedere este o peşteră care nu pare că iese în evidenţă cu ceva anume. Asta până când să aflaţi de fapt care este misterul legat de Peştera Polovragi. Noi am avut ocazia să mergem să o vizităm în septembrie 2011 și chiar am rămas impresionați de poveștile legate de ea. Și nu numai de povești…

Judeţul Gorj este zona în care veţi găsi această peşteră, pe malul stâng al Oltețului, la o altitudine nu foarte mare, de 670 m. În apropiere se poate vizita şi Mănăstirea Polovragi, construită prin anul 1505, obiectiv vizitat tot în acea zi.

Peştera Polovragi este una dintre cele mai mari peşteri de la noi din ţară, având o suprafaţă de mai bine de 9 km. Printre misterele legate de ea se număra coridoare secrete, spaţii de rugăciune şi ritualuri, datini precreştine, semnificaţii misterioase ale numelui şi multe altele.

Astfel aflăm de la unii cercetători că numele de „Polovragi” vine de la „Poleo”, o câmpie unde se adunau vracii daci pe vremuri.
Altă explicaţie este legată de o plantă numită „polovraga”, ce se spune că avea proprietăţi terapeutice şi era folosită tot de vechii daci. Astăzi nu se mai găseşte. Oare peştera se numeşte întâmplător aşa? Ce ştiau dacii atunci şi noi nu ştim astăzi?

Poate numele cel mai des legat de această peşteră şi misterele pe care le ascunde este cel al lui Zamolxe, zeul suprem al dacilor. Se spune că Peştera Polovragi a fost lăcaşul zeului, care avea acces la cetatea Sarmizegetusa prin nişte coridoare secrete de sub peşteră. Aici s-au descoperit şi urme de picioare, care după analiza solului s-au dovedit a fi vechi de acum 2.000 de ani. Să fie urme de daci sau poate chiar ale lui Zamolxe?

Dintre galeriile cele mai cunoscute din peşteră amintim cea unde domneşte Scaunul lui Zamolxe, unde vizitatorii spun că simt o neobişnuită stare de linişte şi de pace. Tot aici există şi un izvor, denumit „Izvorul Speranţelor” care nu îşi modifică debitul în niciun anotimp, fie el rece sau cald, umed sau secetos. Urma lăsată de curgerea apei i-a făcut pe unii să o identifice cu chipul Fecioarei Maria.

Ca în orice situaţie în care se vorbeşte despre mistere şi legende ale vechilor daci, zvonul că în Peştera Polovragi se găsesc comori ascunse i-a făcut pe cei mai curajoşi să îndrăznească să le caute în adâncurile peşterii. Mulţi dintre ei nu s-au mai întors, spre surprinderea celor ce ştiau unde plecaseră. Implicit s-a răspândit ideea de blestem dat de Zamolxe pentru a proteja acest loc şi ceea ce el ascunde, având o încărcătură religioasă şi misterioasă ce încă nu s-a putut explica.

Chiar şi în apropierea peşterii se pare că funcţionează acest blestem, deoarece au fost înregistrate o mulţime de cazuri în care mâncarea dispărea subit de pe mese, animalele din curţi la fel, atrăgând spaimă şi nebunie asupra localnicilor ce se încumeta să cerceteze acest meleag cu gând rău.”[3]

In cartea Aryanei Havah, „De la Zamolxe la Noua Era” vol.II, copilul David, este intrebat la un moment dat ce stie despre daci, istoria lor si ce afirma este foarte interesant de studiat:

„Aryana: Aş dori să discutăm despre daci. Ai aflat despre ei?
David: Da. Aghton mi-a povestit multe lucruri.
A: Ce îmi poţi spune?
D: Erau o rasă nobilă. Ei erau urmaşii celor ce au fost
prezenţi pe Terra încă de la facere. Pe pământul lor s-a născut
lumea.
A: Ce înţelegi prin rasă nobilă?
D: Cei ce au fost aici sunt străbunii atlanţilor la fel cum dacii
erau urmaşii atlanţilor. Aghton spune că aveau altfel de sânge.
A: De anunnakki?
D: Nu. De alt fel, dar nu se poate spune acum.
A: Şi anunnakki au intervenit în decursul timpului, i-au
modificat?
D: Da, dar cu ajutorul altor pământeni şi nu direct.
A: Cum?
D: Peste rasa lor s-au suprapus alte rase.
A: îmi poţi spune cum arătau fizic străbunii noştri?
D: Erau foarte înalţi, aveau păr blond-roşcat şi ochii
albăstrii, dar nu ca albastrul de acum.
A: Cam ce fel de albastru?
D: Cumva ca al inuakilor.
A: Adică spre mov?
D: Cam aşa, dar nu exact la fel.
A: Erau evoluaţi?
D: Erau speciali. Erau evoluaţi, erau buni şi ştiau să
materializeze iubirea.
A: Cum adică?
D: Ştiau să creeze cu iubire şi din iubire. Acest lucru nu a
mai fost prezent pe Terra de la ei încoace, decât ca atribut al unor fiinţe singulare şi nu al unor mase de oameni.
A: Se spune că a existat un conducător pe nume Zamolxe care
era zeu.
D: Era om, dar avea ca manifestare pe Dumnezeu şi apoi a ajuns
Creator.
A: Tu îl vezi?
D: Da. Aghton mi-1 arată.
A: Mi-1 poţi descrie?
D: îl văd înalt, cu barbă şi plete de culoare blond-roş-cat. Poartă
un fel de haine albe şi ceva din blană. Are un toiag de aur ce se
termină în partea de sus cu o salamandră.
A: Adică o fiinţă reptiliană?
D: Era o salamandră, adică o entitate păzitoare a focului sacru, a
focului lui Dumnezeu, a luminii. El însuşi era înconjurat de un câmp
de foc. El era păstrătorul limbii pure, a limbii de aur.
A: Ce este limba pură?
D: Este limba universală a creaţiei, limba sfântă şi adevărată. La
început pe Terra s-a vorbit această limbă. Mai văd că are pe cap un fel
de cerc sub formă de şarpe.
A: Altă reptilă?
D: Ei aveau foarte multe obiecte cu astfel de forme.
A: De ce? La ce le foloseau?
D: Ei ştiau de existenţa anunnakkilor. Erau pentru protecţie.
A: Se protejau de ei cu obiecte cu formă reptiliană?
D:Da.
A: De ce?
D: Pentru că ştiau că forma anihilează forma.
A: Poţi fi un pic mai exact?
D: Numai cu o formă sau o energie de acelaşi fel, dar de altă
polaritate poţi anihila sau anula ceva. Este una din legile creaţiei.

A: Cum?
D: Dacă în întuneric aduci lumina, întunericul dispare, dacă în ură
pui iubire, ura se anihilează, dacă în tristeţe aduci bucurie, atunci
tristeţea nu va mai exista.
A: Dar dacă în iubire aduci ură? Nu se transformă iubirea?
D: Nu. Niciodată. Iubirea şi lumina nu pot fi stinse. A: Şi cum poţi
anihila influenţa anunnakkilor? D: Dăruindu-le iubire şi lumină. A: Şi
cum dăruiau iubire străbunii noştri anunnakkilor? Mă refer la obiectele
de care îmi vorbeai.
D: Acele obiecte, să zicem cercul cu formă de şarpe, era încărcat
încă de la concepţie, de când era metal fără formă, cu ideea de a
proteja şi a transforma orice energie în iubire. In acest mod cei ce îl
purtau erau apăraţi de orice atacuri. Tot cu ajutorul lor ştiau să îi
recunoască. Mai existau şi alte programe, mult mai complexe, însă nu
este momentul să le facem cunoscute.
A: Există şi câteva brăţări, care datează tot din aceiaşi perioadă şi
care au formă de şarpe. Sunt însă foarte mari şi parcă făcute pentru
oameni de alte dimensiuni.
D: Oamenii de atunci erau mult mai mari decât noi aşa că este
normal ca brăţările să fie mari.
A: La vremea respectivă ţara noastră avea aceeaşi dimensiune ca
acum?
D: Nu. Era foarte mare. Cam de 8 ori mai mare. O bucată din ea s-a
scufundat şi nu se mai vede. A: Are legătură cu Atlantida?
D: Totul are legătură cu Atlantida. Şi noi cei de acum, numai că nu mai
suntem aceeaşi rasă. Sângele lor a fost amestecat cu sângele altora. A:
S-a urmărit acest lucru?
D: Da. S-a făcut intenţionat. Nu se dorea existenţa unei rase atât
de evoluate şi pure. Totuşi noi păstrăm multe din aspectele originale. Dacă am vrea am putea să ne
amintim aceste lucruri. Ele se află ascunse adânc în ADN-ul
nostru.
A: îmi poţi spune de ce au dispărut atlanţii ca rasă?
D: Ei nu au dispărut niciodată. Sunt şi acum aici. O mare
parte din pământul lor a fost distrus, dar cei ce trebuiau să se
salveze au ştiut de această distrugere şi au plecat în alte părţi.
A: Din ce cauză s-a hotărât distrugerea unora şi salvarea
altora?
D: Atlanţii aveau manifestare de dumnezei, adică puteau
crea, numai că au început să creeze cu mintea şi nu cu inima
şi în detrimentul celorlalţi. La toate acestea s-a adăugat şi
influenţa anunnakkilor, care au reuşit să îi învrăjbească.
A: Mai există astăzi linii pure de oameni cu descendenţă
atlanta?
D: Nu. Toţi au sânge amestecat. Acelaşi sânge se găseşte
în prezent şi în ţările din nord. Aici au cel mai mare interes
anunnakki. Ei vor să oprească definitiv această rasă şi prin
orice mijloace. Acolo sunt cele mai mari atacuri energetice. La
noi Zamolxe avea sânge pur la fel ca şi cei ce au trăit în timpul
lui. După aceea au mai existat linii pure, dar s-au oprit cam pe
la anul 1600.
A: De ce?
D: Pentru că s-a urmărit stingerea lor. Şi ei au fost
păcăliţi de anunnakki.
A: Zamolxe făcea minuni?
D: Nu făcea minuni, căci mulţi puteau face ce făcea el. El
era păstrătorul Codului Legilor.
A: Ce era Codul Legilor?
D: Era o carte groasă cu foi din metal în care se aflau
scrise Legile Universale. La fel cum exista pe Inua Cristalul cu
Codul Legilor. In acea carte se găsea răspuns la orice întrebare. Cine avea o problemă venea şi o consulta.
Zamolxe era păstrătorul cărţii.
A: Avea cunoaştere?
D: Toţi erau aşa.
A: Aşa se năşteau?
D: Ei se năşteau oameni, dar erau speciali. Când copiii
ajungeau tineri erau luaţi şi trimişi să înveţe.
A: Şi fetele şi băieţii?
D:Da.
A: Ce învăţau?
D: învăţau cum să îl facă manifest pe Dumnezeul din ei.
A: Şi reuşeau toţi?
D: Şcoala avea trei trepte. Prima era pentru toată lumea, la
a doua intrau numai cei care treceau anumite teste, iar a treia
era rezervată pentru cei care vroiau să fie conducători sau
iniţiaţi. Pentru cei iniţiaţi mai exista o treaptă, dar la care foarte
puţini au ajuns. Era treapta care te transforma în Creator.
A: A ajuns cineva Creator?
D: Zamolxe era Creator şi au mai fost câţiva. Ei nu sunt
cunoscuţi încă, dar în curând se va face o descoperire şi vom
afla mai multe despre ei. Au fost şi două femei. Una a fost sora
lui Zamolxe.
A: Zamolxe a avut o soră?
D: Da. Ei aşa au venit. Erau pereche. Ei erau Creatori
numai împreună.
A: Pentru a avea energia feminină şi masculină la un loc?
D: Numai aşa poţi avea energia perfectă, necesară
Creaţiei.
A: Se spune că Zamolxe avea un loc sfânt, numit Kogaion,
care ar fi de fapt cetatea Sarmisegetusa-Regia.

D: Cetatea de care vorbeşti nu exista în vremea lui Zamolxe. Ea a
fost făcută mai târziu. Aghton spune că Kogaionul s-ar afla undeva în
zona Sfinxului din Bucegi. Tot acolo mai exista în acea vreme o
cetate, în zona cunoscută astăzi sub numele de Babele.
A: Unde anume?
D: Nu avem voie să ştim exact locul. Este un important centru
energetic. Acolo se afla şi şcoala de care îţi vorbeam.
A: Cât dura această şcoală.
D: Prima treaptă dura atâta cât trebuia, adică până când tânărul
îşi însuşea învăţătura. A doua dura cam doi ani, a treia trei, iar treapta
a patra dura toată viaţa.
A: Cum adică toată viaţa?
D: Cel ce era iniţiat învăţa toată viaţa. învăţarea nu se oprea
niciodată. El nu era desăvârşit atâta timp cât se afla pe Terra. El se
pregătea să se desăvârşească.
A: Adică nu devenea niciodată Creator?
D: Era Creator, dar se desăvârşea doar când se unea cu
Creatorul.
A: Şi Zamolxe în prezent este unit cu Creatorul?
D: Da. El este Creator.
A: Adică este Creatorul.
D: Nu. El este Creator. Este unit cu însuşi Creatorul dar este
Creator.
A: Să înţeleg că are o identitate proprie?
D:Da.
A: Ce este el astăzi? D: El
este o energie.
A: Şi dacă vreau să îl simt, pot cere acest lucru? D: Da. Dacă vrei îl
poţi avea în tine. A: Şi îl voi simţi ca pe o energie? D: Da, căci el este
energie, ai grijă însă să accesezi această energie doar în cazul în
care ai ajuns la acel grad de conştientizare în care poţi face iubirea manifestă. Altfel această
energie te poate distruge.
A: Adică?
D: Dacă tu nu corespunzi vibraţional poţi muri. Este ca şi cum ai
pune foc într-o sticlă de plastic. Focul o va topi.
A: Există vreo modalitate de a accesa în prezent treptele iniţierii
Zamolxiene?
D: Aghton spune că da, dar că nu se potriveşte la toată lumea.
A: Adică doar anumite persoane o pot face?
D:Da.
A: Ce calităţi trebuie să aibă cei ce vor să meargă pe această
cale?
D: Aghton spune că trebuie să ştie să tacă şi să ştie să asculte.
Această cunoaştere este o taină ce se relevă numai celor ce pot trăi
în inimă şi nu în raţiune.
•A: Adică trebuie să fii tâmpit ca să o primeşti?
D: Trebuie să poţi iubi cu sufletul şi nu cu mintea.
A: Am putea readuce la viaţă această cunoaştere?
D: Da. Avem voie, dar trebuie să vedem cum să o facem şi cui să
o dăm. Mai încolo toţi vor avea acces la ea.
A: Ai putea să ne ajuţi?
D: Aghton spune că da. Am să mă gândesc la asta şi am să îţi
spun.
A: Ar fi bine dacă am putea face chiar cursuri.
D: Nu ştiu acum. O să vedem.
A: Se spune că în acele vremuri existau izvoare magice,
vindecătoare, dătătoare de viaţă.
D: Apa este dătătoare de viaţă şi acum. Totul este cum o
programezi. Ei aveau apă magică, cum îi spui tu, fiindcă ştiau cum să
o facă magică.

A: în acele vremuri Zamolxe era conducătorul lor? D: Era mai
mult coordonator. Existau mai mulţi coordonatori. Era un
consiliu format din zece iniţiaţi. Zamolxe era răspunzător de ei.
Conducători erau alţii.
A: Şi aveau un loc de întrunire, o capitală?
D: Capitala era undeva în zona mării, însă cei 11 se
întâlneau într-un loc secret. Era o peşteră. Tot în zona Muntelui
Sacru.
A: Era peştera un loc special?
D: Şi peştera şi Muntele Sacru şi locul iniţierii în cea de-a
patra treaptă se aflau în anumite zone cu anumite proprietăţi.
Sunt zone ce au şi în prezent anomalii geomagnetice. Acest
lucru se poate măsura.
A: De ce se ţineau întrunirile în zone cu anomalii
geomagnetice?
D: Agthton spune că în aceste zone omul poate intra în
legătură cu Creatorul, deoarece se poate desprinde de
pământ şi trup. Ei puteau face acest lucru peste tot, dar aici se
uneau direct cu Creatorul. Era ca şi cum Creatorul cobora prin
ei pe pământ.
A: De ce făceau asta?
D: Pentru ca hotărârile privind soarta oamenilor şi a lumii
să fie luate de însăşi Creatorul. Ei nu mai erau oameni în
acele momente.
A: Dar îşi păstrau individualitatea?
D: Da şi nu. Ei deveneau ei înşişi după ce plecau de
acolo.
A: Adică redeveneau oameni?
D: Nu, redeveneau Dumnezei.
A: Să înţeleg că în viaţa de zi cu zi ei erau Dumnezei?
D: Da. Doar Zamolxe era Creator.
A: Zamolxe cum a murit?
D: El nu a murit. El este energie. La un moment dat s-a
încercat omorârea lui, dar el a înviat. A fost ajutat de sora lui.

A: Cum?
D: Nu poţi omorî un Dumnezeu!
A: Bine, dar cum a părăsit Terra?
D: El este prezent, nu a părăsit Terra niciodată. Este aici şi
pretutindeni.
A: înţeleg, vroiam să îmi spui, dacă poţi, ce s-a întâmplat
cu el de nu a mai rămas în continuare vizibil ca şi coordonator.
D: El a ajuns la acel grad de conştiinţă încât i s-a permis
urcarea şi unirea cu Creatorul. El a devenit astfel co-Creator.
El s-a hotărât să plece pentru a ne putea fi de folos. A fost
voinţa lui.
A: Deci el a trecut de Dumnezeu coordonatorul
pământului?
D: El este şi Dumnezeu, deoarece este Creator.
A: De Burebista îmi poţi spune ceva?
D: Şi el a fost un iniţiat. Cunoştea taina Muntelui Sacru şi a
Codului Legilor. El a fost cel ce a ridicat cetatea de care
vorbeai, Sarmisegetusa Regia.
A: Locul pe care este ridicată cetatea este un loc special?
D: Da. Sub ea, adânc, se află canale subterane săpate de
primii atlanţi, care adăpostesc cunoaşterea acestora.
A: Sub ce formă este această cunoaştere?
D: Văd multe cărţi din metal. Sunt puse în nişte scobituri în
pereţi. Unele din galerii s-au surpat şi nu se mai poate ajunge
la ele. Păcat! Acolo se află scrisă sosirea atlanţilor. Mai văd şi
multe inscripţii pe pereţi. în mijlocul unei săli mari văd un fel de
ladă din piatră verde deschis, în interiorul ei se află recipiente
cu un praf ca de aur şi câteva cristale mari. Mai văd şi ceva ce
seamănă cu un aparat.
A: La ce foloseau aceste lucruri?
D: Cu ajutorul aparatului poţi citi ce este scris în cristale.
Aghton nu vrea să spună la ce era folosit praful.

A: Cum au săpat aceste canale?
D: Cu ajutorul unor aparate. Dar nu le-au săpat ci au topit
roca. Arată cam ca pe Inua.
A: A locuit vreodată cineva acolo?
D: Da. Mult timp.
A: Şi cum aveau aer?
D: Erau construite nişte canale verticale de diverse grosimi
şi lungimi, care erau dispuse în anumite puncte, în special în
locul unde se întretăiau coridoarele. Acestea aduceau aer de
la suprafaţă şi îl introduceau în interior. La fel şi apa. O luau
dintr-un râu din apropiere şi o aduceau în interior cu ajutorul
unor canale special construite, care străbăteau întreaga
construcţie. Din cauza unui canal de genul acesta s-a prăbuşit
partea de care îţi vorbeam.
A: De ce?
D: Din cauză că o piatră mare a căzut şi a blocat partea în
care apa ieşea aşa că o parte din coridoare s-au inundat şi
datorită unui cutremur s-au surpat.
A: Dacă am săpa acolo, am ajunge la aceste grote
subterane?
D: Nu ştiu! Dacă am avea voie, probabil că am ajunge.
A: Sarmisegetusa era o cetate obişnuită sau era un loc
special?
D: Era un loc special. Era locul de întâlnire al luptătorilor.
Tot aici se păstrau şi rezerve de hrană. In timpuri grele aici se
refugiau oamenii spre a fi protejaţi. Cetatea este construită
într-un anume fel. Cei ce păşeau în ea erau protejaţi de atacuri
din exterior.
A: Te referi la atacuri fizice?
D: La toate atacurile.
A: Ce formă avea cetatea?
D: Este pe rotund, deoarece este concepută pe una din
ceakrele României. Cei ce au ridicat-o ştiau acest lucru.

în mijlocul ei era o coloană uriaşă pe vârful căreia se afla un
dispozitiv special. Acesta prelua energia ce venea din inima
pământului şi o transmitea amplificată mai departe. Tot aici se
făceau şi anumite ritualuri speciale cu scopul de a avea recolte
bogate sau ploaie sau orice era necesar. Străbunii noştri
cunoşteau importanţa planetelor şi a anotimpurilor. De aceea
Sarmisegetusa Regia avea în interiorul ei un uriaş cadran
solar, făcut din piatră. Era aşezat în centrul cetăţii. Cu ajutorul
lui se urmărea rotaţia pământului şi mişcarea astrelor.
A: Vrei să spui că ei aveau noţiunea timpului.
D: Da. Dar nu erau singurii. Nu înţeleg de ce te miri.
A: Pentru că noi ştim că înaintaşii noştri erau barbari,
neevoluaţi, primitivi…
D: Erau mult mai aproape de Dumnezeu decât suntem noi
astăzi!
A: Când am spus neevoluaţi m-am referit la evoluţie
materială.
D: Asta nu contează. Contează cea spirituală.
A: Burebista era descendentul atlanţilor?
D:Da.
A: Cât a existat imperiul atlanţilor?
D: Agton spune şaisprezece mii de ani în starea iniţială.
A: Şi dacii au fost urmaşii lor?
D:Da.
A: Şi de ce au fost asimilaţi de alte popoare, de ce s-a
permis acest lucru?
D: Ei nu au fost asimilaţi de alte popoare, căci s-au păstrat
mult timp ca linie, dar au fost pedepsiţi. Aşa s-a hotărât.
A: De ce?
D: Pentru că au învăţat să ucidă cu ură şi din răzbunare şi
nu aveau voie. Li s-a spus acest lucru şi totuşi nu au ţinut cont. Au apărut chiar familii care refuzau să îşi lase
copiii să urmeze calea treptelor iniţierii.
A: De ce?
D: Pentru că aveau nevoie de ei la muncă şi ca să îşi apere
bunurile. A existat o vreme în care erau foarte des atacaţi de
alte neamuri. Aşa s-a închis cunoaşterea cea adevărată. Ea a
rămas accesibilă doar pentru câţiva. De altfel şi aici au greşit.
Cunoaşterea era pentru a fi dată mai departe. Străbunii noştri
au vrut să o ţină doar pentru ei. Dacă ar fi făcut ceea ce
trebuie, soarta omenirii ar fi fost alta.
A: Să înţeleg că străbunii noştri sunt răspunzători de soarta
Terrei?
D: Şi ei şi multe alte neamuri.
A: Dar de ce?
D: Toţi aveau acces la cunoaştere. Dacă s-ar fi unit s-ar fi
născut o nouă religie adevărată şi noi am fi fost astăzi în alt
punct. Ăsta este unul din motivele pentru care trebuie să
trecem acum prin anumite evenimente. Dar nu trebuie să o
vezi ca pe o vină. Atunci am avut de ales pe ce drum să
mergem şi noi ne-am ales singuri drumul.
A: Adică ei au ales pentru noi!
D: Nu. Noi am ales pentru noi, deoarece ei suntem tot noi.
A: Este cam ciudată remarca!
D: De ce? Noi am fost, suntem şi vom fi. Ceea ce facem
noi astăzi, hotărârile pe care le luăm, ne vor ajunge în viitor.
Gândeşte-te că peste o sută de ani, tot tu vei veni înapoi pe
Terra şi va trebui să îţi înfrunţi propriile decizii.
A: Este o posibilitate.
D: Este un Adevăr. Dacă am înţelege acest lucru am fi
foarte departe şi multe din evenimentele viitoare nu ar mai fi
necesare.

A: încearcă să explici asta oamenilor!
D: Este uşor de înţeles. Dacă fiecare din noi am lua
hotărâri cu gândul la viitor, la binele planetei şi locuitorilor ei,
dacă ne-am întreba ce efect are decizia mea de astăzi, peste
o sută de ani, atunci sigur nu am mai lua hotărâri greşite.
A: Dar noi am fost învăţaţi să trăim clipa!
D: Şi tu, din viitor îţi vei mulţumi pentru asta? Te vei gândi
că ai făcut un lucru bun?
A: Cu siguranţă nu. Noroc că eu în viitor nu voi mai şti cine
am fost şi ce hotărâri am luat.
D: Dar dacă în viitor s-ar inventa ceva sau s-ar ajunge la o
formă avansată de conştiinţă şi atunci oamenii din jurul tău ar
şti cine ai fost şi ce ai făcut?
A: Iţi dai seama că nu mi-ar plăcea!
D: Atunci de ce să nu trăieşti în lumină? De ce să nu faci
numai lucruri de care să fii mândră?
A: Asta aşa este, dar spune-mi: este adevărat că dacii
plângeau când se năştea un copil şi se bucurau când murea
un om?
D: Da şi nu. Se bucurau pentru că ştiau că oamenii pleacă
spre a se uni cu Dumnezeu. Când ştii acest lucru este normal
să te bucuri. Trebuie să înţelegi că ei aveau alte informaţii. Ei
vedeau nunta ca pe ceva sfânt. Era unirea a doi oameni
pentru a se desăvârşi. Numai împreună un bărbat şi o femeie
aveau posibilitatea să îl facă pe Creator manifest. Cât despre
naştere, Aghton spune că nu erau trişti. Se bucurau ca oricare
din noi.
A: Dar s-au păstrat scrieri care atestă acest lucru.
D: Eu nu văd aşa. Eu îi văd veseli. Uite Aghton îmi arată un
bărbat care ridică în sus un copil şi chiuie de fericire. Eu nu îl
văd plângând! Este chiar bucuros!
A: Curios!
D: II văd punând la gâtul copilului o amuletă.

A: Se spune că în vremea lui Burebista exista un mare
preot iniţiat, pe nume Deceneu. îmi poţi spune ceva despre el?
D: Burebista era iniţiat. Aghton spune că Deceneu şi-a
trădat neamul.
A: De ce?
D: Din câte văd era gelos pe Burebista. Nu vroia să îl
recunoască ca Dumnezeu.
A: Dar Deceneu era iniţiat?
D: Da, dar nu la fel ca Burebista. Deceneu făcuse doar
primele trei trepte ale iniţierii. Nu a avut voie să meargă mai
departe şi de aceea era invidios pe Burebista. Aghton spune
că Burebista a fost omorât cu ajutorul lui Deceneu. Dar nu
trebuie să îl judeci. Era în misiunea lui să facă această faptă.
A: Adică să îşi trădeze neamul?
D:Da.
A: Despre un alt mare dac pe nume Decebal ce îmi poţi
spune?
D: Şi el era iniţiat. Era un bărbat foarte frumos, însă era dur.
A fost un mare luptător şi ocrotitor al acestor pământuri. A fost
un rege bun şi drept, dar a avut de înfruntat moştenirea lăsată
de înaintaşi. El nu a avut ce face. Şi el a avut o soră care a
urcat toate cele patru trepte ale iniţierii.
A: Ca sora lui Zamolxe?
D: Da. Ea avea aceeaşi energie. Era o luptătoare. A luptat
alături de Decebal.
A: Decebal s-a sinucis?
D:Da.
A: Şi capul lui a fost dus la Roma?
D: Un alt cap a fost dus în locul capului lui.
A: îmi poţi explica?
D: Decebal s-a sinucis împlântându-şi cuţitul în inimă.

Nu era însă singur. Era înconjurat de cei apropiaţi şi de fiii lui.
Aceştia au hotărât că este un mare păcat să i se ia capul spre
a fi dus la Roma. De aceea unul din nepoţii lui, fiul surorii, care
îi semăna, s-a oferit să fie omorât şi pus în locul unchiului său.
Cei prezenţi au schimbat hainele şi însemnele şi astfel nepotul
lui Decebal a fost luat drept rege.
A: Adică nepotul lui Decebal s-a sinucis pentru ca unchiul
său să nu fie dezonorat?
D:Da.
A: Şi acest fapt este consemnat undeva, ştie cineva ceva?
D: Nu ştiu. Poate că este scris. Eu am văzut în capul meu
imagini. Asta înseamnă că aceste fapte există în Matrice şi
deci sunt reale.
A: Şi cei care i-au luat capul nu şi-au dat seama că nu este
adevăratul rege?
D: Nu, căci nu îl văzuseră de aproape. Abia mai târziu s-au
gândit să verifice trupul, deoarece se ştia că Decebal avea o
cicatrice mare pe piept, însă era prea târziu. Cei ce se
ocupaseră de ascunderea adevăratului Decebal tăiaseră la
rândul lor capul marelui rege şi îl duseseră în peştera sfântă
spre a fi păstrat. Acolo se află ascuns şi astăzi. Alături de el se
află sabia lui Decebal şi o filă din Codul Legilor. Aşa că cei
veniţi să verifice au aflat doar ceea ce trebuiau să afle.
A: Poţi vedea ce scrie pe fila ascunsă în peşteră?
D: Nu înţeleg ce scrie, dar Aghton spune că pe ea stă
scrisă calea către nemurire.
A: Noi am putea găsi această ascunzătoare?
D: Noi doi nu, căci nu este sarcina noastră, locul însă va fi
găsit.
A: De cine?

D: De doi bărbaţi. Este misiunea lor. Ei sunt cei ce cândva
i-au dus capul la Roma. Tot ei se vor lupta pentru a-i reda
locul cuvenit în istorie.
A: Şi trupul lui Decebal?
D: A fost ars. Aşa se obişnuia.
A: Şi Dacia a fost cotropită de către romani?
D: Nu. Dacia a rămas Dacia. Ei au încercat, dar nu au
reuşit. Mult mai târziu s-au amestecat neamurile şi în special
în zona asta în care trăim noi. In susul ţării s-a păstrat o
puritate a rasei.
A: Adică în nord?
D:Da.
A: Din Codul Legilor s-a mai păstrat ceva?
D: Aghton spune că există în totalitate, deşi cartea a fost
împărţită şi ascunsă în mai multe locuri. O parte din file au fost
găsite, dar nu ştie nimeni să le citească.
A: Nu ştiu sau nu vor!
D: Cei ce vor citi aceste file trebuie să aibă grijă, căci din
loc în loc sunt ascunse formule magice.
A: Ce fel de formule magice?
D: Formule cu ajutorul cărora poţi stăpâni materia. Dar ele
nu pot fi folosite de oricine. Numai cei ce au ajuns la cea de-a
patra treaptă le pot deschide.
A: Trăieşte cineva în prezent, care să fi parcurs treptele
iniţierii?
D: Nu. Treptele au fost închise.
A: Ştii când?
D: în anul 1600. Atunci a existat ultimul om care era pe cea
de-a patra treaptă a iniţierii.
A: De ce?
D: Pentru că cel care făcea iniţierile a părăsit planul.
Misiunea sa se încheiase. De fapt era o femeie. Ea a fost
ultima manifestare a Creatorului pe pământ.
A: Şi cel ce făcuse iniţierea, adică elevul, era preot?

D: Nu. Era rege al românilor.
A: Ii ştii numele?
D: Aghton spune că este cunoscut sub numele de Mihai
Viteazul.
A: Din câte ştiu eu Mihai Viteazul a fost mason.
D: Nu. Făcea parte dintr-un ordin străvechi, cel al
cavalerilor templieri.
A: Să înţeleg că el ajunsese la gradul de Creator?
D: Din câte văd eu el îl avea manifest pe Dumnezeul
interior?
A: Şi atunci cum a fost omorât?
D: El s-a lăsat omorât. A fost liberul lui arbitru. El ştia că
misiunea sa se încheiase, că oamenii luaseră o altă hotărâre
şi că trebuiau să îşi urmeze calea aleasă, aşa că s-a decis să
plece.
A: Poate dacă insista aveam o altă soartă!
D: El a trebuit să respecte hotărârea majorităţii.
A: îmi poţi spune în ce constau treptele iniţierii?
D: Prima treaptă era cea în care omul îşi conştientiza
propria mortalitate. Era învăţat cum să se analizeze şi apoi
cum să îşi anihileze ego-ul.
A: Un fel de lepădare de sine.
D: Da. I se explica cum a gândit şi cum trebuie să
gândească, ce să facă spre a se schimba şi ce înseamnă
schimbarea, adică unde duce acest drum. Era un proces greu,
mulţi nu puteau trece. A doua treaptă era treapta în care i se
arăta cum să se racordeze la Dumnezeul din interior şi cum să
interacţioneze cu Dumnezeul celorlalţi. A treia treaptă
presupunea manifestarea Dumnezeului interior în exterior. Era
cea mai grea sarcină, căci cei ce făceau acest salt nu mai erau
oameni deşi trebuiau să trăiască printre oameni.
A: Şi a patra treaptă?

D: A patra treaptă presupunea unirea cu Creatorul. Cei ce
treceau de a treia treaptă primeau peceţile lui Zamolxe.
A: Ce erau acestea?
D: Erau simboluri energetice pe care iniţiaţii le primeau.
A: Unde se aflau ele?
D: Unul era pus pe frunte şi două pe încheieturile mâinilor.
Ăsta era şi motivul pentru care cei ce făcuseră iniţierea se
recunoşteau între ei.
A: Erau vizibile? Le puteau vedea şi alţii?
D: Nu. Doar cei iniţiaţi.
A: Şi cum se aplicau aceste simboluri?
D: Existau nişte peceţi de aur care se puneau pe mâini şi
pe frunte. Erau cunoscute sub numele de Peceţile lui Zamolxe.
Cel ce le primea trebuia să le ţină 33 de zile. în tot acest timp
el stătea în singurătate meditând. După această perioadă
peceţile fizice erau scoase în cadrul unui ritual. In locul lor
rămâneau cele energetice. Văd ca şi cum Oamenii respectivi
aveau trei sori, doi pe mâini şi unul pe frunte.
A: îmi poţi arăta simbolurile?
D: Am să ţi le desenez.
A: Am putea reînvia această tradiţie, mă refer a şcolii?
D: Da. Putem readuce cunoaşterea, dar numai până la a
treia treaptă. După aceea fiecare trebuie să meargă pe drumul
său.
A: Adică să nu mai interacţioneze cu ceilalţi?
D: Da. Fiecare pe drumul său.
A: De ce?
D: Pentru că acum, ca şi atunci, fiecare din noi are
posibilitatea să îşi găsească calea către Creator. Fiecare are
drumul său specific şi independent. Nu avem voie să
intervenim. De altfel este mare păcat să scoţi cu forţa un suflet
de pe calea lui şi să îl aduci pe a ta.

A: Dar nu este o cale comună?
D: Este comună în ceea ce priveşte destinaţia, dar drumul
trebuie parcurs în singurătate. La Dumnezeu şi Creator poate
ajunge oricine. Dacă am arăta noi o cale am fi la fel cu
anunnakki. Am arăta calea noastră, care poate fi neadevărată,
limitată sau incompletă. Nimeni nu poate spune că ceea ce
face el este mai corect decât ceea ce face altă persoană. Nu
are acest drept. A: Dar religiile nu arată calea?
D: Ba da, o cale sau alta, un început de drum. Dacă ar fi
fost lăsate libere atunci astăzi am fi fost mult mai departe.
A: Cum vor arăta religiile viitorului? D: Va fi o religie. Una
singură, reală şi adevărată, conformă cu Adevărul Matricei şi
Codul Legilor. A: Va mai exista vreo asemănare cu cele
prezente? D: Va îngloba toate religiile prezente, dar numai ce
este real din ele. Reîncarnarea va fi recunoscută şi explicată.
Dumnezeu va fi revelat şi decodificat spre a fi înţeles. A: Vor
exista conducători, preoţi? D: Vor exista coordonatori, păstrători
ai Codului Legilor, însă nu va mai fi ca azi. Va fi o religie
universală la care toţi vor adera. Ea va fi în stare să explice şi
să lege etericul de material, spiritualul de activităţile zilnice. A:
Va fi obligatorie?
D: Nu va fi obligatorie, căci ea va izvorî din suflet. A:
Vom avea sărbători?
D: Tu poţi avea sărbători când vrei. De ce trebuie să îţi spună
cineva când să sărbătoreşti ceva! A: Mă refer la Crăciun, Paşte.
D: Dacă ştii că Iisus este prezent în tine şi în acţiunile tale,
că Dumnezeu te însoţeşte pretutindeni deoarece tu eşti El, ai
nevoie să îl sărbătoreşti?
A: Nu. Dar momentan noi nu putem înţelege aceste
schimbări de mentalitate.

D: Trebuie să vrei, să crezi în ele şi ele vor deveni
reale.
A: Vor exista întruniri cu caracter religios? D: Nu ca acum. Vor
exista anumite zile în care se vor face meditaţii. La nivel global.
A: Ce fel de meditaţii?
D: Spre exemplu, meditaţia de purificare a apei de pe Terra.
Să zicem că toată planeta ar hotărî ca în fiecare vineri din
prima lună a anului, nimeni să nu facă nimic altceva decât să
se roage pentru apă. Să ceară ca ea sa fie purificată,
vindecătoare, ca fiinţele care vieţuiesc în ea să fie sănătoase,
paşnice… Apoi în fiecare vineri din a doua lună ne-am ruga
pentru sănătatea pământului, pentru ca toate seminţele pe
care le vom planta să fie roditoare, sănătoase, hrănitoare… şi
tot aşa. A: Dar am putea face şi acum asta. D: Sigur. Fă-o.
A: Ar trebui mobilizată multă lume… D: Vezi, de fiecare dată
când vrei să faci ceva găseşti scuze. De ce întotdeauna trebuie
să facă altcineva întâi? A: Trebuie mobilizată foarte multă
lume. D: Hai să încercăm. Tu ai văzut câtă lume participă la
meditaţia de duminică?
A: Nu am văzut, am simţit.
D: Haide să facem câte o meditaţie de curăţare a Terrei în
fiecare zi de întâi a fiecărei luni. Aşa vom vedea ce schimbări
majore se vor petrece. A: Bine. La ce oră? D: Tot la zece şi
jumătate. A: Şi medităm la curăţarea Terrei? D: Cerem
Matricei ca apa, aerul, solul şi tot ceea ce există pe Terra viu
sau materie să se cureţe de tot ceea ce nu are corespondent
benefic şi adevărat în Matrice.
A: Atât?

D: Da. Durează cinci secunde.
A: Şi va avea efect?
D: Vom vedea. Aghton spune că oamenii sunt încă în
stadiul în care trebuiesc convinşi prin fapte. Eu cred că este
mai important să ai încredere în propriile sentimente.
A: Şi eu cred că oamenilor le trebuiesc exemple concrete.
D: Of, oare când vom putea renunţa la vechile deprinderi?
A: După toate semnalele foarte curând. D: Da. Ar fi putut fi însă
altfel şi mult mai repede. Dacă oamenii ar fi înţeles că la baza
implementării dogmelor a stat frica, atunci şi-ar fi dat seama de
realitate.
A: Dar atlanţii nu ne-au lăsat anumite informaţii? Nu sunt
prinse în actualele religii?
D: Nu. Cunoaşterea lor s-a păstrat şi există pe Terra,
numai că noi nu avem acces la ea.
A: De ce nu avem acces?
D: Pentru că ea este ascunsă intenţionat. Adevărul a fost
ascuns sub miniciună, modificat şi relatat în aşa fel încât noi să
nu putem înţelege. Iisus ne-a lăsat o cale către Dumnezeu, nea
arătat-o, dar ea a ajuns la noi într-un mod imposibil de
înţeles. Totul a devenit greoi, secret şi impracticabil.
A: Este totuşi o cale grea!
D: Nu este grea, căci noi avem în interiorul nostru conexiunea
cu divinitatea. Trebuie doar să vrem o activăm. Nimeni
nu poate face acest lucru în locul nostru.
A: De unde erau atlanţii?
D: Străbunii lor au venit din spaţiu. Erau de fapt două rase.
Unii erau de pe Sirius iar alţii de pe Milona.
A: Arată a oameni?
D: Acolo ei sunt sub altă formă, mai mult energetici. Le-au
trebuit multe mii de ani să îşi construiască trup spre a fi apţi să locuiască aici. Au avut o lungă periodă în care
au venit şi au plecat.
A: Rasele acestea mai există astăzi pe acele planete?
D: Da. Ele sunt acolo.
A: Au mai venit pe Terra?
D: Sunt mereu prezente aici şi în special acum.
A: De ce?
D: Pentru că acum suntem gata să înţelegem Adevărul.
A: Oare îl vom afla?
D: Da. Chiar foarte curând. De altfel în decursul istoriei
mulţi călători galactici au poposit aici pe Terra. Noi, populaţia
actuala a Terrei, suntem o îmbinare a multora din aceste rase.
A: Ni se va spune vreodată că avem origini extraterestre?
D: Da. însă Aghton spune să avem grijă. Noi toţi avem
străbuni din alte lumi şi acest lucru se va afla în curând.
Anunnakki ştiu ce se va întâmpla şi nu le convine. De aceea ei
vor încerca să ne manipuleze spunând că doar o parte din
oamenii au ADN extraterestru. Trebuie să avem grijă căci vor
să ne păcălească. Vor încerca să dezbine oamenii împărţindu-i
în două tabere; cei cu sânge de pământean şi cei cu sânge
special. Noi nu trebuie să uităm că toţi suntem Unul. Nimeni nu
este special.
A: Dar şi cei cu sânge de anunnakki sunt egali nouă?
D: Toţi suntem acelaşi lucru. Şi ei au plecat din acelaşi loc
şi tot acolo se vor întoarce. Asta ne face să fim egali.
A: Şi în viitor cei ce vor rămâne vor fi egali? Adică vor
conştientiza acest lucru?

D: Da. Vor înţelege acest aspect. A: Dar cei ce nu vor mai fi
aici?
D: Ei vor merge în alte locuri unde vor evolua. Şi ei vor
ajunge la un anumit moment să îşi conştientizeze esenţa.
A: Stăpâneau ritualurile atlanţilor?
D: Da. Erau ritualuri ce veneau din acea vreme.
A: Ce fel de ritualuri erau?
A: Şi când toţi vom fi egali, mă refer la toate lumile şi toate
universurile, la întreaga creaţie, ce se va întâmpla? D: Atunci
vom fi din nou în Creator. A: Asta înseamnă că nu va mai
exista nimic? D: Asta înseamnă că va exista totul. A: Este
adevărat că Atlantida a explodat? D: Aghton spune că da, ea
s-a rupt şi părţi din ea s-au scufundat.
A: Care a fost motivul?
D: Atlanţii aveau nişte cristale uriaşe cu ajutorul cărora
puteau schimba materia. Ei puteau interveni în planul material.
Puteau face ploaie, soare, grâne, apă, puteau comunica cu cei
de pe alte planete, puteau face aproape orice.
A: Ai spus aproape orice. Care erau acţiunile pe care nu le
puteau face?
D: Nu puteau omorî, nu puteau distruge, adică nu puteau face
rău şi nu puteau crea fiinţe vii. A: Câte asemenea cristale
aveau? D: Douăzeci, însă erau de diferite mărimi, culori şi
fiecare avea un scop precis. A: De ce a explodat Atlantida?
D: A fost vina locuitorilor. Au încercat să schimbe polaritatea
cristalelor, ba chiar şi le-au împărţit. Asta a dus la un
dezechilibru energetic şi ele au explodat. A: A mai rămas
vreun cristal întreg? D: întreg nu, dar există părţi din ele, numai
că sunt îngropate în ocean şi în pământ. Unul singur este mai
mare dar tot nu este întreg.
A: îmi poţi spune unde se află? D: Aghton spune că se află în
zona cunoscută sub numele de Triunghiul Bermudelor.
A: Acolo se spune că există anumite fenomene inexplicabile
ca: dispariţii, opriri de timp, furtuni bruşte…

D: Este real, căci oriunde s-ar afla acel cristal el ar putea
influenţa.
A: Erau aceste cristale de pe Terra?
D: Nu. Ele fuseseră aduse de pe alte planete. De fapt din
patru locuri.
A: Erau cristale naturale sau artificiale?
D: Ele erau cristale naturale, dar erau prelucrate. Ele se
aflau prinse de nişte plăci metalice uriaşe, care aveau
posibilitatea să se rotească. Prin rotirea lor ele generau un
câmp de forţă care le făcea să prindă viaţă. Era ca şi cum erau
vii. în momentul rotirii prin centrul cristalului începea să curgă o
energie colorată, care urca până sus. Când aceasta ajungea în
vârf, începeau să se activeze şi ceakrele; câte una pe rând, de
jos în sus. Fiecare ceakră era în culoarea ei specifică, aşa cum
o ştim şi astăzi.
A: Câte ceakre aveau?
D: Zece.
A: Şi energia care curgea prin centrul cristalului ce
culoare avea?
D: Era de culoarea cristalului numai că mai intensă, ca
şi cum ar fi fost de foc.
A: După activarea ceakrelor ce se întâmpla?
D: Cristalul căpăta o forţă proprie, ca o energie uriaşă. Cu
ajutorul lui puteai face ce vroiai, căci el avea proprietăţile
Matricei.
A: Funcţiona hxpermanenţă?
D: Nu. Numai când era necesar. în rest stătea în
adormire.
A: Ce făceau atlanţii cu aceste cristale?
D: Orice doreau. Ele erau folosite la comunicarea cu alte
fiinţe din galaxie, la modificarea climei, la programări, la
protecţie, la aflarea Adevărului, la meditaţii şi la multe alte
lucruri. în ele se aflau şi Legile. Erau un fel de calculator uriaş, dar care avea puterea de a interveni în
materie.
A: Puteau face şi rău?
D: Ele erau programate să facă bine. După cum îţi
spuneam, s-a încercat polarizarea lor în sens invers, dar acest
lucru a dus la nimicirea Atlantidei. Gândeşte-te că cei ce au
venit să ajute populaţia Terrei au fost bine intenţionaţi.
Cristalele au fost programate să facă numai bine.
A: Dar cei care le-au adus, de ce au făcut-o? Ce
urmăreau?
D: Ei au primit sarcina de a ne ajuta. Ei au vrut să ne facă
să înţelegem cine suntem, ce capacităţi avem şi unde trebuie
să ajungem. Ei cunoşteau Adevărul şi Legile. Veniseră să ne
aducă adevărata religie. Aveau ritualuri specifice, la fel cum
vom avea şi noi în viitor. Şi dacii cunoşteau aceste taine. Ei
aveau un grup de preotese în Kogaion, care de fapt erau
coordonatoarele ritualurilor de meditaţie. Ele se rugau folosind
tehnici speciale în anumite zile.
A: îmi poţi spune ce erau aceste tehnici, către cine erau
îndreptate?
D: Da. Erau meditaţii de energizare planetară, de abundenţă,
de cerere şi manifestare, de reglare a conexiunii cu
Dumnezeu, ritualuri solare, ritualuri de conectare cu alte lumi,
etc. Toate acestea făceau parte din învăţătura sacră. Această
învăţătură a fost transmisă generaţii la rând, până în momentul
în care anunnakki au hotărât că este deranjantă, că a căpătat
prea mare putere şi că a început periculos de mult, extinderea
ei. Aşa că au început să o combată.
A: Aceste preotese din Kogaion, de care vorbeai,
stăpâneau ritualurile atlanţilor?
D: Da. Erau ritualuri ce veneau din acea vreme.
A: Ce fel de ritualuri erau?

D: La anumite date, determinate de anotimpuri şi astre ele
se adunau în locul Sacru şi făceau meditaţii. Scopul acestor
rugăciuni era de a face manifeste anumite dorinţe, o recoltă
bogată, protecţie, ploaie sau orice altceva. Mai existau şi aşa
zisele întruniri speciale, atunci când erau convocate cu un
scop precis, cum ar fi existenţa vreunui atac sau apariţia unei
situaţii în care trebuia luată o hotărâre corectă.
A: De ce erau femei?
D: Zamolxe reprezenta energia masculină iar preote-sele
energia feminină. Ritualul pe care îl făceau îmbina aceste
două energii şi astfel cei ce se rugau deveneau fiinţa Absolută.
A: Aveau anumite obiecte sau fraze magice? D: Aveau brăţări
şi coroane pe cap şi vorbeau în limba pură, însă nu văd altceva.
In jurul lor se găseau vase mari din care ieşea un fum plăcut
mirositor. A: Câte preotese erau?
D: Văd două cercuri. Un cerc este format din unsprezece
femei şi celălalt din douăzeci şi două. Aghtom spune că este
un număr sacru. Că ele erau treizeci şi trei şi cu Zamolxe
trezeci şi patru, iar asta înseamnă şapte, iar şapte reprezintă
numărul creaţiei.
A: Zamolxe era coordonatorul preoteselor şi iniţiaţilor?
D: Da, dar fiecare grup avea misiuni clare, bine stabilite.
Nici unul nu putea face ce făcea celălalt. Totuşi din când în
când aveau anumite ritualuri care trebuiau făcute împreună. A:
Ce ritualuri?
D: Ritualuri străvechi, ce vin din alte lumi şi care au forţa de
a schimba cursul evenimentelor, totuşi nu le-au făcut decât de
patru ori. Mai mult de atât nu am voie să ştiu.

A: Se spune că atlanţii aveau o bibliotecă uriaşă.
D: Cunoaşterea lor era înmagazinată în locuri speciale.
A: Erau cărţi?
D: Nu. Văd un fel de săli uriaşe în mijlocul cărora se află câte
un cristal. De jur împrejur pereţii sunt ca şi cum ar fi de sticlă.
Văd oameni care se duc către cristal, pun mâna pe el şi
întreabă. Acesta le răspunde proiectând imagini pe pereţii sălii.
A: Sunt cristalele de care vorbeai?
D: Nu sunt altele. Sunt mai mici şi au doar rolul de a
memora şi reda informaţii.
A: Cum arătau casele, străzile?
D: Văd străzi late, din piatră. Dacă te uiţi de sus din cer,
oraşele lor au o formă specială. In centru se afla o clădire
mare, rotundă, din piatră albă. Este locul în care se afla
cristalul mamă, biblioteca, locul Coordonatorilor. Văd multe
săli, dar nu ştiu la ce folosesc toate. De jur împrejurul clădirii se
afla o piaţă mare. Din câte văd aici se ţineau meditaţiile
speciale. Străzile lor sunt drepte şi toate pleacă de la această
clădire. Casele sunt tot albe, dar nu sunt din piatră şi sunt mult
mai mici decât clădirea centrală. De altfel atlanţii nu aveau
nevoie de case aşa cum avem noi nevoie de ele. Ei îşi puteau
crea un câmp de energie specială. Mai văd foarte multă
verdeaţă, pomi şi flori. Peste tot sunt pomi fructiferi şi câmpuri
cultivate.
A: Dar oamenii, cum îi simţi?
D: Ii văd paşnici, zâmbitori, calmi.
A: Au maşini?
D: Da, dar nu sunt ca ale noastre. Nu au roţi şi merg pe
apă, pe uscat şi prin aer.
A: Folosesc combustibil?
D: Aghton spune că sunt acţionate cu forţa gândului, însă
au şi un mecanism special.”[4]

Mai multe despre omul zeificat, Zamolxe, cititi pe larg aici -> http://www.departamentul-zero.ro/istoria-secreta-a-lui-zamolxe-zeul-suprem-al-geto-dacilor-care-i-a-facut-sa-facut-sa-se-creada-nemuritori.

SURSE

1. http://observator.tv/social/pestera-polovragi-si-misterele-ei-triunghiul-bermudelor-din-oltenia-121821.html

2. http://www.efemeride.ro/pestera-polovragi-inca-mai-adaposteste-misterul-dacilor

3. http://www.worldwideromania.com/2013/06/25/misterele-legate-de-pestera-polovragi/

4. Aryana Havah in cartea sa, „De la Zamolxe la Noua Era”, Vol. II, pag. 47-73 (editura Orfeu 2000)

Citiți și...

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro