Operațiunea Cyclone: CIA a creat și finanțat Al-Qaeda cu scopul de a lupta împotriva sovieticilor în timpul Războiului din Afganistan (1979-1989)

by Războiul din Afganistan (1979-1989): CIA, Osama bin Laden, mujahedinii, Al-Qaeda și opiumul Operatiunea Cyclone a fost o operatiune orchestrata de Statele Unite ale Americii prin intermediul Agentiei Centrale de Informatii (CIA) prin care mujahedinii afgani au fost finantati pentru a lupta impotriva sovieticilor, in timpul si dupa Razboiul din […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Războiul din Afganistan (1979-1989): CIA, Osama bin Laden, mujahedinii, Al-Qaeda și opiumul

Operatiunea Cyclone a fost o operatiune orchestrata de Statele Unite ale Americii prin intermediul Agentiei Centrale de Informatii (CIA) prin care mujahedinii afgani au fost finantati pentru a lupta impotriva sovieticilor, in timpul si dupa Razboiul din Afganistan.

Programul avea in vedere sustinerea grupurilor islamice militante, care au favorizat regimul lui Muhammad Zia-ul-Haq in tara vecina, Pakistan, mai degraba decat alte grupuri de rezistenta afgane, mai ideologice, care au fost, de asemenea, comuniste.

Operatiunea Cyclone a fost una dintre cele mai lungi si mai scumpe operatiuni sub acoperire pe care CIA le-a desfasurat vreodata. Finantarea, in prima faza, a fost de 20-30 milioane de dolari pe an in 1980 si a crescut la 630 de milioane de dolari pe an, in 1987.

Finantarea a continuat si dupa caderea blocului comunist din 1989, cand aceeasi mujahedini s-au luptat in timpul Razboiului Civil din Afganistan din 1989-1992, orchestrat tot de „emintele cenusii” de la Washington[1].

„O înfrângere sovietică şi prietenia dintre CIA şi bin Laden

Jihadul antisovietic al mujahedinilor

În 15 februarie 1989, Uniunea Sovietică îşi retrăgea ultimele trupe din Afganistan, ţară pe care o invadase în 1979. Evenimentul a fost receptat de sovietici ca o înfrângere dureroasă, în timp ce americanii l-au considerat o victorie importantă împotriva comunismului.

Preţul victoriei a fost mare: americanii au dezvoltat comerţul cu droguri, au contribuit la creşterea puterii talibanilor şi i-au acordat sprijin unui saudit pe care-l cheamă Osama bin Laden. Între timp, americanii au câştigat războiul cu talibanii, se mai luptă cu traficanţii de droguri şi aşteaptă veşti de la Osama.

Afganistanul, ţară cu o suprafaţă relativ redusă, a fost privită ca un fel de paradis oriental. Mirajul Orientului, cadrul natural extrem de spectaculos şi atmosfera specifică celor 1001 de nopţi, i-a cucerit pe mulţi europeni. Pentru mulţi turişti, aprecierile erau sporite de faptul că, în Afganistan, comercializarea haşişului era perfect legală.

Scurtă istorie afgană

Afganistanul este o ţară cu un trecut cosmopolit remarcabil. Teritoriul afgan a fost stăpânit rând pe rând de perşi, greco-macedonenii lui Alexandru cel Mare, kuşani, parţi, sasanizi şi heftaliţi, reprezentând un culoar de transit între Asia Centrală şi India. În anul 652, Afganistanul a fost cucerit de arabi, care au impus o nouă cultură şi religie.

În secolele XIII-XIV, Afganistanul a fost pustiit de hoardele mongole conduse de Genghiz Han şi Tamerlan. Începând cu secolul al XVI-lea, Afganistanul a fost împărţit între Persia şi Imperiul Marilor Moguli. Oraşul Kabul a devenit “un excelent centru comercial”, după cum îl descria regele Baber în “Memoriile” sale.

În secolul al XVIII-lea, în vremea domniei lui Ahmad Şah, afganii au cucerit Kashmirul, Punjabul, Belucistanul, şi părţi din Uzbekistan şi Tadjikistan. Consideraţi ca fiind “prizonieri ai istoriei”, afganii reprezintă, de fapt, un conglomerat de popoare şi limbi. Alături de pashtuni (consideraţi afgani veritabili), trăiesc tadjici, hazarahi, uzbeci, turkmeni, baloch şi chacar aimas.

Limbile oficiale sunt afgana şi persana, dar se folosesc şi alte aproximativ 20 de limbi şi dialecte. Marea Britanie şi-a instaurat protectoratul asupra Afganistanului în 1880, transformându-l într-un stat tampon între Imperiul ţarist şi India britanică, un fel de no man’s land geostrategic.

Până în 1919, an în care afganii şi-au proclamat independenţa, principala armă împotriva stăpânirii britanice a fost reprezentată de femeile afgane. “Ofiţerii Majestăţii Sale nu au putut rezista tentaţiilor necontrolate. Farmecul femeilor din Kabul era irezistibil. Aproximativ 9.000 de soldaţi englezi au murit din cauza bolilor venerice”, scria William Kaye, un istoric din secolul al XIX-lea.

În 1923, Afganistanul a fost proclamat regat. După 50 de ani, Muhammad Zahir Şah a fost înlăturat, monarhia abolită şi a fost proclamată republica. Vărul fostului suveran, Muhammad Daud a devenit preşedinte al statului, instituind un regim autoritar.

Printr-o lovitură de stat, în 1978, puterea a fost preluată de Consiliul Democratic Republican de orientare comunistă, condus de Nur Muhammad Taraki. Încercările de reformă radicală a societăţii afgane a întâmpinat rezistenţa populaţiei islamice conservatoare, care a degenerat într-o îndârjită rezistenţă armată.

Intervenţia sovietică

Într-un singur an, în timpul luptelor pentru putere dintre facţiunile partidului de guvernământ (Khalq şi Parcham – ambele prosovietice), au fost asasinaţi Nur Muhammad Taraki şi succesorul acestuia, Hafiz Ullah Amin. În asasinarea celui din urmă au fost implicate şi serviciile secrete sovietice. Puterea a fost preluată de Babrak Karmal.

La 28 decembrie 1979, într-o declaraţie a noilor autorităţi, se apreciază că “Guvernul Afganistanului, într-o în baza Tratatului de prietenie şi bună vecinătate şi colaborare din 5 decembrie 1978, a adresat U.R.S.S. cererea insistentă de a-i acorda de urgenţă ajutor politic, moral, economic, inclusiv ajutor militar. Guvernul U.R.S.S. a satisfăcut cererea părţii afgane.”

Până la invazia sovietică, Afganistanul a fost o ţară uitată de lume, care trăia mai aproape de evul mediu decât de lumea modernă. Amestecul sovieticilor a propulsat afganistanul în prim-planul opiniei publice internaţionale, devenind un câmp al confruntării Est-Vest, în condiţiile intensificării războiului rece.

În războiul civil început în 1979 în Afganistan, guvernul comunist a fost sprijinit de trupele sovietice în timp ce rezistenţa islamică afghană a primit ajutor din partea SUA, a Pakistanului şi a lumii arabe tradiţionaliste de orientare sunnită.

Timp de zece ani, în timpul conflictului, şi-au pierdut viaţa 1,5 milioane afgani, alte 4-5 milioane au părăsit ţara, iar 15.000 de soldaţi sovietici au căzut în operaţiunile militare. Un acord mediat de ONU, semnat în 1988, de către puterile garante (URSS şi SUA), prevedea retragerea trupelor sovietice, crearea unui stat afgan neutru şi repatrierea a milioane de refugiaţi.

Retragerea trupelor sovietice s-a încheiat la 15 februarie 1989. Războiul nu s-a încheiat însă. Încă din timpul retragerii invadatorilor, diferite facţiuni ale rezistenţei islamice au pornit lupta pentru supremaţie, de această dată între ele. În timpul luptelor şi-au pierdut viaţa peste 50.000 de persoane.

Islamul antisovietic şi talibanii

În Afganistan, ţară străbătută de orientări atât de diverse, toleranţa a fost multă vreme o condiţie a existenţei. Tradiţiile afgane nu aveau nimic în comun cu fanatismul şi radicalismul islamic. Acestea s-au născut în timpul războiului antisovietic, lupta pentru libertate confundându-se cu lupta islamului împotriva comunismului ateu.

În timpul conflictului, sute de mii de tineri afgani au fost primiţi în noile şcoli coranice, Madras, adesea amplasate în apropierea taberelor de refugiaţi din lângă taberele de refugiaţi din apropierea oraşelor Peshawar şi Quetta din Pakistan. Finanţate de Arabia Saudită, aceste şcoli predau o variantă radicală a islamului, variantă pe care, mai târziu, talibanii au aplicat-o pe teritoriul Afganistanului.

Şcolile coranice erau frecventate în general de băieţi Pashtu, proveniţi din mediul rural sărac. Elevii şcolilor coranice erau formaţi ca “soldaţi-călugări”, fiind izolaţi de restul familiei şi de femei. De la lună la lună, de la an la an, a crescut un curent islamist radical, mişcarea talibană.

“Unchiul Sam”, bin Laden şi mujahedinii

Ca replică la invadarea ţării de către Armata Roşie, venită în sprijinul regimului comunist al lui Babrak Kermal, în 1979 a fost lansată cea mai mare operaţiune secretă din istoria CIA. Chiar şi Osama bin Laden a fost iniţial recrutat de CIA pentru a lupta împotriva sovieticilor din Afganistan, susţine Michel Chossudovsky, profesor de ştiinţe economice la Universitatea din Ottawa.

Stimulaţi de sprijinul hotărât al agenţiei de informaţii americane şi al serviciilor secrete pakistaneze, care doreau să transforme jihadul afgan într-un război de amploare dus de toate ţările musulmane împotriva URSS, aproape 35.000 de integrişti proveniţi din 40 de ţări islamice s-au implicat în războiul din Afganistan. Alte zeci de mii au studiat în şcolile coranice pakistaneze. De-a lungul timpului, de jihadul afgan au fost legaţi în mod direct, peste 100.000 de integrişti musulmani.

În martie 1985, preşedintele SUA, Ronald Reagan, semna directiva de securitate naţională nr.166, care autoriza un ajutor militar secret pentru mujahedini. “Iniţiativa demonstrează, fără echivoc, că războiul ascuns din Afganistan avea ca obiectiv lupta împotriva trupelor sovietice.

Noul ajutor american a însemnat nu numai creşterea substanţială a cantităţii de arme furnizate – sprijinul annual acordat cu regularitate s-a ridicat, în 1987, la 65.000 de tone de armament – , ci şi trimiterea unui număr important de specialişti ai CIA şi Pentagonului la cartierul general secret al serviciilor de informaţii pakistaneze, de lângă Rawalpindi, pe drumul principal care duce în Afganistan. Folosindu-se de aceste servicii, CIA a jucat un rol-cheie în antrenarea mujahedinilor”, susţine Michel Chossudovsky.

Se pare că nici Osama bin Laden, nici mujahedinii nu erau conştienţi de faptul că Washingtonul este cel care îi susţine. Milton Beardman, un oficial CIA, afirma că Agenţia nu i-a antrenat pe arabi la modul propriu ci folosind serviciile de informaţii pakistaneze – Inter Service Intelligence (ISI) – ca “intermediari”.

Chiar şi aşa, bin Laden şi arabii afgani au beneficiat, datorită CIA, de o pregătire militară foarte sofisticată şi specializată, realizată în diferite tabere de antrenement, afirmă Abdel Mobnam Saliali, de la Centrul de studii strategice Al-Ahram din Cairo. În paralel, gherila sprijinită susţinută de CIA a fost îndoctrinată cu preceptele islamului.

Temele predominante erau: islamul este o ideologie sociopolitică, islamul sacru a fost violat de trupele sovietice atee, poporul islamic al Afganistanului trebuie să-şi reafirme independenţa răsturnând regimul socialist afgan susţinut de Moscova. În mod firesc, Washingtonul a păstrat secretul asupra operaţiunilor din Afganistan şi asupra obiectivului ultim al jihadului, care consta în distrugerea Uniunii Sovietice.

Jihadul heroinei

Cea mai mare parte a finanţărilor americane provenea din comerţul cu droguri. Istoria comerţului cu droguri din Asia Centrală este intim legată de activităţile secrete ale CIA. Înainte de războiul dintre URSS şi Afganistan, aproape că nu se poate vorbi de o producţie locală de heroină.

În acest sens, un studiu al lui Alfred McCoy confirma că că, în primii ani ai operaţiunilor agenţiei americane de informaţii în Afganistan “teritoriile din apropierea frontierei afgano-pakistaneze au devenit principalul furnizor de heroină al lumii, acoperind 60% din consumul Statelor Unite.”

În doar şapte ani de război, numărul persoanelor dependente de droguri a crescut de la o cifră foarte apropiată de zero, în 1979, la 1,2 milioane, în 1985. CIA controla, în mod indirect, comerţul cu heroină. Când mujahedinii au preluat controlul asupra unei părţi a teritoriului afgan, au ordonat ţăranilor să cultive mac ca un fel de taxă revoluţionară.

De cealaltă parte a frontierei, în Pakistan, liderii afgani şi grupurile de afaceri locale, sub protecţia ISI, au înfiinţat sute de laboratoare de producere a heroinei. În timpul acestui deceniu de comerţ deschis cu droguri, filiala agenţiei americane de luptă împotriva drogurilor de la Islamabad a fost incapabilă să facă vreo captură sau arestare importantă.

Washingtonul a refuzat să ancheteze orice acuzaţie legată de traficul de heroină în care erau implicaţi aliaţii lor afgani, pentru că politica Statelor Unite privind lupta împotriva narcotraficului afgan a fost larg subordonată războiului împotriva Uniunii Sovietice.

“Misiunea noastră principală era de a provoca sovieticilor cele mai mari daune posibile. N-am avut cu adevărat resursele şi timpul necesar pentru a face anchete asupra comerţului cu droguri. Da, a existat o dificultate la nivelul narcotraficului. Dar obiectivul principal a fost atins. Sovieticii au părăsit Afganistanul”, afirma Charles Cogan, directorul operaţiunilor secrete în Afganistan.
Ioan BOTIŞ

Casetă 1: Leul din Panshir

Comandantul Ahmed Shah Massud a fost un simbol al rezistenţei afgane, un erou legendar al luptei împotriva ocupaţiei sovietice. Din 1994 a luptat împotriva talibanilor. De etnie tadjică, a fost fiul unui colonel al armatei afgane.

Începând cu 1975, de la vârsta de 23 de ani, şi-a condus propria armată din cetatea sa din nordul oraşului Kabul. Strateg de primă mână, Massud şi-a câştigat prestigiul datorită succeselor sale militare, ajungând să anihileze forţele sovietice în timpul războiului antisovietic.

După preluarea puterii la Kabul de către fundamentalişti în septembrie 1996, Massud a devenit şeful gherilei antitalibane, trupele sale repliindu-se în NE, în valea Panshir. Forţele sale, în jurul cărora s-a constituit Alianţa Nordului (coaliţie de lideri militari în principal de origine tadjică şi uzbecă), au fost considerate multă vreme ca fiind singurele capabile să opună rezistenţă integriştilor. În septembrie 2.001, Leul din Panshir a fost asasinat fiind victima unui atentat sinucigaş.

Casetă 2: Afganistanul după sovietici

Războiul civil afgan a continuat după retragerea sovietică din 15 februarie 1989. Talibanii au primit sprijin din partea fundamentaliştilor pakistanezi şi a ISI, care dispunea de 150.000 de ofiţeri şi funcţionari. Sprijiniţi de ISI, controlat, la rândul lui de CIA, talibanii au servit în mare parte intereselor geopolitice ale Washingtonului.

Aceasta explică, fără urmă de îndoială, de ce Washingtonul a închis ochii la regimul de teroare impus de talibani, implicând în special încălcările flagrante ale drepturilor femeii, închiderea şcolilor de fete, concedierea salariaţilor din funcţiile publice şi impunerea “legii penale a shariei”.

Intervenţia americană a dus la înlăturarea rapidă a talibanilor, Alianţa Nordului preluând conducerea în scurt timp pe tot cuprinsul Afganistanului. Parlamentul afgan, întrunit în structura tradiţională numită Loya Jirga l-a desemnat ca preşedinte pe Hamid Karzai.

Conform informaţiilor ONU, Afganistanul deţine recordul absolut între ţările lumii la analfabetism, mortalitate infantilă, număr de văduve şi de orfani, fiind, totodată, regiunea de pe glob cu cel mai multe mine antipersonal îngropate în sol. Peste 3 milioane de refugiaţi continuă să trăiască în Iran şi Pakistan. Afganistanul deţinea, în 2000, 75% din producţia mondială de opium.”[2]

Teroristii Al Qaeda sunt, de fapt, mujahedinii sprijiniti de SUA

„Aceste informaţii şocante aparţin unui jurnalist de investigaţie pe nume Wayne Madsen. Să vedem împreună care sunt argumentele sale…

Fost ministru britanic de externe: “Al Qaeda nu e un grup terorist”

Cu puţin timp înainte de moartea sa (petrecută în 2005), fostul ministru britanic de externe Robin Cook (între 1997 şi 2oo1) spunea Parlamentului Marii Britanii că Al Qaeda nu reprezintă de fapt un grup terorist, ci o bază de date de mujaheddini şi luptători islamici, folosiţi de CIA şi de Arabia Saudită pentru a lupta împotriva sovieticilor din Afghanistan.

„Adevărul este că nu există nici o armată islamică sau grup terorist numit Al-Qaeda. Şi orice ofiţer de informaţii în cunoştinţă de cauză ştie acest lucru. Dar, există o campanie de propagandă pentru a face publicul să creadă în prezenţa unei entităţi identificate ce reprezintă “diavolul”, doar cu scopul de a determina telespectatorii să accepte o conducere internaţională unică pentru un război împotriva terorismului.Ţara din spatele acestei propagande este SUA…”[2]

Un agent CIA explica cum Al-Quaida nu exista!

Al-Quaeda o simpla baza de date!

Site-urile internationale conspirationiste au scris foarte mult despre asta, cu probe empirice, insa aici in Romania nici ca s-a prea scris despre inexistenta acestei „retele teroriste”. Site-ul conspirationistului Alex Jones, infowars.com[4] explica.

Un fost agent francez de informatii pe numele sau Pierre Henry Bunel, sustinea cu vehementa, inca din anul 2004, ca Al-Qaeda este doar o simpla baza de date. In continuare site-ul truth11.com[5] ne expune afirmatiile lui Pierre in raportul sau Wayne Madsen Report:

„Am auzit prima data de Al-Qaida cand ma aflam in Iordania. Am fost un ofiter francez si am avut relatii stranse in cooperare cu Iordania. Doi dintre colegii mei iordanieni, erau experti in calculatoare fiind si ofiteri de aparare aeriana, dar care au inceput sa spuna o serie de glume despre pedeapsa elevilor la ei.

La mijlocul anilor 1980 Al-Qaeda era o baza de date dedicata comunicarilor din cadrul secretariatului Conferinte Islamice.

La începutul anilor 1990, eram ofiţer de informaţii francez. Datorită cunoştinţelor mele de limbă arabă, treaba mea era să traduc faxurile precum şi alte documente interceptate de serviciile noastre secrete. Adesea interceptam materiale trimise de reţele islamice ce operau în Marea Britanie sau Belgia. Aceste documente conţineau indicaţii trimise către grupările armate islamice din Franţa sau Algeria. Mesajele citeau diferite surse, dar printre cele mai citate erau ONU, Mişcarea ţărilor non-aliniate, Agenţia Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi şi…Al Qaeda.

Al-Qaeda a ramas baza de date a Conferintei Islamice. Nu toate tarile membre ale Conferintei Islamice sint considerate „state problematice.”

Această bază de date era divizată în două părţi: una în care participanţii la întrunirile organizaţiei puteau alege şi trimite informaţiile de care aveau nevoie, şi altă parte era alcătuită din fişierele de decizie în care erau înregistrate toate deciziile luate de organizaţie. În limba arabă, fişierele erau numite: ‘Q eidat il-Maaloomaat’ şi ‘Q eidat i-Taaleemaat.’ Aceste fişiere erau ţinute într-un singur fişier mai mare, ce purta numele în arabă de ‘Q eidat ilmu’ti’aat’, care în arabă înseamnă “bază de date”. Dar arabii, deseori, scurtau cuvântul în “Al Qaida” sau “Al Qaeda”, care în arabă înseamnă “baza”. Baza militară aeriană de la Riyadh (Arabia Saudită) poartă numele de ‘q eidat ‘riyadh al ‘askariya.’ “Q eida” înseamnă “bază”, pe când “Al Qaida” înseamnă “baza”.

Osama bin Laden folosea baza de date Al Qaeda

Despre „teroristul” nr.1 al Planetei Pierre ne spune:

„Osama era conectat la aceasta reatea, el fiind un membru al unei familii importante in lumea bancara si de afaceri (n.red. prietenia sa cu George W. Bush). Ei folosesc grupurile teroriste locale care pretind ca actioneaza in numele Al-Qaeda. Pe de alta parte, armatele nationale pot invada tari independente sub egida Consiliului de Securitate al ONU si sa efectueze razboaie preventive, iar cei care intretin razboaiele sint in realitate politicienii.”

Ofiterul Pierre Henry Bunel condamnat de un tribunal militar pentru ca si-a permis sa spuna ca Al-Qaeda nu exista!

Daca presa alternativa ar fi fost atat de puternica cum este astazi, pe lista celor haituiti de iluminatii ar sta la loc de cinste si acest maior Pierre Henry Bunel, alaturi de Edward Snowden dar si de Bradley Manning, cei care au expus atrocitatile pe care iluminatii le comit impotriva oamenilor.

In 2001, Pierre Henry Bunel, a fost condamnat de un tribunal militar francez pentru ca a transmis informatii „clasificate” pe care oamenii nu ar trebui sa le stie niciodata. El in 1998 in timpul razboiului din Kosovo, a aratat prin documente clasificate cum familia Bush dar si alti lideri importanti de-ai ONU au finantat intreg razboiul pentru a avea motive de a extrage sume uriase de bani apoi. O data ce Pierre a expus aceste lucruri mizere, a fost si pedepsit ca si Bradley Manning, soldatul american care a facut publice documente clasificate despre razboiul criminal ce este purtat in Irak si Afganistan.

Acesta pentru faptele sale, a fost condamnat la 35 de ani de inchisoare si uite asa iluminatii isi arata adevarata fata.

SUA se ocupa de cultivarea opiumului si de traficul cu droguri la nivel international

„În aprilie 2014, vor fi alegeri prezidenţiale. Actualul preşedinte, Hamid Karzai, nu mai are dreptul de a candida, după două mandate succesive, din 2004 până în prezent. E drept că, lungi perioade de timp, a exercitat mai degrabă funcţia de ”primar”, fiindcă nu controla decât capitala, Kabul.

Alegerile coincid cu declanşarea retragerii trupelor americane din Afganistan, preconizată a se termina la sfârşitul acestui an. Din cei 84.000 de soldaţi, cât numără trupele NATO în regiune, 60.000 sunt americani. Dintre aceştia, rămân pe poziţii până în 10.000 de americani, care, din 2015 vor executa misiunea Resolute Suport – de consiliere a armatei naţionale afgane (încropită, slab pregătită, coruptă, cu îngrijotător de mulţi militari dependenţi de droguri). Dar avem şi noi, în sfârşit, un ce profit: în drumul lor spre casă, trupele americane vor tranzita România.

”Întreaga strategie a NATO a provocat suferinţă enormă, pierderi de vieţi omeneşti şi nici un câştig, dat fiind că ţara nu este sigură”. N-o spune Noam Chomsky, ci a spus-o la finele anului trecut, preşedintele ales al Afganistanului. Dar Hamid Karzai – marioneta americanilor – nu face prima oară, în ultimii ani, astfel de declaraţii belicoase la adresa păpuşarilor săi, profund nemulţumit acum de faptul că se simte exlclus de la masa negocierilor de pace cu talibanii. Cu talibanii? NATO negociază cu talibanii? Ironia istoriei. Să recapitulăm.

Amestecul SUA în Afganistan începe în vara lui 1979, cu câteva luni înaintea invaziei URSS. Atunci, Zbigniew Brzezinski, marele politolog şi geostrateg, consilier al preşedintelui Jimmy Carter, a avut ideea de a-i atrage pe sovietici într-o capcană, de a le confecţiona un Vietnam al lor.

Astăzi, Brzezinski o recunoaşte, dar adaugă că – dacă nu i-ar fi atras pe sovietici în Afganistan – exista riscul ca aceştia să îşi facă de lucru în Polonia, pedepsind ”Solidaritatea”. În iulie 1979, preşedintele Americii a semnat o decizie confidenţială privind ajutorarea mujahedinilor, care luptau împotriva guvernului marxist de la Kabul, susţinut şi stipendiat de sovietici.

(Un mujahid – singularul de la mujahedin – e un luptător în jihad, războiul sfânt pentru Allah). Îngrijorat că şi-ar putea pierde influenţa în zonă, preşedintele Leonid Brejnev a răspuns cererii de ajutor a guvernului afgan împotriva gherilelor mujahedine. Ţara era în război civil. Invazia sovietică a început în seara de Crăciun a anului 1979.

A urmat un deceniu de război pustiitor între Armata Roşie şi zecile de miliţii mujahedine (aflate ele însele în conflict aproape permanent), susţinute logistic şi financiar de CIA. Majahedinilor afganilor, în lupta lor inegală cu Armata Roşie, li s-au alăturat imediat mercenari din lumea musulmană (afganii sunt în majoritate sunniţi)- saudiţi, egipteni, libanezi, yemeniţi, algerieni, tunisieni, irakieni. Între ei, tânărul fiu de miliardar saudit, Osama Bin Laden, care urma să-şi stabilească baza (Al-Qaeda) acolo.

În primii ani, Osama a managerizat, din Pakistan, banii, logistica militară şi resursele umane. Apoi a luat celebrul kalaşnikov pe care îl purta pe umărul stâng (nu vedea aproape deloc cu ochiul drept, în urma unui accident din copilărie), celebrul toiag, mătăniile, un Coran şi radioul cu baterii (postul său preferat a fost întotdeauna BBC) şi a intrat în linia întâi a luptelor.

N-a recunoscut niciodată sprijinul CIA (legenda lui, care creştea, nu trebuia să se ducă de haram): ”Americanii mint când când spun că au cooperat cu noi în trecut şi îi provocăm să arate o dovadă. Adevărul este că, pentru noi şi mujahedinii din Afganistan, au fost o povară. Nu a existat nici o înţelegere.

Noi ne-am făcut datoria sprijinind Islamul din Afganistan, cu toate că, împotriva dorinţei noastre, această datorie a slujit intereselor Statelor Unite”.

Că Osama a băgat banii familiei Binladen în această afacere sângeroasă, dar şi propriii bani, obţinuţi din contracte de infrastructură cu Sudanul, e adevărat, că a strâns fonduri importante de la magnaţii Golfului, este, de asemenea, adevărat, dar nimic nu s-a comparat cu ajutorul american – nu mai puţin de 3 miliarde de dolari, folosiţi (mai ales prin intermediul serviciului secret pakistanez) pentru instruirea şi înarmarea mujahedinilor.

Când ultimul soldat sovietic a părăsit Afganistanul (în februarie 1989), a început războiul civil. E greşeala strategică a americanilor, pe care fostul secretar de stat Madeleine Albright a recunoscut-o explicit: ”Statele Unite s-au detaşat de Afganistan, odată cu plecarea sovieticilor, lăsând un vid.

Avem obiceiul de a ne detaşa, înainte ca situaţia să fie rezolvată”. Sovieticii şi-au menţinut, până la căderea URSS, omul lor în fruntea guvernului afgan – Mohamed Najibullah. Acesta a resistat până în 1992, când alianţa dintre fostul general uzbec Abdul Rashid Dostum (astăzi şef de partid) şi comandantul tadjic Ahmad Shah Massoud (asasinat în 9 septembrie 2001, astăzi erou national), a cucerit Kabulul, punând bazele Republicii Islamice Afganistan.

Războiul civil (alimentat inclusiv cu armament greu, capturat de la sovietici) a adus pe val, în 1994, talibanii (”învăţăceii” Legii) şi pe celebrul mullah Omar. Acţionând la început ca o miliţie fundamentalistă, cu sprijin pakistanez şi saudit, talibanii au ajuns la putere în 1996. Este şi anul în care Osama Bin Ladin s-a întors în Afganistan.

După tragedia din 11 septembrie 2001, pentru că liderul talibanilor, mullahul Omar a refuzat să-l predea pe Osama, despre care americanii erau convinşi că se afla în spatele atacurilor, s-a declanşat Operaţiunea Enduring Freedom, un bombardament infernal al aliaţilor (SUA şi Marea Britanie), care – cu sprijinul lorzilor războiului, respectiv Alianţa Nordului.

Înţelegerile dintre lorzii războiului şi americani l-au adus la putere, la sfârşitul lui 2001, pe Hamid Karzai. Cu acesta la şefia Legislativului, talibanii (majoritatea paştuni) au continuat să controleze mare parte din teritoriu, astfel încât astăzi, ca să simplificăm lucrurile, nu se poate negocia viitorul Republicii în absenţa lor.

Fostul preşedinte Gorbaciov, artizanul retragerii trupelor sovietice, saluta încă din 2013 decizia preşedintelui Obama: ”Victoria în Afganistan este imposibilă. Obama are dreptate să-şi retragă trupele de acolo. Indiferent cât de dificil ar fi”.

Retragerea trupelor americane, lasă Afganistanul în ruină şi confuzie. Dacă n-ar fi tot mai numeroasele plantaţii de mac (din care se extrage opiumul), economia ţării n-ar subzista. 75 la sută din producţia de heroină a lumii îşi are precursorii în Afganistan. Anul acesta, procentul s-ar putea să se ridice, conform estimării specialiştilor, spre 90 la sută.

Cine a câştigat în urma aventurii afgane? Răspunsul cel mai inţelept ar fi: nimeni. În nici un caz încercatul popor afgan. Au câştigat copios magnaţii industriei de armament. Ei câştigă mereu, pentru că au iscusinţa de a cui să împartă din câştig.

Oricum, pentru afgani, zorii noi ai istoriei vor avea culoarea ceţoasă a opiumului.

În războiul dintre URSS şi Afganistan, trupele talibane, spijinite de CIA şi de serviciul secret pakistanez, ISI, se ocupau printre altele cu cultivarea macului şi producerea opiului. Astfel, cu ajutorul CIA, heroina produsă din opiu putea ajunge în Occident, cu banii obţinuţi de pe urma acesteia fiind finanţaţi talibanii lui Osama Bin Laden în lupta împotriva armatei de ocupaţie a URSS, care a fost înfrântă în cele din urmă.

Cu toate acestea, opinia publică a aflat, dincolo de orice îndoială, despre legăturile CIA cu lumea traficului de droguri odată cu publicarea în presă a mai multor informaţii care demonstrau că CIA a sprijinit aşa-numita grupare „Contras” – care lupta pentru răsturnarea guvernului de stânga instalat în Nicaragua – în acţiunile sale de trafic de droguri, pe care le realiza pentru finanţarea războiului. În luna martie a anului 1985, atunci când avioane protejate de CIA aterizau la bazele americane, North scria: ,,VP deranjat de afacerea cu droguri.” Fără îndoială că VP însemna vicepreşedintele, care la acea vreme era George Bush.

Cu toate acestea, George Bush afirma senin că, vezi, Doamne, nu a ştiut nimic despre subiect până în anul 1988. În data de 9 ianuarie 1996, North a scris: ,,Felix vorbeşte mult despre legătura cu VP.” Felix era Felix Rodriguez, agentul CIA care l-a prins pe Che Guevara în Bolivia. Rodriguez era considerat un apropiat al lui George Bush, pentru care realizase zeci de operaţiuni secrete. În anul 1985, când Reagan l-a însărcinat pe Bush, pe baza unui ordin prezidenţial cunoscut sub numele de NSDD 159, să coordoneze toate operaţiunile secrete ale guvernului, Rodriguez a început să lucreze cu echipa lui Bush.

Guvernul SUA a plănuit toate atacurile teroriste, pentru ca să se restrângă libertăţile şi drepturile constituţionale ale cetăţenilor, prin noua legislaţie anti-terorism. Totul e doar un pas spre instaurarea unui regim de teroare, de dictatură de control, la fel cum de atâtea ori am spus în cadrul acestui site. Întâi în SUA, dar imediat în întreaga lume.

Familiile din liniile genealogice britanice au colaborat cu rudele din America pentru a extinde comerţul de droguri, pe care îl practică inclusiv la ora actuală. De pildă, familia Russell şi-a făcut imensa avere din comerţul cu opiu practicat în secolul al XIX-lea prin intermediul unui sindicat al drogurilor cunoscut sub numele de Russell and Company. Afacerea consta în luarea opiului din Turcia şi transportarea sa ilegală în China.

Singurul rival al lui Russell era sindicatul lui Perkins, cu sediul în Boston. Familia Perkins s-a aliat prin căsătorie cu alte linii genealogice britanice, implicate în comerţul cu sclavi. În cele din urmă, Russell-ii au cumpărat afacerea cu opiu din SUA, în alianţă cu alte familii precum Coolidge şi Delano, care au dat fiecare câte un preşedinte al Statelor Unite.

Şeful companiei Russell and Co din Canton era Warren Delano Jr., bunicul preşedintelui Franklin Delano Roosevelt, care provine dintr-o familie aristocrată franceză. În anul 1986, o istorie a comerţului cu droguri din America, publicată în US Newsand World Report, afirma că: „Delano a îmbinat comerţul cu opiu şi cel cu băuturi alcoolice, ambele la fel de profitabile, punînd bazele înfloritoarei afaceri de familie”.

Deloc întâmplător, Franklin Delano Roosevelt este înrudit genetic cu George Bush, care păstrează şi la ora actuală tradiţia comerţului cu droguri, pe care îl practică la o scară enormă.

Skull & Bones, societate secretă masonică ce a practicat traficul de droguri

Alţi parteneri ai lui Russell au fost: John Cleve Green, care a finanţat cu o parte din averea făcută din opiu Universitatea Princeton; Abiel Abbott Low, care şi-a folosit banii din droguri pentru a susţine construcţia Universităţii Columbia; şi Joseph Coolidge, al căru fiu a pus bazele afacerii cu droguri numită United Fruit Company. Nepotul său, Archibald Cary Coolidge a fost unul din ofiţerii executivi care au înfiinţat Consiliul pentru Relaţii Externe (CFR).

Împreună cu familia Taft, Russell-ii au înfiinţat societatea Skull and Bones, iar steagul cu craniul şi oasele încrucişate a fluturat tot timpul pe catargul vaselor companiei Russell Trust. Acelaşi steag flutura pe vasele flotei templierilor. Şi marele lanţ hotelier Astor e implicat în droguri…

Un alt nume legat de comerţul cu opiu este cel al francmasonului John Jacob Astor, fondatorul dinastiei Astor, mari acţionari ai companiei East India. Alte centre ale comerţului cu droguri au fost (şi mai sunt încă) Philadelphia şi Boston, cartierele generale ale Jurisdicţiei Nordice a Ritului Scoţian al Francmasoneriei.

Unul din descendenţii lui Astor, Waldorf Astor, proprietarul hotelului din New York Waldorf Astoria, a fost un francmason de rang înalt care a devenit preşedintele Institutului Regal pentru Afaceri Internaţionale din Londra, imediat după cel de-al II-lea Război Mondial. Nugan Hand Bank (cu sediul la Sidney, în Australia) a fost o altă operaţiune coordonată de CIA/Mossad şi condusă de Francis Nugan şi de Michael Hand, un membru al Beretelor Verzi şi colonel în armata Statelor Unite transferat în cadrul CIA.

Potrivit agentului CIA Trenton Parker, Hand s-a aflat într-un contact permanent cu George Bush după alegerea acestuia ca vicepreşedinte al Statelor Unite. Principalii membri ai board-ului Nugan Hand Bank sunt: amiralul F. Yates, preşedinte, şeful departamentului de planificare strategică a forţelor SUA în Asia şi în Pacific în timpul Războiului din Vietnam; generalul Edwin E. Black, preşedinte al filialei Hawaii, comandantul trupelor SUA din Thailanda în timpul aceluiaşi război; George Farris, director al filialelor din Washington şi Hong Kong ale Nugan Hand, specialist în Serviciile Secrete ale armatei; Bernie Houghton, reprezentantul băncii în Arabia Saudită, agent sub acoperire al serviciilor secrete ale marinei SUA; Thomas Clines, reprezentantul băncii la Londra, director de antrenament al serviciului clandestin al CIA implicat în afacerea Iran-Contra, care a operat împreună cu Michael Hand şi Theodore Shackley în timpul războiului din Vietnam; Dale Holmgren, reprezentantul băncii din Taiwan, manager de zbor în timpul Războiului din Vietnam pentru Transportul Aerian Civil, care s-a transformat mai tîrziu în linia aeriană CIA/Air America, de tristă reputaţie; Walter McDonald, şeful filialei din Annapolis, Maryland, fost director adjunct al CIA, responsabil cu cercetarea economică; generalul Roy Mannor, director al filialei din Filipine, şeful de personal al Trupelor SUA din Pacific şi elementul de legătură dintre guvernul SUA şi preşedintele Ferdinand Marcos, William Colby, avocatul băncii Nugan Hand, fost director CIA.

Zbigniew Brzezinski si Osama bin Laden

Exact genul de oameni la care ne-am fi aşteptat să conducă o bancă, nu-i aşa? Câţi dintre noi nu cădem în capcana sloganului “autorităţile lumii luptă împotriva drogurilor”. Luptă pe dracu! CIA, dar şi alte servicii secrete şi politicieni se folosesc de traficul de droguri pentru a-şi finanţa activităţile ilegale pe care le desfăşoară (de exemplu, finanţarea unor organizaţii teroriste? Şi noi, ca proştii, credem că aceleaşi autorităţi luptă împotriva terorismului. Vise…”[6]

Osama bin Laden, liderul mujahedinilor Al-Qaeda, a fost finanțat de către CIA

Osama bin Laden, unul dintre cei mai cunoscuti teroristi, a fost finantat de catre CIA. Acesta a fost liderul luptatorilor mujahedini Al-Qaeda (n.tr. „Baza”), finantati de catre CIA in cadrul operatiunii „Cyclone”, cu scopul de a lupta pentru „libertate” impotriva sovieticilor din Afganistan, in timpul Razboiului din Afganistan (1979-1989). Operatiunea „Cyclone” a costat SUA aproape un miliard de dolari, fiind considerata drept „cea mai costisitoare din istorie”.

Noi il cunoastem oficial sub numele de „Osama bin Laden”, dar acesta este un nume de scena, un nume de „vedeta”, caci numele sau real a fost Tim Osman. SUA si-au folosit propria lor creatie drept „sperietoare” cu scopul geo-politic de a declansa asa-zisa „lupta impotriva terorismului”, inceputa la scara mondiala, imediat dupa ce americanii si-au demolat turnurile WTC, la 11 septembrie 2001, ucigand astfel 2996 de oameni, atragand astfel sustinerea majoritatii oamenilor.

La acea vreme, oamenii n-au inteles ca „lupta impotriva terorismului” pe care o repeta obsesiv George W. Bush, este, de fapt, o lupta impotriva libertatilor fundamentale si ca „terorismul” este pretextul folosit de catre globalisti pentru a lua libertatile oamenilor prin adoptari de legi Big Brother (vedeti „Patriotic Act”, din octombrie 2001).

Pe langa luarea libertatii oamenilor ca un „bonus” vin si cardurile biometrice pe baza de microcip (vedeti Proiectul LUCID din 1996), iar ultimul pas, dupa cum spunea si Nick Rockefeller lui Aaron Russo, „este implantul microcipului in mana”. Prin terorizarea populatiei, globalistii ii determina pe oameni sa renunte de buna voie la propriile libertati. Toata propaganda se desfasoara in baza dialecticii hegeliene – PROBLEMA <-> REACTIE <-> SOLUTIE.

In 1989, dupa retragerea sovieticilor din Afganistan, CIA a inceput sa cultive opium. Opiumul sta la baza producerii heroinei, care provoaca anual zeci de mii de decese. Traficul cu droguri al CIA nu este un subiect necunoscut, diversi jurnalisti au fost asasinati de-a lungul timpului, dupa ce au relatat in presa acest fapt, aducand si argumente incontestabile, ceea ce a pus Casa Alba intr-o lumina proasta, provocand un urias scandal, care nu s-a stins nici astazi.

garyWebbCIAdrugsMeme

there-is-no-al-qaeda-robin-cook

Zbigniew Brzezinski si Osama bin Laden

Zbigniew Brzezinski, co-fondator al Comisiei Trilaterale si Consilier pe Probleme de Securitate Nationala, in timpul Administratiei Carter, a fost fotografia, de nenumarate ori, in multe ipostaze, in anii ’80, impreuna cu Osama bin Laden. Zbigniew Brzezinski este unul dintre cei mai vehementi sustinatori ai Noii Ordini Mondiale, dar si a controlului oamenilor. A scris numeroase carti unde isi prezinta limpede si clar toate planurile: „Marea tabla de sah”, „Marea dilema: a domina sau a conduce”, „Viziunea Strategica”.

SURSE

  1. https://en.wikipedia.org/wiki/Operation_Cyclone
  2. http://gazetadecluj.ro/jihadul-antisovietic-al-mujahedinilor/
  3. http://www.lovendal.ro/wp52/nu-exista-nicio-organizatie-terorista-al-qaeda/
  4. http://www.infowars.com/articles/terror/al_qaeda_does_not_exist_bin_laden.htm
  5. http://truth11.com/2011/05/13/al-qaeda-a-cia-database-not-a-terrorist-group/
  6. http://www.gandul.info/puterea-gandului/afganistan-zorii-de-opium-11852477
  7. Foto: Internet
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro