Nazismul/Fascismul și Comunismul/Socialismul au fost creațiile Iluminaților

by “Care este diferenţa între stalinism, nazism, marxism, socialism , fascism, comunism ? Hai sa vedem… Socialismul este un ansamblu de doctrine social-politice care urmăresc reformarea societății prin desființarea proprietății private asupra mijloacelor de producție și de schimb și punerea acestora sub controlul statului. Socialismul este un concept, un grup […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

“Care este diferenţa între stalinism, nazism, marxism, socialism , fascism, comunism ?

Hai sa vedem…

Socialismul este un ansamblu de doctrine social-politice care urmăresc reformarea societății prin desființarea proprietății private asupra mijloacelor de producție și de schimb și punerea acestora sub controlul statului.

Socialismul este un concept, un grup de ideologii, un ansamblu de mişcări politice care au evoluat şi s-au ramificat de-a lungul timpului, un sistem economic.

La început, s-a bazat pe proletariatul organizat cu scopul de a clădi o societate lipsită de clase sociale, dar, până la urmă, s-a concentrat, din ce în ce mai mult, pe reforme sociale în cadrul democraţiilor moderne
Marx a pus bazele teoriei comunismului în secolul 19, propunand eliminarea proprietatii private şi a inegalităţilor sociale din societate, printr-o revoluţie a claselor asuprite.

În incercarile lor de a eliminina clasele sociale, urmasii lui Marx, comunistii Lenin, Stalin, Mao, Pol Pot, Kim ir sen si alti marxisti extremisti, au recurs la asa zisa „dictatura a proletariatului”şi la represiuni sangeroase, fara precedent in istoria omenirii, aceasta politica avand ca rezultat eliminarea fizică a zeci de milioane de oameni dintre cei mai creativi în ţările lor.
Comunismul a devenit sinonim cu teroarea, lagarele de concentrare,deportarile,cenzura totala a mijloacelor de informare,dirijismul cultural, propaganda mincinoasa, foametea, industrializarea haotica si fortata, colectivizarea fortata a agriculturii,cultul personalitatii sefului suprem .
Considerand religia drept un „opiu pentru masele exploatate”, comunistii au inchis , pangarit si distrus lacasuri de cult, au arestat si masacrat preoti si ierarhi, au propovaduit ateismul militant.
De asemenea, in multe tari comuniste minoritatile nationale sau religioase au fost dislocate in totalitate de pe teritoriile in care traiau si s-au experimentat asupra lor cele mai perverse metode de deznationalizare si asimilare fortata..
Cunoastem cazul poporului cecen, al tatarilor, a sute de mii de romani basarabeni si bucovineni si al altor grupuri nationale, care au fost alungati de pe pamanturile lor si reasezati in Siberia, Asia Centrala sau in Extremul Orient sovietic, colonizandu-se in acelasi timp pe teritoriile si in casele celor deportati, persoane apartinand altor natiuni, in special rusi,bielorusi,ucrainieni.
Si in alte tari ”socialiste” au avut loc actiuni asemanatoare.
În ciuda unor succese economice de început, conducerile comuniste au devenit o forta distructiva pentru naţiunilor lor.
Privind la scara istoriei,Intr-un timp relativ scurt dupa cucerirea puterii de catre comunisti, economia s-a prabusit, s-a dezintegrat sistemul mondial comunist si pe cale de consecinta, ideologia acestuia.
In restul tarilor asa zis „comuniste”ramase, in care oficial se „construieste socialismul”, respectiv in Coreea de Nord si Cuba, derapajul este total, statele acestea aflandu-se in plin faliment pe toate planurile:economic,social,cultural si politic.
In fapt, in aceste tari s-au instalat adevarate monarhii comuniste, care au acaparat intreaga viata socio-economica si culturala a popoarelor care au nefericirea sa se afle sub conducerea lor.
Comunismul contemporan a degenerat pana in faza in care, liderii comunisti lasa de la o generatie la alta mostenire conducerea tarii lor unor rude apropiate, pretinzand ca tot ce fac este „pentru binele si fericirea poporului muncitor”.
Cu toate acestea comunismul ca solutie, ramane inca atractiv pentru multe persoane aflate in sărăcie, iar acestea sunt foarte numeroase inca in tarile lumii a treia.
Acum, comunistii pretind ca ce s-a intamplat in trecut au fost doar niste”excese”si ca terorismul de stat instituit in numele „poporului muncitor”de catre marii macelari comunisti nu a reprezentat ”adevaratul”comunism.
Bineinteles ca actualii comunisti pretind ca detin reteta ”adevaratului ”comunism si asteapta cu nerabdare sa o experimenteze asupra maselor credule…
Socialismul nedictatorial presupune protecţie socială, fără restrictionarea initiativei private si este întotdeauna în căutarea unui consens in societate .
El isi propune cautarea unor solutii de reducere a diferentierilor sociale si de echitate sociala.
Socialismul ca idee are adepti numerosi în unele dintre ţările europene avansate, precum şi în Japonia sau Coreea de sud.

Nazismul

Hitler a avut o viziune proprie despre aplicarea socialismului la naţiunea germană, pe care a inteles sa o conduca in lupta pentru eliminarea a ceea ce el numea „rasele inferioare”, în beneficiul „poporului arian”, pe care il credea o rasa de stapani ai lumii.
Hitler a fost conducatorul Partidului National Socialist al Muncitorilor din Germania si a sustinut intotdeauna ca lupta pentru binele si fericirea poporului german ,pe care a incercat sa-l”purifice rasial” prin eliminarea fizica a persoanelor „neariene”,in special a evreilor si a tiganilor.
Spre deosebire de comunisti, nazistii nu au abolit proprietatea privata, dar au instituit un regim dirijist in economie si au militarizat-o intr-un ritm nemaintalnit.
Regimul nazist conceput de Hitler, a fost varianta cea mai dura a fascismului, care a preluat si a perfectionat de la comunistii stalinisti sistemul lagarelor de concentrare,deportarile in masa,asainatele politice pentru lichidarea oricarei opozitii ,masacrarea unor minoritati .
De asemenea, nazistii au procedat identic cu comunistii in ceea ce priveste abolirea libertatii presei,a libertatilor individuale si in ceea ce priveste exaltarea cultului ”marelui conducator”.
Spre deosebire de comunisti, care propovaduiau lupta de clasa, nazistii au avut ca doctrina lupta pentru suprematia rasei ariene nordice.
In timp ce comunistii se declarau internationalisti, nazistii erau nationalisti extremisti.
In plan religios, nazistii au incercat sa opuna crestinismului un cult pagan nordic si au fost adeptii unor practici ezoterice oculte.

Svastica, simbolul preluat din Antichitate de catre bolsevici si apoi de catre nazisti-tpt

Simbolul nazist-zvastika – are o provenienta mistica orientala.

Foarte interesant este faptul ca zvastika a fost simbol comunist in anii revolutiei din Rusia, dar comunistii bolsevici rusi au renuntat la el.
Intr-adevar, în anul 1917, odată cu venirea la putere în Rusia a regimului bolşevic si până în 1920, uniformele Armatei Roşii, dar si bancnotele si documentele oficiale purtau însemnul swasticii.

Mai târziu, regimul bolşevic a renuntat la acest simbol , iar in anul 1921, acesta a fost preluat de Partidul Muncitoresc Naţional-Socialist German, partidul nazist..
Nazistii au tolerat in general crestinii majoritari, dar au trimis in lagare de concentrare persoanele de religie iudaica, le-au inchis sau distrus sinagogile si cimitirele, actiune care facea parte din”Solutia finala”preconizata de Hitler, aceea a unei o Germanii suta la suta ariene, fara evrei, tigani sau alte minoritati nationale”neariene”.
Mergand pe aceasta cale,nazistii au ajuns sa promoveze politica expansionista a „spatiului vital” pentru poporul german, ceea ce a condus asa cum stim la declansarea celei mai mari conflagratii pe care a cunoscut-o omenirea, cel de-Al Doilea Razboi Mondial.
Sfârşitul nazismului este, de asemenea, bine cunoscut.

FASCISMUL

Doctrina care alaturi de comunism si nazism a jucat in secolul XX un rol extrem de important in modelarea viitorului Europei este doctrina fascista.
La fel ca si celelalte doctrine totalitare, fascismul este caracterizat de existenta unui lider charismatic, care se confunda cu statul, Benito Mussolini, conducator dictatorial al statului italian fascist de pe pozitia de Prim Ministru din anul 1922 si pana in anul 1943.
Ideea centrala a fascismului o reprezinta aceea de stat si de natiune, natiunea italiana, la care se adauga violenta si intoleranta (fata de alte partide, regimuri, natiuni).
Un lider puternic a carui imagine este sustinuta de un puternic cult al personalitatii, vazut ca un salvator al unei natiuni deja zdruncinta de un mare razboi, manipularea maselor, misticismul si promovarea rasismului sunt doar cateva elemente care descriu regimul.
Desi putem identifica cu usurinta elemente asemenatoare intre fascism, comunism sau nazism, fascismul s-a pronuntat atat impotriva nazismului, cat si in privinta comunismului si a luptei de clasa.
” Dar care rasa? Exista oare rasa germana? A exista vreodata? va exista vreodata?Ah bine, raspundem noi, rasa germana nu exista”.( B. Mussolini).
Iata cum prezinta Mussolini insusi ideologia fascista :
„Fascismul neaga (faptul ca) numarul, prin calitatile sale, poate dirija societatile umane: el neaga ca acest numar poate guverna gratie unei consultari periodice. El afirma inegalitatea de nesters, fecunda, binefacatoare a oamenilor, ce este imposibil de a fi nivelata printr-un fapt mecanic si exterior precum sufragiul universal[…]
Pentru fascist, totul se afla in stat, nimic uman sau spiritual nu exista in afara statului. In acest sens, fascismul este totalitar, iar statul fascist, sinteza si unitate a tuturor valorilor, interpreteaza, dezvolta si da forta vietii intregului popor. […] Fascismul este opus socialismului care ingusteaza miscarea istorica pana in punctul in care o reduce la lupta dintre clase si care ignora statul .[…]
Statul fascist, care este forma cea mai inalta si mai puternica a personalitatii, este o forta, dar o forta intelectuala si morala care rezuma toate formele vietii umane. In consecinta, el nu se poate limita la functiile simple de supraveghere si tutela cum doreste liberalismul. Statul nu este un simplu mecanism destinat a limita libertatile individuale. El reprezinta o forma si o regula interioara, o disciplina totala: el patrunde in vointa si in inteligenta.
Statul fascist aduce solutii pentru probleme universale, respectiv cele ale: domeniului politic, datorita fractionarii partinice, abuzurilor de putere ale parlamentarismului, iresponsabilitatii adunarilor; in domeniul economic, datorita functiilor sindicale mereu mai numeroase si tot mai apasatoare atat pentru muncitori cat si pentru patroni; in domeniul moral, datorita necesitatii ordinii, disciplinei, supunerii regulilor morale ale patriei.
Un stat care se sprijina pe milioane de indivizi care il recunosc, il simt si sunt gata sa-l serveasca, nu este statul tiranic al Seniorului medieval. Nu are nimic in comun cu Statul absolutist dinainte sau de dupa 1789. Individul nu este anulat in statul fascist, ci mai degraba multiplicat, la fel cum un soldat al unui regiment nu este diminuat ci multiplicat de numarul tovarasilor sai de arme.”
Violenta si intoleranta sunt alte doua trasaturi definitorii ale regimului fascist.
Camasile negre sau Squadristi reprezentau o organizatie paramilitara pe care Mussolini a infiintat-o si a folosit-o ca instrument de represiune de stat pentru a zdrobi miscarea rivala socialista.
Camasile negre au jucat un rol esential in cadrul Marsului asupra Romei, lovitura de stat prin care Partidul National Fascist condus de Mussolini a acaparat conducerea Italiei. Este usor de intuit ca, mai tarziu, Camasile Negre ale lui Mussolini au devenit sursa de inspiratie a Camasilor Brune ale lui Hitler, asa cum „Fuhrer” este un titlu care aduce a „Il Duce”, titlu pe care conducatorul italian si-l asumase o data cu preluarea puterii.
Fascismul a aparut ca o reacţie la instabilitatea si la stagnarea caracteristica unora din tarile Europei dupa primul razboi mondial, care generau inechitate sociala,corupţie, revolte, confruntări politice acerbe.
Ca sistem economic, fascismul este un socialism cu furnir capitalist. Cuvântul derivă de la fascii, simbolul roman al colectivismului și al puterii: un mănunchi de nuiele legate, înzestrat cu o secure proeminentă.
În zilele sale de glorie (anii 1920 și 1930), fascismul trecea drept o fericită concesie între capitalismul liberal de tip boom-and-bust, cu pretinsele sale atribute – conflictul de clasă, competiția risipitoare, și egoismul orientat spre profit – și marxismul revoluționar, cu violenta și social distructiva sa persecuție a burgheziei.
Fascismul a înlocuit internaționalismul, caracteristic atât liberalismului clasic cât și marxismului, cu naționalismul și radicalismul – “sânge și pământ”.
În timp ce socialismul căuta un control totalitar asupra proceselor economice ale societății prin operarea directă de către stat a mijloacelor de producție, fascismul râvnea la acel control în mod indirect, prin dominarea proprietarilor privați nominali.
Pe când socialismul naționaliza explicit proprietatea, fascismul o făcea implicit, cerându-le proprietarilor să-și folosească avutul în “interes național” – mai exact, așa cum era perceput acest interes de către autoritatea autocratică. (Cu toate acestea, câteva industrii au fost operate de către stat.)
În vreme ce socialismul abolea complet toate relațiile de piață, fascismul păstra aparența acestora și totodată planifica toate activitățile economice.
Pe când socialismul abolea banii și prețurile, fascismul controla sistemul monetar și stabilea prețurile și salariile pe considerente politice. Prin toate aceste activități fascismul a denaturat piața economică. Antreprenoriatul a fost abolit. Ministerele statului, nu consumatorii, decideau ce era produs și în ce condiții.
Fascismul se deosebește de intervenționism, sau de economia mixtă. Intervenționismul caută să ghideze procesele pieței, nu să le elimine, așa cum a făcut fascismul. Legile salariului minim și legile antitrust, deși reglementează piața liberă, sunt mult diferite de planurile multianuale emanate de Ministerul Economiei.
Fascismul a avut o durata de peste 20 de ani. Acesta s-a contopit cu statul, a fost un regim dur care a acaparat toate elementele societatii italiene.
Conducatorul Benito Mussolini s-a confundat cu regimul, reusind sa intruchipeze imaginea eroului salvator, care promite sa redea natiunii italiene gloria trecutului, in care Roma era stapana lumii.
Sub fascism, statul controla prin carteluri oficiale toate aspectele producției, comerțului, finanțelor și agriculturii. Planșetele și tabelele de planificare stabileau liniile și nivelele de producție, prețurile, salariile, condițiile de muncă și dimensiunile unor firme.
Acordarea de licențe era ubicuă; niciun fel de activitate economică nu putea avea loc fără permisiunea guvernului.
Nivelele de consum erau dictate de stat, iar veniturile “în exces” trebuiau predate sub formă de taxe sau “împrumuturi”.
Împovărarea producătorilor și greutățile cu care aceștia s-au confruntat ca urmare a acestor politici, au oferit avantaje firmelor străine amatoare de export.
Dar din moment ce politica guvernamentală năzuia către autarhie, sau altfel spus către auto-suficiență națională, protecționismul a fost necesar: importurile erau interzise sau controlate strict, singura metodă viabilă de achiziționare a resurselor ce nu erau disponibile pe plan local rămânând cucerirea externă.
Astfel fascismul a fost incompatibil cu pacea și diviziunea internațională a muncii – atributele liberalismului.
Fascismul a fost întruchiparea corporatismului, un sistem în care reprezentarea politică era bazată pe comerț și industrie, mai degrabă decât pe criterii geografice. Prin aceasta, fascismul și-a dezvăluit rădăcinile sindicaliste, sindicalismul fiind o formă de socialism apărută la stânga eșichierului politic.
Guvernul a cartelizat firme ce aparțineau aceleiași industrii, cu reprezentanți ai muncii și managementului deservind miriadele de consilii locale, regionale și naționale – toți aflându-se sub rezoluția permanentă a autorității ultime a planului economic al dictatorului.
Corporatismul încerca să prevină sciziunile ce produceau tumult și frământare în sânul națiunii, precum întreruperea lucrului și grevele sindicaliste. Prețul acestei “armonii” forțate a fost pierderea posibilităților de negociere și deplasare liberă.
Pentru a menține un nivel minim al șomajului și al nemulțumirii populare, guvernele fasciste și-au asumat de asemenea proiecte masive de lucrări publice finanțate prin impozite excesive, împrumuturi și creare de bani discreționari.
Deși multe din aceste proiecte aveau un caracter local – drumuri, clădiri, stadioane – cel mai însemnat dintre ele era militarismul, un efort ce beneficia de armate și producții de armament uriașe.
Antagonismul manifestat de liderii fasciști față de comunism a fost greșit interpretat drept o afinitate pentru capitalism. De fapt, anticomunismul fascist era motivat de credința că în mediul colectivist european al începutului anilor 1920, comunismul se situa pe poziția celui mai însemnat rival în competiția pentru loialitatea oamenilor.
Asemeni comunismului, sub fascism, fiecare cetățean era privit ca un angajat și chiriaș al statului totalitar, dominat de partid.
Drept urmare, folosirea forței sau amenințarea întrebuințării ei erau considerate a fi prerogative ale statului, ce puteau fi folosite chiar și în scopul suprimării opoziției pacifiste.
Dacă un prim arhitect al fascismului poate fi identificat, atunci acesta este cu siguranță Benito Mussolini, fostul editor marxist care, prins în mrejele fervorii naționaliste, a rupt-o cu stânga în perioada premergătoare Primului Război Mondial și a devenit liderul Italiei în 1922. Mussolini a făcut o distincție între fascism și capitalismul liberal în autobiografia sa din 1928:
“Cetățeanul Statului Fascist a încetat să mai fie un individ egoist ce deține dreptul anti-social de a se răzvrăti împotriva oricărei legi a Colectivității. Statul Fascist și concepția sa corporatistă plasează oamenii și capacitățile lor în domeniul muncii productive și le explică acestora îndatoririle pe care ei trebuie să le îndeplinească.”(p. 280)
Înainte de a plonja în imperialism în 1935, Mussolini a fost deseori lăudat pentru programul său economic de către americani și britanici, inclusiv de către Winston Churchill.
În mod similar, Adolf Hitler, al cărui Partid Național Socialist (Nazist) a adaptat fascismul Germaniei, cu începere din anul 1933, a spus:

“Statul ar trebui să păstreze dreptul de supraveghere iar fiecare proprietar ar trebuie să se considere un angajat numit de către stat. Este de datoria sa să nu-și folosească proprietatea împotriva intereselor membrilor propriului său popor. Aceasta este problema crucială. Cel de-al Treilea Reich își va păstra mereu dreptul său de a-i controla pe proprietarii privați.” (Barkai 1990, p. 26-27).

Ca o regulă, fascismul se implica pentru a restabili ordinea în ţară , cu mijloacele dictaturii şi ale represiunii sangeroase.
Fascismul nu are o ideologie distincta, cu toate ca isi are radacinile in socialism, de la care a preluat pana la un punct frazeologia , insa promoveaza nationalismul si sovinismul, in forme extreme .
De asemenea fascism inseamna eliminarea opozantilor politici , abolirea libertatilor cetatenesti, cenzura presei,cultul marelui conducator.

Nici fascistii nu sunt adeptii distrugerii proprietatii private, dar instaureaza un regim dirijist in economie.
Relatiile fascistilor cu biserica majoritara este in general corecta si de multe ori de colaborare.
După ce accede la putere (in general prin forta) si ordinea este restabilita, fascismul devine o povara pentru naţiune, devine din ce in ce mai contestat si pana la urma se prabuseste fie violent, fie pasnic… Vezi Spania franchista sau Portugalia, dupa Franco și Salazar .
Concluzie: nici fascismul, nici derivatul acestuia – nazismul și nici comunismul, nu pot solutiona problemele sociale și nici nu pot asigura progresul societatii.
Istoria a dovedit-o si o dovedeste zi de zi.
Alternativa nu poate fi decat DEMOCRATIA, care nu este o cale ideala, dar care este totuși cea mai buna dintre toate solutiile proaste, gasite pana acum.
Alta directie mai buna de urmat omenirea inca nu a cunoscut, dar daca va aparea, atunci cu siguranta vom avea mult de discutat …

Bibliografie (surse)

– Barkai, Avraham. Nazi Economics: Ideology, Theory, and Policy. Trans. Ruth Hadass-Vashitz. Oxford: Berg Publishers Ltd., 1990.
– Basch, Ernst. The Fascist: His State and His Mind. New York: Morrow, 1937.
– Diggins, John P. Mussolini and Fascism: The View from America. Princeton: Princeton University Press, 1972.
– Flynn, John T. As We Go Marching. 1944. Reprint. New York: Free Life Editions, 1973.
– Flynn, John T. The Roosevelt Myth. New York: Devin-Adair, 1948.
Laqueur, Walter, ed. Fascism: A Reader’s Guide. Berkeley: University of California Press, 1976.
– Mises, Ludwig von. Omnipotent Government. New Rochelle, N.Y.: Arlington House, 1944.
– Mussolini, Benito. Fascism: Doctrine and Institutions. Firenze: Vallecchi, 1935.
– Mussolini, Benito. My Autobiography. New York: Scribner’s, 1928.
Pitigliani, Fauto. The Italian Corporative State. New York: Macmillan, 1934.
– Powell, Jim. FDR’s Folly: How Roosevelt and His New Deal Prolonged the Great Depression. New York: Crown Forum, 2003.
– Shirer, William L. The Rise and Fall of the Third Reich. New York: Simon and Schuster, 1960.
– Twight, Charlotte. America’s Emerging Fascist Economy. New Rochelle, N.Y.: Arlington House, 1975.
– altermedia.info/romania/”[1]

SURSE

  1. https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/09/14/care-este-diferenta-intre-stalinism-nazism-marxism-socialism-fascism-comunism/
  2. Foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro