Parapsihologia în spatele fostei cortine de fier: De la disciplină reacţionară la armă a războiului psihologic

by În anul 1957 apăruseră în întreaga presă sovietică numai trei articole despre parapsihologie – considerată o disciplină reacţionară şi toate erau ostile. Zece ani mai târziu, totalul lor se ridica la 152 şi mai puţin de 10% erau negative sau critice. Parapsihologia a devenit astfel un subiect apreciat. Un […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

În anul 1957 apăruseră în întreaga presă sovietică numai trei articole despre parapsihologie – considerată o disciplină reacţionară şi toate erau ostile. Zece ani mai târziu, totalul lor se ridica la 152 şi mai puţin de 10% erau negative sau critice. Parapsihologia a devenit astfel un subiect apreciat. Un număr din ce în ce mai mare de jurnalişti din Vest au descoperit curând că în spatele „Cortinei de fier” se află un mare grup de oameni de ştiinţă ce studiază acest fenomen.

În întreaga Uniune Sovietică existau numeroşi subiecţi talentaţi, dornici să îşi demonstreze abilităţile paranormale şi o mulţime de oameni de ştiinţă, dornici să îi studieze şi să împărtăşească  noile lor descoperiri cu colegii din Vest. Sovieticii erau de fapt la fel de interesaţi de telepatie, psihokinezie, OZN, vindecări paranormale şi restul spectrului de fenomene PSI, ca oricare alţi oameni de ştiinţă, iar cercetările lor se bucurau de sprijinul autorităţilor.

În 1966, la moartea lui Leonid Vasiliev (unul dintre pionieri studiului parapsihologiei), o nouă generaţie de cercetători sovietici, mulţi formaţi chiar de către el, erau gata să îi ducă mai departe şi să îi aprofundeze investigaţiile.  Tânărul fizician Viktor Adamenko studia chiar talentele psihokinetice ale soţiei sale, Alla Vinogradova. Doctorul G.A. Sergheev, matematician şi neurofiziolog era implicat în cercetarea interacţiunilor umane normale şi paranormale. Biochimistul Yuri Kamensky s-a arătat a fi un „transmiţător telepatic” de succes, iar experimentele sale la mare distanţă, realizate cu actorul Karl Nikolaev fuseseră supervizate de chiar Leonid Vasiliev. La Universitatea din Kazahstan, în Alma-Ata, doctorul în biofizică V. M. Iniuşin dezvoltase o teorie despre „corpul bioplasmatic” şi perfecţionase fotografia de înaltă frecvenţă, popularizată apoi de către Semion şi Valentina Kirilian şi cunoscută acum în întreaga lume.

Rosa Kuleshova citeşte cu degetele

Oamenii de ştiinţă sovietici lucrau împreună cu mai multe persoane având astfel de capacităţi. Nina Kulaghina îşi demonstra în special abilităţile psihokinetice la care putea face apel la comandă, indiferent dacă se afla într-un laborator în faţa oamenilor de ştiinţă sovietici, sau într-o cameră de hotel în faţa unor vizitatori din Vest. Rosa Kuleshova şi-a demonstrat în mod repetat abilitatea de a citi cu degetele. Boris Jermolaev i-a uimit pe mulţi, printre ei aflându-se şi eminentul psiholog doctor Veniamin Pushkin, făcând să leviteze obiecte şi chiar persoane. Un tânăr din Azerbaidjan pe nume Iofik Dadashev, părea decis să ducă mai departe tradiţia statornicită de cunoscutul telepat Wolf Messing şi făcea demonstraţii de telepatie în aproape fiecare oraş din Rusia Sovietică.

În spatele acestui „senzaţional”, oamenii de ştiinţă au lucrat însă din greu la punerea bazelor teoretice ale acestei noi ştiinţe – parapsihologia şi la cercetarea ei cât mai riguroasă. Ei erau conduşi de dr. Ippolit Kogan, şeful secţiunii de bioinformaţie a Institutului Tehnic din Moscova. Şi, deşi parapsihologia nu era recunoscută ca o disciplină ştiinţifică în sine, existau mulţi printre care şi tânărul biolog, Eduard Naumov, care s-au dedicat complet acesteia, sporind şi îmbunătăţind relaţiile Est-Vest în acest domeniu de cercetare.

Milan Ryzl a demonstrat că abilităţile paranormale pot fi dezvoltate prin antrenament

În alte părţi din Europa de Est, panorama fenomenelor PSI părea echilibrată, promiţând multe în special în Cehoslovacia, unde dr. Milan Ryzl a arătat că înzestrările paranormale pot fi dezvoltate printr-un antrenament sistematic.  Lucrând o perioadă de peste trei ani cu un singur subiect – Pavel Stephanek a cules rezultate semnificative în testul cu cărţi Zenner. Acest test presupune ca subiectul să “ghicească” în mai multe probe consecutive ce carte va trage o altă persoană dintr-o serie de 5 cărţi purtând inscripţionate anumite simboluri.  Pavel Stephanek a reuşit în 9 probe din 10, la cele mai multe dintre ele fiind martori şi vizitatori din Vest. Millan Ryzl are meritul de a fi realizat prima demonstraţie de telepatie probată în condiţii de laborator. Concluzia a fost că  „Subiectul manifestă facultăţi de percepţie extrasenzorială în mod evident şi repetat.”

Tot în Cehoslovacia, inginerul inventator Robert Pavlita a generat un interes considerabil cu „generatorul său psihotronic”, un mic obiect de metal cu care, era capabil să depoziteze „energia bilogică”.

Oarba Vanga Dimitrova prezice politicienilor

În acelaşi timp, Bulgaria a devenit prima ţară în lume care s-a putut mândri cu un medium extraordinar, o femeie oarbă, numită Vanga Dimitrova, care locuia într-un oraşel din sudul ţării, Petrich. Cei care doreau să o consulte erau atât de numeroşi încât se construiese special pentru ei un hotel. Mai ales că în noaptea de dinaintea întâlnirii cu Vanga ei trebuiau să doarmă cu o bucăţică de zahăr sub pernă. A doua zi Vanga lua bucata de zahăr, şi-o presa pe frunte şi era apoi capabilă să furnizeze o mulţime de informaţii despre trecutul, prezentul şi viitorul celui în cauză. Vanga a fost consultată şi în probleme internaţionale şi se spune că înainte de decembrie 1989 însuşi Ceauşescu i-a cerut sfatul.

Bulgaria se mai poate mândri şi cu Institutul Oficial de Parapsihologie din Sofia – primul din lume de acest gen, condus de Giorgi Lozanov, un medic care, ca mulţi alţi bulgari, a primit informaţii personale exacte de la Vanga Dimitrova. El a devenit mai târziu celebru prin metoda sa de învăţare rapidă prin sugestologie.

Dialogul PSI Est-Vest s-a sfârşit înainte de a se naşte

Se poate spune că în 1960, Europa de Est era într-adevăr centrul parapsihologiei mondiale. Dar aceasta nu era totul. În 1968, Eduard Naumov a organizat o conferinţă internaţională la Moscova, care a fost onorată de prezenţa a nouă cercetători vestici, alături de doi jurnalişti americani: Lynn Schroeder şi Sheila Ostrander.

Întâlnirea a început cu stângul, odată cu apariţia în cotidianul rus „Pravda” a unui atac virulent împotriva parapsihologiei în general şi a mediumului Nina Kulaghina, în particular. Aceasta era numită impostoare de jurnaliştii soviectici. Participanţii au fost alungaţi din Casa Prieteniei, unde avea loc evenimentul. Dialogul Est-Vest dintre parapsihologi luase sfârşit înainte să înceapă.

Lucrurile s-au înrăutăţit când Schroeder şi Ostrander au publicat „Descoperiri parapsihologice în spatele Cortinei de Fier”, în anul 1970. Această carte celebră conţine o cantitate de informaţii uriaşă despre studiul fenomenelor paranormale din Europa de Est şi, în special, din fosta U.R.S.S., informaţii necunoscute până atunci vesticilor. Ea a condus la o creştere considerabilă a interesului Occidentului pentru aceste fenomene. A fost atunci clar pentru toată lumea că sovieticii erau foarte avansaţi în cele mai multe domenii de cercetare a paranormalului.

Folosirea înzestrărilor PSI în scopuri militare

Dar autorităţilor sovietice nu le-a plăcut deloc cartea. Era, spuneau ei, „plină de erori privind relatarea faptelor şi plină de prejudecăţi antisovietice” şi au reacţionat violent la sugestia că parapsihologia era cercetată spre a fi folosită în mod special în „apărare, război psihologic, spionaj etc.”.

Ceea ce îi supărase de fapt era indiscreţia lui Naumov. Acesta dezvăluise câteva secrete de stat: primul, că militarii sovietici se ocupă de experimente de telepatie animală între un submarin şi ţărm, şi al doilea că găsiseră o metodă prin care să intercepteze telepatia dintre oameni – un fel de radar telepatic. Ambele aveau o considerabilă aplicabilitate militară. Comunicaţiile convenţionale cu un submarin în submersie sunt extrem de dificile, iar telepatia putea rezolva această problemă, cu condiţia ca transmisiile să fie realizate fără erori, sau cu alte cuvinte, persoanele antrenate în telepatie să poată comunica perfect. În ceea ce priveşte al doilea aspect, acesta era un punct nevralgic. Dacă telepatia ar fi devenit o armă de război, ceea ce s-a şi petrecut, interceptările de acest gen ar fi avut o valoare la fel sau poate chiar mai mare ca şi interceptările comunicaţiilor.

URSS a interzis cercetarea individuală a fenomenelor PSI

Naumov şi-a propus să realizeze în 1972 o altă întâlnire internaţională.  În urma organizării acesteia a a fost arestat şi condamnat la doi ani de muncă forţată sub pretextul unor infracţiuni financiare. Probabil ca rezultat al puternicelor proteste internaţionale, el a fost eliberat un an mai târziu. Oricum nu i s-a mai permis să îşi reia munca şi a dispărut cu totul de pe scena parapsihologiei.

În octombrie 1973, presa sovietică a publicat un articol ce părea că defineşte în sfârşit atitudinea oficială a URSS–ului faţă de parapsihologie. Mesajul era clar – fenomenele PSI există şi pot fi cercetate, dar nu de către amatori ori ”militanţi individuali” (aici se făcea o referire clară la Naumov), ci doar de către Academia Sovietică de ştiinţe.

whatever-happened-to-parasychology-130624-670x440

După acest mesaj părea că au fost restabilite nişte relaţiile internaţionale normale cu privire la acest subiect. La iniţiativa a doi psihologi, doctorul Stanley Krippner din SUA şi doctorul Zdenek Rejdak din Cehoslovacia, a fost organizată în 1973 la Praga prima Conferinţă Internaţională de Cercetări Psihotronice (psihotronica fiind termenul estic pentru parapsihologie). Mai mult de 400 de delegaţi din 21 de ţări au participat la lucrările conferinţei, inclusiv un grup de cercetători de la Academia Sovietică de ştiinţă. „Nu este nici o îndoială că experimentăm naşterea unei ştiinţe unice” a spus atunci Stanley Krippner, „una care necesită o combinaţie a fizicii şi a comportamentului ştiinţific, cu un nou punct de vedere, holistic, asupra organizării sistemelor vii”.

Se părea că se construise în sfârşit o punte solidă între parapsihologii din Est şi cei din Vest. Mulţi occidentali au început să viziteze blocul ţărilor estice şi s-au legat parteneriate ştiinţifice. Ulterior, Congresele Psihotronice au fost ţinute la intervale de doi ani şi, deşi n-a fost nici o prezenţă sovietică la Monaco în 1975 ori la Tokio în 1977, o echipă de medici din Moscova a asistat la adunarea din 1979 din Brazilia, unde dr. Rejdak a ţinut o pledoarie convingătoare pentru aşezarea cercetărilor psihotronice în afara politicii.

Înscenările sabotează parapsihologia

În data de 11 iunie 1979, corespondentul din Moscova al ziarului „Los Angeles Times”, Robert C. Toth, a primit un telefon de la un om numit Petukov, care îi solicita o întâlnire urgentă. Petukov i-a dat lui Toth un document, dar înainte ca el să aibă timp să arunce măcar o privire peste el, au fost amândoi înconjuraţi de către poliţişti şi serviciile secrete ruse şi târâţi într-un lung şi foarte neplăcut interogatoriu. În timpul acestuia, un personaj ce pretindea a fi un mare membru al Academiei de ştiinţe a apărut brusc, a citit documentul şi a anunţat că acesta conţine o relatare a unor recente descoperiri sovietice în domeniul PSI. Ceva pe care americanii îl căutaseră în zadar timp de o jumătate de secol şi care era secret de stat. Toth a fost eliberat de KGB după 13 ore de interogatoriu şi i s-a cerut să părăsească ţara. Incidentul a nedumerit observatorii vestici, la fel de mult ca şi pe Toth însuşi, care nu arătase nicodată vreun interes pentru parapsihologie.

Rusia are capacitatea de a purta un război psihic

S-a crezut la vremea aceea că era doar un avertisment privind interacţiunile cu oameni de ştiinţă dizidenţi din URSS. Întregul episod părea aranjat de către autorităţi, dar se dovedise o înscenare stângace. S-a emis atunci ipoteza că era posibil ca sovieticii să nu fi rezolvat misterul PSI, dar doreau ca vesticii să creadă că au făcut-o deja şi sperau că Toth va relata în ziarul său ceva din cele petrecute.

Era doar o ipoteză. În 1973 preşedintele Brejnev făcuse în discursul său o referire enigmatică la o formă de armă „mai înfricoşătoare” chiar decât armamentul nuclear. Era o referire ascunsă la arma biochimică (bacteriologică), ori afacerea Toth fusese o reamintire blândă pentru vestici, că sovieticii erau în măsură să poarte acum un război psihic?

După vizita sa în U.R.S.S., la puţin timp după ce a venit să trăiască în SUA, Milan Ryzl a povestit despre starea paradoxală de lucruri întâlnită de el acolo. Parapsihologia, spune el, pare slab fondată, deşi acolo sunt semne de interes considerabil din partea autorităţilor militare şi a securităţii, în vederea folosirii ei.

Aplicaţiile practice au fost întotdeauna o caracteristică a tuturor cercetărilor comuniste şi o dată ce devine posibilă folosirea practicii PSI în nu contează ce domeniu, concluzionează dr. Ryzl, „nu este nici o îndoială că U.R.S.S ar folosi-o.”
Cercetătorii vestici au fost în mod repetat îndemnaţi de către colegii estici să dea asigurări că forţele psihice sunt folosite pentru pace şi în folosul umanităţii. Or, chiar această insistenţă a lor este stranie. Ryzl spunea că: „Se ascunde ceva în modul în care vorbesc ei despre aceste lucruri, care arată clar faptul că anumiţi oameni au alte idei despre cum ar trebui folosite capacităţile PSI .”

SURSE

  1. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=4698
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro