Misterul Tăblițelor de Aur de la Sinaia

by Istoria Tablitelor de Aur de la Sinaia este una complexa. In principiu, istoricii oficiali ai Academiei Romane, ca niste “buni patrioti” ce ne-au demonstrat de nenumarate ori ca sunt, le-au lasat “la conservare” si n-au preferat sa le studieze temeinic. Va recomandam sa cititi afirmatiile a peste zece istorici […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Istoria Tablitelor de Aur de la Sinaia este una complexa. In principiu, istoricii oficiali ai Academiei Romane, ca niste “buni patrioti” ce ne-au demonstrat de nenumarate ori ca sunt, le-au lasat “la conservare” si n-au preferat sa le studieze temeinic.

Tablitele-de-la-Sinaia-6

Va recomandam sa cititi afirmatiile a peste zece istorici si arheologi straini, cum ar fi, Marija Gimbutas, William Schiller sau Daniel Ruzo, persoane care au afirmat ca, istoria pe aceasta Planeta a inceput in Carpati.

Tăblițele de la Sinaia reprezintă un set de artefacte arheologice controversate. Sunt tăblițe din plumb scrise într-o limbă necunoscută sau inventată, în alfabetul grecesc (cu câteva litere adiționale), textele fiind însoțite uneori și de imagini. Se presupune că ar fi o cronică a dacilor – menționează nume de regi daci și toponime dacice. Astăzi se află depozitate în subsolul Institutului de Arheologie Vasile Pârvan din București, de mai bine de un secol.

Originea tăblițelor este obscură și controversată. Cei care susțin autenticitatea inscripțiilor de pe ele se împart aici în două categorii: cei care care consideră că tăblițele de plumb de astăzi sunt originalele realizate de daci și cei care susțin că actualele tăblițe de plumb sunt copii ale unor tăblițe dacice orginale de aur, descoperite cu ocazia săpării fundației castelului Peleș, copiate și apoi topite la ordinul lui Carol I, care ar fi vrut să folosească aurul tăblițelor dar să păstreze pentru posteritate informația de pe ele.

Ipoteza copierii și topirii originalelor de aur !

În investigația sa despre „afacerea” tăblițelor, jurnalistul Dumitru Manolache a încercat să strângă laolaltă puținele mărturii scrise existente și declarațiile oferite lui de către oameni care ar fi intrat în contact cu tăblițele sau ar fi auzit de „tradiția locală” referitoare la ele. În ciuda caracterului anecdotic al informațiilor, există totuși specialiști, precum doctorul în lingvistică romanică, Aurora Pețan (aceasta le clasifică drept o tradiție orală, destul de serioasă[1]), care nu au ezitat să le ia în considerare sau care pleacă de la premisa că acestea sunt adevărate. Sursa „tradiției” pare să fie același inginer silvic Vasile Al. Ionescu. În acest sens, Iordace și Bălaș Moldoveanu afirmă[1] intr-o notă de subsol a cărții lor:

„În anul 1875, cu ocazia construirii Castelului Peleș, […] s-a descoperit un tezaur de aur, compus din mai multe tablete scrise în relief și alte obiecte de aur. Din ignoranță -tezaurul fiind privit doar ca valoare de aur- a fost cedat de către guvernul procarlist Lascăr Catargi domnitorului Carol I de Hohenzollern. Operația a fost efectuată prin administrația locală și jandarmi, în cea mai mare taină și, astfel, tezaurul cu piese de aur, care ar fi fost impresionante, a dispărut. Posterității au rămas doar copiile efectuate pe metal neprețios de autoritățile locale, la atelierele metalice […], care au constituit nucleul fabricii de cuie, înființată apoi în Sinaia în anul 1892. Facsimilele au rămas în păstrare la Mânăstirea Sfântul Nicolae din Sinaia. Tradiția a fost transmisă de foștii primari ai comunei Sinaia: Gh. Gătej, I. Suvrezeanu, I. Manoilescu, Ghiță Ionescu, I. Stoicescu, Gh. Matheescu, inginerul silvic Vasile Al. Ionescu,[…] domiciliat în Sinaia încă din 1921, și pe care o vizitase încă din 1912. De-a lungul vremii, a făcut numeroase investigații asupra dramei tezaurului și, încercând să studieze și să descifreze scrierile lor, a înmânat unele copii arheologului prof. Niculescu-Plopșor. Din cele șase inscripții, cinci alfabetice, noi vom studia două, de pe tăblițele găsite în 1978 în muzeul Mânăstirii Sinaia de cercetătorul științific M. Dogaru, de la Institutul de Studii Istorice și Social-Politice (ISISP), care ne-au fost puse la dispoziție de N. Copoiu, de la același institut.”

Dintr-un interviu luat de către domnul Manolache doamnei Cornelia Velcescu, filolog și sculptor, care în perioada ’70-’80 a fost implicată în traducerea celor două piese arheologice aflate la Mănăstirea Sinaia, aflăm posibilul număr al tăblițelor, descoperite în context similar și, pentru prima oară, faptul că scrierile erau considerate a fi de orgine geto-dacă: Se vorbea despre descoperirea, în peștera Sfânta Ana pe vremea regelui Carol I, a 40 de tăblițe de aur de dimensiunea 15/10 cm, dar și mai mari, cu scriere dacă sau getică. Doamna Velcescu își continuă relatarea, prezentând două ipoteze, despre care se discuta în biroul profesorului Ion Popescu-Puțuri (directorul Institutului de Studii Istorice și Social-Politice de pe lângă CC al PCR) și oferindu-și concluzia. Astfel, se vorbea acolo că din vânzarea aurului acestor tăblițe ar fi obținut Carol I bani pentru terminarea Peleșului. Deși habar nu avea de ceea ce scria pe tăblițe, regele și-ar fi dat totuși seama de valoarea lor pentru studiul istoriei. De aceea, ar fi ordonat să se facă replici în plumb. Din câte înțelesesem eu, dintre acele replici se mai salvaseră doar două bucăți, care se aflau la muzeul Mânăstirii Sinaia. Iar, într-o altă variantă, se vorbea despre un inginer silvic, Ionescu, om foarte îndrăgostit de comori, de munții Bucegi. El îl condusese pe cunoscutul cercetător peruan Daniel Ruzo, venit în România, la peștera lui Zalmoxis, care avea o intrare secretă, cunoscută doar de câțiva ciobani, dar nedescoperită nici până în prezent. Despre acest inginer se spunea că ar fi descoperit 40 sau 60 de plăcuțe de aur cu scriere getică în peștera Sfânta Ana și că el ar fi fost cel care le-ar fi subtilizat în plumb. Doamna Cornelia Velcescu întreabă retoric: Cine a făcut copiile? Inginerul Ionescu sau regele Carol I?, conchizând că, logic, răspunsul nu poate fi decât „regele Carol I”, pentru că inginerul Ionescu nici nu era născut atunci când s-au descoperit plăcile. El a fost, se pare, doar țap ispășitor și subliniând că piesele erau cu siguranță din aur, pentru că strămoșii noștri nu scriau pe lut, ca sumerienii.

După cum a observat Dumitru Manolache, „istoria plăcilor despre care, generic, se spune că provin de la Sinaia, poate fi explicată doar în limita a patru ipoteze: prima, existența într-adevăr a unor originale de aur care, într-un anumit moment, au fost copiate în plumb, așa cum susțin tradiția și o serie de dovezi indirecte, prezentate de noi până acum; a doua, existența unor plăci de aur care nu au fost topite în totalitate, parte din ele păstrate de Casa Regală, ajunse fie la Moscova, odată cu Tezaurul României, fie la Banca Națională Română, sau, de ce nu, fie rămase la Peleș […]; a treia, inexistența unor originale de aur sau din alte materiale, situație în care plăcile de plumb cunoscute astăzi ar fi produsele unuia sau a mai multor falsificatori; și a patra, autenticitatea artefactelor din plumb cunoscute astăzi, ipoteză susținută de domnul Dan Romalo în cartea sa.”

Variante ale ipotezei existenței originalelor de aur !

Un personaj misterios și controversat, Vitalie Ustroi, originar din Moldova de peste Prut, a lansat ipoteza că plăcile de aur nu ar fi fost descoperite în timpul lucrărilor de pe șantierul Castelului Peleș, ci acestea s-ar fi aflat în posesia Mânăstirii Sinaia care, ca multe alte vechi așezăminte creștine, s-ar fi ridicat pe o capiște (vechi altar al cultului zalmoxian). Astfel, aceste plăci s-ar fi păstrat de-a lungul secolelor în grija inițială a preoților daci, fiind apoi transmise urmașilor lor, preoții creștini. Conform ipotezei lui, fiecare trib getic sau dacic ar fi posedat o arhivă de texte scrise pe plăci de aur sau din alte metale, care se reînnoia periodic. Textele ar fi fost scrise de marele preot, ar fi avut caracter sacru, magic, ar fi fost închinate zeilor și, ca atare, ar fi fost foarte bine păzite.[2] În ceea ce privește o posibilă locuire dacică în zona Sinaiei, în afară de depozitul de bronzuri datat 1800-1700 î. Hr. și descoperit în urma multiplelor săpături arheologice în zonă (printre care se numără și sondajul efectuat de Tocilescu în 1890[2]), nu există informații referitoare la epocile ulterioare. Totuși, Aurora Pețan observă că acest lucru nu este în dezacord cu depozitarea pieselor de aur în zona respectivă, ci, din contră, reprezintă un argument serios[3]:
„Este mult mai logic ca un asemenea tezaur să fi fost ascuns într-o zonă ferită, posibil într-un loc considerat sacru, accesibil preoților sau celor inițiați. Plăcile inscripționate la Sinaia nu constituiau un tezaur obișnuit, ele nu erau valoroase doar prin aurul din care erau confecționate. Valoarea excepțională consta în faptul că ele reprezentau „identitatea” neamului dac. Căderea lor în mâinile dușmanilor și distrugerea lor ar fi echivalat cu anularea întregii istorii consemnate în aceste plăci, cu ștergerea din memorie a acestui neam și a faptelor și tradițiilor sale. De aceea, dacă tezaurele de aur și argint comercial au putut fi ascunse în cele mai diverse locuri -în albii de râuri sau chiar în așezări locuite-, un astfel de tezaur trebuia să fie extrem de bine protejat. Cel mai bun loc l-ar fi reprezentat cu siguranță unu care să nu fi atras prin nimic atenția romanilor și a neamurilor viitoare care ar fi trecut pe acolo, deci o zonă fără locuire și resurse care să stârnească interesul. Sinaia putea fi un astfel de loc.”

Cu privire la construcția Mânăstirii Sinaia, ieromonahul Nectarie Măgureanu notează în monografia sa că „în pustietatea locului trăiau, în liniște, călugării solitari, care înălțau rugi pe acest vârf de munte, ca odinioară preoții strămoșilor noștri daci”. Ieromonahul precizează că „încă din secolul al XV-lea, acești călugări s-au adăpostit în crăpăturile stâncilor și în peșterile acestor munți, mai târziu în bordeie de piatră și în schituri de lemn, pentru ca departe de lume și de zgomotul ei să trăiască în abnegație totală pentru Iisus Hristos.” Astfel, „au fost construite și cele două schituri: schitul Sfânta Ana, la 5 km de mânăstire, și schitul Sfântul Nicolae, la 1 km.” Interesantă este și următoarea mărturisire, cuprinsă în volum:
„Multe din documentele mănăstirii s-au pierdut în timp, ori intenționat au fost distruse. O altă parte din documentele mănăstirii au fost ridicate cu „ordin” de către Eforia Spitalelor Civile, în anul 1887. În 1961, un incendiu a distrus o mare parte din colecția muzeului, astfel încât, la inventarierea arhivei din 1964, au mai fost găsite doar 955 de unităși de păstrare, de la 1387 la 1963, cuprinzând diferite acte, câteva originale și copii în rusă, greacă, germană sau română, cu caractere chirilice, de la anii 1702 până la 1895, alte câteva dosare sau documente de pe la 1862 până la 1963. La 17 aprilie 1975, Arhivele Statului au ridicat 137 de documente dintre cele mai importante existente la acea dată în arhiva mănăstirii.[4]”

Într-un interviu acordat de către lingvista Aurora Pețan unui ziar publicat în Toronto[3], aceasta vorbește despre același personaj misterios („al cărui nume nu vi-l pot face cunoscut”) care „spunea că vine cu o delegație din partea Academiei Ruse” și care susținea că astfel de plăci există pe teritoriul Rusiei, că sunt foarte asemănătoare cu cele de la Sinaia, si că, din informațiile pe care le deține, cel puțin 40 de piese din aur ar mai exista în Banca Națională a României. Tot conform informațiilor lui, în România, ar mai exista vreo trei depozite: unul la Mănăstirea Tismana, un altul undeva în Munții Bucegi și unul chiar lângă Sarmizegetusa. Deocamdată, doar cel de la Sinaia ar fi fost scos la lumină. Tot el susține că au existat la Sinaia 240 de piese și că mai multe copii se află în diferite instituții. Acest număr, lingvista Aurora Pețan îl consideră foarte plauzibil, pentru că știm, tot de la oameni din Sinaia, că unele copii în plumb au ajuns la prof. Nicolăescu Plopșor, altele la Dimitrie Pippidi, iar altele la Institutul de Studii Politice, de pe vremea comuniștilor. Așadar, piesele de aur, fie s-au salvat și au ajuns în Tezaurul de la Moscova, vreo 40 ar exista încă în Banca Națională, fie au fost topite.

Ipoteza falsurilor. Suspecții. Hasdeu și Densușianu !

Nu se cunoaște exact perioada în care a fost lansată pentru prima dată ipoteza falsurilor. Alexandru Vulpe, actualul director al Institutului de Arheologie din București, consideră drept origine a acestei idei perioada lui Vasile Pârvan, care „le văzuse și el și credea că sunt falsuri. Generația după Pârvan, la fel, le-a considerat niște falsuri din secolul al XIX-lea. Noi le putem data după anumite criterii”, declara academicianul în 2004, într-un interviu.[4] Și el crede că plăcile au ajuns la Mânăstirea Sinaia, dar că au fost făcute în altă parte: eu le-am preluat de la generația dinaintea mea drept “falsurile lui Hașdeu”.

Un prim suspect de fals în cazul plăcilor de la Sinaia este Bogdan Petriceicu Hasdeu. Despre el, P.P.Panaitescu[5] afirmă că ar fi creat două falsuri celebre: unul este „Diploma bârlădeană”, care ar fi fost elaborată în 1134, și prin care se conferea unor negustori din Messembria dreptul de a face comerț în Moldova fără să plătească taxe, doar la Bârlad și Tecuci, iar cel de-al doilea fals ar fi „Hrisovul lui Iurg Koriatovici”, indicat ca fiind din anul 1374. Prin cel din urmă act, Iurg Koriatovici dădea unui slujitor al său, Iacsa Litavor, satul Zăbrăuți. În ciuda opiniei lui Panaitescu, Lingvistul Cicerone Poghirc, care a scris o carte despre Hasdeu[6], contestă cu vehemență că acesta ar fi făcut falsuri. De aceeași părere sunt unii cercetători, pentru faptul că Hasdeu a publicat zeci de documente, mult mai valoroase decât cele două, și nu avea nevoie să inventeze niște documente atât de banale. Dumitru Manolache, în acest sens, întreabă retoric ce ar fi vrut Hasdeu să demonstreze cu aceste documente, conchizând că pare absurd. Dar presupusa „Diploma bârlădeană” din 1134 ar fi demonstrat existența unui stat organizat pe teritoriul Moldovei cu aproape două secole înainte de „descălecatul” lui Dragoș.

Având aceste „antecedente”, și pentru că vorbise despre un alfabet getic în disputa cu Grigore Tocilescu, Hasdeu figurează primul pe lista suspecților de fals, în cazul tăblițelor de plumb. Cât despre presupusa perioadă în care Hasdeu ar fi „plăsmuit” falsurile de plumb, Aurora Pețan ține să precizeze că aceasta nu poate fi alta decât cea imediat următoare morții fiicei lui, Iulia Hasdeu (perioadă în care Hasdeu s-a dedicat, în mare parte, ședințelor de spiritism din castelul de la Câmpina, în încercarea sa de a contacta spiritul Iuliei), deoarece, înainte de 1888 (anul morții Iuliei), Hasdeu a muncit la „Etymologicum Magnum Romaniae”, și este greu de crezut că în paralel ar fi avut timp și energie să plăsmuiască sutele de plăci. Cât privește conținutul plăcuțelor și legătura acestora cu ideile hașdeene, lingvista Aurora Pețan, una dintre puținii care au încercat să descifreze inscripțiile misterioase, afirmă:
„„Nimic din activitatea și concepțiile lui [Hasdeu] nu se regăsește în plăci”. Acad. Al. Vulpe a susținut o vreme că autorul ar fi fost B.P. Hasdeu, care ar fi vrut să-i demonstreze lui Gr. Tocilescu existența scrierii la daci. Însă Hasdeu credea în existența unui alfabet „propriu” dacilor, continuat de secuii din Transilvania, dar care nu are nici o legătură cu scrierile de pe plăci. Dar lucrul cel mai grav îl constituie absența din acest corpus a oricărei idei hașdeene cu privire la limba dacilor. Pentru Hasdeu limba dacilor era indo-europeană, de tip satem, înrudită, astfel, îndeaproape cu limbile baltice. El nu și-a imaginat niciodată că limba dacă este o limbă neindo-europeană și a comparat adesea rămășițele substratului cu sanscrita, vechea persă, limbile baltice, slave. Nici în privința vocabularului nu avem repere care să ne trimită la Hasdeu: dintre numeroasele cuvinte atribuite de el dacilor, doar două sau trei pot fi regăsite în aceste înscripții, și nici acelea cu certitudine. Mai mult, Hasdeu era un aprig apărător al latinității noastre. El a înființat ziarul „Traian” și revista „Columna lui Traian” și vorbea mereu de Dacia lui Traian, nu de cea a lui Burebista sau a lui Decebal. Pentru Hasdeu, dacismul înseamnă întoarcere la izvoare, cultivarea și conservarea individualității și nicidecum renegarea latinității (din contră, când regele Carol I a urcat pe tron, Hasdeu susținea că este amenințată latinitatea neamului) sau exacerbarea substratului.[7]”

Un altul pe lista de suspecți este istoricul Nicolae Densușianu, care, după 30 de ani de cercetări, a scris cartea Dacia preistorică. Aurora Pețan consideră că „aspectul neindo-european al limbii din tăblițe se potrivește cu ideile sale despre o limbă pelasgică, însă el nu poseda cunoștințe de lingvistică atât de avansate încât să poată crea o astfel de limbă. În plus, era foarte sărac, chiar „Dacia preistorică” a fost publicată abia după moartea sa, prin grija ministrului educației de atunci, C.I. Istrati.”

Falsitatea. Argumente și contraargumente !

Între dovezile de neautenticitate invocate de către acad. Al. Vulpe este și argumentul referitor la cetatea „Cumidava”: în plăcile de plumb apare cuvântul „Comieodabo”, desemnând, după considerațiile doamnei Pețan, cetatea pe care o cunoaștem de la Ptolemeu sub numele de „Comidava”, iar dintr-o inscripție latinească sub forma „Cumidava”. Dl. Vulpe susține că falsificatorul nu avea de unde să cunoască forma reală, „Cumidava”, deoarece aceasta a fost descoperită mult mai târziu, în inscripția amintită, și prin urmare a folosit o formă apropiată cu cea de la Ptolemeu, autor accesibil în secolul al XIX-lea. Astfel, pentru dl. academician, forma „Cumidava”, scrisă de un roman într-o inscripție latinească, este forma autentică dacică, cea care ar fi trebuit să figureze în tăblițe, dacă acestea ar fi fost autentice. Despre respectiva considerație a dl. Al. Vulpe, Aurora Pețan întrebă retoric „de ce ar fi trebuit ca dacii să scrie acest nume exact cum îl auzeau și îl reproduceau în scris romanii” și subliniând că denumirea „Cumidava” apare într-o inscripție „latinească”, scrisă de un „roman”, în secolul al III-lea d.Hr.: „de ce suntem obligați să admitem că forma latinească era identică cu cea dacică, iar cea grecească, de la Ptolemeu, este coruptă”? Doctorul în lingvistică romanică, Aurora Pețan, explică fenomenul, recurgând la analogia cu celelalte nume străine transpuse de către romani și greci, transpunere „în care a intervenit întotdeauna percepția impusă de structura fonetică a celor două limbi, de „urechea” grecului și a romanului.”. Astfel, aceasta observă că „în numele grecești și romane din tăblițe, vocala ‘i’ cu cantitate scurtă era percepută adesea ca ‘e’, iar ‘u’ scurt ca ‘o’ (numele lui ‘Lucullus’ este redat ‘Locolo’, cuvântul grecesc ‘basileus’ este transpus ‘baseleo’ etc.). Deci, conchide doamna Pețan, este întru totul coerent ca romanii să fi redat prin ‘u’ ceea ce în limba dacilor era un ‘o’ închis, așa cum a transcris Ptolemeu.”

S-a mai invocat drept argument, de către lingvistul Sorin Olteanu și alții, prezența în scrierile din aceste tăblițe a două semne care există și în alfabetul chirilic (semnele pentru sunetele palatale /č/ și /ğ/), litere care ar constitui un anacronism sau, conform domnului Olteanu, elemente de românism modern[5], deoarece alfabetul chirilic a fost creat mult mai târziu. Doctorul în filologie, Aurora Pețan, susține că originea celor două semne în alfabetul chirilic este „necunoscută”, așadar, câtă vreme nu știm de unde au luat slavii aceste semne, acuzația de anacronism nu poate fi susținută. Aceasta mai amintește că alfabetul chrilic a fost creat la sudul Dunării în secolul IX d.Cr., deci într-o zonă care, cu câteva secole înainte fusese locuită de geți. Semnul pentru sunetul palatal ci, existent și în alfabetul chirilic, are la slavi valoarea numerică 90.[9] Aurora Pețan observă că același semn, cu aceeași valoare numerică 90, dar fără valoare fonetică, se regăsește în alfabetul gotic, creat în Dacia de către episcopul Wulfila în sec. IV d.Cr. Știind că limba goților nu poseda sunetul ci, doamna Pețan consideră normal ca semnul cu pricina, împrumutat din alt alfabet odată cu celalate litere, să nu fi avut nici o valoare fonetică, și în acest alfabet originea semnului fiind obscură.[10] Dacă semnul a putut să existe la goți, înainte de slavi, Aurora Pețan întreabă de ce nu putea să fi existat și la geți, mai ales că ambele alfabete -cel gotic și cel chirilic- au fost create în zona getică?[11] În privința semnului pentru gi, acesta există astăzi doar în alfabetul sârb, iar cei mai mulți slaviști sunt de acord că este luat din alfabetul chirilic folosit în textele românești[12] (la sârbi semnul este atestat pentru prima oară cu valoarea fonetică gi în sec. XVII, pe când în textele românești apare cu un secol mai devreme). Aurora Pețan subliniază că, desigur, există și specialiști care afirmă că românii l-au luat de la sârbi, însă, în acest caz, semnul rămâne cu origine necunoscută în alfabetul sârb, iar problema rămâne deschisă. La toate acestea, dl. Olteanu răspunde că originea literelor în discuție nu este deloc „necunoscută”. Așa cum se poate găsi în orice istorie a alfabetelor slave, litera chirilică Ч este împrumutată din alfabetul ebraic, din litera צ tsade non-final, o dată cu Ш din ש šin, în sec. IX. Litera Џ, spune dl. Olteanu, pare a fi cu mult mai nouă, creată pe tărâm românesc, o adaptare a chirilicului Ц pentru a transcrie sunetul /ğ/ și împrumutată ulterior de alfabetul sârbesc. Cât despre litera gotică adusă în discuție nu este deloc înrudită genetic cu prima, ci este o stilizare uncială, ca toate literele alfabetului lui Wulfila, a semnului grecesc ‘koppa’, folosit și în alfabetul grec, și în cele derivate din el pentru notarea numărului 90 (în greacă numerele se scriau din vechime cu litere, două dintre acestea, koppa și stigma fiind utilizate numai în acest scop).

Alt argument utilizat de filologul clasic Sorin Olteanu, tot de natură lingvistică, este acela că literele Ι, Υ și Η din tăblițe se citeau ca în neogreacă, în așa-numita „pronunție reuchliniană”, nu ca în greaca veche, cum ar fi fost natural să fie dacă plăcuțele erau antice[6]. Aurora Pețan recunoaște că Y (ypsilon) avea cu siguranță valoarea ‘i’, la fel ca în neogreacă, deoarece apare în variație liberă cu I (iota), dar, susține d-sa, acest lucru nu este un anacronism, căci încă din sec. IV a.Chr. aceste două semne se confundau în inscripțiile din Athena, iar confuzia a devenit frecventă în epoca romană, deci nu este specifică doar epocii recente.

Dl. Olteanu contestă însă această argumentare, afirmând că deși unele ezitări între [υ] și [ι] apar și înainte de Hristos, generalizarea pronunției /i/ pentru [υ] s-a produs după sec. V-VI p.Chr., iar confuzia completă între υ = η = ι (toate pronunțate /i/), așa cum se întâmplă pe tăblițe, este de abia de dată bizantină. În plus, spune d-sa, pe tăblițe nu este vorba de ezitări accidentale între utilizarea lui [υ], [η] și [ι] pentru /i/; aceste litere sunt folosite cu bună știință în mod absolut aleator pentru a reda vocala /i/, lucru care, observă dl. Olteanu, nu se întâmplă în nici un singur alfabet antic sau modern. Nicăieri literele care se pronunță la fel nu se află în „variație liberă”. Acolo unde ele există, folosirea lor este normată de reguli ortografice sau de tradiție.

Cercetări. Încercări de descifrare a inscripțiilor !

Din păcate, astăzi nu există la nivel oficial nici un program de studiere sau cel puțin de protejare a pieselor care se mai află în depozitul institutului. Plăcile au rămas tot neinventariate, fiind, astfel, susceptibilă chiar și dispariția lor completă. Conform opiniei jurnalistului Dumitru Manolache, „ideea că artefactele de la Sinaia sunt falsuri a înmormântat pentru un secol orice inițiativă de cercetare”, „legenda” aceasta funcționând ca o capcană în care, din nefericire, au căzut generații întregi de istorici, arheologi, lingviști etc. Tot acesta observă că „subiectul a fost ocolit ca un ciumat”, din motivul că, dacă te atingeai de el, riscai descalificarea profesională, oprobriul breslei. Pentru Aurora Pețan „este un mare mister de ce, timp de mai bine de un secol, nimeni nu s-a ocupat de aceste piese”, deși „toată lumea știa de existența lor”, mister pe care aceasta și-l explică doar prin ipoteza conform căreia Grigore Tocilescu, Vasile Pârvan, Radu Vulpe, Alexandru Vulpe „știau că a existat un tezaur din piese de aur care a fost distrus” și că, astfel, „scoaterea la lumină a copiilor ar fi dus la un scandal”.[7]

După decenii de tăcere, plăcile de la Sinaia au revenit în actualitate la începutul acestui mileniu. Istoricul Augustin Deac, cel care, în calitatea sa de cercetător la Institutul de Studii Istorice și Social-Politice de pe lângă CC al PCR, văzuse, împreună cu profesorul Nicolae Copoiu, o scrisoare în care se vorbea despre plăcuțe și despre inginerul silvic Ionescu,[13] făcea o comunicare în iunie 2003, sub titlul „Enigma plăcuțelor cu scris dacic de la Sinaia”, la Congresul Internațional de Dacologie, cerând autorităților să se implice în rezolvarea cazului dispariției tezaurului original. Cu același prilej, Deac a prezentat mai multe imagini cu tăblițe, deși la vremea aceea se vorbea doar de cele două piese de la Mânăstirea Sinaia, iar cartea lui Dan Romalo încă nu apăruse. În toamna aceluiași an a apărut cartea inginerului Dan Romalo, „Cronică apocrifă pe plăci de plumb?”, care valorifica, într-un studiu pertinent și inedit, o parte din fotografiile executate de autor după război. Cartea este reeditată în 2005, sub titlul „Cronică getă apocrifă pe plăci de plumb?”.

Aurora Pețan a început cercetările imediat după apariția primei ediții a cărții lui Romalo. În noiembrie 2003, a prezentat o primă comunicare pe această temă la institutul unde lucra, intitulată „Observații lingvistice asupra „Cronicii apocrife pe plăci de plumb””. Apoi, în iunie 2004, a susținut o conferință la Academia Română, intitulată „O posibilă sursă de cunoaștere a limbii dace”, iar în ianuarie 2005, conferința „Tăblițele de plumb dacice – fals monumental sau izvor istoric ignorat?”, la Seminarul Arheologic Vasile Pârvan al Facultății de Istorie de la Universitatea București.

În anul 2014 a apărut lucrarea „Mato Davo Geto”, Studiu asupra plăcilor dacice de plumb, de Răzvan Anghel. Lucrarea identifică grupările recurente care apar în textele plăcilor și încearcă să le pună în contextul istoric cunoscut. Sunt astfel identificate nume de regi și chiliarhi geți, romani sau macedoneni, unii atestați de alte surse iar alții necunoscuți, și cetăți dacice, unele descoperite și cercetate arheologic iar altele necunoscute.

De pe asociatia Adevarul despre Daci aflam mai multe:

Misterul tablitelor de plumb !

Totul a inceput pe la sfarsitul anului 2003, cand o carte stranie venea sa tulbure somnul expertilor nostri in istorie veche si arheologie. Autorul, un distins inginer pensionar, atragea atentia in scrierea sa asupra unor tulburatoare obiecte pe care le vazuse si le fotografiase in tinerete, prin anii 40, in subsolurile Muzeului de Antichitati din Bucuresti. Era in vremea razboiului. Dan Romalo era pe atunci student, si obiectele acelea bizare, pe care fusese chemat sa le fotografieze, aveau sa-l obsedeze toata viata. Era vorba despre cateva zeci de tablite de plumb, absolut fascinante, acoperite in intregime cu imagini si cu inscrisuri intr-o limba necunoscuta, o formidabila epopee imprimata pe suprafata metalului cenusiu: ostiri de luptatori inarmati cu lanci si cu scuturi, purtand in frunte stindarde, chipuri de regi si de zei, cetati impresionante, cu palate si temple decorate cu insemne heraldice, o lume uluitoare, gravata in plumb, cu o migala si cu o arta de exceptie…

Saizeci de ani mai tarziu, pasionatul inginer, acum aproape octogenar, reuseste sa publice din putinii lui bani cartea vietii sale, exploziva nu doar prin ineditul continutului ei, ci si printr-o dezvaluire socanta: pretioasele relicve de plumb din subsolul Institutului de Arheologie nu fusesera niciodata cercetate stiintific, printr-o expertiza temeinica, fiind, practic, aruncate la cos. Dan Romalo avanseaza doua ipoteze: fie aceste extraordinare obiecte sunt autentice, si atunci avem de a face cu cea mai importanta descoperire facuta vreodata in domeniul istoriei vechi, caci ele descriu cu lux de amanunte lumea disparuta a geto-dacilor, de acum 2000 de ani, fie sunt niste falsuri de o anvergura si de o ingeniozitate nemaivazute, facute candva de un geniu enciclopedic si vizionar, cu ajutorul unor mijloace necunoscute.

In cazul acesta, falsul – mai vechi de o suta de ani, ar apartine, si el, istoriei, si ar merita sa intre in cartea recordurilor, la capitolul “cele mai ingenioase falsuri”. Ambele ipoteze sunt fascinante si nasc o sumedenie de intrebari: de unde provin aceste tablite din plumb? De ce nu am auzit niciodata despre ele, fie falsuri sau nu? Iar daca sunt falsuri, atunci cine este eruditul care a reusit un fals-capodopera de asemenea proportii si, mai ales, in ce scop? Ce s-a intamplat cu obiectele acestea intre 1940, atunci cand Dan Romalo le-a vazut pentru prima data, si 2003, cand a reusit, in cele din urma, sa le faca publice? De ce nu au fost cercetate niciodata temeinic de catre istorici si arheologi?

De fapt, cautand raspunsuri la aceste intrebari, am descoperit ca povestea acestor tablite a fost invaluita de mister inca de la bun inceput, ca nimeni nu stie de unde au aparut, cine le-a adus si nici cine ar fi putut sa le produca. Ca intr-un roman politist, orice incercare de a strapunge ceata misterului, de a afla cum au ajuns aceste obiecte in subsolurile Muzeului de Antichitati, esueaza. De fapt, cel mai misterios lucru este chiar felul in care, timp de zeci de ani, aceste placute stranii si povestea pe care ele inca nu au spus-o au reusit sa evite orice fel de publicitate, orice fel de studiere stiintifica adecvata. In mod incredibil, timp de aproape o suta de ani, nu au fost nici macar inregistrate ca obiecte de inventar, astfel ca multe dintre ele au disparut, poate pentru totdeauna. E ca si cum destinul lor le-ar fi ferit de lumina reflectoarelor, ca si cum ar fi vrut sa le tina mereu in umbra, ca si cum ar fi vrut sa le piarda urma si nimeni sa nu vorbeasca despre ele.

Sunt intr-un ascensor, pe cat de vechi, pe atat de silentios, luminat de un bec chior, undeva, in preajma parcului Cismigiu. Il caut pe Dan Romalo. Pana la urma, un mister este un mister si oricine are dreptul sa incerce sa-l dezlege, inclusiv un inginer pensionar, pasionat de istorie. Sun la usa. Ma primeste un tip distins si zambitor, iar apartamentul in care locuieste emana cu adevarat ceva din atmosfera anilor buni, de dinainte de razboi, ca si cum el ar fi ramas pentru totdeauna legat de timpul acela. Bem ceai parfumat, din cesti de portelan fin.

Gazda mea are pe genunchi un album vechi cu fotografii, inceputul marii sale aventuri, niste fotografii pe care le-a facut cu foarte-foarte mult timp in urma, la cererea unei prietene de familie. “Marioara Golescu – poate ca numele ei nu va este complet necunoscut – facea parte dintr-o veche familie de boieri si de carturari si, asa cum era obiceiul pe timpul acela, avea tot felul de pasiuni intelectuale. Scria poezii, calatorea, picta si se pasiona de istorie si mitologie. Marioara Golescu era prietena mamei mele, Nadejda Romalo, care-i impartasea curiozitatea si preocuparile. Ei, si de la aceasta doamna, care era istoric amator, am auzit pentru prima data de aceste placi de plumb.”

Dan Romalo se ridica din fotoliu, inalt si suplu, si-mi aduce o fotografie mica, ovala, din care ma priveste un cuplu de tineri imbracati dupa moda anilor 20. Sunt parintii lui, zambitori si frumosi, in gradina din fata unui conac superb. “Erau la conacul lor de la tara, erau alte vremuri, si pe-atunci mai existau asemenea… amatori cultivati, cum erau mama mea si Marioara Golescu, care se invartea in lumea istoricilor, publicase lucruri esentiale, un studiu despre tablourile votive din Tara Romaneasca, mergea la congrese de istorie cu Iorga, era o pasionata. Ea m-a chemat intr-o buna zi sa fac acele fotografii cu placile de plumb din subsolurile Muzeului de Antichitati. Nu aveam sa le uit niciodata.

La vremea aceea, director al muzeului era istoricul Ion Nestor, si acesta ii spusese Marioarei Golescu sa publice o carte despre ele, pentru ca un profesionist ca el se temea sa nu fie discreditat de o asemenea intreprindere. Deja, la ora aceea, placile erau considerate falsuri, fara ca nimeni sa le fi studiat temeinic si fara ca cineva sa stie de unde provin. Marioara Golescu credea ca ele ar fi fost aduse de Grigore Tocilescu, care le-ar fi primit la randul sau de la cineva. Insa aceasta informatie nu se verifica in nici un fel, pentru ca ar fi fost precizat acest lucru in arhivele muzeului sau, cel putin, in manuscrisele, in scrisorile lui Tocilescu, aflate acum la Biblioteca Academiei. Nimic, nici o referire, nicaieri. Sute de kilograme de plumb aparusera parca din neant acolo, in subsolurile muzeului, si nimeni nu stia de unde.”

Dan Romalo soarbe din ceaiul parfumat, cu un aer absent, ca si cum s-ar afla in penumbra rece a subsolului, cu placile de plumb insirate in fata sa. “Eu nu eram pasionat de arheologie, insa atunci cand am vazut placile, am ramas pur si simplu stupefiat. Fotografiam fara nici un cuvant, atat mi se pareau de inexplicabile si ciudate. In mod evident, se refereau la geto-daci, pentru ca puteai recunoaste siluetele cu caciuli specifice, si anumite semne. Numai ca asta se petrecea prin anii 1943-1944, Romania era in razboi si evenimentele se precipitau.

Pe urma au venit comunistii si a fost foarte greu, lumea veche se prabusea, familia mea pierduse totul. Au trecut decenii, fara sa uit fotografiile, dar si fara sa pot face nimic. La cutremurul din 77 s-a pierdut o parte dintre cliseele pe care le facusem, dar mama mea a salvat printr-un miracol cateva zeci. Mereu imi spunea sa ma ocup de ele, sa nu le las, sa cercetez eu mai departe. Ea credea, nu stiu de ce, ca sunt foarte importante.”

Obsesia lui Dan Romalo a prins viata abia in anii 80 si a durat multa vreme pana cand sa poata pune cap la cap toate informatiile pe care le avea. La Institutul de Arheologie, care luase locul vechiului Muzeu de Antichitati, a aflat ca tablitele pe care le fotografiase cu zeci de ani in urma disparusera, in cea mai mare parte, si ca niciodata nu fusesera luate in serios de catre nimeni. Mai ramasesera patru.

Generatii intregi de studenti trecusera pe langa ele, devenisera arheologi si istorici, dar refuzasera chiar si sa le dea un numar de inventar. In jurul lor circulau deja legende. Unii credeau ca ar fi fost plasmuite pe la sfarsitul secolului al Xviii-lea, de eruditii transilvani, altii le numeau “falsurile lui Hasdeu”, altii credeau ca placile de plumb erau copii ale unor originale din aur, gasite pe la 1873, cand se sapase fundatia castelului Peles.

Dar nimeni, nici o institutie oficiala, nici un specialist in istorie, nu cercetase pana atunci cu adevarat originea si continutul acestor relicve, nimeni nu facuse vreodata macar o analiza a materialului din care erau facute, ca sa nu mai vorbim despre vreo incercare serioasa de descifrare a semnelor inscrise pe ele. “Vedeti”, spune Dan Romalo, “problema a ramas aceeasi ca in timpul lui Nestor. Istoricii, de teama sa nu se compromita, acordand atentie unor falsuri, au refuzat sa le cerceteze cu adevarat.

Insa minime investigatii, pe care eu le-am facut mult mai tarziu, au aratat ca exista posibilitatea reala ca placile sa fie autentice. In primul rand, continutul placilor, care este profund coerent, da de gandit, amploarea extraordinara si rafinamentul cu care au fost executate, bogatia de detalii, dintre care unele fac referire la personaje si imprejurari necunoscute, toate acestea provoaca la un studiu serios al acestor obiecte, ca sa nu spun mai mult. Dar cel mai important mi se pare faptul ca apar lucruri care, la data cand placile erau semnalate prima data, pur si simplu nu fusesera descoperite.

De pilda, planurile cetatii Sarmizegetusa si faptul ca exista obiecte similare, aflate in colectii particulare, a caror autenticitate nu poate fi pusa la indoiala si care par a fi facute in acelasi mod, in acelasi stil.” Se apleaca spre mine confidential. “Unul dintre aceste obiecte vi-l pot arata.” Si, intr-adevar, scoate de undeva, dintr-un toc de piele, o medalie superba, ce pare din cupru vechi. Efigii bizare se decupeaza din carnea verde a metalului, semne stranii, cum n-am mai vazut. “Vedeti semnele? Sunt identice cu unele de pe placi.

Iar sansa ca un falsificator sa fi cunoscut piesa aceasta este practic zero. Si-apoi, poate ati auzit ca in cele din urma, cu mari eforturi, a fost facuta in Anglia o analiza comparativa a metalului uneia dintre placile de plumb, cu o scoaba dacica tot din plumb, luata de la Sarmizegetusa. Stiti care a fost raspunsul englezilor?” Ma priveste fix, lung. “Daca scoaba e autentica, atunci placile sunt autentice, in ceea ce priveste compozitia aliajului.

Este un aliaj identic cu cel dacic.” Tace, asteptand sa reactionez in fata acestui argument zdrobitor. “La Sarmizegetusa, in marele sanctuar rotund, au fost gasite resturi de turnare in plumb si argint si poate ca aceasta adevarata cronica inscrisa pe placi de plumb, aceasta adevarata dare de seama despre regii daci si despre preotii lor a fost turnata chiar acolo, in cetate. Stiu, se spune ca dacii nu aveau scriere, pentru ca nu s-au gasit prea multe inscriptii, dar daca aveau, asa cum este foarte probabil, atunci cei care scriau nu erau oamenii de rand, ci initiatii, preotii din temple. S-au gasit acolo cantitati uriase de plumb, creuzete pentru topit metalul, si asta exact acolo unde erau si templele.”

Desi se fereste sa faca o afirmatie categorica, Dan Romalo e convins ca placutele de plumb sunt cu adevarat dacice, placi de plumb turnate de preotii daci, acoperite initial cu o folie subtire de aur pur. In favoarea acestei variante sunt analizele metalului si urmele de turnare in matrite care se pot vedea. Ipoteza lui Romalo este fascinanta. Daca interpretarea pe care o da el textelor si imaginilor este corecta, atunci aceasta cronica dacica in plumb aurit ar cuprinde relatari despre capeteniile geto-dace intr-o anumita cronologie, evenimente importante, batalii si tratate de pace, si toate acestea ar fi fost insirate pe zidurile si pe stalpii sanctuarelor dacice, ca un memorial fastuos si stralucitor. Preotii ar fi fost, in felul acesta, pastratorii intregii istorii a neamului geto-dac.

Unul din firele misterului placutelor de plumb aflate la Institutul de Arheologie din Bucuresti duce la Manastirea “Sinaia”. Legenda spune ca la saparea viitoarelor temelii ale Castelului Peles au fost gasite ingropate in pamant sute de placute din aur, care inainte de a fi topite (din motive necunoscute) au fost reproduse in plumb si daruite, de batranul rege Carol I, Manastirii “Sinaia”.

Aveam sa ajung si eu, in cele din urma, acolo, la ctitoria spatarului Mihai Cantacuzino, supranumita si “manastirea regilor”, pentru a cauta vreo urma a misterioaselor placute din plumb. Staretul Macarie Bogus mai intai a tacut lung, ascultand, apoi a deschis porti grele, dincolo de care se afla tezaurul inestimabil al manastirii, dormind intre zidurile desenate in carbune de Regina Maria. Dintr-o cutie pe care o tinea cu ambele maini, staretul a scos doua placi de plumb, acoperite cu aceeasi scriere misterioasa, cu aceleasi reprezentari. De unde, de cand sunt aceste obiecte in posesia Manastirii “Sinaia”? O mie de intrebari au ricosat pe langa parintele staret, fara ca acesta sa poata raspunde la vreuna dintre ele. Arhiva manastirii a disparut in perioada comunista, trebuie sa fie undeva, la Bucuresti poate, sau cine stie unde. Tot ce a fost inainte de 1956 a disparut, a fost luat, s-a dus…

Voiam sa plec. Misterul parea a se adanci si mai mult. Una dintre piese, rotunda, parea a fi fost facuta sa fie purtata la gat. “Stiti”, mi-a spus staretul, “ani de zile au fost uitate. De fapt nimeni nu stie de unde au aparut, dar se spune ca au aparut mai intai aici, la Sinaia. Exista oameni care le-au vazut, care le-au tinut in maini. Poate ca legenda gasirii lor la Peles, asa cum se vorbeste, este adevarata, poate ca au fost cu adevarat niste originale din aur…”

O strada incolacita ca un sarpe, urcand muntele. Intr-un ochi al strazii, infipta in carnea de piatra, se afla o casa cum n-am vazut multe. E o casa din alte timpuri, ca o cetate, cu o arcada stranie, cu brazi strangand-o in brate, cu un cer translucid deasupra. E una dintre cele mai frumoase case din Sinaia, dintre cele mai vechi si mai nobile. Inauntru, printre tablouri si teracote albe, locuieste Diana Istrate, o doamna care ar trebui sa-si aminteasca ceva despre placile din plumb.

Cu zeci de ani in urma, tatal ei, Vasile Ionescu, fost inspector silvic, le-a vazut, le-a tinut in maini. Casa ei pare o uriasa casa de papusi. Peretii sunt pictati. “Da”, zice ea, miscandu-se incet, chiar ca o papusa veche, “placutele au existat. Tatal meu a avut vreo patru-cinci, le stiu de cand eram copila. Dar la un moment dat, pur si simplu au disparut. Chiar el, la batranete, se intreba unde si cum or fi disparut. Le avea de la un fost primar al Sinaii, pe care nu mai stiu cum il chema. Se spunea ca fusesera de aur. Cine mai stie! E o vesnicie de-atunci!”

O portita in labirint. Aurora Petan, cercetator, doctorand la Institutul de lingvistica al Academiei Romane: “Sunt convinsa ca este vorba despre o cronica a regilor daci”

Iunie 2004. Pentru prima data in istoria lor, placutele de plumb din subsolul Institutului de Arheologie din Bucuresti fac subiectul unei comunicari stiintifice, organizate sub egida Academiei Romane. Aurora Petan, o tanara cercetatoare in lingvistica, cu specialitatea latina si greaca veche, sustine o comunicare legata de ele, incercand sa starneasca interesul lumii stiintifice. La o prima evaluare, temerara cercetatoare considera ca limba in care au fost scrise tablitele nu este o limba inventata de cineva, ci a fost candva o limba vie. Ba si mai mult, ca am putea avea de-a face, intr-adevar, cu limba vechilor geti. O teorie indrazneata, greu de acceptat de catre mediile academic-conservatoare, si pe care ne-am grabit s-o aflam chiar de la autoarea ei.

– Sunteti lingvist, expert in limbi clasice. De ce va intereseaza aceste tablite de plumb, atat de controversate?
– Pentru ca sunt scrise intr-o limba necunoscuta si pentru ca n-au fost cercetate niciodata de un lingvist. Am aflat despre tablite in 2003, din cartea domnului Romalo, si mi s-a parut ceva extraordinar. Mi-am spus ca daca sunt falsuri, sunt atat de bune incat merita cercetate. Mi s-a parut o provocare, un subiect de cercetare pasionant. Cartea domnului Romalo are meritul de a fi pus in discutie, pentru prima data dupa o suta si ceva de ani, aceste obiecte, dupa parerea mea, senzationale. Ar putea fi vorba despre o arhiva si in acelasi timp despre o cronica a regilor daci, despre care nu s-a vorbit niciodata public si care a fost ignorata. Se stia despre aceste placi de la sfarsitul secolului al Xix-lea, dar nimeni nu a avut curajul sa le puna in discutie, pentru ca, in mod evident, ar fi bulversat toata “istoria oficiala”. Si asa, nefacand altceva decat sa le prezint, fara nici o interpretare, am starnit nervozitatea expertilor. Chiar daca avem a face cu niste falsuri, ele sunt geniale, unice prin complexitatea lor. Presupusul falsificator a inventat in acest caz o limba. Eu nu mai cunosc ceva asemanator. Si-apoi, poti plasmui o piesa, doua, trei, dar nu zeci de piese care cuprind nume, imprejurari, razboaie, negocieri, detalii uluitoare despre o intreaga epoca, pe care le ghicim mai curand din reprezentarile grafice decat din scris. In prezentarea mea de la Academie, m-am limitat sa fac o sinteza a tuturor acestor ipoteze, cu argumentele pe care le aveam la vremea respectiva, fara sa incerc, deocamdata, interpretari ale textelor.

– Impartasiti opinia lui Dan Romalo (care, demonstrata, ar deveni fulminanta), ca ar putea fi vorba de limba geto-dacilor?
– In cea mai mare parte, placutele sunt scrise intr-un alfabet grecesc, dar mai sunt si alte alfabete acolo, necunoscute. Intr-adevar, limba in care sunt scrise este necunoscuta. Putem citi ce scrie, dar nu putem intelege decat numele proprii, nume de regi, de cetati, de triburi. Posibilitatea ca aceasta sa fie limba geto-dacilor este reala, in masura in care se va dovedi ca placile sunt autentice. Nu sunt scrise in latina, nici in greaca, nici in iraniana, nici in slava, si deci, prin eliminare, nu poate fi decat limba lor. Sunt si litere care corespund unor sunete ce nu existau in greaca, dar existau in aceasta limba, iar aceste semne se pot regasi, mult mai tarziu, in limbi slave, ca rusa si sarba. Implicatiile acestei chestiuni sunt enorme.

– Cat de vechi sunt evenimentele la care face referire aceasta presupusa cronica in plumb a geto-dacilor?
– Cele mai vechi evenimente relatate in desene si in texte se refera la Dromichete, deci secolul al IV-lea inainte de Hristos, dar trebuie sa spun ca exista nume si date despre personaje neatestate de alte surse istorice si care ar putea fi mai vechi decat Dromichete. Evenimentele relatate se intind pe aproape cinci secole, pana inaintea invaziei romane. Ei bine, se poate vedea imediat ca ele nu sunt unitare, ca sunt multe maini care au lucrat la ele, dupa cum sunt folosite mai multe alfabete la redactare si mai multe stiluri de decoratiuni. Exista chiar si un alfabet necunoscut, care pare anterior alfabetului grecesc. Chiar daca nu sunt de acord cu interpretarea d-lui Romalo, cred ca limba in care sunt scrise textele nu este o limba inventata, ci ca a existat cu adevarat, ca limba vie. In plus, ar fi vorba, de fapt, despre o civilizatie necunoscuta, neatestata niciodata pana acum la adevaratele ei dimensiuni si valori. Pe aceste placi sunt reprezentate cladiri, divinitati, arme, simboluri, scene de lupta, o intreaga lume, detalii de viata, de organizare militara, sunt mai multe date decat am fi visat vreodata sa avem despre lumea dacilor. Un motiv serios pentru a pasi pe un drum atat de riscant. Pur si simplu, misterul care pluteste asupra acestor obiecte ma fascineaza si cred ca e normal sa incerc sa aflu tot ce pot.

– Cum va explicati ca aceste obiecte senzationale au fost tratate, totusi, de catre specialisti drept niste falsuri, chiar de la inceput?
– Au fost tratate astfel datorita aspectului. Aratau foarte bine, deci concluzia imediata era aceea ca nu pot fi decat niste falsuri. Nimeni nu s-a gandit la posibilitatea ca suportul, deci plumbul, sa fi fost “nou”, din secolul al XIX-lea, dar continutul sa fi fost autentic. Eu nu cred ca placile sunt antice, ci ca sunt copii ale unor originale antice disparute, fie ele din aur sau nu. In plus, descoperirea era mult prea senzationala pentru niste oameni de stiinta incremeniti in prejudecata ca dacii nu aveau scriere si nu aveau reprezentari iconice. Atitudinea reticenta, conservatoare a specialistilor este explicabila. In plus, ea vine in urma unor exagerari facute din motive politice in perioada comunista, referitoare la civilizatia geto-dacilor. Dar exagerari sunt si acum, cum au fost mereu in timp, asta nu trebuie sa impiedice o cercetare stiintifica onesta si lipsita de prejudecati a oricarui subiect, indiferent cat de incomod ar fi el la un anumit moment.

– Sperati sa le descifrati? Sa recuperati limba pierduta a geto-dacilor?
– Da. Cred ca in cele din urma voi reusi sa le descifrez. Perspectiva aceasta, a recuperarii unei misterioase limbi pierdute, ma hipnotizeaza.

Au cuvantul specialistii !

Institutul de Arheologie din Bucuresti, fostul Muzeu de Antichitati, se afla intr-o cladire fabuloasa, care ar merita ea insasi sa fie subiectul unui reportaj. De o frumusete extraordinara, purtand pecetea nobila a anilor interbelici, ea pare parasita. Chiar si statuia lui Vasile Parvan, aflata in mica gradina din fata, s-a lasat cotropita de vegetatie si tristete. Pietre romane risipite peste tot, statui decapitate si alte relicve istorice dau o si mai mare impresie de parasire. Arheologia romaneasca este saraca. Dar acesta este un alt subiect.

Intru la subsol unde, in sfarsit, pot cantari cu mainile mele, pot pipai ceea ce a mai ramas din placile de plumb. Unele dintre ele, cele mai mari, au vreo 10 kilograme. Sunt mii de semne acolo, sute de personaje migalite in plumb, atat de sofisticate, incat pur si simplu nu-mi pot imagina cum au fost turnate, cine si cum a putut face matritele in care aceste adevarate hieroglife sa fie imprimate invers si de la dreapta la stanga, pe negativ. Sunt uluitoare. Fac fotografii. Placile stau aici de un veac. Daca e adevarat ca au existat sute de tablite identice, arhiva dacica a cantarit tone intregi de plumb. Ce falsificator sa se incumete la o asemenea munca sisifica?
Mai tarziu, in biroul arheologului Alexandru Vulpe, directorul institutiei. Aceeasi atmosfera de noblete decrepita imprima locului un aer usor fantast.

Alexandru Vulpe: “Placile sunt 100% un fals. Genial, e drept, dar un fals” !

– Sunt aproape o suta de ani de cand in subsolurile Institutului de Arheologie din Bucuresti zac, uitate si necercetate, zeci de placute de plumb, pe care unii cercetatori le considera o cronica a regilor daci…
– Am mai spus o data, intr-un interviu, sunt niste falsuri.

– Ipoteza dvs. a fost dovedita stiintific? Doamna Aurora Petan, cercetator in domeniul lingvisticii, este de alta parere…
– Doamna Petan ar trebui sa se ocupe de lucrurile la care se pricepe. Daca ar fi stat de vorba cu noi, cred ca o puteam lamuri, pentru ca este o cercetatoare serioasa.

– Placutele de plumb aflate in custodia Institutului de arheologie au fost studiate vreodata temeinic?
– Bineinteles. Chiar si eu le-am studiat in tinerete. Dupa cateva ore, mi-am dat seama ca sunt falsuri. De altfel, le stiam ca falsuri, pentru ca Vasile Parvan le vazuse si el si credea acelasi lucru. Generatia de dupa Parvan, la fel, le-a considerat niste falsuri, sunt niste falsuri din secolul al Xix-lea. Noi le putem data dupa anumite criterii.

– Ce parere aveti despre originea lor? Sunt ele, asa cum s-a spus, copii ale unor placi de aur care au fost topite?
– Asta este o nascocire. Nu exista nici o dovada a existentei unor placi de aur. Asta o sustin cei care cred ca ele sunt autentice, pentru a crea o falsa disputa.

– Au fost gasite la Sinaia?
– Au ajuns la Manastirea “Sinaia”, dar cred ca au fost facute in alta parte. De fapt, nu se cunoaste deloc istoria lor, de unde provin. Ceea ce putem spune este faptul ca ele au ajuns la noi (in cladirea fostului Muzeu de Antichitati, actualul Institut de Arheologie) la inceputul secolului al Xx-lea. Nu au avut niciodata un numar de inventar, pentru ca au fost considerate, inca de la inceput, falsuri. Ele nu au nici astazi un asemenea numar. Au stat pur si simplu in depozitul muzeului. Eu le stiu acolo dintotdeauna, puse intr-un cos.

– Cate au fost initial? Cate au disparut?
– Nu stiu precis, dar au fost pana intr-o suta. In momentul de fata, noi mai avem 31 sau 35, nu stiu exact, si mai exista si in alte locuri, cred ca in total mai sunt vreo 50. Atunci cand stii ca sunt falsuri, nu-ti pierzi vremea. Aici problema care se pune este cine le-a facut.

– Si in ce scop, nu? Un asemenea fals de proportii trebuie sa fi avut un scop precis: gloria unei descoperiri, faima sau bani.
– Nu va impresionati! Nu este asa de greu de facut un asemenea fals. Faptul ca e in plumb… nici macar nu a costat asa de mult. Scopul? Ca sa poti sa raspunzi ar trebui sa faca cineva, intr-adevar, un studiu. S-au ocupat unii, dar nu au scris. Eu le-am preluat de la generatia dinaintea mea, drept “falsurile lui Hasdeu”. Hasdeu a facut falsuri, se stie. Ceea ce putem spune noi este ca acela care a facut aceste falsuri era un om de cultura. Cunostea principalele izvoare ce privesc istoria Daciei si care erau la dispozitia oricarui om cult in secolul al Xix-lea, cunostea cartile despre Columna lui Traian si alte lucrari care erau disponibile atunci, plus ca avea notiuni de filologie. Hasdeu este suspectul principal, pentru ca el a mai incercat sa faca niste falsuri, chiar sa vorbeasca despre un alfabet getic in disputa lui cu Grigore Tocilescu. Pentru a avea siguranta acestei ipoteze ar trebui ca cineva sa se ocupe, sa caute in arhiva Academiei, sa gaseasca indicii. Dar Hasdeu nu e singurul suspect. Pe la 1880, a fost un adevarat curent de scoatere in evidenta a culturii dacice. Tot atunci, Nicolae Densusianu a emis acea carte care a facut valva, Dacia Preistorica, si in care afirma ca nu noi suntem urmasii Romei, ci ca romanii ar fi urmasii dacilor. Adica, dacii vorbeau deja o limba latina. E o absurditate. Evident, nici un om de stiinta nu ia aceasta teorie in serios. In 1880, asemenea carti erau destul de la moda in Europa. Si ca sa revenim, ar mai putea fi un cerc de suspecti, de pe vremea Mariei Tereza, pe la sfarsitul secolului al Xviii-lea si inceputul secolului al Xix-lea, cand s-a vehiculat ideea unei Dacii mari, integrata in imperiul Austro-Ungar. Si atunci au aparut o serie intreaga de falsuri, chiar de la cabinetul numismatic din Viena. Dar eu nu cred in aceasta ipoteza. Cred ca falsurile sunt mai tarzii.

– Care sunt argumentele care sustin ipoteza ca ar fi falsuri?
– Din punctul de vedere al textelor de pe tablite, veti vedea ca ele nu tin seama decat de ceea ce se cunostea la momentul acela, adica pana la 1900. Tot ce s-a descoperit dupa 1900 nu figureaza pe ele. Ulterior, s-au descoperit inscriptii importante care, daca ar fi fost cunoscute, ar fi trebuit sa existe pe placi. De pilda, inscriptia despre Burebista, de la Dionisopolis, care s-a descoperit in 1905. Va mai dau niste exemple. Cetatea de la Cumidava apare pe tablite ca la Ptolemeu, Comidava. Autorul falsului nu avea de unde sa stie ca in 1942 avea sa se descopere o inscriptie, la Rasnov, in care era scris Cumidava. Pai daca era scris de un dac, ar fi scris asa, in limba lui, nu in greceste. Apoi, ar mai fi iconografia. Toate reprezentarile sunt acelea care se cunosteau pana la 1900, or astazi, noi stim considerabil mai mult decat ceea ce se cunostea atunci. N-am facut un studiu exact, dar majoritatea sunt imagini preluate de pe Columna Traiana si imagini ale unor culte orfice, deci nu este ceva nou.

– Cetatea Sarmizegetusa a fost descoperita mult mai tarziu decat au fost facute placile, si totusi, este reprezentata cu destula fidelitate fata de modelul real…
– E facuta atat de schematic, incat orice reprezentare de castru roman sau de cetate medievala ar fi corespuns la fel de bine. In orice caz, toti inaintasii mei au fost de acord cu acest lucru. Eu m-am ocupat de ele cand aveam 24 de ani si mi-a trebuit o zi sa-mi dau seama ca sunt falsuri. Altii, cum a fost Horatiu Crisan, si-au dat seama intr-o ora. Singurul lucru la care trebuie raspuns este cine le-a facut.

– Mai exista un argument in favoarea autenticitatii tablitelor: analiza materialului, efectuata in Anglia. Plumbul s-a dovedit la fel de vechi ca cel folosit in urma cu 2000 de ani de catre daci…
– Nu cred ca rezultatele analizei de material sunt concludente in asa masura incat sa tragem concluzii.

Alexandru Suceveanu, director adjunct al Institutului de Arheologie din Bucuresti: “Dan Romalo a facut un imens serviciu culturii romane, deschizand calea unor cercetari care vor lamuri, in cele din urma, problema”

– D-le Suceveanu, sunteti semnatarul prefetei cartii lui Dan Romalo, “Cronica apocrifa pe placi de plumb”, in care, spre lauda dvs., va declarati de acord cu faptul ca placutele de plumb merita a fi studiate. Ar fi si timpul! Se fac o suta de ani de cand zac in depozitele Institutului de Arheologie din Bucuresti, de unde mai dispar, mai apar…
– Nu cred ca au fost vreodata disparute cu adevarat. Eu le stiu de 30 de ani, de cand am venit in institut, si de la inceput am avut o reticenta fata de ele. Poate pentru ca nu stim de unde provin. Nu au fost gasite intr-un context arheologic si asta le face necredibile.

– Daca ar fi autentice, atunci ar produce un adevarat seism in istoria noastra si a limbii romane, nu-i asa?
– E adevarat, pe placutele “puse in circulatie” de Dan Romalo, in afara de nenumarate reprezentari, apare o scriere predominant greaca – dar si de alta sorginte -, in care numele proprii descifrabile indica o realitate geto-dacica la confluenta intre era pagana si cea crestina. Dan Romalo face o investigatie prudenta, luand in calcul permanent posibilitatea ca placile sa fie niste falsuri, dar inclinand, totusi, cu toata prudenta, spre caracterul autentic al acestora. Daca placutele ar fi autentice, atunci da, ar putea fi vorba despre limba geta. Toate acestea trebuie formulate cu mare prudenta, pentru ca stiti bine deserviciul pe care-l fac diletantii tracomani, cand e vorba de asemenea ipoteze de lucru.

– L-ati ajutat pe Dan Romalo sa faca in Anglia acea analiza a aliajului din care sunt facute placutele, in comparatie cu un aliaj dacic. Erau identice. Ce parere aveti?
– Intr-adevar, acesta este unul dintre argumentele care in ochii mei atarna greu in favoarea ideii ca ar fi autentice, dar ramane posibilitatea ca falsificatorii, foarte inventivi, sa se fi gandit la structura aliajului de la bun inceput. Un alt argument care poate fi luat in seama ar fi reprezentarea cetatii Sarmizegetusa, care avea sa fie cunoscuta arheologic dupa 1939, cand nu se mai punea problema unor asemenea falsuri, numai ca si aici ar fi diverse explicatii posibile. Impartasesc opinia domnului Romalo, ca daca aceste obiecte sunt opera unor falsificatori, atunci avem de-a face cu niste falsificatori absolut geniali. Cunostintele lor in ceea ce priveste autorii antici sunt remarcabile, ca si capacitatea lor de a integra aceste date intr-un sistem lingvistic coerent. Sigur, una e sa falsifici doua-trei piese, si alta e sa inventezi o adevarata biblioteca de plumb antica, cu un scop ce ramane deocamdata ascuns.

– Care este parerea dvs. personala despre placile de plumb?
– Recunosc greutatea argumentelor pe care le aduce d-l Dan Romalo, neuitand nici o clipa dificultatile in acceptarea lor. Dan Romalo a facut un imens serviciu culturii romane, deschizand calea unor cercetari care probabil vor lamuri, in cele din urma, problema placutelor. Singura cale de a expune problema lumii stiintifice era publicarea lor.

Acad. Virgil Candea: “Cercetarea oricaror relicve ale trecutului este o datorie sacra a stiintei” !

(Fragment din postfata cartii lui Dan Romalo, “Cronica apocrifa pe placi de plumb?”)

“Stimate domnule Dan Romalo,
In urma cu cativa ani, ati avut bunavointa sa-mi comunicati interesul dvs. pentru ansamblul de inscriptii si imagini criptice pe placi de plumb – originale sau reproduceri fotografice – pastrate la Muzeul National de Antichitati din Bucuresti, piese carora v-ati consacrat din tinerete eruditia si eforturile. Rezultatele cercetarilor dvs. le-ati prezentat in cartea Cronica apocrifa pe placi de plumb?, care apare acum in editie definitivata.

Am parcurs cu atentie lucrarea si sunt convins ca cititorii ei, specialisti sau amatori cultivati, vor pretui dupa cuviinta initiativa dvs. de a atrage atentia asupra acestor piese enigmatice, chiar daca nu va vor impartasi integral solutiile si ipotezele. Va incurajez demersurile, animate de pasiunea dvs. sincera pentru mai buna cunoastere a inaintasilor nostri si de convingerea ca cercetarea oricaror relicve ale trecutului este o datorie sacra a stiintei.

V-am indemnat sa faceti neintarziat publice misterioasele texte si imagini care, indiferent de natura lor – originale sau falsuri -, au dreptul la atentia si verdictul autorizat al savantilor. Repet, chiar falsurile se cuvin studiate, pentru ca furnizeaza informatii utile despre motivatiile, imprejurarile, data, autorii si procedeele confectionarii lor (dovada studiile actuale privitoare la falsurile monetare). Ignorarea apriorica a pieselor suspecte intemeiata pe prejudecati sau teama de discreditare nu se justifica”.”[2]

Traducerea a 74 de tablite, din cele peste 100 descoperite !

Desi o parte dintre “academicieni” se intrec in minciuni vrand sa demonstreze, ochiometric, ca sunt false, fara niciun fel de analiza stiintifica, asa cum se face in cazul artefactelor.

radacinile_alfabetelor_getilor

Rădăcinile alfabetelor geților !

alfabetele_folosite_de_geti_pe_tablitele_de_plumb

Alfabetele folosite de geți pe tăblițele de plumb !

o_parte_din_alfabetele_getilor_si_inspiratiile_altora

O parte din alfabetele geților… și inspirațiile altora !

Observam ca publicatia Ariminia.ro, prezinta traducerea a nu mai putin de 74 de tablite:

“1. Alfabetul latin
2. O parte din semnele folosite de geţi în scrierile lor de pe tăbliţele de plumb aflate în mare strînsoare la Institutul de Arheologie din Bucureşti.
3. Semne din scrierea cretană liniar B pe la 1500-1300 î.e.n. a căror valoare fonetică nu o cunosc.
4. Semne folosite de plutaşii de pe Bistriţa pentru crestarea lemnelor!
5. Alfabetul ,,chirilic” aşa cum l-au folosit rumunii timp de peste 3000 de ani!
6. Alfabet ionian folosit în secolele Vlll-Vl î.e.n.
7. Alfabet beoţian folosit în secolul Vl î.e.n.
8. Alfabet grec modern.
9. Alfabetul folosit de secui pe la 1200.
10. Niscaiva rune maghiare folosite pe la 1500 în Transilvania şi Ungaria!
11. O parte din runele goţilor folosite începînd cu secolul lV.

În anul 1597, belgianul Bonaventura Vulcanius a scris în latină lucrarea Despre literele şi limba Geţilor sau Goţilor tipărită la Bruxelles, ajunsă şi pe plaiuri mioritice la Academia Română pe la anul 1900, publicată parţial în revista Getica tom 1, nr. 5-6, anul 2005 p. 161-189, de unde dau cîteva extrase.

Spre pilda celei mai vechi !
Limbi a geţilor !

Prea învăţatului bărbat BON. VULCANIUS (editor)

,,Naso, locuitor al pămîntului tomitan
A învăţat să introducă în versuri romane cuvinte barbare
Iar tu, Vulcanius, scoţi la iveală din ţinutul îngheţat
Pe geţi, pentru ca neamul latin să le înveţe cuvintele,
Se întîmplă strămoşului nostru ceea ce nu s-a întîmplat nimănui
Să dea cuvintelor latine sunet hiperborean
Nici nu putea face ceea ce odinioară a făcut Naso,
Decît cel ce are inima şi sufletul lui Naso.”

Din textul publicat de revista Getica, am reprodus pasajele de mai jos pentru că le consider mai mult decît acuzatoare faţă de cei care ne-au falsificat cu bună ştiinţă limba, istoria şi cultura strămoşească. ,,Rămîne ca eu să adaug cîteva consideraţii despre limba getică, despre care aproape că nu se găsesc nimic arătat în monumentele literare, chiar dacă Iohanes cel Mare Gotul, arhiepiscop de Upsala, în a sa Istorie a goţilor şi suconilor ne-a arătat literele getice, ale căror forme de deosebită mărime mărturiseşte că stau la goţi sculptate în peşteri şi morminte, pe pietre care, fie înainte de potop, fie puţin după aceea, au fost ridicate de puterea giganţilor, aşa încît, poate cu mult înainte de invenţia literelor latine şi înainte de a fi ajuns Carmenta din Grecia la gurile Tibrului şi pe pământ roman cu Evandru, după ce au fost alungaţi băştinaşii şi înainte de a fi învăţat pe acest neam înapoiat obiceiurile şi scrierea, geţii şi-au avut literele lor… (Îi aminteşte pe Iordanes, Ulfila şi Ricobaldus din Ferrara care au scris în gotă) Iar eu, slavă acestor autori, aş putea socoti că folosirea literelor getice a existat la geţi înainte de venirea lui Ulfila, dar că a devenit cunoscută romanilor pentru prima dată prin Ulfila, ca unul care a tradus în limba gotică sfînta Biblie…

Cele mai multe litere ale geţilor seamănă cu literele greceşti, cu care au avut şi limba amestecată… Despre această limbă a geţilor au ajuns pînă la mine nişte file rupte din bibliotecile belgice publice, ca nişte rămăşiţe dintr-un naufragiu… Dar oricît de mare este asemănarea dintre această limbă getică şi vechea teutonică se simt totuşi deosebirile, mai ales în denumiri… Dar a căuta aceasta în toate şi a voi să reducă toate cuvintele, fie getice, fie gotice, la teutonică(aşa cum caută să demonstreze Goropius) înseamnă a-ţi bate joc de muncă…Nu ştiu dacă acest Antonius Schoonhovius să-l numesc sau nu autorul comentariului despre limba getică.

Dar, oricine a fost merită desigur laudă şi gratitudine pentru cel ce se mişcă uşor în domeniul scrierii getice şi în redarea ei corectă ca şi în greacă, latină şi ebraică…Am socotit că trebuie să vă ofer şi să vă dedic, iluştri şi prea însemnaţi bărbaţi, această osteneală depusă de mine întru arătarea limbii getice, necunoscută pînă acum, împreună cu o mostră de diferite limbi care are o afinitate cu gotica sau cu teutonica noastră…” În sinteză se desprind cîteva idei uluitoare în demascarea acţiunilor criminale privind falsificarea limbii, culturii şi istoriei geţilor.

– autorul face tot timpul o distincţie clară între limba getă, limba gotă şi teutonică, noi, după 400 de ani nici nu vrem să auzim de aşa ceva şi o dăm cu latrina păcălitoare;
– despre limba getică spune că nu se mai găseşte aproape nimic în scrierile literare, dovadă clară că sataniştii iudeo-creştini şi-au făcut ,,munculiţa” cu mult fanatism distrugînd cam tot ce era scris în această limbă. Afirmaţia lui ne mai duce la concluzia, că în vremea cînd trăia, încă se mai vorbea despre o literatură getică, păstrată în amintirea oamenilor cultivaţi.
– autorul scrie că literele geţilor sînt mult înaintea celor latine şi greceşti, adevăr dovedit şi de tăbliţele de plumb descoperite la Sinaia!
– geţii scriau cu mult înaintea născocirii alfabetului lui Ulfila.
– “Cele mai multe litere ale geţilor seamănă cu literele greceşti”, aşa arată şi tăbliţele de plumb pe care nişte criminali le ţin ascunse pentru a pune mereu ca moţ, dogmele cu care ne-au falsificat istoria şi cultura. Afirmaţia lui este susţinută şi de izvoare antice greceşti care spun că hiperboreenii le-au adus la începuturile civilizaţiei lor nişte table cu scrieri sacre. Adică fudulii greci şi-au luat şi ei ceva alfabete de la geţi aşa cum au luat, fără a cere voie, o mulţime de idei din filozofia lor.
– el identifică pe vechii geţi cu hiperboreenii, idee exprimată de mai mulţi scriitori latini antici dar respinsă cu mare turbare de către istoricii şi limbiştii români.

– spune că din literatura geţilor la el au ajuns doar cîteva file rupte ,,ca nişte rămăşiţe dintr-un naufragiu”, mintea lui a intuit corect că o mare nenorocire a venit peste această literatură şi cultură. Monstruozitatea care a distrus toate scrierile getice, se numeşte iudeo-creştinism; cult al întunericului, lăcomiei şi urii nemărginite, ieşit din leprozeria Satanei cunoscută şi ca şărpăria lui Iahwe.

Tăbliţă 1. Tăbliţă necitită, turnată pe la 1600-1550 î.e.n. după întoarcerea geţilor din Misia, teritoriu vecin în partea de vest cu Troia. ,,Vizita” lor pe aceste meleaguri s-a datorat explozie de la Santorini din anul 1645 î.e.n. care a produs timp de peste 10 ani o răcire catastrofală a Europei. Pentru ei singura salvare a fost migrarea către sud iar acest popas a durat cam 50 de ani. O parte dintre ei au răams în continuare formînd regatul Mesia sau Masa amintit în documentele hitite din secolele XVl-Xlll.

Tablita 1

Tablita 2. Turnată pe la 540 î.e.n. Stînga IP(ipui: a face puieţi, a se înmulţi, a se înfrăţi din aceeaşi tulpină) PE-TOS(pietos: evlavios, cucernic) + IM(im: pământ) SIO(sii: a fi). TECAO(ticăi: a se frămînta, a trudi) SICI(seci: loc defrişat într-o pădure folosit ca păşune sau ogor) I(i: a merge) IO GIE(vie) ROP(răpi: a fermeca, a minuna) +. MUSTEO (musti: a fi îmbibat cu un lichid sau cu sevă) I(i: a alerga) IG(ig: a cerceta, a boteza cu vin) IM(im: măsură) POI(poi: pleavă de cînepă, mulţime) IP(ipui: a face puieţi, a se înfrăţi) PEO(piu: credincios, evlavios). SAI(săi: cai sperioşi, a sări) ZAGI(a zace) + ILI(ili: a fi în frunte, a străluci, a salva) STIO(a şti) EI ER(er: a convinge, rugă-ciune, a da rod). ESI(a ieşi) EG(eg: a strînge la grămadă, a boteza cu vin) POR-TIO(porţie: parte) ILEO (Mîntuitorul) IG(ig: a spune, a cerceta) KABIRI(cabiri: cei mari; grup de 4 divinităţi pelasge preluate în religia grecilor avînd un cult în in-sulele Imbros, Lemnos şi Samotraches, descoperitorii metalurgiei) LO ++

Dreapta LOSI(lozi: a glumi, a spune snoave) ROI(roi: pui de căprioară) IGI(igi: ochi, faţă, a privi, a scînteia) MINO (mînie: supărare) SOG(sogi: a subţia, a rupe dintr-un întreg). + ISC(isca: a apărea, a porni) TIU(ţiu: vîrf ascuţit de munte sau stîncă) GODI(godie: mireasă în ziua întîi) OI(uimire) ZOIN. ZAMOLXIO UE(uie: uliu) I(i: a alerga) GAI(gai: pădure de şes) TOG(tog: luminiş, adăpost în cîmp) SIG(sîc: a face în ciudă, înfruntare) GIGOTIE(jigodie) SOI(soi: a murdări, jeg) EP (ipui: a face puieţi, a se înfrăţi) TICO(tic: rîtul porcului, partea de dinainte încovo- iată în sus, a tălpilor saniei; ticăi: a se frămînta, a pune la cale o mişelie) PITAGO- RA. SOEME(şoime: şoimane, frumoasele) POPI (popi: a călugări, a păstori, a spri-jini) I(i: a merge) IZI(izi: a se aprinde, strălucire) SAMOES(insula Samos unde s-a născut Pitagora) GI(gi: nobil, credincios) MERMODAME (mirmidoni: pitici).

Stînga. Pămîntul care este pătruns de veneraţie pentru puterea sfintei cruci a dat pui(s-a înmulţit). Eu am mers plin de nelinişte la neamul care trăieşte într-o mare poiană din pădure să văd aievea minunile crucii. Am alergat, am cercetat cu măsu- ră şi am botezat cu vin mulţimea înfrăţită ce mustea de evlavie. Am făcut cu folos rugăciuni cu sfînta cruce a Salvatorului/Mîntuitorului pentru cei speriaţi(chinuiţi de duhuri) care zăceau. Toţi cabirii cînd au ieşit în poiană, au fost cercetaţi şi botezaţi cu vin în credinţa sfintei cruci a Mîntuitorului, ca un singur trup.

Dreapta. Jignirea devine scandal cînd se fac glume pe seama strălucitorului pui de căprioară. Cînd sfînta cruce a apărut în vîrf de munte, Zoin ne-a dat minunata cu-nună a miresei. Ca un uliu, Zamolxe a alergat într-un luminiş de pădure şi i-a făcut în ciudă acestei jigodii jegoase de Pitagora care era înfrăţit cu rîtul porcului(stătea numai cu nasul pe sus). Micile şi credincioasele zîne au mers pline de strălucire şi au păstorit(au ajutat credinţa) în insula Samos.

Tablita 2-1 Tablita 2-2

Tablita 3. Turnată pe la 535 î.e.n. ZAMOLSXOI DEGE(dece: zece) OAMO(mamă, a îngriji ca o mamă) I(i: a merge) NEO(nouă ) SCUTE(scuti: a proteja) ODIE(odie: duşmănie) LIO FUO(a fi) A OI(oi) SI OGAREI(ogari: cîini de vînătoare) MAS (mas: adăpost) ODIE (odie: scîrbă) DOI SAI(săi: cai sperioşi). MOI(obosiţi) ATINDI(întinde) OERIO (oieri) DEGE(zece) DODEO(a se porni, a dădea) GATO (gata) SO IASO(a ieşi). NIO(ne, noi) SOIE(soi: a dormi) FIO(a fi) A REIPI(răpi: a fura). SO DEGERA (digera,: a înghiţi) TUPI(tupi: a ascunde) IDIE(gând) SOI (soi: a dormi) DOA (două) OI. SIO(sii: a fi) EGEIPTIO NO(nu) EDO(ede: a răspîndi, a cunoaşte) OI ILOZEI(ilizie: ruşine, bătaie de joc) BOINDOL(bolînd: smintit) LOUA(a lua) MI (mie) PIETAGORIO A TEGIO(tigi: a ascunde, a tivi) ZAMOLXOI OSIA(osi: a se întări ca osul, puternic). GENIE(gena: răutate) BEZIKIOI(bezevenchi: pungaş) ASO(asa: ocol) LOSEI(a lăsa) FOGIO (a fugi) GE(ge: sacru) KEPRITILE (căpri-ţele) NO(nu) SOI(soi: a dormi) TO(tu) SOI(soi: a dormi) LO OI ESO(a ieşi) ON (on: a strînge) TAGOI(tagă: a nu recunoaşte) PIETAGORIO. OI LO NOI PIO(piu: credincios, preot) TRABELI(trebălui: a face treabă) TEASIO(teşi: a uniformiza). ON(on: rude, însoţitori) TOIRNA(a întoarce) SOE(soi: a dormi) ON (on: neam, a însoţi) TOI(toi: ceartă) PA MOI(mie) LOA(a lua) SOT(soţ, însoţitor) A LOI ILO SCIITEO(scitul) I(i: a alerga) OKOIRA(ocăra: a certa) FIO(a fi). ORI NO(no: uite!) RIPI (rîpi: a a fura) NO(nu). NO(nu) FE(a face) TIO(cuvînt cu care se alungă animalele) KRIS(cris: cruce, judecată, critică) ADIE(adie: bătaie uşoară a vîntului). DOSESI(dusăşi) ROPO(răpăi: a bate toba ritmic) ON(on: rude) IO DOI(a da) LO RODIEO(rodie: sărbătoarea zilei de naştere) ZIO(zi). IOI(Mîntuitorul) = M (mato: ocrotitor) = P(piu: credincios) = SB(Sabelio). Pe soclu ABA(aba: bătrîn) RISO (rizui: a face un şanţ mic în lemn sau metal) ZAM-XOI.

Zamolxei avea zece oi pe care le-a dat nouă să le păzim de duşmani ca o mamă, ogari răi precum şi doi cai sperioşi pe care îi ţinea într-un adăpost simplu. Oierii s-au întins pentru odihnă iar zece oi dădeau gata să iasă. Noi dormeam cînd s-a făcut hoţia. Cînd somnul ne-a înghiţit mintea, două oi au dispărut.
Cînd am fost în Egipt, aminteşte cu sfială Zamolxei nu am distrus turma de oi ca un nebun aşa cum m-a luat cu neruşinare puternică Pitagora, ascunzîndu-şi faptele. Din răutate acest pungaş a lăsat ocolul deschis să fugă căpriţele sacre cînd el dormea. Nu eu dormeam! Oile lui au ieşit fără a fi însoţite dar Pitagora nu recu-noaşte. Dar la noi preoţii trebăluiesc împreună. Cînd ne-am trezit din somn cu înso-ţitorii, eram în mijlocul unui scandal cu bătaie iar soţul meu Ili Scitul a fost gonit şi certat pentru că a făcut fapta. Dar uite, nu el a furat. Nu fă critică cu adieri de vînt. (Crucea/adevărata credinţă este ca o adiere de vînt ce nu tihoieşte/alungă!). Darul făcut pentru rodie nu trebuie însoţit de bătăile tobei. Sabelio este ocrotitorul credin- cios al Mîntuitorului. Rizuită(dăltuită, scrisă) de bătrînul Zamolxei.

Tablita 3

Tablita 4. Turnată pe la 530 î.e.n. AG(ag: loc, a săvîrsi) SLII(slei: obosire, vlăguire) E SAGEO(săgeac: piros-trii pentru foc) DAB + FI(fu) DUE(a duce) E ADETE(adet: datină, obicei) OSI (osi: tare ca osul, puternic) FI(a fi) EDO(ede: a se înălţa, a judeca) SO IP (ipen: în-treg, sănătos). SEI(sîi: a fi) IO GEOI(gioi: vioi, plin de viaţă) I(i: a merge, a alerga) DUO(a duce) EDOC(edec: lucru necesar într-o gospodărie) SOI(soi: neam, a dormi) AG(ag: cinste, respect) SO. ISI(a ieşi) GAIS(gaiţă: lampă simplă) SEI(sîi: a se sfii) IOI(Mîntuitorul) ARS. DAGIE(dage: adunare) GATE(găti: a se îmbrăca frumos, a se pregăti) SOTISZ(sotişă: dans popular, melodie după care se execută acest dans) SEL(sel: torent, şanţ prin care se scurge apa unui şuvoi). TITI (titii: a şopti) PIO(preot, credincios) TEI(tei: a curăţa teiul de coajă) I(i: a merge, a alerga) DUGI(a duce) IO SALOT(salut: salvare, bunăstare). LUO(a lua) TROPEU(tropez: a suferi o înfrîngere, a da greş) SOE(soi: murdărie, a dormi) DUO(a duce) EDI (ede: a se înălţa, a judeca). OSO(osi: a se întări ca osul, puternic) NOBALO SIA (sia: comandă ce se dă unei ambarcaţiuni pentru a merge înapoi) LOSIEO(lozi: a glumi) PIE(piu: credincios) LIE(lie: minune) DIO(sfînt) ZOEI ILO(ila: a înălţa, a salva) DABO(cetate) GETO SOE(soi: neam, a dormi) LO SARMISETUZO. Alfabet religios: COA(coa: trebuie să) I(i: a merge) DIO(sfînt) BAICO MOI(moi: căldare, gaură mare) EDI(ede: a aduce mormanul) MITOC(mitoc: mănăstire mică, loc de găzduire la o mănăstire) I(i: a goni) DAB(cetate). Primele trei rînduri nu au fost desluşite. În colţul stînga jos sînt reluate imaginile lui Zamolxe şi Pitagora.

După săvîrşirea chinului(morţii), au fost duse sfintele pirostrii ale cetăţii cum este datina străbună pentru a fi înălţat întreg la ceruri. Eu am fost vioi şi am alergat să-i duc cele necesare cinstitului somn de veci. Am ieşit şi plin de sfială am aprins can-dela Mîntuitorului(IOI). Mulţimea adunată s-a îmbrăcat frumos şi a dansat cîntînd ca un şuvoi. Preoţii şoptind(spunînd rugăciuni) au curăţat pirostriile(de cenuşă) iar eu am alergat să-i duc salvarea. Suferinţa şi murdăria au fost luate şi duse la dreap-ta judecată. Puternicii nobili glumind, au dat comanda să se înalţe la credinciosul şi minunatul sfînt Zoei să-şi doarmă somnul de veci în Sarmisetuzo, cetatea geţilor. Baico trebuie să mergi fuga la sfîntul pentru un adăpost a cenuşii tale în mitocul cetăţii. Primele trei rînduri de deasupra nu au fost desluşite.

Tablita 4

Tablita 5. Turnată pe la 520 î.e.n. Primele 3 rînduri de pe această tăbliţă nu au fost desluşite. IE(ie: da) ZAMOLXSIO DE(a da) SOLI(soli) SCADE(a scade) UNO CATI REAGE(ragea: rugăminte, cerere, petiţie) SATO(satu). AMO(amu) ASA AGETORA(a ajutora) SCUTO(a scuti) DABIU(dabo: cetate). SIO(a fi) SA(sa: judecată, a satisface) SENIOC(sinec: bătrîneţe) LO COPO(capul) BISICA DIOGIOS.

Da! Zamolxsio dă solilor satului scăderea(acceptarea) cîte unei cereri. Amu aşa i-a ajutat cetatea, scutind-i. A fost judecată după capul bătrînului Bisica Diogios.

Tablita 5

Tablita 6. Turnată pe la 450 î.e.n. Stînga. SERA(seara) TAMO(tam: deodată) ON(on: a se strînge) GEAMO(a geme) SO ETE(este) RE(rău) IO OPAC(opăci: a împiedica, a istovi) SI ODIE (odie: durere) NOE O SUMGUM PATRI DO MOESIO. IM(im: murdărie) KESO (cheşă: pestriţ, bălţat) A ESO(a ieşi) SO DIGEO(dichiu: intendent, casier la mănăs- tire) CAPO PESE GEMIA(a geme) EM(im: măsură) SONOE(sona: a se sminti) I(i: a merge) TOCO(tocăi: a vorbi fără rost) POLO(polei: fiinţe imaginare din bas-me) BOXOGE(bocciu: curăţitor de latrine, urît) IMA(ima: a înjura). INCI(inci: capricii) FI SIM(simi: maimuţe) LO MITROXE MOLOFA(molfă: gîlcă, cusur, lipsă) MIC OMIGO(prietenie) MEROE(măroi: mare).

Centru. TRAM(tream: şopron, a duce, a adăposti) SIE(a fi) ON(on: a locui) AGIMA(acina: a se adăposti, a-şi găsi refugiul) SARMISETUZO: K(cosa: casă) + (sfînt) BOI(boi: chip, figură, imagine) GEO(giu: viu) IRINO FETIU(feta: fată) SOCRISA(socriţă) NOE PEO(piu: credincuios) NIBE(nipe: mulţimi) MO AM DOSIE(a dosi) DIEO(a da) TOMSA RO(ră: rea) DAGEO (dage: adunare).

Dreapta. KAPO SESO(seşă: adunare sătească, şezătoare) MAI(pisălog, ciocan) TER(ter: catran) IMA(ima: a batjocori) IO NO(nu) ETE(este) MESO(mese) NO SETIE(sete) O ENIO SO CABETE(a capăta) LO FIE OSENI(oşeni: a alina o dure-re) GES(ghes: a îndemna, a se îmbulzi). AM SO ONXA SENTOE(sînţie: cali-tatea unui om de a fi sfînt, termen de reverenţă faţă de clerici) CILIO(cili: a se vesteji) ANIMUS(suflet, gînd, minte, judecată) ROGI MANEO(manea: melodie duioasă şi tărăgănată) GOMTARO AGEM(oriental, persan, din răsărit) DUSIE OM MOBI (mabein: camera personală a domnului) GATO NOSUM(nosa: hai! haidem!) SESE(sesie: parte de pământ dintr-un domeniu) RATI(rătui: a salva) IBO(iub: dra-goste sau ibo: dragoste, iubire) ZAMOLXIU.

Stînga Seara, deodată s-a ghemuit şi a început să geamă, fiindu-i rău iar eu l-am împiedicat cu durere să plece de la noi în patria lui Sumgum din Moesio. Murdăria ieşită din trup(bubele bălţate) l-au făcut să nu-i mai pese de capul lui de casier la mănăstire, să geamă înfundat ca un smintit, să alerge şi să vorbească fără rost des-pre fiinţe din basme, înjurînd şi purtîndu-se urît. Toanele şi micul cusur a lui Mitroxe(Mitrache) de a se maimuţări nu-l poate lipsi de o mare prietenie.

Centru L-am dus la casa sfintei cruci a făpturilor(zînelor) vii din Sarmisetuzo la locuinţa sa unde a fost adăpostit. În faţa mulţimii de credincioşi adunate, Irina fata soacrei lui Noe a spus cu răutate că eu l-am dosit pe Tomşa şi nu am vrut să-l dau.

Dreapta Capul adunării locuitorilor m-a cătrănit şi întinat cu vorbe grele, eu nu am fost pus la masă şi nici setea stinsă, nu am căpătat alinarea durerii şi nu s-au îmbulzit să fie lîngă mine, o Enio! Cînd sufletul şi mintea se vor veşteji am să-l rog pe sfinţia Onxa, ca împreună cu persanul Gomtaro să-mi cînte tărăgănat şi duios, să fiu gata pregătit în camera mea ca OM şi să fiu salvat pe tărîmul iubirii lui Zamolxiu.

Tablita 6

Tablita 7. Tăbliţă necitită, este un tablou cu 13 mato care au condus neamul geţilor înainte de 430 î.e.n. şi basileii Sarmis împreună cu Molsei, puternicul din Sirmio.

Tablita 7

Tablita 8. Tăbliţă necitită, prezintă trecerea galilor la credinţa geţilor şi unitatea dintre preoţii geţi şi druizii gali în secolul V î.e.n.

Tablita 8-1

Tablita 8-2

Tablita 8-3

Tablita 9. Stînga IG(ig: a judeca, a privi, a străluci) SIO(a fi) ZOIN(divinitate) Dreapta AG(ag: cinste, loc, a face) FE(a face) AZ(az: eu, primul) D(dio: sfînt).

Aceasta este judecata lui Zoin. Cinstea te face în primul rînd sfînt. (Călăreţul get aduce cinstire îngerului păzitor).

Tablita 9

Tablita 10. Turnată pe la 380 î.e.n. RE(răi) GETO ILO(Mîntuitorul) EDE(ede: a declara, a provoca) ROSMI (răzni: a se despărţi, a se înstrăina) PE IGIE(igi: faţă, a înfrunta) DABIO(cetate) ARE ME ORIO(orie: plasa mare de pescuit, a lega, a strînge) RADA(loc întărit, intrare în port) PIO(piu: preot, credincios) DE GIOS(jos, sud) SEZ(şez: reşedinţă, sediu). IG(ig: a merge, a boteza cu vin) COCO(cocă, aluat, strămoş) BULCO (bul-că) DID(didi: tînăr) SEI(sii: a se sfii) SON(son: timid, smerit). EU O MILOGO (milogul) ROAGO(a ruga) MATO(conducător, părinte, rege) GALO A EPITET DOMOZ(domo-zi: fiul luminii) TOMO(tomo: cruce strălucitoare). AUSIO SAS (sasa: roşu, rumen) GIOS(gios: jos) POEOTO EDIMO A EREBIRIO (elibera) LO TROPEU(trofeu) I(i: a merge, a alerga) DABO(cetate) GETIO OZ(oz: mîndră) SARMISETUSO.

Geţii răi s-au despărţit pe faţă de Mîntuitor jignind cetatea şi vor să ţină cu strîn-soare(să interzică) intrarea în portul reşedinţei religioase de jos(sud). În tinereţe am fost eu, o milogul(umilul) la regele galilor, m-am rugat smerit şi sfios pentru el, l-am botezat cu vin şi pîine strămoşească şi l-am numit cu epitetul de fiu al luminii crucii(strălucitoarei cruci). Auzind poetul Edimo a roşit pînă la călcîie, s-a eliberat de trofeul lui pe care l-am adus în mîndra cetatea getă Sarmisetuso.

Tablita 10

Tablita 11. Turnată pe la 380 î.e.n. MAICO GETO ENISOLA(Enisala: localitate în judeţul Tulcea) ITO(iţi: a arunca o privire curioasă) DA(a da) I(i: a alerga) TRAGIO ENO TELAGEO COE ILIRIO RODNI(rodini: neam, sărbătoare). STOE(a sta , a se aşeza) ENO NOGTI (noapte, petrecere lungă) OL(ol: vas de lut pentru lichide) SE AMINTE OMA (oma: mamă) TICO(ţică: neam, viţă, clan) MACIDONIO DAT ROGE(a ruga) SNTIEO(sînţie: calitatea unui om de a fi sfînt, termen de reverenţă faţă de clerici) ORESE LOA(a lua) ESIO(a ieşi) ENO. A ZET(zet: ginere) INAG(inaghie: ambi- ţie) DODOEL(dodoleţ: rotund, sferic) SEDE(şedă: în subordine, reşedinţă). TAE GAE(gai: pădure la şes) SO DENSE SETE NODE(nodeu: încheietura mîinii) GENO(ginu: vin) GIO(giu: viu). TREIGO(a striga) I(i: a merge) TOMA ET(ed: a fi) SNIO(sîni: a vopsi în albastru) SEI(sîi: a se sfii) ENO SERGANO(şergană: păr galben-cafeniu) SOE(soi: neam) SIO(sii: a se sfii) AT(at: cal tînăr, armăsar) GIEOC(joc) SE AMINTO SESOE(sesie: suprafaţă mică de teren dintr-un domeniu mare, pe care o deţinea un ţăran în schimbul unei rente, moşie). ELIE REG(regiu: regesc) SINET(sinet: act, hrisov) ARDE. IO DIE(a zice) ROLOREO DE NOAT (noaten: tînăr, flăcău) SREIN(străin) SECO(seci: parapet, şopron) SOE(soi: a dor-mi). SETI(a înseta) SEO(seu) ENO ZERA(zeri: a se înăcri) IS COSOE(cosoi: cuiul care prinde scaunul de osia carului, şiret, curea de gheată) ESO(a ieşi) SALOE(sa-lut) ENO DACIO. În sigiliu: Enisala G(geto) D(dabo) MATO(conducător) MAICO.

Getul Maico din Enisala a trimis pe Eno să cerceteze şi să dea chemare pentru sărbătoarea neamului la traci, telagi şi ilirii lui Coe. Să chemi şi pe macedoneni, să-l rogi pe sfinţia sa Orese să-l iei la întoarcere Eno, să se aşeze la petrecere mare(fără noapte) şi să bea din ol să se ia aminte că toate aceste neamuri au o singură ma-mă. Pentru reşedinţa mea am mare ambiţie să-mi găseşti un ginere. Voi tăia desi-mea pădurii din şes iar setea va fi potolită cu vin viu fără apă pînă ce încheietura mîinii va obosi. Mergi şi la Toma, Eno şi strigă pînă te înălbăstreşti, nu te sfii să chemi şi pe cei cu păr galben-castaniu. Să aminteşti că giocul pentru tineri va fi la moşie. Regescul hrisov a fost ars(turnat) de Elie. Eu i-am zis lui Roloreo să dea tinerilor străini adăpost în cetate să-şi potolească setea şi să doarmă Eno. După ce se vor sătura de băutură, să le ungi cu seu cosoiul să plece cu bucurie Eno dacul! În sigiliu Enisala, cetatea geţilor; conducătorul Maico.

Tablita 11

Tablita 12. Turnată pe la 340 î.e.n. KANI(căni: a vopsi în negru, a murdări cu cărbune) ARATI(a arăta) GILI (ghili: a înălbi o pînză prin înmuiere în apă şi întindere repetată la soare sau ger, a spăla, a se înfrumuseţa) AMO(ama: mamă, femei) GONO(a goni) ISOPO (isope: buruiană folosită la spălarea şi curăţarea petelor). DODI(dodii: a vorbi aiurea) RAI (răi, duşmănoşi) OSO(osi: a se întări ca osul, puternic) DO(a da) IM(im: murdărie, jeg) KOB(cobe: piază rea) GIGA(giga: tînăr). ANO(anul prezent) IG(ig: a spune, a cerceta) POLO(polei: fiinţe supranaturale din basme) AN(anul trecut) KOB(cobe: prezicere) RAO(rău) OSO(osi: a se întări ca osul, puternic). MALO(mal) NO (pri-veşte!) SELO(sel: torent, şanţul prin care curge un şuvoi) IG(ig: ieşire, a stăvili, a uda). NO(nu) ZENO(zăni: a sosi) KOLO(acolo) MINO (a mîna) AG(ag: a face, a aranja, loc) SIM(sim: un soi de peşte, a se zvîrcoli ca un peşte) SOR(sor: par de ca-re este prins coşul de pescuit pentru a sta în apă). OMA (oama: femeie) O BAM (ban: funcţie) FI IGI(igi: privire) POI(poi: pleavă de la sămînţa de cînepa) SOGA (sogi: a rupe aluatul dospit în bucăţi şi transformarea lui în pîine) MAREN(măran: mare) PASIEO(a păşi) SONO(sona: a se sminti). KAM FI SIGORE(siguri) TOTO (toţi, toate) MICO(mică: repede, imediat) COS(coş: tabără militară) ON(on: neam, rude, a însoţi) IG(ig:a spune, a cerceta). AM DIO(sfînt) SOMOIN(somon: turtă mică, colac) MICI(mici: a se micşora) SOI(soi: a murdărie) NO(nu) CAI(căi: a se plînge, a cere iertare) GAMAN(găman: om lacom, secătură). FO TAOI(tăoi: mo-cirlos) ERA RIC(rîcă: groapă mică) CIL(cil: cal cu părul sur) OSO (osi: a fi tare ca osul, puternic) TO MOE(moi: ud, muiat) LO PICIOR(picior). ONSO(unge) STO(a sta) RAE(răi: a se înrăi) TON(tană: pîclă) NOI(noi: apă neîncepută folosită pentru descîntece) GIEO(giu: vioi) SAT(saţ: săturare, silă) TIE(ţîe: a ţine). OI STREO(a striga) MACIE(mace: măciuci) NO(priveşte!) RAG(a rage, a urla) SIO(sîi: a se sfii) SOI(soi: a murdări). SO GETO GIG(gig: tînăr) AM PICEO(pică: a fi numai zdrenţe) DABO(cetate). AIO DIO(sfînt) SO MANO(mană: boală a plantelor) MACI(mace: măciuci) DO(a da) NE(nouă). IO TAMA(tamă: întîmplare) RO(ră: rea) KO NO(priveşte!) MICE(mici: a se micşora) ROSO(roşu, roziu) NO(nu) OCI(oci: ochi) SO GAGIC(iubit, amorez). AM DO(a da) MIC SO SARMIO (sîrmea: preparat din antimoniu şi gogoşi de ristic folosit la vopsit) SI SOM(şom: blană de samur) SI GIG(gig: sul de pînză, frumos) TEL(tel: fir de metal auriu din care se face beteala) LONE(lome: boarfe, haine) OS(puternic, deosebit). SEI(sii: a fi) ANO OMAG(omah: baltă, a inunda) SA TEL(ţeli: a lovi) KO MOI (moi: ud, înmuiat, căldare) INO(ină: fibră, in) OS(tare, puternic) KORATO (curată). NO (priveşte!) ESIE(a ieşi) MIGA( migăi: a lucra încet şi fără spor) MENO(meni: a se cuveni) APO(apă). IS(îs: a fi) NAM(nam: lucru voluminos, grămadă) GIG(gig: val de pînză) AM DO(a da) IG(ig: a cerceta, a spune) AMO KARO TESOE(teaşă: întors înapoi) SIG(sigă: substanţă minerală roşie folosită la vopsit). TO SABIO ON (on: popor, a aduna) NIG(nic: nimic) SOE(soi: a murdări) IG(ig: a cerceta). ISE(a ieşi) IO MONOI(a mînui) GELI(ghili: a înălbi o pînză prin muiere în apă şi întin-dere repetată la soare sau ger) IG(ig: legătură, a spune, a cer-ceta) SIO(sîii: a fi) AGA(agă: conducere) MIRATO.
Medalion stînga. BASELEOS SARLIEO dreapta. M(mato: conducător). SIKTO SABIO(sabie) GET(geţilor) OS(puternici).

Femeile au alergat să adune isope pentru că ghilul arăta murdărit cu noroi. Tineri răi şi puternici l-au dat cu murdărie(glod) vorbind aiurea ca o piază rea. Anul trecut s-au cercetat făpturile de pe cer şi s-a prevestit pentru anul acesta un rău puternic. Priveşte malul(digul) datorită căruia torentul s-a revărsat. Nu a sosit acolo zvîrcolindu-se ca un peşte în plasă. Femeia care păzea pînza a văzut cum această pleavă de cînepă(ceată de răi) alerga cu paşi mari peste ghil purtîndu-se ca nişte smintiţi. Ca să fim toţi siguri, repede au venit ostaşii adunaţi în tabără să cer-ceteze. Cum aceste secături nu-şi cereau iertare, le-am dat bucăţele de pîine sfinţită. Era o groapă mică, unde ca nişte cai puternici, cu picioarele au făcut mo-cirlă şi au udat (murdărit) cu ea pînza. Pe aceşti răi cu mintea în pîclă i-am descîntat cu apă neîncepută şi i-am uns să stea vioi şi sila să nu-i mai ţină. Voi stri-ga: priveşte aceste măciuci care s-au murdărit iar acum se sfiiesc(ruşinează) şi rag (plîng în hohote). Aceşti tineri geţi, prin cetate vor umbla numai în zdrenţe. Sfîntul a spus că aceste măciuci ne-au dat numai boală(pagubă). Eu privesc la aceşti iubiţi şi văd dacă întîmplarea rea nu le-a micşorat roşul(aroganţa) din ochi. Am dat puţi-nă vopsea şi samur precum şi un val de pînză şi fir de aur pentru a face haine deo-sebite. Anul a fost cu apă multă, să înmuiem pînza de in şi să o lovim cu putere pînă se curăţă. Uite! să ieşiţi şi să lucraţi(spălaţi) cu atenţia cuvenită în apă. Grăma- da de pînză pe care am dat-o este acum vopsită în roşu, cercetată şi adusă înapoi. Toate săbiile neamului(oastea) au cercetat şi nu au găsit nimic rău. Eu am ieşit şi am mînuit ghilul cercetîndu-l iar conducerea a fost foarte mulţumită. Medalion stînga: Basileos Sarlieo; dreapta Conducătorul Sicto sabia puternicilor geţi.

Tablita 12

Tablita 13. Turnată pe la 340 î.e.n. TORNIO(a înturna) LOR ZISI DABO(cetate) ATI(aţi: cai buni de călărit, armăsari) GOTO(gotă: dihanie cu care se sperie copii) NIO SOES(soios: plin de grăsime, strălucitor datorită grăsimii ieşită pe păr) GITO(gîţă: panglică împletită la capătul cosiţelor pentru a le putea înnoda în jurul capului) SOI(soi: neam). FO GOTO(gata) SOR(soare) LO NUR(nur: calitatea unei femei de a plăcea) DOI(doi) LO CORCI(corcie: căruţă pe două roţi) EASI(a ieşi) I(i: a merge) ATI(aţi: cai buni) GONO(a goni) RIR(rar) GINI(gini: a observa, a cerceta) EO(ea) RA(rea) SORTI(sorţi: destin; sorti: a fi predestinat). TINDIO(a tinde, a îndrăzni, a întinde) A SORA(sora) ROI(roi: pui de căprioară) OI NITIL(niţel: puţin) FOLOS RIS(ris: legătură) TIN(a ţine) TAIR(taier: blid, farfurie) GII(vii) INO(ină: fibră) A ORIO (orie: plasă mare mînuită de doi pescari pe rîurile adînci). SOI(soi: a dormi) GETIO(geţi) OGI(oci: ochi) SO AKANI(acana: mai departe, mai încolo) SOLIE LO ROATE OGI(oci: ochi, a vedea) TOR(torişte: loc unde stau sau dorm animale- le) DIE(die: a spune) SCITO. LO IDIE(idee, gînd) LUA(a lua) TIGO(tigi: a coase marginea unei ţesături) DAI(a da) COSOI(cosoi: şiret) SOR(soare) DII(die: a spune) AN. RISE(riz: şanţ mic făcut în lemn sau metal) MATIGO GETO MATO.

De la noi să luaţi focoşii şi strălucitorii cai, să-i împodobiţi cu panglici, să ieşiţi din cetate şi să-i duceţi lor să se ştie ce neam sîntem. Pentru frumoasă să fie gata totul cu soare(pînă la asfinţit) pus în două corcii, să iasă şi să meargă cu grijă arareori gonind caii pentru că ea a avut o soartă rea. Pentru a ţine vii legăturile de familie, pui de căprioară să treci(întinzi drumul) puţin pe la sora ta să mîncaţi din acelaşi blid(să vă amintiţi de copilărie) să fie cu folos. Să dormiţi la geţi şi să mergeţi în ceată astfel ca la toriştea sciţilor să se spună de departe şi să se vadă o mare (rotundă) solie. Să luaţi şireturile de anul trecut şi să spuneţi că aveţi de gînd să coaseţi pînza la capăt. Rizuită de getul Matigo. Sub imagine: Conducătorul. Textul de pe marginea tăbliţei sus şi jos nu este desluşit.

Tablita 13

Tablita 14. Turnată pe la 335 î.e.n. ERI GIRIE(giri: a închide gura cuiva, a băga în pămînt) O RAERO SABIO ICU(ic: vîrf ascuţit) E TRAGIO(a lovi, a trage) I(i: a merge) RENIU(răni) NIO PORGIND(a porni) ANIO(anul trecut) SONTIO(şonta: a tăia în bucăţi, a schilodi) MACIDONIO(macedoneni) ESSIO(a ieşi) NIP(nip: lume, mulţime) SE REGIO (rege) FILIPOI ENIO NI(ni: a refuza, veneraţie) BADI(frate mai mare, nene) I(i: a merge) KONOSTE(cunoaşte) IO. IEO(ieu: a lua) EDIE(edie: a provoca, a duce) KARI(carele) LOLE(lole: lele, ţaţă) RIO(rîu) LO RAGETE (răgete, vaiete) RON (rin: a opri, a înceta). TARO PALIE(a păli, pală: sabie) LESA LUEO(a lua) CELIO(celi: a se veşteji, a putrezi) ICO(icu: suprafaţă de pămînt ) GETO TISEI GRUPEO GORIN. SO GETO LIO AS(as: a încătuşa) OMISO PO TIBISO DA(a da) MARIO(mare) FILIPOI ADE(a aduce) LO PACIE. TZIEOI(să ţie) SO MECE (a merge) GOMETE(gomon: sfat; gomeţi: sfetnici) OSIO(osie: mijloc) SI ERATI FIOE(a fi) GIORO(giura: a jura) TOBIO SO OTE(oţoi: a se fuduli) GELERI (je-leri: ţărani) TORO(tor: tizic, torişte, ocol). Medalion: MATO(conducătorul) CHE-SOSAI PIEO(piu: credincios) LUNO. interior: ELIM(ilam: sentinţă judecătoreas- că scrisă prin care se dădea cuiva cîştig de cauză) SRMTS (Sarmisetuzo).

Ieri am înmormîntat pe Raero care a fost lovit(tras) şi rănit de vîrful unei săbii anul trecut cînd am pornit război cu mulţimea de macedoneni ce au ieşit în frunte cu regele lor Filipoi Enia pentru că eu am refuzat să merg, să-l respectăm şi să-l (re)cunoaştem ca badi(frate mai mare). Am luat care şi am dus femeile de lîngă rîu pentru a înceta răgetele(vaietele). Geţii de pe Tisa din grupa(neamul) Gorin tare au pălit(tăiat) cu săbiile şi i-au lăsat să-i ia putrezeala pe cîmp. Aceşti geţi l-au încătu-şat pe Tibiso şi au omis să-l dea marelui Filipoi cu care s-a ajuns la pace. Ca să ţie pacea au mers în mijlocul adunării întregite să jure Tobio împreună cu fudulii ţă-rani proprietari de vite.
Medalion: Judecată la Sarmisetuzo în luna sfîntă de conducătorul Chesosai.

Tablita 14

Tablita 15. Turnată pe la 330 î.e.n. MATIGO LOI(lai: negru, cenuşiu închis) GAMO(găman: mîncău, flămînd) MAICO GETO ESO(a ieşi) RE GENI(gena: mic, slab, lipsit de tărie) SODINO (sudină: fecior hărăzit unei fete pentru căsătorie). ALOEANO(aleanu: durere, tris-teţe) ESO(a ieşi) KOKAOE( cocaie: lemn strîmb pe care ciobanii atîrnă căldarea cu mămăligă; cocă: copil mic, diaree) ENO SOI(soi: a murdări, neam, fel) DAGIO (dage: adunare) RE(rea) GITO(giţă: rădăcină, neam, gită: vită) ILO GETO DE(a da) NO(noi) FEA(fie: fiică) ZOI. TAN(tană: negură; ceaţă; tanăi: oameni proşti) TI(ti: a trăi, a locui) GIEO(giu: viu) E LIC(lic: ceată, gloată) RA(rău) DOI. PONOI (păna: a schimba, a înlocui) EMIE OI(vai!) OI(vai!) LOUO(a lua) MAICO E LIASO(a lăsa) SOGE(soage: a frămînta, a subţia). TOKOE(tocăi: a ciocăni la uşă) I(i: a merge) LERI(leri: gust, plac, farmec) LOEO(a lua) AE PIO(pio: credincios) MACIDONIEO. ESIO(a ieşi) LOA(a lua, a se căsători) COP(cop: cizmă cu toc înalt, pălărie) ATEO(atei: a se îmbrăca de sărbătoare) SEDE(şede: suprafaţa plană a cuptorului pe care se poate şedea sau dormi; şedă: în subordine, reşedinţă) OI ISTRIEO ONSO(unsă: aleasă). GITO(gită: vită) DUE(a duce) SARMIZO DE TROGE(a trage) ENO DAGIO(dage: adunare) DE(a da) NO(noi, nu) FIA(fie: fiica) ZOI(zoi: apă murdară, spălătură de vase) SARMIEGETOSO IZO(izi: a mînca). SI(sii: a fi) M(mato: conducător) CIZ(scatiu) MIDAI GLMO E(e: preot judecător) MAIZO. Medalion: IO LIA(lie: minune) SARMIEGETOIOUZO.

Getul Maico a ieşit rău cu neputincioasa sudină a lacomului Matigo cel negru. Pentru a alina durerea pricinuită, strîmbul şi murdarul Eno şi adunarea răului lui neam, s-au dus la Ilo getul să le-o dea pe Zoi, fiica lui. A-ţi duce viaţa într-o gloată de oameni proşti este rău de două ori. A o lua(a căsători) şi apoi a o lăsa(desface logodna) a fost pentru Emie şi Maico, o mare frămîntare şi supărare. Pentru că i-a mers vestea de frumoasă, la uşă au bătut pentru căsătorie acei credincioşi macedo-neni. Cererea a fost acceptată şi a ieşit din Istria, reşedinţa neamului ei ales, îmbră-cată cu haine de sărbătoare şi încălţată cu cizme cu tocuri înalte şi pălărie. Această vită de Eno s-a dus la Sarmizo să ne tragă în faţa adunării că nu i-am dat fiica să ajungă zoaie la masa lor din Sarmiegetoso. Este frumosul conducător împăunat Midai Glmo. Preotul judecător Maizo. Medalion: Eu minunata Sarmiegetoiouzo.

Tablita 15

Tablita 16. Turnată pe la 330 î.e.n. SI(sîi: a fi) GOBI(gobi: a lua, a şterpeli) SOE(soi: a dormi, neam) NO (uite!, priveşte!) GATOE(găta: a termina, a se pregăti pentru o acţiune, a nimici) GETI BOIO(boi: talie, chip, mîndrie). SO ROT(rot: roată, ceată, a se învîrti). NI (uite!, a chema) STOE(a sta) ENO NOCTIO(noapte) TRAGIO(a trage, a lovi, a cuceri) IESE(a ieşi) TABOE(tabie: redută, parapet de pământ la un loc întărit, şanţ pentru delimitarea proprietăţii). SIO(sîi: a fi) AZE(az: eu, primul) TINA(tină: noroi, pămînt) INO(ină: fibră, in) TOE(toi: ceartă, a se linişti) BICA (bîca: atenţie, ai grijă!) NOE(noi: cenuşă, cărbuni, apă descîntată) CA OERI(oieri, ciobani, păs-tori) SOE(soi: a dormi, neam). TAGE(tage: negări) ROTIO(a roti) DUE(a duce) BOEI(boi: a vopsi, a înşela) IA(atenţie!) GETO EDI(ede: a ieşi, a declara, a jude-ca) I(i: a goni, a alunga) TORO(tor: tizic, ocol pentru animale unde se formează tizicul, gospodărie, ţară). TINE(a ţine) STOE(a sta) ENI I(i: a merge, a goni) NOCTIO(în timpul nopţii) MACIDONI SOE(soi: neam, a dormi) DENIE (denie: rugăciune de seară). IA(atenţie!) OE STIO(a şti) OI ON(on: neam, a aduna, a locui) ISTORIEO TOTOE(totoi: toate, mămăligă înaltă) ISTREO DEI(a da) NOE (noi: cenuşă, cărbuni, apă descîntată) SOE(soi: a dormi, neam) OSAZO(osînză: avere, bunăstare). TAG(tagă: negare, minciună) SITIO(a siti: a se rări o ţesătură, a cerne) EDIA(edia: a declara, a judeca) TRETE(treti: al treilea în rang) TOT SOE (soi: jeg) MIA NOSI(nosa: haide!) GOBIO(gobi: a lua, a şterpeli) MAICO. GETIO GOE CRICIO(crici: a trimite vorbă, a însărcina, a stărui) AIE(acele) OZATE (hozate: calabalîc, bagaj) SI(sîi: a fi) IE(a lua) ENO TERIC(teriac: drog din opiu) CITO(cită: adevărat, întreg, semn făcut de oameni la măsurarea unui loc). DE(a da) IO AI(usturoi) NIO(ni: cuvînt cu care se gonesc cîinii) GETO BOEO(boi: chip, falnic, imagine). Medalion: G(geto) MAI(Maico).

Priviţi mîndri geţi cum am fost furaţi şi nimiciţi, cînd neamul dormea. În timpul nopţii Eno şi-a adunat ceata, au ieşit şi au pîndit să tragă(cucerească) un alt şanţ (întăritură) ca hotar între noi. Neamul meu de oieri a fost prima rădăcină pe acest pământ şi sîntem atenţi ca cenuşa lor să aibă linişte în somnul de veci. Cu minciuni meşteşugite s-au dus să înşele atenţia geţilor care judecau şi să ne gonească din toriştea(ţara) noastră. După rugăciunea de seară cînd macedonenii s-au culcat, Eno în timpul nopţii i-a gonit şi acum stă şi ţine tabia. Atenţie! că ştiu şi alte neamuri toată istoria Istriei pentru care neamul meu a dat cenuşă(trupul incinerat al morţi- lor) şi avere. Este pentru a treia oară cînd toţi jegoşii mă cheamă pe mine Maico la judecată să mă şterpelească cu o minciună însăilată(prin care se vede). Getul Goe a fost însărcinat să ia acel calabalîc al lui Eno cel nebun şi să-l ducă la hotarul adevă-rat. Eu voi da usturoi acestui cîine gonit de falnicii geţi. Medalion: getul Maico.

Tablita 16

Tablita 17. Turnată pe la 330 î.e.n. DAGE(dage: adunare) BALO(bală: fiară, urmaşii strămoşului totemic, stea-gul get cu cap de lup şi trup de balaur) ON(on: neam, a strînge) ANGEA(angel: în-ger) DU(a duce) ARMOSA(armata) DACO(nobililor) GEO(viu: plin de energie) ADESO SONTA(şonta: a schilodi, a tăia în bucăţi) DO(a da) MINO(mînă) ILA (ilău: ciocan mare). DU PORIRE(pornire) SO SARMISE TAUSA(tăuşa: a ascun-de) A GINOI(gini: a zări) LA DUPI(după) ZERI(zări) STA PE STEAR(ster: lemn tăiat, finisat şi aranjat în grămezi mari de formă dreptunghiulară sau pătrată şi de diferite înălţimi, pisc, stei) MOŞ(strămoşul ancestral) ARIMIN OS(puternic).

Armata nobililor este trimisă adesea din Sarmise de către adunarea neamului străbun să facă război şi să lovească de aproape cu putere ca un ciocan, fiind însoţită de ceata de îngeri. Astfel după pornire, ascuns privirilor o urmăreşte din înaltul zărilor stînd pe un ster Moş Arimin Os(Puternicul strămoş Arimin).

Tablita 17

Tablita 18. Tăbliță necitită !

Tablita 18

Tablita 19. Turnată pe la 300 î.e.n. OROLO SIOE(sîi: a fi) GERO(giri: a închide gura cuiva, a se mînia; cîrîi: a critica, a fi bolnav grav) SIO(sîi: a fi) SIL(silă: obligaţie, dispreţ; sili: a prăda, a alunga) GETO DU(a duce) NE SABIO(sabie). DI(di: a spune) SILE(silă: obligaţie, dispreţ; sili: a prăda, a despărţi) LOI(lui) BESE ROI(roi: a pleca, a dispărea) KO BASTARNO(bastarnii) I(i: a merge, a goni) FO(a fi) SOLI (solie, înţelegere) STO(a sta) AGEO(agie: conducere, organ de administrare şi conducere în Moldova şi Muntenia în feudalism). NALI(nălăi: a năvăli, a ataca) TAURO(puternic, vio-lent) MATO(conducătorul) PERSO MACIDONIO REKAI (rîcăi: a răcni, a urla, a se opinti) KO MATO(conducător) RARE(rare: încet, pe îndelete, în linişte) KO ESE(a ieşi, a pleca). A OFO(of: amărăciune, disperare). NI(uite!, priveşte!, atenţie) DO(a duce, a porni) PETRA MEZIO. OROLO SOI (soi: murdar, josnic) KO MATO(conducător) RAGE(a striga, a plînge, a ruga) TO MERSEO(a merge, a ple-ca) NOI(noi: apă neîncepută, a tăcea chitic, a muri) FAE(fae: plantă erbacee foarte toxică, laur; fai: stofă de mătase neagră cu fir gros). IO EDE(e-de: a se ridica, a spune) CASO(casa) TO BASTARNO AGEO(agie: conducere) SENI(sinii: tavă mare şi rotundă pentru copt plăcinte; sîni: a înălbăstri, a se însenina) OP(op: listă de acte, registru, inventar) MITA (miţă: lînă scurtă tunsă de pe miel, fire lungi de lînă care atîrnă în smocuri) MATO(conducător) RAGE(a striga, a plînge, a ruga) TO. Medalion: DELIGO S(Sarmisetuzo) MT(mato: conducătorul).

Orolo este mîniat pentru că a fost silit să-şi ducă săbiile(luptătorii) sub comanda geţilor. În dispreţul lui, spune că besii împreună cu bastarnii au mers să facă solie şi să stea(să slujească) la agie(conducerea Macedoniei). Puternicul conducător (Lisimah) al armatelor perso-macedonene i-a pîndit şi atacat pe îndelete(peste tot) şi cu răcnete l-a făcut pe conducătorul Petra din Mesio să plece plin de necaz. Ca un conducător nevrednic, Orolo plînge că toţi au mers către moarte sigură(să se îm-brace în mătase neagră şi să fie stropiţi cu agheasmă). Eu am spus conducerii case-lor tuturor bastarnilor că nu poţi umbla cu părul în ochi să vezi numai tava cu plă-cinte din tot ce este pe masă aşa cum te plîngi tu, conducătorule! [Eu am spus con-ducerii caselor tuturor bastarnilor că nu poţi vedea numai cer senin dacă ai părul în ochi aşa cum te plîngi tu conducătorule!] Conducătorul Deligo din luminata Sarmisetuzo.

Tablita 19

Tablita 20. Turnată pe la 300 î.e.n. OROLO SO(astfel) MADA(madea: pricină, om neserios) TOE(toi: ceartă, luptă) DOSE(dosi: a ascunde, a fugi) RIKO(rîcă: groapă mică). DORINDO(a dori) SOI(soi: neam, fel) KOTI(cote: ie femeiască) LITO(liţă: epitet pentru fete, femei tinere, faţă) ESI(ieşi) RIKA(rîcă: ceartă, bătaie) AU FO ZAGIO(zace: a fi bolnav, a fi rănit) RO(rău). NON GETI RANO(rană, a răni) SETO(seta: a înseta) TOR(tor: tizic, ocol pentru animale, adăpost) SOI(soi: neam, jeg) LAKOM. PONO(păna: a schimba, a înlocui) E LIA I(i: a merge, a alerga) PRITI(priti: a avertiza, a sfătui) MIE ISKIITO(ischiti: a iscodi, a cerceta) RILO(rîlă: minciună) GETO EP(ipen: întreg, sănătos). NATA(nată: femeie) LEA TI(ti: a trăi, viaţă) MARA(mare, cinste) MACIDONIO GETO IKEA(icia: aici). NON(nu) TALI(tali: plecăciune) PIKA (pică: ciudă ascunsă, duşmănie) E LIA IAI(iai: chiuitură) SATA(şatia: satisfacţie răutăcioasă). BRI(bre) ASTA IN(fibră textilă) RUBUO(rubă: cîrpă, bucată de pînză) ESE(a ieşi) ILA(ilău: dans ţărănesc) TIL(tel: sîrmă aurită din care se face beteala) BIA(bîia: necaz) KO BASTARNIO. Stînga jos: SEL(sel: şanţ prin care se scurge apa unui şuvoi) TITIO(titii: a şopti) DEIE(a da) SOTE(sotea: diavol) TIL (tel: sîrmă aurită din care se face beteala). Dreapta jos. DIO(sfîntul) ZABELO GETO DAGIEO(dage: adunare). Jos TALO(tală: adunare gălăgioasă, taifas) MI-NIE(mînie: supărare) SO UN SOTO (soţi, a însoţi, camarazi). Medalion: MT (mato: conducător), interior: GUTO S(Sarmisetuzo) ON(on: popor, adunare).

Astfel neseriosul Orolo s-a bătut şi a căzut într-o groapă. Dorind o iie pentru femei tinere, a ieşit cu luptă iar el a fost rănit rău. Nu geţii l-au rănit ci setea de avere a acestui neam lacom. Eu am cercetat această minciună şi ca orice get sănătos la cap, l-am sfătuit să meargă la Lia pentru a face schimbul dorit. Femeia Lia a trăit în cinste cu macedonenii şi aici cu geţii. Nu este pentru Lia plecăciunea plină de duşmănie şi chiuitura răutăcioasă. Bre! cu această bucată de pînză de in cusută cu beteală se iese la ilău iar pericolul sînt bastarnii. Sfîntul Zabelo şi geţii strînşi la sfat au spus: cearta şi mînia/zavistea se însoţesc una pe alta. Se şopteşte pe marginea şanţului să daţi dracului beteala. Medalion: Conducătorul Guto al Adunării Sarmisetuzei.

Tablita 20

Tablita 21. Turnată pe la 280 î.e.n. DOPA(după) CAPO(cap, judecată) DIO(sfînt) ZABELIO AIU(aiu: usturoi, arzător) SOR(soare) SE ZERI(a zări) NA(na: a da, a doborî) GLOTO(gloată) ARMOSO(armată) DAB(cetate, întăritură) SIRMIO DROMIGTO KRO(croi: tăietură, lovitură) MOS(moşi: a lucra ceva încet şi pe ascuns) POL(pol: jumătate dintr-un întreg). TABIO(tabie: cetate) LINA(lina: a potoli, a se adăposti) TO ISO (izi: a mînca) RAGA(rage: a plînge) SIO(sîi: a se teme, a se sfii) O RUSI(roşi) SE-GETA(săgeată: copil sărman). BRE! NODE(nodă: genunchi) NOS(nosa: hai! hai-de!) GEO(giu: vioi) TOE(toi: mulţime, a calma) OSTI(răsărit). SAR MOGA (mo-gă: om simplu, nepriceput) TO DAB(cetate) SCUT(scuti: a apăra, a ierta) GET. KOS(coş: tabără militară) RASAR(răzare: sclipirea razelor soarelui) M.(mato: conducător) GITIO SATO(saţu: săturare) PO(po: a striga pe cineva). Interior: SLIDO(sladu: produs din care se face berea, gălăgie).

Sfîntul Zabelio a judecat şi a dat armatei populare a cetăţii Sirmio condusă de Dromixto(Dromicto), acel soare arzător care i-a culcat la pământ şi i-a lovit pe fu-riş pe jumătate din ei. Locuitorii cetăţii s-au ascuns să nu fie mîncaţi, au plîns pînă s-au înroşit şi se temeau ca nişte copii sărmani. Bre! Haide să îngenunchem repede către răsărit pentru rugăciune şi să ne liniştim. Toţi locuitorii simpli ai cetăţii geţi- lor au sărit să primească iertare(apărare). Pînă la răsăritul soarelui conducătorul ge-ţilor s-a săturat de strigătele din tabăra militară. Interior: gălăgie.

Tablita 21

Tablita 22. Turnată pe la 280 î.e.n. LISIMAKIO NIB(nip: mulţime, lume) ODE(odie: scîrbă, ură) I(i: a merge) SOSIE TRAGI(a lovi, a înşfăca) RO(ră: rea) FALANGEO SATRIO(şatră: clan, neam). TI(ti: a ataca, a se lupta) RO(ră: rea) REN(reni: plajă, mal nisipos şi rîpos) PO(pu: a striga) IMA(îma: maică, mamă) IO. II ++ ZERINDO(zărind) DE(a da) CAPEO(cap) PURGEDE(a pleca) SATRIO(şatră: clan, a locui) ZUNA(a suna, a chema) RUDA(neam) OA(cuvînt care exprimă uimire) GINO(gini: a vedea) A NOSTREO TAM(tam: întîmplare). ARO(ar-e: a lăuda) ON(on: neam) UM(om: înţelept, generos) ARO(ar-e: a străluci, a lăuda). NOE(noi: cenuşă, cărbune, apă neîncepută pentru descîntece, a se înnoi) DEO(sfînt) III(Mîntuitorul) I(i: a merge) GETI ON(on: neam, a însoţi) LURE(lu-ru: recalcitrant, rău) SO ROPOSI(răposa: a se odihni, a deceda, a se opri) KADO(a cade, a lăsa) PRINSO(a prinde). DE(a da) O GEOLO(gioale: picioare) GIU(viu) EDO(ede: a trimite, a judeca) LO DRO-MIOXTO. DOGIO(dogi: a vorbi cu voce răguşită) ODIE(odie: scîrbă, ură) SOBO-RIO(sobori: a se strînge pentru sfat) COLOTE(coloti: a fugări, a speria) IT(iţ: copil neastîmpărat) NO(uite!) RIPOI (rîpi: a batjocori, a dispreţui) SO.

Lisimakio cu mulţimea lui duşmănoasă, a alergat şi a sosit să ne lovească rău cu falanga neamului său. Eu i-am atacat cu putere la un mal nisipos şi rîpos şi i-am făcut să-şi strige mama. Zărind pe cer(deasupra capului) că Mîntuitorul ne-a dat două cruci, am plecat la neamul meu şi am chemat toate rudele noastre să vadă mi-nunea întîmplată. Cei adunaţi au lăudat cu înţelepciune minunea ce strălucea. Cenuşa(moaştele) sfîntului Salvator/Mîntuitor al geţilor ne-a însoţit şi ne-a ajutat să-i oprim pe aceşti răi, să cadă prinşi. Le-am dat la gioale şi i-am trimis spre jude-care lui Dromioxto. Cu voce răguşită şi plină de dispreţ a chemat soborul să pri-vească aceşti copii neastîmpăraţi şi speriaţi, vrednici de batjocura lor.

Tablita 22

Tablita 23. Turnată pe la 280 î.e.n. DROIO(droaie: mulţime) M(mato: părinte) G(geto) TOGIE(togi: locuri nete-de, luminiş în pădure, adăposturi în cîmpie) BIZO(bîzoi: viespe) GETO TORSO (întoarce) SAPO(sapie: măcelar) SONTA(şonta: a schilodi, a tăia în bucăţi) LISI-MAXO. BRE BURO(bură: dans popular, a bucura) KOPO(cop: măsură de capacitate de un litru, urcior, cofă) NOE LIG(leg: legămînt, testament) LAKIMA(leghin: flăcău, june) EI DE(a da) UNI(a uni) OSIO(osi: tare ca osul, a se osifica) IT(iţ: copil neastîmpărat) LA EO. ITERO(itros: slujbă religioasă făcută dimineaţa) POIT (poitră: zi care urmează sau precede o sărbătoare) KEDO(cedvă: jumătate dintr-un trunchi de copac pentru covată) ANO IZI(izi: a mînca) MOR(a muri) OPTO(opt). EA O IN(in: plantă textilă; ine: fibră) OBOSI RE(rău) IT(iţi: a se uita pe furiş la cineva, a arunca o privire curioasă) ALTO ASEO(aşău: hîrleţ, a săpa) REPO(răpi: a fura, a fermeca, a încînta) BISA(bîză: albină). Medalion ELIE (ilie: a fi mare, a străluci, a fi bogat) S(Sarmisetuso). MT(mato: conducător).

Droaia de geţi în frunte cu conducătorul lor au ieşit din ascunzătorile cîmpiei şi pădurii şi s-au întors ca viespile asupra lui Lisimaxo să-l taie în bucăţi şi să-l măcelărească. Bre! Hai să dansăm cu cofele în mînă că noi vrem să facem acum legămînt trainic şi să dai în unire(căsătorie) pe flăcăul tău cu neastîmpărata mea copilă. După slujba religioasă, a doua zi a început sărbătoarea(petrecerea) ce a durat jumătate de an iar opt meseni s-au îmbuibat pînă i-a mîncat moartea. Ea este o fire delicată şi a obosit rău să fie privită pe furiş de alţii care vor să o smulgă din casa părintească şi să o ia pentru farmecul ei de albinuţă. Medalion: Strălucitoarea şi pu ternica Sarmisetuso, Conducătorul.

Tablita 23

Tablita 24. Turnată pe la 280 FATO(fata) ZESA(zisa) MARICO(Marica) COCOM(cocon: copil) PO (cîte) SOFII ESE(a ieşi) PO(strigăt la distanţă) AZI SONTIO(şonţi: a se îmbrăca cu haine de tîrgoveţ) TEASO(tasă: tipsie) CRESTERE DOTO(zestre) FILO(fiu) MIO SATO(satu) CAP(cap, şef) DIOGISO DABICO FI OS(osi: a fi tare ca osul) CO. GIP(gib: cununa miresei, întunecat) GILI(cili: suri).

Pentru fata zisă Marica copila Sofiei, a ieşit de azi strigarea că se îmbrăcată cu haine de tîrgoveţ, va mînca din tipsia primită de zestre şi va creşte alături de fiul meu Diogiso, tare ca osul(voinic) care este capul(conducătorul) satului Dăbîca. Femeie măritată poartă straie sure(întunecate).

Tablita 24

Tablita 25. Turnată pe la 275 î.e.n. BOERO BISETO ON(on: neam) SOTI(soţi, luptători) RIODOI (rătui: a salva) LOI(lu: conducător) RA(rău, duşman) BIDO MATO(părinte) SARMATO. PURGEDIEO(a purcede) ON(on: a aduna) SONTIEO(şonta: a schilodi). ATOCO (a ataca) IE BISO(bîză: viespe) GALO GEONASTIO ON(on: a aduna) MESIO BOERO BISETO RETERODUI(retiradui: a se retragere din faţa duşmanului) DA-BOE(cetate) SO POIR(poiva: contra) REDOIE(rătui: a salva). LO RETIE (răţoi: a hărţui, a înfrunta) TAOI(tăoi: mocirlos, apos) RIPO(rîpă) EASU(iazu: eleşteu) NOZOS(nazar: spaima, groază) TOPITO(a dispărea). ON(on: neam) ZARO(zara: a lega, a răsuci) TOTO (toţi) ROBIO(robi) GETO GALOE. IE(a lua) A SOME (somi: blănuri de samur) DO(a da) DOPA TOBERIE (tăbărî: a năvăli) LAPISE RIOG(a ruga). BIRSE(bîrsane: oi cu lîna lungă) RIO(rîu) BA(nu) ROI (roi: a pleca) SEI(săi: cai speriaţi) ZABELIEO SATO(satu: înălţime) +++++ I(i: a alerga) SARMATO NI(ni: uite!) DABO GETO +++ .

Boiero Biseto împreună cu luptătorii clanului său, l-au salvat de la strînsoare pe bărbatul Bido, căpetenia sarmaţilor. Boiero Biseto şi soţii săi au purces şi au atacat ca viespile pe galii din Geonastio, adunaţi în Mesia obligîndu-i să se retragă în cetate unde s-au salvat. În timpul înfruntării galii au fost împinşi într-un loc mocirlos cu o rîpă înspăimîntătoare şi un iaz mare unde mulţi s-au înecat. Toţi galii care au scăpat de la înec au fost legaţi şi duşi în robie de către geţi. Lapise, te rog să iei aceste blănuri de samur şi să le dai după ce vei ajunge. Din înălţimea binecuvîntată cu puterea crucii a lui Zabelieo să goneşti şi să pleci cu bîrsanele chiar peste rîuri către sarmaţi spunînd: priveşte sfînta cetate a geţilor! Lapise.

Tablita 25

Tablita 26. Tăbliță necitită !

Tablita 26

Tablita 27. Turnată pe la 270 î.e.n. IBERO A EDIA(ede: a trimite, a provoca) EGI(igi: a spune, a cerceta) I(i: a merge) SEOLIE(solie) BOERO BISETO MARO FEREO(a feri, a apăra) A ARMOSE IO. GENEO(gena: regulat, slab, mic) SOEA(soi: a dormi) ON(on: a aduna) LOSI(a lăsa) FOCE(a face) ROPOE(a răpăi: a bate toba) POE(poi: pleavă de cînepă) STRIEO(a striga) AGE(agie: conducerea unui ţinut) INDIU(inde: unde, cînd) LOCA(loc) SETO(sete) GRONDE(grund: pietriş mărunt) SIDE(şede) OM. ELE EDIO(ede: a provoca, a transporta) EG(eg: a cerceta)) ZABOLIEO ASEN (asen: înţelept, medic, suflet de erou) DIGI(digi: a fi slăbit datorită obligaţiilor că-tre stat) SONO (sana: a vindeca) RIPOE(rîp: murdărie, rîpi: a săpa adînc). O EDIO (ede: a trimite, a provoca) EG(eg: a spune, a cerceta) ANE TOTIO OA(uimire) IEO(a lua) ON(on: neam, a însoţi) ROPOI(răpăi: a bate toba) ERO(era) ON(on: neam. a însoţi) ARMOSEO. ELI EUDIAS SIO(sii: a fi) SO BAIO(bai: supărare) MATEO SO ON (on: neam, a însoţi) SATRIO(şatră: neam, clan) ON(on: neam, a strînge, însoţitor) ARE ICOERU(ichiuri: sforţări, a se încăiera) MOESO PETREO(piatră) APO(ape) SEMENIO(a semăna) OSIE(osi: a fi tare ca osul) TINIE(a ţine). TRAMATI(a trimite) IO ANO EDI(ede: a ieşi, a provoca) EG(eg: a cerceta)) GIROE(gira: a garanta) ESIO(a ieşi) ALOE (al-lu: a necăji, a păcăli) SODE(şede: în subordine) NOE MACEDONIO. KOT(băţ gradat pentru măsurat lichide; a coţi: a măsura) POC(pac: ghem) GETEO MATO BOERO SO.

Eu, boiero Biseto, mare comandant al armatei l-am trimis în solie pe Ibero care a mers să-şi spună mesajul şi să iscodească. Gonind repede dintr-un loc în altul ca pleava de cînepă pentru a-şi striga mesajul agiei, fără locuri unde să-şi potolească setea şi odihnindu-se pe grund(pământ), acest om a dormit foarte puţin. Datorită obligaţiilor pe care le-a avut de îndeplinit, el s-a îmbolnăvit şi a fost dus la Zabo-lieo care l-a cercetat cu grijă, s-a socotit şi a reuşit să-l vindece de murdăria tru-pului. În toţi anii spre mirarea tuturor, el a fost luat la armată şi era trimis ca ştafetă a oştirii pentru a iscodi. Eli Eudias este supărat pe atacurile lui Mateo, care cu mul-ţimea clanului său se însoţesc pentru a se încăiera în Moesia atunci cînd apa se face piatră(îngheaţă), se întăreşte ca osul şi ţine. Eu anul trecut am ieşit cu iscodire şi am trimis vorbă că garantez ieşirea din subordinea noii Macedonii care i-a păcălit. Măsurată şi păstrată astfel de boierii conducătorului geţilor.

Tablita 27

Tablita 28. Tabloul de “familie” al conducătorilor geţi !

Tablita 28

Tablita 29. Turnată pe la 170 î.e.n. stînga sus STRATO(stratu: structura de rezistenţă a unui acoperiş formată din colţari căpriori, popi, leaţuri sau scînduri; patul germinativ al legumelor; con-ducerea militară a unui stat) I(i: a alerga) AT(at: cal tînăr, armăsar) MOLIO(molîu: bleg, liniştit, molatic) DABO(cetate); stînga mijloc STRATO(stratu: conducerea militară a unui stat)) ILO(ili: a sparge, a dărîma, a apăra) ZIDO(zid) DABO(ceta- te); centru sus SAR(şar: hotar, limită) DABO; centru mijloc: TALI(tali: plecăciu- ne) PICO(pică: multe, a veni) SARMISETOUZO E(e: lăcaş de cult, judecată, adă-post) IOI. ON(on: neam, rude, a însoţi) TOTI GIOI (vioi) STRATO (stratu: condu-cerea militară a unui stat)) I(i: a merge, a alerga); centru jos MATO(conducătorul) BOERO BISETO LO SAR(sar: a sări, a bate) MONGA(mangă: om încăpăţinat, ambiţios) TODO(todo: gălăgie, a bate) I(i: a merge, a alerga) ESTE. NO(nu) LOSO(a lăsa) URLO(a urla) ROA(rău) LO ON(on: neam, a strînge) TO(la, către) GROMADA(popor) SARMISETOUZO; dreapta sus: STRATO(stratu: conducerea militară a unui stat)) IG(ig: a cerceta, ochi) SOE(soi: neam, fel, jeg) BORA(borît: urît, scîrbos) PONOI(ponîie: potecă) IG(ig: a cerceta, ochi, a privi) SOE(soi: neam, jeg); dreapta mijloc: STRATO (stratu: conducerea militară a unui stat) I(i: a alerga) IG(ig: a cerceta) SOE(soi: neam, jeg) LO SAR(şar: hotar, şanţ, limită)) GETO; dreapta jos: STRATO(stratu: conducerea militară a unui stat) I(i: a merge, a alerga) IG(ig: a cerceta, ochi, a privi) SOE(soi: neam, a dormi) POR(por: claie, stog) GERU (frig)LO PERIEO(a pieri) DABO(cetate).

Conducerea militară aleargă călare pentru liniştea cetăţii. Conducerea militară apără zidurile cetăţii. Hotarul cetăţii. Vin(trimit) plecăciuni din Sarmisetouzo, casa Mîntuitorului. Tot neamul se adună repede şi aleargă alături de conducerea militară Conducătorul boero Biseto l sare cu ai lui la luptă şi aleargă unde este gălăgie(tumult). Mulţimea Sarmesetuzei nu lasă nici un neam s-o urle de rău. Conducerea militară cercetează orice neam borît care intră pe poteci murdare(ascunse). Conducerea armatei aleargă şi cercetează orice neam care trece hotarul geţilor. Cînd gerul este năprasnic şi te ucide, conducerea militară aleargă şi veghează ca cetatea să poată dormi.

Tablita 29

Tablita 30. Turnată pe la 200 î.e.n. BAZORIO REGE LENTO(lentă: panglică lată, cordon purtat ca decoraţie pe umăr) MATO(conducător) SO GETO ON(on: neam, a aduna, a însoţi, a locui) IUO(iuă: unde) OSE(osi: a fi tare ca osul) TOCO(tocăi: a bate, a lovi) TRAKIO. ON(on: neam, a strînge, a însoţi) TELAGIE(telagii) OGUE(ogoi: a potoli, a linişti, a cruţa) SIE(sii: a fi, a se sfii) ADO(a aduce) MATO(conducător) SO DABO (cetate). DE TROGE(a trece) ISTREO GOE PRIDU(a prinde) MESIO ENIA SETIN(setim: salcîm, mălin) AUZE(a auzi) PROPIEO EDO(ede: a cerceta, a ju-deca) SINGI(sînge: neam, rude) DU(a duce). NIKO(biruinţă) SOE(soi: jeg, mur-dărie) SI ON(on: neam, a strînge, a însoţi ) NU(nu) ERIE(e-ri-a: district, întindere mare) POE(poi; pleavă de cînepă) I(i: a alerga) KO MATO (conducător) SO(astfel) DABO(cetate). IGI(igi: ochi, a privi, a avea grijă) I(i: a merge, a alerga) ERIE(e-ri-a: district, întindere mare) AGIA(agie: conducere) TO SOE(soi: neam, jeg, a mur-dări) RE(rău) GETO ENI DO(a da) TANA(tană: pîclă, ceaţă). TIO(strigăt cu care se goneşte un animal) ON(on: neam, a aduna) BONO NIO BAZORIO SOE(soi: neam, jeg, a murdări) NAPOIO(a înapoia) REP(rip: jeg, murdărie) SOPA(sopă: ghioagă ghintuită). GIEO(giu: viu, ager) AKUZO(a acuza) ESI(a ieşi) ANEU(anul trecut) SIE(sii: a fi) OGOI(a linişti, a potoli) DARDANIEO A RUDO(rudă) AKINO(acina: a-şi găsi refugiul, a se adăposti). KUA(coa: trebuie să) LIE(minu-nat) AI(acesta) ON(on: neam, a aduna) FUGIE(a fugi) OPRITO(oprit) IPO(rîpă)
SOR (soare) OGIUTA(a ajuta) SAREO(a sări, a trece, a lăuda) ++++++++++++ .

Bazorio, făcut rege şi astfel conducător, s-a însoţit cu geţii săi unde au bătut cu putere pe traci. Neamul telagilor a fost cruţat pentru că, conducătorul lor a fost adus la cetate(închinare) plin de umilinţă. După ce Goe a trecut Istru în Mesia, l-a prins pe Enia şi l-a dus sub un salcîm să-şi audă judecata propriului sînge(neam). După ce am învins acest jeg, ne-am împrăştiat ca pleava de cînepă peste ţinut şi am mers astfel ca un conducător de cetate(neam). Am alergat prin tot ţinutul şi am privit cu grijă la conducere(administrare) pentru că Enia şi neamul lui s-au murdărit (depravat) rău şi a dat peste ei ceaţa. Bunul nostru Bazorio a adunat acest neam sălbatic şi jegos şi le-a înapoiat murdara ghioagă ghintuită(sceptrul). A fost acuzat că anul trecut a ieşit(s-a răzvrătit) repede şi a fost liniştit de Dardaneo, ruda sa unde şi-a găsit refugiu. Neamul acesta a fugit şi s-a oprit într-o rîpă, trebuie să fie o mi-nune şi Soarele(Creatorul) să îi ajute să revină la veşnica credinţă a crucii.

Tablita 30

Tablita 31. Turnată pe la 200 î.e.n. LUKO DE(a da) NOGTO(noapte) EDE(e-de: a ieşi, a da o lovitură) RUMUANO(românii) I(i: a merge) IDEA(idee: gînd) IGI(igi: ochi, a înţelege, a avea grijă). TURCE(turci: stafii, năluci, masca unui cap de cerb) DOE(a da) ON (on: neam, rude, a aduna) NU RETE(rîţe: buche, învăţătură) FOI(a se mişca repe-tat, boală). ON(on: neam, rude, a aduna) COPO(capul) NOI(noi: leacuri băbeşti, apă neîncepută pentru descîntece) ELI AUDE(a auzi) INDO(inde: cînd) MATEO. SO BAZORIO ISIE(a ieşi) MATEO SOSIE(a sosi) ADO(a aduce) DABO(cetate) FECOIO E NALI(nălăi: a ataca). TOE(toi: ceartă, luptă) POETO(poet) RUBIE TO AGINO(acina: a se adăposti). ESIO(a ieşi) ION NU BOI(chip, înfăţişare) SOTA (sotea: drac) MARIO(mare) E(este) TRAKO(traci). DABO(cetate) GETO DE(a da) NOE RE(rea) POPA(preot creştin) DUE(a duce) AE TATO(tată) LIO(lie: mi-nunat, încîntător) IN(fibră textilă). GIO(giu: energic) SO DE(a da) NOI(noi: apă neîncepută pentru descîntece, agheasmă) SIMO(simie: maimuţă) A LOE(lui) OROTO(a arăta) BISOE(bîzoi: viespe, bondar mare). IGI(igi: ochi, a privi, înfăţi-şare) ROE (roi: a pleca, a fugi) AOI(aoli: a se plînge, a se văita) AGIO(agie: con-ducerea unui ţinut sau oraş) TAMA(tamă: întîmplare) RO(rea). MATO (conducător) SIEA(sia: comandă care se dă ambarcaţiunilor pentru a merge înapoi) DO(a da) DABO(cetate) GETO ON(on: neam) MESIO.

Românii au mers cu gîndul să înţeleagă cum să dea o lovitură lui Luca în miez de noapte. În neamul lor au dat stafiile şi refuză învăţătura ca nişte bolnavi. Cînd Mateo a adunat neamul să-l asculte, i-a dat lui Eli capul clanului, apă neîncepută pentru descîntece. Astfel cînd Bazorio a ieşit(pornit în campanie militară), Mateo a sosit şi a adus cetatea Fecoio care a fost cucerită. În timpul luptei poetul Rubie şi-a găsit refugiul la noi. A ieşit şi Ion, care după înfăţişare nu este marele drac al tracilor. Noe a dat cetăţii geţilor un preot rău care i-a păcălit pe toţi taţii cu veşmintele lui minunate. Astfel, plin de energie a dat noi(apă sfinţită) pînă ce toţi se maimuţărea lui şi arătau ca nişte viespi. Cu privirile rătăcite s-au plîns agiei pentru întîm-plarea rea. Conducătorul a dat comanda de întoarcere înapoi în cetate a geţilor care l-au însoţit în Mesia.

Tablita 31

Tablita 32. Turnată pe la 200 î.e.n. BAZORIO MATO(conducător) SO GETOI ON(on: neam, a aduna) SETU (setui: a înseta) BOLE (boli: a zăcea bolnav) STO. CO FORIEO(furie) REGETO (răgete) RUMON MACELO(măcelul) SII(sii: a fi) FUGO TO. SOI(soi: a murdări) CEO(ceu: oală de fier pentru mîncare) NON(nun: naş, conducătorul nunţii) TIL (tel: fir de aur cu care se coase broderia) NEOS(neaoş: adevărat). GUE(vrei) MUGI(a rage, a striga puternic) TOPOI(ţopăi: a sări fără pauză, a se mişca mereu) IMIA(ima: a murdări, a mînji) NOT(înot) GETO DU(a duce) NIZA(nizam: ordin, ţinut) BESO O APROPEO. SO FEIO API(ape) GATIU(gat: zăgaz făcut de-a curmezişul apei pentru prins peşte) EDE(ede: a ţîşni, rece, a se retrage) LO SPATOE (spatos: voinic) SO REGETE(răgete, mugete, strigăte) RORE(rare: agale, încet, pe îndelete) TAGIO(tăgi: negări) ISTRIO. KIDIN(chidinc: tocmeală, înţelegere) DU(a duce) IA(a lua) ENI SO AE MUTO(muti: a contribui la o cheltuială) MULTUE (mult, cantitate mare). PRISEO(presi: a rezista) SUE A TOTA I(i: a merge) FIE MACELO EDU(edu: casă de conspiraţie) MINERA(mîniere: pedeapsă). INTI (întîi, primul, înaintea) CUE CORGIA(corcie: sac prins de oişte de unde caii mănîncă) SON(sîn: fiu, nepot) GENAO(gena: mic, slab) SORU AE MATO(conducător) SO BAZORIU. MONDAO(mondăni: a se mişca încet) REGETE(răgete, strigăte) RIA(rea) ISTRIU ON(on: neam, a însoţi) SARO(sări: a trece peste) GETO. Medalion stînga: MATO GALOTIO ILEO; Medalion dreapta: MATO SITADOI SABO. (Textele de pe medalioane se citesc de la dreapta la stînga).

Conducătorul Bazorio împreună cu geţii săi stăteau adunaţi şi zăceau bolnavi şi însetaţi. Cu răgete furioase, românii au făcut măcel şi i-au fugărit pe toţi. Oala pentru mîncare a fost murdărită chiar de conducătorul adevărat al balului. Cu strigăte puternice, murdari şi ţopăind de nerăbdare, geţii au trecut înot şi sau dus în ţinutul besilor din apropiere. Cînd s-a rupt gheaţa şi apele s-au revărsat, voinicii, cu strigăte încete şi gînduri ascunse au trecut Istru. S-au dus la Eni şi ai lui să ia contribuţia în cantităţi mari după înţelegere. Pentru a rezista toţi s-au suit(încălecat) şi au mers să-i taie rău ca pedeapsă pe această casă de vînduţi. Mai întîi veţi pune în cui corcia cu fiul cel mic al surorii conducătorului Bazoriu. Cu chiote rele geţii s-a adunat şi s-au mişcat încet să treacă peste Istru. Conducătorul Galatio Ileo; conducătorul Sitadoi Sabo.

Tablita 32

Tablita 33. Turnată pe la 170 î.e.n. DAGI(dage: adunarea) BALO(bală: fiară, neamul străbun) ON(on: neam, soţ, a însoţi) TURNO(a înturna, a întoarce) SE DUSE ON(on: popor, a locui) OLU (ol: vas mic pentru băutură, veselie, bucurie) BESE ROPOE(răpue: a răpune, a doborî) STA(a sta) DACO PANT(panţă: veston de cînepă; pantin: figurină repre-zentînd o figură comică) GEIO(giu: viu). MISAGE(misie, mesaje) GITA (giţă: neam, rădăcină) SARMISETUZO SEO PONTA(ponta: a socoti; pontua: a scoate în evidenţă) SOLO(soli) RA(ră: rău) AG(ag: loc, a pune la punct, a face). NO (uite!) ON(on: a locui, însoţitor) ANGA(anga: hotar, limită, a măsura afară) DIEO ZABELO SE SOCO(socoa: socoteală, bătaie) IO LUO(a lua).

Adunarea neamului a pus un soţ să se ducă la neamul vesel(beţiv) al besilor iar la întoarcere acesta a fost răpus şi stătea dacul(reprezentantul adunării neamului străbun) ca o haină de cînepă ce se mişcă. Mesajele neamurilor din Sarmisetuzo au fost scoase în evidenţă rău de către sol în acel loc(la besi). Uite, sfîntul Zabelo a făcut această judecată pe care eu am luat-o iar solul a fost măsurat(bătut) afară.

Tablita 33

Tablita 34. Turnată pe la 150 î.e.n. KOTO(cotă: caută, cercetează) POLI(polei: fiinţe supranaturale din basme) BOI(boi: înfăţişare, chip) CIRO(ceru) SARME(Sarmisetuzo) TOGEO(togii: loc neted, luminiş în pădure) TUTO(toate) SO(aşa, atît de) MAIRE(mare, a se mări) BIRUI(a învinge). KOPO(cop: cană de 1 litru, toc înalt de cizmă, fund de pălărie) DU(a duce) DABI(cetate) GETO SISTA(sista: a opri, a pune deoparte, a întrerupe). SIRO(sira: succesiune) SARBA(sarba: a sărbători, a se odihni) GERO(geru) POE(poi: pleavă de cînepă) STA(a sta) DAB(cetate) A OSO(osi: a se întări ca osul, puternic) A ESO(ieşi) DUK(a duce). PO(po: a striga, a chema) DAGIO(dage: adunarea) BALO(neamului străbun) SO POSERE(pozore: siguranţă, atenţie) PO(po: a striga, a chema) DIGEABA KITO(chită: grijă, dorinţă mare) ON(on: neam, a locui, a aduna, a însoţi) SARMISETUZO. TOG(tog: proprietate prin comasarea unor terenuri) IMITO(a imita, a repeta după, a face ca) KAPI(căpii: poartă cu boltă). SE UDO(a uda) TO(cît, despre) OLO(ol: vas de lut pentru lichide, oală) TO DA(a da) DAB(cetate) SETO(sete) SIO(sîi: a fi, a veni) POR(por: grămadă de fîn sau paie, căpiţă). TO(tu) NUMIA(a numi, a desemna) DEO(sfînt) SEA(sia: strigăt cu care se dă unei ambarcaţiuni comanda de mers înapoi) DAE(a da) TO(pentru, cu, la).

Cercetează înfăţişarea făpturilor(îngerilor păzitori) de pe cerul Sarmisetuzei şi descoperă toate locurile unde lumina a biruit şi este cu atît mai mare. În cetatea geţilor au fost duse şi puse deoparte cănile pentru vin şi hainele de sărbătoare(s-a postit). Pleava de cînepă(perioada de post) a stat destul în cetate şi s-a întărit ca osul dar trebuie să iasă şi să fie dusă astfel ca să înceapă şirul sărbătorilor de iarnă. Cu atenţia cuvenită să fie chemată adunarea neamului străbun şi să se strige că de-geaba mai au griji locuitorii Sarmisetuzei. Toate ţinuturile vor imita poarta cu boltă (cetatea principală – Sarmisetuzo). Cît despre oalele de lut, se vor uda pentru că în cetate este o sete cît stogul de fîn. Sfîntul te-a numit pe tine(adunarea neamului)să dai sia (sfîrşitul postului şi întoarcerea la viaţa cu băutură şi mîncare de dulce).

Tablita 34

Tablita 35. Tăbliță necitită !

Tablita 35

Tablita 36. Turnată pe la anii 82-44 î.e.n. BOERO BISTO PURCEDO(purcede: a pleca la drum, a porni o acţiune) ON(on: neam, a însoţi) SONTO(şonta: a tăia în bucăţi, a schilodi) RIOMIONU (românii). SO EGIE(ege: a stăvili, a strînge laolaltă, a cerceta) NIBIO(nip: lume, mulţime) SO ON(on: neam, a aduna, a însoţi, a locui) MESIO. SUPTOE(supţi, prădaţi) MAIERO(maier: fermier, mic agricultor) LO KOLO(colo: acolo) RE(răi, a se înrăi) GETO ISTRIO SOGI(sogi: a subţia, a rupe în bucăţi aluatul) RAPTO (rapt: a smulge, a lua cu forţa, a cuceri un teritoriu) ON(on: neam, rude) DEO(a da) TRIPA(tripăi: a umbla repede, a alerga la trap) LELE(femeie cu purtări rele). LO MOROE(moroi: strigoi) SO AGINO(acina: a-şi găsi refugiu, a se adăposti) AIO NOSETRI(noştri) NOBALEO(nobili) DABO(cetate) GETO TOEG(toiag; toiegi: a bate rău, a călători pe jos cu toiagul) TRIPA(tripăi: a umbla repede, a merge la trap) LELE(femeie cu purtări rele) RIOMIONU(românesc). SOSOI (şoşoi: a şopti, a vorbi încet la sfat de taină) PATO(paţă: întîmplare, păţanie) TRASO(scrisă) MATO(conducătorul) BOERO BISTEO. G(get). DAPIESO, G. OROLIO, G. ZURASO, G. GUERO, G. ZAMIO, G. GORMIO +++ G. SEIZO, G. MANISO, G. BERISOE, G. DOGIE, G. KARPODO, G. PARIOSO, G. MONTUEO, G. GURO ESO, G. PELUET. Alfabet religios TROPEI(tropăi: a călca apăsat cu picioarele) TO TOSE(tosăni: a apăsa) RO(rău) OT(din, de la) TAR(tar: povară, sarcină). MIST(mişti: încălţăminte subţire fără toc purtată de bărbaţi, cu ei se încălţau morţii) MATO(conducător) STIGO(a striga) IM(im: jeg) GIE (vie) IEO(a lua).

Boero Bisto împreună cu însoţitorii săi români au pornit la drum să facă război. Astfel, a strîns spre cercetare întocmai mulţimea neamurilor din Mesia. Jefuiţi, mi-cii fermieri de acolo s-au înrăit(răsculat) împotriva geţilor de la Istru care au rupt în bucăţi şi au luat cu forţa glia străbună a neamului pe care au dat-o unor lichele (tripă lele). Astfel strigoii s-au adăpostit la ei iar ai noştri nobili români din cetatea geţilor i-au toiegit pe aceste lichele. Păţania a fost şoptită la sfat de taină de getul Dapiso, getul Orolio, getul Zuraso, getul Guero, getul Zamio, getul Gormio, getul dreptcredincios(mare preot) Seizo, getul Maniso, getul Berisoe, getul Dogie, getul Carpodo, getul Parioso, getul Montueo, getul Guroeso, getul Peluet şi scrisă(turna- tă) de conducătorul boero Bisto. Cu alfabet religios. Cît despre cei care vor călca în picioare această poruncă vor fi rău apăsaţi(pedepsiţi cu moartea). Conducătorul le va da mişti şi le va striga: jeg viu ia-i!

Tablita 36

Tablita 37. Turnată pe la 82-44 î.e.n. NOBALO BOERO BISTO TEI(ţeli: a ţinti, a lovi) DIO(die: a îndemna caii la drum lung) NOBALI(nobili) EA(ia: atenţie!) ON(on: neam, a aduna, a însoţi) SONTIO(şonta: a tăia în bucăţi, a schilodi) TRAKO(traci) SIE(sii: a se sfii). SO ON(on: neam, a însoţi, a locui) TURNIO(a întoarce, a înturna) ON(on: neam, a aduna, a însoţi) SONTOKA(şontâcăi: a şchiopăta) REGE SIO(sii: a fi) DU(a duce) FIORO(fior, durere) TO BOIO(imagine, înfăţişare, chip). + OA (strigăt de uimire) GINO(gini: a observa, a bănui) AORE(aorea: cîteodată) MIO SARBA(a sărbători). PONESI(ponevi: ţesătură groasă din lînă, bumbac sau cînepă din care se fac covoa-re sau alte sau alte aşternuturi ţărăneşti) SIO(sii: a fi, a se sfii) RADEO(rade: adu-nări, sfaturi) KEUTURO(cheotoare: muşcătură, cazan mare, colţurile gurii) SOA (şoa: expresie cu care se asmuţă cîinii) LUE(a lua) LO DEO(sfîntul) ZABELO. TECIO(teci: caiet) RENTE(rente: veniturile pe un imobil pe un an de zile) LO BOI(figură, chip) LO RUSO(ruşală: bir plătit de curteni în Ţara Românească) PO(po: a striga) PUSO(a pune, a aşeza) + PRINSO(a prinde) SIO(sii: a fi, a se sfii) DIE(die: a spune) OLO(ol: vas mic pentru lichide). POUNA(păuna: a se îngînfa, a se ridica într-o funcţie nemeritată) SATO(sat) ZIEO(a zice) AMO(ama: mamă, fe-meie) NUZI(nuzi: a ieşi în faţă, a instiga) SON(son: fiu) SENIK(senic: ţesătură de in sau cînepă pentru rufe, ştergar). LO AGI(agie: conducere) NO(priveşte!) POE (poi: pleavă de cînepă) STA(a sta) DABO(cetate). LO GEZO MITO(mită, venit fraudulos) KUEO(cui: ţeapăn de băutură) PE OMO(oamă: mamă, femeie) PE LOSO(a lăsa) LO ROIN(roinic: a umbla fără rost) SESI(sesie: lor de pământ agri-col deţinut de un ţăran ce face parte dintr-un domeniu feudal mai mare). GEOLO (gioale: picioare) CAPO(cap) NO(nu) LUI LO DIEO(sfîntul)… A GINO(gină: vină; gini: a pîndi, a observa) FER(a feri) SE SKOBO(scoabe: adîncitură, loc pădu-ros) IO PRINSO(a prinde) TRASO(trasă: încă odată, lovitură). KOTO(cotă: a cerceta) POLOGENIO (polojenie: poveste, snoavă) + E.

Nobilul boero Bisto şi-a adunat cu grijă nobilii să-şi îndemne caii pentru a lovi şi a tăia în bucăţi pe fricoşii traci. Astfel la întoarcerea însoţitorilor(oastei), locuitorii s-au strîns pentru că regele şchiopăta(era rănit) şi a fost adus iar pe faţa falnicului său chip se vedea durerea. Sfînta minune se observă cîteodată la sărbă-toarea mea. La locul adunării am pus covoare pe jos în jurul cazanului mare şi i-am îndemnat să ia (din el) pentru că le-a dat-o sfîntul Zabelio. S-au trecut la catastif veniturile curtenilor pentru plata birului cuvenit dar chipurile lor s-au aprins şi au început să strige însă i-a prins sfînta ruşine cînd le-am spus de oluri. Se zice că ma-ma îşi scoate în faţa satului totdeauna fiul îmbrăcat în senic pentru a se fuduli. Pri-veşte la felul cum a condus această pleavă de cînepă care a stat în fruntea cetăţii. Cît despre Gezo, mita îi ajunge să fie ţeapăn de băutură iar pe mama lui o lasă să umble fără rost în sesie. Sfîntul le-a spus lor: unde nu este cap, vai de picioare! I-am pîndit pentru că s-au ascuns într-o văgăună unde i-am gonit, i-am prins şi i-am lovit. Cercetată şi povestită(trasă, scrisă) de preotul judecător credincios în cruce.

Tablita 37

Tablita 38. Turnată pe la 82-44 î.e.n. BASTARNIO ENI NI(uite!) DU(a duce) BIO(bîia: atenţie!) A SITI(siti: a cerne cu sita) SEO(seu: grăsime de oaie) TEPUE(ţepui: a încercui cu un cordon de soldaţi, a trage pe sfoară pe cineva) SOE(soi: neam, a murdări, jeg) KIO(cîi: ciung, schilod) DABO(cetate) MAGEA. NO(uite!) POE(poi: pleavă de cînepă) KAI(căi: a jeli, a plînge, a necăji) OSO(osi: a fi tare ca osul, puternic) MAI(mai: ficat) REBE (rebe: cîştiguri, afaceri) RO(rea) RIOMIONU(românii). SO ON(on: neam, a adu-na, a însoţi) SONTIO(şonta: a schilodi) DABO(cetate) GETO DAKI DE(a da) ROA(rea) ZABELO. LOE(a lua) BOERI BESTO BASTARN(bastarni) RIOMION (români) OPRIO(a opri) NIPE(nip: lume, mulţime) OSO(tare ca osul) ON(on: neam, a strînge, a locui) TESIEO(teaşă: semn de hotar dintr-un copac tăiat). LO SENIC(senic: ţesătură de cînepă pentru rufe de corp, ştergare, feţe de masă) LO BOERO BISTO TRIPA(tripăi: a alerga, a merge la trap) LETO(lete: linişte, tihnă) ARMOSO(armata) ON(on: neam, însoţi) DOE(a da) TO PERGILO (perghel: cerc, zidărie în arcadă sau în cerc) DISIE(desie: grămadă, des). PURGEDOE(purcede: a pleca) SONTO(şonta: a tăia în bucăţi, a schilodi) LO RUSO(ruşală: roşeaţă; rusav: roşcat, blond) AGINO(acina: a-şi găsi refugiu) AIO NO SETRI(şetri: şatre, neamuri, clanuri). ON(on: neam, a locui) OBALIO(obielos: sărac, zdrenţăros). DABO(cetate) GETO ON(on: neam, a locui, a aduna) GERI(geri: a închide gura cuiva, a spăla şi întide pînza la ger pentru albire) SIO(sii: a fi) DESI(des, mult) NO (hai!, haide) TUE(tui: ţîcnit, nebun) TIE(ţie: a ţine) PIRGILO(perghel: cerc, zidă-rie în arcadă sau în cerc). NOE(noi: a se îmbolnăvi) A SON(sîn: fiu) DIMO SOPTOSIE(şoptos: rostit în şoaptă) AGIEO(agie: conducere unui oraş sau ţinut) ON(on: neam, rude) TOS(tos: măcinat mărunt) IREA(irî: alifie folosită la ţară pen-tru diferite boli) ON(on: a locui, a însoţi) O SETRIO(şetri: şatre, neam, clan). TRASO(turnată, scrisă) MATO(conducător) BOERO BISTO OT SESIA(sesie: lot de pământ dintr-un domeniu mai mare, moşie) G(get). Medalion stînga: ++++++++ D(dabo: cetate) S(Sarmisetuzo) dreapta: +++M(mato: conducător) B(Boero Bisto).

Priveşte Eni bastarnule, şi du-ţi în Macea, cetatea neamului tău murdar şi schilod, seul sitit şi cîştigat prin vicleşug. Uite această pleavă de cînepă care se căieşte cu putere din toţi ficaţii că au făcut o afacere proastă cu românii. Astfel sfîntul Zabelo a spus locuitorilor cetăţii geto-dacilor să se adune pentru luptă şi să dea răutatea înapoi. Boero Bisto i-a luat pe români şi a oprit astfel mulţimea puternică a bastarnilor la marginea hotarului unde locuiesc. Cu steagul lui boero Bisto în frunte, oastea s-a adunat în linişte şi a alergat pentru a se da(încercui) cu mare desime în jurul zidurilor cetăţii. Au purces să taie rău pe roşcovanii care şi-au găsit adăpost printre şatrele(neamurile) noastre. Neamul cetăţii geţilor a închis gura(i-a înţepenit) pentru totdeauna multora din neamul zdrenţăroşilor care alergau ca nişte nebuni şi se ţineau în cerc. Se şopteşte prin agie că Dima, fiul lui boero Bisto s-a îmbolnăvit şi este uns cu ire iar rudele îl însoţesc să ajungă la şatra sa. Turnată(scrisă) pe mo-şia geţilor de către conducătorul boero Bista. Medalion stînga: Sfînta cetate Sarmisetuzo; dreapta: Credinciosul în sfînta cruce, conducătorul boero Bisto.

Tablita 38

Tablita 39. Turnată pe la 82-44 î.e.n. BERESIO LOE(a lua) BOERO BISTO LO ARMOSO(armata) DIS(devre- me) KATE(caţe: gură-rea, cicală) LE IO(ia: a lua) DABO(cetate) GETO. NEI(nei: zăpezi, promoroacă) ISELE(isolă: insulă, ostrov) AT(at: cal) RESO (reză: zăvor, rize: şănţuleţe) MOZILEO(mozoli: a murdări, mozol: umflătură) RO(rău). SOTRI (şatre: clan, neam) BOAI(boi: a înşela, a păcăli) OSI(osi: tare ca osul, puternic) TORIO(tor, torişte: tizic, ocol unde stau animalele şi se adună gunoiul, gospodărie) DIME EDIO(edie: a ridica, rece, a scoate, a declara). TULI(a pleca pe furiş) MIORIEO(mior: berbec de un an) TUPO(tupi: a se ascunde, a netezi) MULOE (mulă: om lipsit de energie) GAIO(gai: pădure la şes) RIEO(rîu) DOE(a da) SOE (soi: neam, caracter, jeg) LU BIO(bîia: atenţie!, pericol). MUE (muie: a duce cu vorba) ZIGEO(a zice) NU E OZIMA(azimă: pîine sfinţită) ROSTE(rosti: a spune, a mărturisi) PUSE(a pune) RETO(rîţe: buche, învăţătură, carte) GIO(giu: viu) RIOMIONU(românesc). SO ON(on: rude, a aduna) ADO(a aduce) BEREO(bere) DES(mult, repetat) SIEN DIO(sfînt). SO NOBALO(nobili) SIRO (sira: succesiune, urmaşii cuiva) SOTRI(şatre: neam, clan, rude) BOSOF TAU (tău: iaz, baltă, prăpastie). ON(on: neam, rude, a însoţi) O PO(po: a striga) AESTO(aista: acesta) SIEO(sîi: a fi) INIE(inie: apă amestecată cu sloiuri de gheaţă ce plutesc primăvara pe rîuri). PATIEU(păţău: păţanie) LAGI(lagi: a se strînge la masă, liturghie pentru meditaţie) FATISO(făţişa: a înfăţişa, a prezenta) A(a: strămoş, creator) ++ RUDIO (rude, neamuri) KUE(cui: ascuţit, ţeapăn, nemişcat). NI(priveşte!, haide! atenţie) ETE(este) TUP(tupi: a se ascunde, a netezi) GIOGEA(ghioci: car sau căruţă ce se poate scurta sau lungi după voie cu ajutorul unui cui ce se fixează în inimă) FETO (feţe) UIO(uie: uliu, şorecar) PASO(păsa: a merge). MATO Jos pe chenar: OZOR (ozor: desen, model de ţesătură) MI BETIGO(betegi: a se îmbolnăvi, a răni).

Boero Bisto i-a luat comanda armatei cetăţii geţilor lui Beresio pe care i-a dat-o el mai devreme pentru că este gură-rea. Iarna, cînd treceau printr-un ostrov, calul l-a aruncat într-un şanţ(pe Dima) unde s-a murdărit(schilodit) rău. Neamul lui adunat la torişte, a înşelat cu putere spunînd că el l-a scos pe Dima din apă. Acest om lipsit de tărie a plecat ca un mior şi s-a ascuns într-o pădurice pe malul rîului dîndu-şi arama pe faţă şi aducînd nenorocirea peste el. Ne-a dus cu vorba zicînd că învă-ţătura vie românească nu pune să iei azimă pentru a mărturisi. Astfel rudele au adus de mai multe ori bere ca jertfă sfîntului Sien. Aşa, succesiunea nobilei şatre(spiţe) Bosof s-a dus în prăpastie. Însoţitorii au strigat de ce acesta(Dima) a ajuns în apa plină cu sloiuri de gheaţă. Păţania a fost înfăţişată rudelor credincioase tre-cute la cele veşnice printr-o liturghie pentru meditaţie. Priveşte cum este faţa aces-tui uliu care merge întins pe ghioci.

Deasupra călăreţului: Conducătorul. Jos pe chenar: Ţesătura(viitorul) mea a fost stricată(distrus).

Tablita 39

Tablita 40. Turnată pe la 82-44 î.e.n. NOBALO(nobil, conducătorul neamului) BOERI BISTO MATO(ocrotitor, părinte) DABO(cetate) GETIO ON(on: a aduna, a însoţi) TUTUA(a călări) TO DUSE SIBIO TURA(tură: a da o raită) PRIZI(prinzi) DIE(di-e: a conduce la judecată) MAZISA(mazetă: ageamiu) REBODENO. TEROSEIO(arcaşii) ONTI (undi: a cerceta cu grijă, a prinde) KIODE(chiote) NORODO(popor) SA(sa: atac) ON(on: neam, a aduna) SONTIO(şonta: a tăia). SOA ANGI(înger) NO(uite!) BOERI BISTO PI DIO(sfînt) TIAZ FALIO(fală) ILEO(ili: a con-duce) GENIO (gena: mic) RIC(rîcă: zîzanie). ALORIAO(oloreală: adiere) ON (on: a strînge) CAPIO LUTA(lupta) SI LOU(lua) DABO GETO SIEREMA. ROFI (răfui: a face ordine) SATE SII(sii: a se sfii) KINO(închina) SAELO(saiele: adăpost pentru vite) BOERI BISTO ILEO(ili: a elibera) DETIO(daţi-o) SETI(siti: a cerne) REIO(răi) NOBIILEIO. TRASO(scrisă) SARMIS TIO(strigăt) GE(ge: nobil) ZIO(zi) IO.

Nobilul boeri Bisto, conducătorul cetăţii geţilor a adunat călărimea şi s-au dus toţi către Sibiu, să-l atace şi să-l prindă pentru judecare pe vicleanul Rebodeno. Arcaşii au cercetat cu grijă şi cu chiote, norodul a atacat clanul duşman pe care l-a tăiat rău. Avînd alături îngerul său păzitor şi pe sfîntul Tiaz, cu fală conducătorul boeri Bisto a învins cu mică zîzanie(luptă). Cu mică trudă a strîns cu luptă pe capul (şeful) duşman şi a luat cetatea getă Sierema. Gospodarii satelor eliberate s-au închinat în faţa lui boeri Bisto şi au primit drept de a se aşeza în locul nobililor răi. Eu am scris-o şi am strigat-o în cinstea lui Sarmis pentru ziua sfîntă.

Tablita 40

Tablita 41. Turnată pe la 82-44 î.e.n. OI GELO RUO(rui: roşcat, cu barbă roşie) SOP(sopă: bîtă scurtă şi groasă ghintuită la un capăt cu fier, ghioagă) TURNO(a înturna, a întoarce) NATA(nată: femeie, soţie) LIO(Lia) E LOE(a lua) ZOE. REU(rău) FALANGEOI(falangă: lemn gros de care se legau picioarele celor care erau bătuţi la tălpi, bătaie la tălpi, dege-te) SECI(seci: parapet, întăritură din copaci tăiaţi) MELOE(milie: îndurare) DUEO (a duce) ZABELOE. SOE(soi: a dormi, a murdări) SARBA(sărbătoare) GERO (ger; gerar: ianuarie) ED(ed: a se ridica, a judeca) ON(on: neam, rude, a aduna, a însoţi) LOSO(a lăsa) FOGE(a fugi) SO DOE(a da) LO ARMOSOE(armată). RE (rea) KAOE(căoi: a bolborosi) BAGO(a băga) TEO(tio: cuvînt cu care se alungă animalele, ură) ARMOSOE DABO(cetate) GETO TAROSE(tărosi: a împuternici, a însărcina) OI ENO ON(on: neam, a strînge, a însoţi) NI(a privi) SABOE(săbui: a face cu socoteală) OI DOE(a da) CESO(ches: ordin dat pentru tăierea capului osîn-ditului) LUE(a lua) LO GENEO(gena: mic, slab, tînăr). E LUO(a lua) AZE(azi) SO PORTUE(a purta) SENIC(senic: ţesătură de cînepă, ştergar făcut din ţesătură de cînepă) LOE(lai: negru, cenuşiu). LO AGIETO(a ajuta) DOE(a da) TOGO(tog: fînaţ, proprietate prin comasarea unor terenuri, loc neted, adăpost) AREDEO(arete: berbec pentru dărîmarea zidurilor cetăţilor) ARICEO(aricit: zbîrcit, ascuns, ghemu-it, strîns) LO GASI(a găsi) TORE(tor: ocol pentru animale, tizic) OI DUE(a duce) DABO(cetate) GETO. NOEI(noi: cenusă) FOE(foi: a se umfla, a se mişca conti-nuu) LIO GENEO(gena: mic) DIO(sfînt) DONIZETO LO PATRI(ţară) DEO (sfînt). Alfabet religios (vertical stînga): OT(din, aparţinînd de) SEI(săi: a sări, cai speriaţi) GOI ADOM(adumi: a se îmbăta) PUTORI. PII(piu: preot, credincios) I(i: a merge) TOR(tor: adăpost pentru vite, acaret) IO OTIS STROGOI(a certa). Orizontal sub imagine: KOTO(cotă: a cerceta) POCO(pac: ghem) GETEO. Dreap-ta preot orizontal MATO BOERO BISTO + LINESZTI(linişte); jos pe chemar: TOEGO(toiag) +++ I(i: a merge) – G(get) — G +++TIL(tel: fir de metal aurit din care se face beteala) EDO(ede: a judeca, a se ridica la cer) IG(ig: poartă).

Acest Gelu cel roşcat cu ghioagă(buzdugan ca semn al funcţiei de conducător în armată) s-a întors(părăsit) de la soţia Lia şi este luat(căsătorit) cu Zoe. În întăritura sa a fost bătut rău la tălpi ca să primească îndurarea lui Zabeloe(să moară). A zăcut pînă la sărbătorile de iarnă cînd s-a ridicat împreună cu rudele şi a fost lăsat să fugă să se întîlnească(dea) cu armata lui. Pentru a opri zîzania rea care o băga în armata cetăţii geţilor, a fost împuternicit Eno să-l strîngă(prindă) cu atenţie şi cu socoteală pe acest nimic, să-l scurteze de cap şi să-l ia. Este luat şi azi a fost purtat într-un senic negru prin cetate. Cei care l-au ajutat au fost găsiţi ascunşi în ocolul vitelor, aduşi în cetatea geţilor iar adăposturile lor au fost dărîmate cu berbecul. Puţina cenuşă a fost mprăştiată pentru ţara sfîntă şi dăruită sfîntului Donizeto. Cei din neamul lui Goi s-au speriat şi s-au îmbătat ca nişte putori! Eu Otis împreună cu preoţii am mers la ei şi le-am strigat: linişte! Scrisă şi păstrată de boero Bisto credinciosul în sfînta cruce şi conducătorul geţilor. Sfîntul toiag al geţilor care merge şi bate în sfintele porţi ferecate ale judecăţii cereşti!

Tablita 41

Tablita 42. Turnată pe la 82-44 î.e.n. NIP(nip: mulţime) RO(ră: rea) GIOU(gioi: vioi, aprig, neliniştit) IO LAZE (laze: terenuri curăţate de curînd pentru a-l face arabil sau fîneaţă) KOR(cor: ceată, adunare). IO DU(a duce) DABO(cetate) GET RIEP(rîp: jeg; rîpi: a batjocori) ENTRIGA(ceartă, a nemulţumi) NIO(noastră, noi) GE (ge: nobil) RIOMION (român). SOI(soi: neam, a murdări) IO FACTIOZE (facţiose: grupuri de indivizi care lucrează împotriva guvernului, în folosul unei facţiuni) UNI(a fi împreună) DO(a da) ON(on: neam, a însoţi) INTRIKIE(intriga: a instiga, a pune la cale o intrigă, a complota) BOERI BISTO. REUNE(reuni: a aduna, a chema) RO(răi) DU(a duce) ANTONEI POE(poi: pleavă de cînepă) STA(a sta) DABO(cetate) GET ZI(a zice) I(i: a merge) LO RERIO(a rări) ON(on: neam, a aduna, a însoţi) SONTA(şonta: a schilodi, a tăia în bucăţi) LUE(a lua) LO BOERI BISTO. SORENI(sorine: locuri însorite) SO GENIO(gena: mic, slab) SES (şez: reşedinţă, centrul administrativ) TASE(tase: vas plat şi rotund, ceaşcă) SENI (sinii: tavă pentru copt plăcinte, masă ţărănească joasă cu trei picioare, fund de lemn rotund) SA NOBALIO BOERI BISTO. SO SORE(sorei: regină) MESO(mesi: a sta la masă) ON(on: rude, a aduna, a însoţi) KOPO(cop: măsură de capacitate de 1 litru, ulcior) NO. SAR(a sări) MONGA(mangă: om încăpăţinat şi ascuns) TO. LITI(liţe: epitet pentru femei sau fete tinere, chip) MOTI (moţi: a se îmbrăca de sărbătoare) PO(po: a striga) GENIO(gena: mic, slab) RI(ri: a trage, a lovi) OM. TOLE(ţoale: haine) SEI(sîi: a fi, a veni) NOBALIE DA(a da) BIKO(bîca: atenţie!, ai grijă).

Mulţimea rea şi aprigă împotriva mea s-a adunat pe laze. Eu m-am dus în cetate batjocorit şi certat de nobilii noştri români. Am dat de aceste facţiose murdare care s-au unit şi s-au însoţit în intriga lor împotriva lui boeri Bisto. Aceşti răi au fost chemaţi unde, s-a dus la această pleavă de cînepă şi Antonei care a spus să meargă împreună în grupuri mici pentru a-l lua şi tăia pe boeri Bisto. Într-un loc cu soare puţin boeri Bisto împreună cu nobilii săi stăteau la masă. Regina sa a stat la masă cu cei adunaţi dar nu a băut. Acest om încăpăţinat şi ascuns a sărit pe tine. Fetele tinere şi femeile îmbrăcate de sărbătoare strigau că acest om slab te-a lovit (rănit). A fi îmbrăcat cu haine de nobil nu dă de grijă(bănuială).

Tablita 42

Tablita 43. Turnată pe la 82-44 î.e.n. Semicerc sus COO(coa: trebuie să) IRIM(irimă: inimă) GETO MECO (meci: a lovi, a izbi) ON(on: neam, a aduna, a însoţi) MEGAL(megal: funcţie mare) CENEO(ceme: creştetul capului) GINOE(gini: a observa, a cunoaşte) ZOALO(zoală: chin, zbucium). ON(on: neam, rude, a adună, a însoţi) RENIA (renie: plajă, mal nisipos) SOIE(soi: a dormi) DOIE(a da) ZABELO OI GIES (gies: a învia, a reveni la viaţă după o grea suferinţă) OMOROTO(a omorî) NO AN ON(on: neam, a aduna, a însoţi) OCO(ocă: cauză, pricină) ROTOSO(reteze: ceafă). OS ZIEO OA(mirare) TRUDO(trudă, chin, muncă) DABO(cetate) GETO.
Semicerc jos: KOTO(cotă: a căuta) DAM(dam: şură mică, bordei) OCI(oci: întin-dere mare de apă) LUTU DU MUSTOI(a musti) SO. Interior cerc de la stînga la dreapta: ON(on: soţi) CENEO(ceme: creştetul capului) DIEO(sfînt) ZABELIO OSOI(osi: a se întări ca osul) GEOS(jos) POR (por: grămadă de fîn, stog) LOA(a lua) TRI DUS(a duce) GIG(gig: tînăr, frumos) MATO(conducător) SO.

Semicerc sus Poporul trebuie să ştie că inima marelui conducător get a fost lovită de un chin cunoscut. Anul trecut cînd dormea pe un mal nisipos(plajă) a fost lovit vai! fără pricină(pe la spate) după ceafă, dar Zabelo l-a înviat şi nu l-a lăsat omorît. Pentru cetatea getă au urmat zile chinuite şi fără strălucire(putere). Semicerc jos Astfel, pe malul mării a fost căutat un bordei cu pământ umed pe jos unde a fost dus el. Interior cerc de la stînga la dreapta Trei dintre soţi l-au luat şi l-au dus pe frumosul lor conducător, aşezîndu-l jos pe o grămadă de fîn unde sfîntul Zabelio l-a vindecat(întărit ca osul).

Tablita 43-1

În centrul discului IO BOEROBISTO MATO. Eu conducătorul boero Bisto.

Tablita 43-2

Tablita 44. Turnată în anul 44 î.e.n. DIAKO(diac: copist de cancelarie, învăţat) MATO(părinte) ERI(ieri) GERO (giri: a închide gura cuiva, a săpa groapa pentru cineva; cîrîi: a fi grav bolnav, pe patul morţii) DABO(cetate) GETO A ITROS(itros: slujbă religioasă oficiată dimi-neaţa devreme) IOI(divin, Sarmis, Mîntuitorul) DO(a da) TOTO. AZIO(azi) ZOE A TEMIO(teamă) TAZ(tas: cutia milelor, taler pentru cîntărit) DI(a zice) POETO ERI GERIE(giri: a închide gura cuiva, a săpa groapa pentru cineva; cîrîi: a fi grav bolnav, pe patul morţii). TOTO SERA(seară) TERO(ter: catran) DIE(die: a zice) ASIO(azi) ZISI CAER(caier: lîna prinsă pe furcă din care se toarce firul) TAICO (taică: tată, părinte) RAPOE(răpuie: ucidă) CAPEO. MESTI(mestii: încălţăminte uşoară şi fără toc din piele subţire purtată de bărbaţi) ZOE PEO(piu: credincios) IGI(igi: ochi, a spune, a avea grijă) PIO(piu: preot) ILO I(i: a merge) BADI(frate mai mare) SO. BOERI BISTO MATO(conducător) ERI GERIO(giri: a închide gu-ra cuiva, a săpa groapa pentru cineva; cîrîi: a fi grav bolnav, pe patul morţii) DABO(cetate) GETI COR(cor: ceată, adunare).

Ieri, în cetatea getă s-a făcut itros şi s-a cerut de la Sarmis/Mîntuitorul să dea totul pentru părintele(conducătorul) bolnav cum este scris de către diac. Zoe se teme că azi a venit ziua judecăţii cum spune poetul pentru cel care ieri era grav bolnav. Toată seara trecută a aiurit iar azi au zis că s-a terminat caierul iar capul părintelui a fost răpus. Astfel Zoe i-a spus preotului Ilo să-l încalţe cu mişti pentru ultimul drum şi să aibă grijă de fratele său mai mare. Moartea conducătorului boeri Bisto a fost anunţată de adunarea cetăţii geţilor.

Tablita 44

Tablita 45. Turnată pe la anii 35 î.e.n. MATO BESINE ROI(roi: ciucure, garnitură de şnur) LEO(leu) MATO (conducător) EDIA(ede: a spune, a declara) SO GISO(gisa: a visa) TO ON(on: neam, a se aduna) ZABELO(+) GE(ge: nobil) OI(strigăt de uimire) GETO SOI (soi: neam) SIE LO PESE STA LO DABO(cetate) GETO BOERO BISTO. ON (on: neam) BERI(bere) SE TOEGI(a bate cu toiagul) TISEO(tisău: chimir) DOELIE(a se duela) FIU LUE KOE SOBO. IO EDONIE(idenie: încercare) LIAU (a lua) ILO FIE SO ROME SO EDEO(ede: a spune) DO(a da) NE TETOE(tetea: tată, bunic, om în vîrstă). LO ATENA NOE DOSIE(a dosi) LO SIFO GESO(ghes: a îndemna) ON(on: a strînge) ARME TIRIE(ţîrîi: a curge foarte puţin; cu ţîrîita: a aduna foarte greu ceva) BOERO BISTO LOSE ODOT(odată: cîndva). TIO(tio: cuvînt cu care se aluingă animalele) IDEO(gând) ZAMOLSEI AGO(agă: coman-dant militar) ONERO E SOTO(soţi) GERO(geri: a se uni) GETO DABIO(cetate). DIO(sfîntul) DIONISE TO OSIE(bucată de lemn sau metal pe care se fixează roata) PATRIT(pătrat) SOSELI(şoseli: a pietrui un drum) DOD(dodi: a nimeri) MITODI(mijloace).

Conducătorul Bezina, uns ca leu ocrotitor, a spus că a visat cum neamul nobil al geţilor trebuie să se adune în jurul sfîntului Zabelo, să-i pese de sine pentru că stă în cetatea getă a lui boeri Bisto. Neamul se îmbată cu bere şi se bate rău iar cei cu stare se duelează ca fiul lui Coe Sobo. Eu am încercat să-l iau pe Ilo să mergem la Roma şi să cerem să dea drumul părinţilor(solilor) noştri captivi. La Atena, am do-sit la Sifo arme strînse cu ţîrîita la îndemnul nostru, pe care boeri Bisto le-a lăsat odată(cîndva). Cu acest gând strigat de Zamolsei, comandantul militar Onero şi soţii săi s-au unit în jurul cetăţii geţilor. Sfîntul Dionise a spus că pentru a merge pe drum cu o osie pătrată, trebuie încercată orice metodă.

Tablita 45

Tablita 46. Turnată pe la anii 27 î.e.n. LASA RONI GIGO(gige: frumos, tînăr, scump) MAMA CO NOI IG(ig: a ieşi, a opri) ZIMZO(zumzăi: a cînta la un instrument cu coarde prin ciupire sau lovire) CAMAREN(camarad: om de încredere, însoţitor) LOI NIEG(nig: a preţui, a fi important) COZON ON(on: neam) SCITO OI(oi: păşune, ţinut) GRAMIO DABI(cetate) MIC SOL GETO. AI OI STRIEO(a striga) AG(ag: a face, parte; agie: conducere) PICIE(picie: micime) OI(oi: ţinut, teritoriu) SATRIEO(şatră: neam, familie) LENO(leni: a se codi, codoş) IG(ig: uşă, a lega, a cerceta, la, spre) TAMA(tama: important, credincios) ROBI SOSIM. POI EGNEO(ignee: făcut de foc, arzător) NIC(mic) CAIE(căi: a se văieta, a se plînge) MASORA(a măsura) TORNO(a turna). IG(ig: intrare ,a cerceta) SENO(sine: a iscodi, a tălmăci) DEO(a da) OPOI CAME(came: uşa sanctuarului, a ruga) STAI MO. IG(ig: a spune) SONOS(sona: a fi fioros, a căuta ceartă) OM DIE(a spune, a zice) CAPI(cap, con-ducător) SENTA(Creatorul, Dumnezeu). LIMA(mie) GOSO(gasa: a găsi) IG(ig: intrare) GALO MONSIRO DIMPO IG(ig: şanţ, obstacol) O DABE(cetate) AG(ag: loc, a aranja) ZIDOI. NI GATEO(găta: a termina) AS(as: parapet, a închide) SONI(sona: a se sminti, a se certa) GOTO(gotă: dihanie de speriat copii, zi de post) AN(anul trecut) DOGA(dogăi: a ciopli la doage) SIE(sii: a se sfii). IG(ig: ţintă, a lega împreună) O CROIM DETI(deţ: măsură pentru băutură). IG(ig: uşă, ieşire) O(odihnă, a se culca, strigăt) ON(on: neam, familie, a se strînge) IESE EMA(ima: a murdări cu noroi, a înjura). IN SORZIE(surzie: linişte absolută) OI SOI(soi: a dormi) SOM(som: a se linişti) LONU(luna). AM (am: hotar, oprire bruscă) ON(on: clan, a se aduna) NIGEOI(a ninge). SEO GONI (a alunga) RATO(răţoi: a certa) TAGO(tagă: a nega, a jigni) LONEO(luna). Vertical stînga: COTO(cotă: a căuta) PE TEGOTEI RAGO(ragea: rugăminte) GETO SAFEO(safi: curat) EG(ege: a strînge împreună) COSI(a coase) TOG(togi).
Vertical dreapta: MOIEO(moină: a se dezgheţa) AZGA(aziga: creşterea apelor) OSAN(osana: cuvinte de laudă, slavă lui Dumnezeu) AG(ag: a face, loc) DIEM(a da) SEIC(şeic: barcă mică).
Casetă stînga: POR(por: claie, stog) SENO(sina: a înţelege) I(i: a merge) CAP (cap, conducere) SOTI(soţi, însoţitori) GILOZIMO GETO OT.
Casetă dreapta: ZIC DO(a da) ON(on: neam) POGASIM(pogăzui: a se minuna) ORI(orie: plasă de pescuit) LIEO(a lua) CORZ(a ţine în corzi: a controla soarta cuiva). Imagine vertical stînga: IO MATO; vertical dreapta ORILIEO.

Dragă mamă, lasă pe Roni, să meargă cu noi şi să ne însoţească cu deosebitele lui cîntece într-o mică solie getă a scumpului Cozon la cetatea scită Gramio. Cînd vom intra în micul teritoriu al acestui neam leneş(viclean), le vom striga acestor supuşi ai locului, că noi puternicii sosim! Apoi cu mici înflăcărări, vor spune cu măsură durerea lor. Să cerceteze bătrînii şi apoi eu voi sta să dau judecata sfîntă. Dumnezeu/Senta i-a spus conducătorului să vă cerceteze pentru a deveni Om. Am trecut şanţul o mie şi am găsit locul în zid pentru a intra în cetatea galului Monsiro Dimpo. Nici terminarea fioroasei palisade cioplită, nu m-a înduplecat şi nu m-a înfricoşat anul trecut. După ce am luat-o, am croit o beţie. Toată ceata murdară de noroi a ieşit afară să se culce. Ne-am ogoit şi ne-am culcat într-o linişte de mormînt sub cerul liber. Ne-am trezit brusc toată ceata pentru că ningea. Am fost goniţi dar nu puteam certa sau jigni luna! Vertical stînga: Caută pe Tegotei să ceară geţilor să coase şi să strîngă togi noi. Vertical dreapta: După dezgheţ, apele au crescut şi am dat bărci oamenilor să treacă înapoi, aducînd laudă lui Dumnezeu. Casetă stînga: Înţeleptul Gilozimo al geţilor care merge în fruntea oastei(soţilor). Casetă dreapta: Zic! Soarta a dat neamului această minune, care ne ţine adunaţi pentru a ne îndruma. Eu, conducătorul Orilieo.

Tablita 46-1

Monedă Stînga (text scris de la dreapta la stînga) MATO(conducător) ORILOE TIMO(teamă) IA(a lua) EI TO(tu) FORI(forăi: a pufăi) D(dabo) S(Sarmisetuzo).
Dreapta PUA(a putea) IO AT(at: armăsar) LEU LUE SAMUE(samă) LO ON(on: neam) SONTO(şonta: a schilodi) RIOMUNO(români) SO(astfel) NOBALI(nobi-lul) ENO EDO(ede: a judeca) LO PATRA(pătra: a înfăptui).
Stînga: Cel care a băgat frica în toţi umflînu-şi pieptul este Oriloe conducătorul cetăţii Sarmisetuzo. Dreapta: Eu leul tînăr am luat seamă la cel care s-a luptat cu neamul românilor şi astfel nobilul Eno să fie judecat pentru cele săvîrşite.

Tablita 46-2

Tablita 47. Turnată pe la anii 10 î.e.n. GOTE(gotă: nălucă, dihanie de speriat copii) GONIO(a alerga) SO ON(on: a strînge, soţi, mulţime) TUR(tur: raită, alergătură în jurul) NIO IGE(igi: a ochi, a înfrunta) O PRADE(a prăda) OSE(osi: a se întări ca osul, puternic) LOPOE(lupoi: lup mare). STO ASAGE(aşaşi: chiar aşa, imediat, întocmai) IO RIOMUNO(românul) ILO IDEO(idee, gînd) A GINO(gini: a observa) RE(rău) RETOI(răţoi: a se înfuria, a cere socoteală cuiva) STRIO(a striga) ON(on: neam, a însoţi, mulţime) NAPOE(înapoi, a înapoia) ODE(odie: ură) OCIO(oci: ochi, a privi; ocei: a se descuraja). ON(on: neam, a strînge, a însoţi) NOE(noi: a tăcea chitic) PANO(păna: a schimba) NIO A GINO(gini: a pîndi) AE(ei) ONO (unu, primul) CETRO(cetera: a certa pe cineva, a se lupta) =D(dio)-S(Zabelo). SOAT(soat: pereche, soţ) LEIO(leu, viteaz) ON(on: a aduna, a însoţi) SONTEO(şonta: a schilodi, a tăia în bucăţi) RIOMUN(român) OSI(osi: a se întări ca osul, puternic) ERI SERIO DO(a da) NI (noi, nouă) GEM(a geme) SO ROPU(răpui: a doborî, a învinge). SO SOE (soi: neam, a dormi, murdărie) KOTIZO NIO SO FILO(fiu) RANIO(rănit, a răni) EDOE(edi: a ţîşni, a da o lovitură) SAGEO(săgeta: a trage cu arcul) LO PEPTOE (piept). EA(el) EOI(ioi!: strigăt de durere, sperietură) GEOSO(jos) ROMEO LO SARMISETUZO. DE(a da) INDOI(îndoi: a se îndurera, fără credinţă) FOE(foi: stomac, boală, burtă umflată) CATIA(caţă; femeie rea de gură, căţea: femeie stricată) TODI(toate, toţi) TOE(toi: luptă, ceartă). DO(a duce) KALISTE(calistire: săpăligă mică) IO KOTIZO NIO ONO(una, prima) APO(apă) +(sfînt) ZOEO ESO(a ieşi) ROPU(răpui: a răpune) SOSI EA. SON(sîn: fiu) DUE(a duce) TOLO(ţol: ţesătură din in sau cînepă folosită pentru a face cort sau pentru a transporta ceva voluminos şi fragil) BISE(bîzîi: a plînge) CO CORIOSO PO(po: a striga) DABO. TRASO ON(on: a aduna, neam, a locui) SAE(saia: ţesătură subţire de lînă sau de bumbac cu cusături ornamentale) TO PEIO(a pieri) DABO(cetate) ERI SERO (seară) MA RIZO(a rizui: a face un şanţ mic în lemn sau metal).

Jos cu alfabet religios OTI(otie: răsărit de soare) ED(ede: a judeca, a se ridica) TI (ti: viaţă, a locui) DOSE(du-se) STOI(a sta) TAOI(tăoi: apos, umed). Medalion stînga COTISO(se citeşte de la stînga pe sub imagine) RIZI(rizui: a săpa un şănţuleţ; se citeşte de la stînga pe deasupra imaginii) ROOS(plin de rouă); centru DIO(sfînt); dreapta DIO MI ZOE Nu este desluşit textul de jos.

Noi ne-am pomenit înconjuraţi de o mulţime de oameni care se învîrteau în jurul nostru, ne goneau ca nişte năluci, ne atacau cu putere să ne prade ca o haită de lupi. Ne-am oprit imediat iar eu Ilo Românul am avut gîndul de a-i pîndi pe aceşti răi, m-am răţoit şi am strigat la ei, iar mulţimea s-a dat înapoi descurajată dar plină de ură. Ne-am adunat şi pe tăcute cu credinţa în sfîntul Zabelo, toţi ca unul i-am pîndit şi ne-am luptat cu ei. Soţii viteazului leu român s-au strîns şi s-au luptat cu putere ieri seară pînă a dat în noi oboseala dar i-am învins. Neamul lui Cotizo s-a culcat dar fiul său a fost rănit în piept de o săgeată. El striga de durere şi a fost adus de la Roma la Sarmisetuzo pe jos(pe corcie). După lupta cu aceste căţele(femei rele de gură şi) fricoase(beşinoase), pe noi toţi ne-a cuprins durerea. Cînd el a sosit, eu Cotizo am ieşit doborît şi am adus pentru noi prima apă sfinţită(agheasmă) a lui Zoe şi săpăligă. Fiul a fost dus pe ţol prin toată cetatea şi a fost plîns cu strigăte de curioşi. Ieri seară tu ai murit iar cetatea şi-a pus haine de sărbătoare şi mi-a cerut mie să rizuiesc(scriu) în placă şi s-o trag(torn). La răsăritul soarelui se va ridica precum roua şi se va duce să fie judecat şi să stea în cealaltă viaţă. Medalion stînga: Cotizo săpat(chinuit) de lacrimi; centrul: Sfîntul; dreapta: Zoe sfîntul meu.

Tablita 47

Tablita 48. Turnată pe la anii 10 e.n. SOE(soi: neam, fel, murdărie) STO(a sta) DABO(cetate) GETIO SATRI (şatră: neam, a locui) DUO(a duce) IME(ima: a murdări) IO OSEND(osîndi: a critica, a sili) OS(puternic) MOGE(a mugi) RA(rău). SANA(sana: a însănătoşi) IGE(ige: a privi, legătură) OSIE(osi: a se întări ca osul) AGIO(agie: supraveghere, conducere) NIRI(minune, a se mira) DIN(din: viaţă, a vindeca) SBATEO(zbatere). DIUDIU(didi: tînăr) EBERIEA IGE(ige: a spune, a avea grijă) AI EGEOA(egia: noră, mireasă) SOPEIO TENIO(a ţine) REZ(reză: zăvor la uşă) UBIO(iub: iubire) OI OI(vai!) MUE(muie: gură, a amăgi) ZI. TEMO DIU(di: a vorbi) RE(rău) GITE (gite: vite). FIO(a fi) RITUI(rîtui: a batjocori) USE(uşe: uşă, a ieşi, a intra) IO SATRI(şatră: neam, a locui) DIO(sfînt) SOSI AE (aia: aceea) BOSTO(basta: ajun-ge) SOE(soi: murdărie). NO GOE ON(on: neam, rude, familie) RE(răi) TRE(trei). NIO TURE(tura: legătură, efigie, semnătură; tură: încă odată; turui: a se obosi rău, a flecări) OL(ol: vas mic de lut folosit pentru băutură) SOE(soi: linguroi mare pen-tru urdă) NEO I(i: a merge). MUE(muie: gură, a duce cu vorba) GOE BA RADOE SATRI(şatră: neam, clan) DUO(a duce) TEI(a îndepărta coaja de pe tei) SOE(soi: murdărie). STO ON(on: neam, a locui) ONE(una) REU(rea) UTELI(utălui: a urî) E SOSO(şoşoi: a şopti). OTIZO(oteşi: a trece o boală sau necaz, a isprăvi) NIO TI(ti: trai, a locui, veselie) DOE(a da sau a duce) TATO(toţi) DABO(cetate) GETIO GRAZO ON(on: neam) ODO(odăi: case) TO(toţi).
Imagine jos mijloc: GIRINO(gîrînă: locul unde s-a tăiat pădurea) DOMN COTIZO NIEO.

Pentru a-i alina bocetul puternic eu am adus-o de la neamul acela murdar din ce-tatea geţilor să stea la neamul ei. Supravegheată de cei dragi ea s-a însănătoşit zdravăn şi ca o minune a revenit la viaţa veselă. Cînd Sopeio a fost cerută de mireasă de tînărul Eberiea, i-a spus că va avea grijă de ea dar a amăgit-o cu vorba în fiecare zi a ţinut-o sub zăvor iar iubirea – vai! vai! Mi-e teamă să vorbesc despre aceste vite rele. A fost destulă batjocură de cînd eu am dus-o, acum aceasta este so-sită cu ajutorul celui sfînt la neamul ei şi nedreptatea s-a terminat. Nu neamul lui Goe este rău de trei ori. Noi am mers şi am flecărit cum un linguroi mare şi nou poate sta într-o oală mică. Nu Goe duce cu vorba, şatra lui Rădoi care a dus batjo-cura pînă la capăt. Neamul acesta este cel mai rău, stă, şuşoteşte şi urăşte. Dar ne-cazul nostru a trecut, toţi sîntem veseli în cetatea geţilor Grazo(în judeţul Vrancea există localitatea Greşu) unde locuieşte tot neamul. Imagine mijloc jos: Domnul nostru Cotizo în poiană.

Tablita 48

Tablita 49. Turnată pe la anii 15 e.n. TUI(tui: ceartă, supărare) STA BISI(bîzîi: a fi nemulţumit, a se plînge) IL DARE GROASE(mare) IE(a lua) DABI(cetate) SO IO ITI(iţi: a se aprinde, a se zgîi). AN APLI(apla: simplu, fără meşteşug) SIU(să fiu) TIO(tio: cuvînt cucare se alungă animalele) SOIE(soi: a dormi, a fi liniştit) SONO(sona: a se sminti, a căuta ceartă) IG(ig: a spune) TO IG(ig: a cerceta) OI SE TIMO(teamă) UN DABI(cetate) RETIU(a reţine) SIRMIU. DAGIO(dage: adunare) IT(iţ: copil neastîmpărat) SASI (şasi) OI GIRA(încredere) I(i: a merge) SATO(satu) RUS SOTI(a însoţi, împreună cu) SAU ARGES ADET(adet: datină).

El s-a aprins cu ceartă asupra cetăţii pentru că era nemulţumit de darea mare pe care i-o luăm. Anul trecut ţi-a fost liniştea netulburată şi fără ceartă, tu ai spus şi noi am cercetat cu teamă(grijă) astfel ca cetatea Sirmiu să reţină cît trebuie. Cu şase copii neastîmpăraţi, adunarea îţi dă încuviinţarea să mergi în satul Rus să locuieşti sau Argeş după datină.

Tablita 49

Tablita 50. Turnată pe la anii25 e.n. BOIRE BISETO DIOGIO USI(uşui: a ieşi) A(atenţie, grijă) BASTARNO (bastarni) PAZI(a păzi) GEO(giu: viu, energic) SOTIA(soţia) SE FISTA(fiştă: femeie tînără şi focoasă, fată de măritat care vrea să atragă atenţia) DUO(a duce) SOTRA(şatră: clan) RUOMUON(român) USO(uşui: a pleca) DIO(sfînta) GETA. GIRA(gira: frumoasă, strălucitoare) BISICA SO ROGI AO(uimire, durere).

Diogio a fost trimis de boierul Biseto la bastarni pentru fişta care-i va fi soţie sa, să o păzească cu putere(grijă), să plece cu ea în Sfînta Geţia şi să o ducă în şatra Ruomuon. Astfel pe frumoasa Bisica să o rogi cu mare smerenie. (Textul din jurul imaginii nu este desluşit).

Tablita 50

Tablita 51. Turnată în anul 30 SIO(sii: a se sfii, a se teme) A ZOE(zoi: spălătura de la vasele de mîncare) SOAE(soaie: murdărie de grăsime) UDTRUOE POETO. SEO(sîi: a fi) SOES (sieş: vînt aspru de iarnă) KOE(coi: a se mocoşi, a lucra încet) DUEO(a duce) BOERO BISETO AG(agă: conducător militar) I(i: a merge) MATO(conducător). E POE(poi: pleavă de cînepă) INDOE(îndoi: a aduce la ascultare) DESI NO(nu) GILEAR(jeler: om aşezat pe pămîntul altuia, lipitură) KILO(chilă: măsură pentru cereale, impozit în cereale, om de nimic). ESIEO(a ieşi) + EO UMANO(uman) DES PROPTEO(propti: a sprijini, a proteja) RADEO(rade: sfat, adunare) ANO E POKO(poacă: lovitură dată cu pumnul, ceartă) ESO(ieşi) SO ROME SOE(soi: murdărie, jeg) DAPISEO. ZORA(zori: a grăbi) SOSOI(şoşoi: a şopti, a vorbi încet) FO ILO LOE SENIK(senic: ţesătură de cînepă albă, prosop, ştergar) LO DONE(a da) TEPE(ţepui: a înconjura cu un cordon de soldaţi) IO SOE(soi: a dormi) BIO (bîe: atenţie) ON(on: a aduna, a însoţi, soţ) DOI ZATORE(zătărî: a prăpădi, a po-topi) LUE LO BOERO BISETO. OROLIO ONSO(unsă: a unge) TIC(tic: oală pen-tru lapte, putină pentru brînză) SOE(soi: a murdări) DIO.G. ZA PIO (credincios) BERISO KARPO(carpul) DO(du: a duce) MONGA(mangă: om încăpăţinat) IO PORCEDO(a purcede) ON(on: neam, a strînge) SONTO(sonţa: a schilodi, a tăia în bucăţi) LUE BOERO BISETO DEUGEO ON(on: neam, a aduna) ISI(ieşi) A DOSERE(dosire: scăpare, ascunzătoare) SIO(sii: a se teme, a se sfii) TALIPIKO (talpă, temelie, partea de jos a zidului unei construcţii) SARMISETUZO. PO SERO(seară) LUE(a lua) BOERO BISETO SOE(soi: a dormi) OI TO SOE(soi: a dormi) KUE(cui: ţeapăn, beat mort). ERI(ieri) SER (seară) IO LUE OSE(osi: tare ca osul, puternic) OSTE(oşti: a face război) SO SILI(sili: a hărţui, a urmări, a pedepsi) MIC NINO(nani: a adormi) EO.

Poetul Udruoe spune să nu te temi de zoile grase. Du-te ca un conducător de oaste şi ocrotitor dar să fii aspru ca vîntul de iarnă boero Biseto şi să nu arăţi milă. Este o pleavă deasă aceşti jeleri care nu-şi plătesc dările în cereale şi trebuie adusă la ascultare. Anul trecut a fost ceartă şi a ieşit cu lovituri între murdara Romă şi Dapisiu dar eu am mers cu omenie şi credinţă în sfînta cruce pentru a-l sprijini. Cînd ei dormeau i-am înconjurat în linişte cu oaste(pe jeleri) şi i-am zdrobit pînă ce doi soţi prăpădiţi, au vorbit în şoaptă şi împreună cu Ilo au luat un ştergar şi s-au lăsat prinşi de boero Biseto. Orolio iar a uns cu murdărie oala pentru mîncare cum spune sfîntul G. Împreună cu credinciosul Beriso carpul, eu boierul Biseto am purces să-l strîng cu război, să-l iau şi să-l duc pe acest om încăpăţînat Deugeo şi neamul lui care au ieşit plini de teamă căutîndu-şi scăparea la temelia cetăţii Sarmisetuzo. Pe întunecat cînd toată lumea dormea cui, boero Biseto nu a fost luat de somn. Ieri seară i-am luat cu luptă tare şi i-am hărţuit fără odihnă pe ei.

Tablita 51

Tablita 52. Turnată pe la anii 35 e.n. TIORNA(a turna) TO(tu) DIO(sfînt) OROELIU DA(a da) SOBA(căldură multă, cameră) CUREN(cure: a se grăbi, a curge) BISICA A IO IEO(a lua; ieie) I(i: a alerga) PORTO( a se purta) DESIO(des, repetat) PATELA(patelă: tigaie, tingire) PAITE(paită: covată de frămîntat pentru pîine, scîndura pe care se taie aluatul pentru copt) DATO(a da) SONTA(şonta: a schilodi, a tăia în bucăţi) DAPISIU MATO(conducător) DABU(cetate) SOPA(sopă: bîtă scurtă şi groasă ghintuită la un capăt cu fier, ghioagă) DABIE(cetate). Vertical(stînga): DIE(di: a spune) TESI(teşi: a netezi) (dreapta): SATIG(sătic: sătuc) SO PIO(piu: credincios, pios). Sub călăreţ: STI I(i: a merge) ONOR. Soclu dreapta: AGII(agie: conducere, putere) IL(ili: Mîntuitorul, a străluci, a salva).

Toarnă tu sfinte Oroeliu şi dă căldura să curgă peste Bisica mea pentru a o grăbi să ia, să alerge şi să poarte mai des tigaia şi covata de frămîntat aluat pe care i le-am dat tot aşa cum conducătorul cetăţii, Dapisiu mînuieşte ghioaga pentru apărarea ei. Îi spun cu blîndeţe altfel va ajunge în sătucul credinţei(la mănăstire). Sub călă- reţ: Să ştii că voi merge să-mi apăr onoarea. Reşedinţa Mîntuitorului(Strălucitoa- rea conducere).

Tablita 52

Tablita 53. Turnată în anul 27 e.n. SAR(sar: lume, a scrie, călătorie) GETO MOLE(molie: nemernic, leneş, om de nimic; mola: demon, vechil, scandal, vierme) DABIO(cetate) SAKOTO(saca-dă: vorbire sacadată, mişcare bruscă şi violentă, lovitură, rană).
Stînga OBADA(bucată de lemn încovoiată alcătuind în serie partea circulară a ro-ţii, a se îndoi ca o obadă) BA(nu) SOTI(soţi, a se însoţi) DOBISCA(dobişcă: burtă mare, persoană mică şi bondoacă) SEI(sîi: a fi, a veni). TO NAG(na-gi: a semăna în strat, a aranja unul după altul) LOE(a lua) ILO(Ilie) DIO(sfînt) FALANGEO (corp de infanterie) GEOSA(ghioşa: a scoate miezul din coaja de nucă) PIA(pio: credincioasă). IO SNEGO(snagă: nădejde, dorinţă) DA BIKO(bîca: atenţie!, ai gri-jă!, mamă) KOTO(cotă: a căuta) POLO(polei: îngeri) GENIO(gena: mic, slab).
Dreapta DOSEO(dosi: a ascunde vederii, a proteja, a fura) GABEN(gabion: coş de nuiele umplut cu pământ sau pietriş care serveşte la apărarea malurilor de valuri sau la construirea barajelor) KASA(casa, comunitate religioasă, credinţă) TO ZOI (zoi: spălătură de la vasele pentru mîncare, apă murdară). ARAMIKO(limba ara-maică) ZAMO(zamă: supă, borş, aliment fără consistenţă şi gust) AG(ag: a săvîrşi, cinste, cunună, creştet) IOI(Salvatorul/Mîntuitorul) KOPO(capu: gîndul, mintea) DI(di: a spune) GETEO(geţi) IO BOIO(boi: a vopsi, a înşela) CA POS(pos: altoi, răsad) SIE(sîi: a fi, a veni) APOLO SOT(soţ: pereche, tovarăş).

Călătoria geţilor în cetatea oamenilor nemernici(leneşi, răi) cu vorbire sacadată.
Stînga. A fi lîngă cineva gras nu înseamnă că eşti perechea marii lui burţi. Ili să iei şi să semeni în strat(cu mare grijă) aşa cum sfînta falangă(oastea de îngeri) scoate la lumină adevărata credinţă din întuneric iar miezul de nucă este scos din coajă. Eu trag nădejde că micile făpturi din ceruri vor arăta grija lor de mamă.
Dreapta. Să-ţi întăreşti casa(comunitate religioasă) ta cu gabenul împotriva celor care vor să ţi-o fure şi să o distrugă aruncînd cu valuri de zoi. Eu, Luminatul Mîn-tuitor, cu gîndul am spus geţilor: zeama aramaică este o înşelătorie pentru că au să- dit pe Apolo să vă fie însoţitor.

Tablita 53

Tablita 54. Turnată în anul 30 NOE SO COASEM(a coase) DESOGE(desagi: saci legaţi unul de altul care se poartă pe umeri sau pe şa) IS(ist: aceşti) DOE(doi) GUR(gură) SO BI(bîi: aten-ţie, necaz) OP(op: registru, listă de acte) NAIE(corabie) O NOBALI OMO(oama: mamă) AE(ai lui, din neamul lui) BIZINO. AGEO(agie: conducere, administraţie) MERI(a merge) SAMO(samă: dare în bani, bir) DO(a duce) LO PATRI(patrie, ţară). DOE(a da) SIPE(sipe: ladă mică, cufăr) LOSE(a lăsa) LO GIL(ghil: pînză albită prin ghilire) DUE(a duce) LO ESI(a ieşi) DO(a da) DABO (cetate). NO (uite!) POI(poi: pleavă de cînepă) LO TAPIO(tapie: crestătură, tăietură; tape: tăietură la capăt de copac pentru îmbinarea cu altul) ILO TOTI(toţi) SEO(săi: a să-ri, a veni) IGE(igi: înfăţişare, a judeca, a scînteia) DU(a duce) PERI (a muri). SIE (sîi: a fi) O POEDE(poiede: mulţime, năvală) SINOE(Sinai) A TOE(toi: încăierare, ceartă) SOE(soi: jeg, a murdări) DO(a da) KOPO(capu). NO(priveşte!) DIEO (sfînt) ZABELO SEO(sîi: a fi, a veni) FOFEAZ(fofează: bucată de pînză făcută sul) DU(a duce) NE(nouă) DABO(cetate) SIERI(Siria) GEOS(geos: jos, sud) DE(a da) NOE COPII(mulţime, grămadă) ON(on: neam, a aduna, a însoţi) CO PIO(piu: credincios) BOFIO. BINE(bină: scenă, estradă) ERI(ieri) GEOS(jos) OA(a se mira, a uimi) E BOSOE(bosoi: copil mic şi dolofan). DERIG(dirig: a fi absolut, superior: dirigui: a conduce) RUI(rui: roşcat, cu barbă roşie, ciocîrlie) TRASO(trasă: a trage, a repeta o acţiune) DI(di: a spune) NOE ON(on: neam, a aduna, a însoţi). TALI (tali: plecăciuni) PIKO(pica: stropi, mulţi) SARMISETUZO. ONSE(unse, alese; anzi: nemuritori) IOI + SUPTE (slabe, uscate) OS DU(a duce) I(i: a merge). M.(mato: conducător) DAGI (dage: adunare) BALO(bală: neam străbun) I(i: a merge) IMA(îma: mamă) E ROBI(a distruge, a nimici). KOTO(cotă: a căuta) POL (pol: jumătate dintr-un întreg; polei: fiinţe supranaturale din basme, a străluci) BOI (chip, imagine) CERO(ceru) ROI(roi: pui de căprioară, a pleca) DAKOE(daci).

Noe, să coasem desagii aceştia doi la gură, să fim atenţi cu actele pentru corabia nobilei mame din neamul lui Bizino. Am mers la conducere şi am plătit birul să ne dea voie să-l ducem în patria lui. Ne-a dat o ladă mică şi ne-a lăsat să-l înfăşurăm în pînza lui albă, şi să-l ducem la ieşire în afara cetăţii. Uite! această pleavă de cînepă l-a umilit(rănit) pe Ili şi toţi au venit să-l judece şi să-l ducă la pieire(să-l răstignească). Mulţimea din Sinai(iudeii) a venit plină de ură, care l-a certat şi l-a bătut, murdărindu-l(batjocorindu-l) şi cerînd să le dea capul lui. Priveşte sfinte Zabelio, pînza făcută sul am dat-o lui Noe şi ne-am dus în cetatea de jos(sud) a Siriei unde a venit poporul grămadă şi ne-a însoţit în frunte cu credinciosul Bofio. Ieri a fost pus jos pe o scenă iar lumea se minuna că este ca un bosoi(copil mic şi dolofan). Ciocîrlia neîntrecută trăgea la ea neamurile cum spune Noe. Multe şi repetate plecăciuni din Sarmisetuzo. Cu sfintele oase cu carnea uscată(moaşte) am alergat şi le-am dus Mîntuitorului unde au fost unse(miruite). Conducătorul neamu- lui străbun a mers cu ele la mama lui Ili care era distrusă. Cercetează dacă jumătate din strălucitoarele făpturi cereşti nu au plecat de la daci.

Tablita 54-1

Ili – învăţătorul iubirii – conducătorul cetei de geţi care au mers să înfrunte preoţimea iudaică pentru hoţia ce o puneau la cale privind distrugerea sau converti-rea credincioşilor în sfînta cruce la iudaism. Dogma creştină l-a botezat Iisus(II: Mîntuitor, Salvator, Învăţat + sus: deasupra, din înaltul cerului).

Tablita 54-2

Tablita 55. Turnată în anul 30 DURO BASILEO(conducătorul armatei) DABO(cetate) GETO UI(uie: uliu) SO LUE(a lua) MULTEO(multe) ADE(haide!) ISO(isa: a îndemna un cîine să adulmece sau să atace) PATO(paţă: păţanie, întîmplare) RO(rău). LOE(a lua) DURO DENIA(denie: slujbă religioasă de seară înaintea Paştelui) AE GAE(gai: pădure mică la şes) OT(de, din, de la) DUNG(dungă: linie, direcţie) BIO(bîia: atenţie!, pericol) ON(on: neam, rude) TRAKIO(traci). ELIE SOE(soi: neam, jeg) AE GITO(gită: vită) E LOA(a lua) SKONUIE(sconie: înmgînfare) POE(poi: plea-vă de cînepă) LOA(a lua) ZANIO + (credincios în sfînta cruce) – lll –(Mîntuitorul) DUE(a duce) ZAMOLSCIO. ON(on: neam, a însoţi) ZOI(zoi: apă murdară) NE(ni: priveşte! minune) GIEO(giu: viu) SOI(soi: a dormi). DU(a duce) IO FUMIEO (fumios, fumuros: înfumurat, încrezut) ONE IU(iu: chiuitură) ADE(haide) RA(rea) RETE(rîţe: buche, învăţătură) FOE(foi: a se mişca mereu, a se hîrjoni, a se umfla în pene) MEZIA. TO REPOE(răpi: a fermeca, a înfrumuseţa) STA(a sta) TOE(toi: centru, mijloc) NOBALO(nobili) MEGA (mare) I(i: a merge) SO GILI(gili: cunu-na miresei, a se pleca; ghili: a albi pînza prin spălare repetată şi expunere la soare sau ger, ghil: pînză albită, giulgiu: pînză subţire) ARGIO(argea: bordei deschis în pământ cu scînduri pe jos în care se aşază vara războiul de ţesut, boltă sau acope-rişul unei pivniţe) SIE(sîi: a se sfii). TOE(toi: a se linişti) TO EDO(ede: a se ridica, a pune jos) URO(ura!) NOBIOS(nobios: din nobili) CETE A TORO(tor: tizic, ocol pentru animale, gospodărie) GEODE(giude: suliţă). NO(uite!, haide) PROE(prui: om prost) TOES(toieş: gălăgie, ceartă) FIE AIGE(aicea). LOES(lăieş: ţigani nomazi) FUE EDO (ede: a pune jos, a aduce) EFESO LUI GRAOKOE(grecoi) LOIA(laie: negru, cenuşiu) DELFO(Delphi) SOI(soi: jeg, a murdări) LUE(a lua) ILO. NO(uite! priveşte!) PEZI(pieze: semn prevestitor, augur, fiinţă care aduce no-roc) NOGEO(nojie: ceartă, a insulta) FACTO(facţie: grup de indivizi uniţi pentru o acţiune violentă) SOE(soi: neam, jeg, a murdări). TROSC(a pîrîi ca vreascurile căl-cate, a rupe, a lovi) RIP(rîp: jeg, murdărie) TOE(toi: mijloc, ceartă) ON(on: neam, a aduna) SONTO(şonta: a schilodi). LUE(a lua) ANTONIO GILI(gili: cununa miresei, a culca; ghili: a albi pînza prin spălare repetată şi expunere la soare sau ger, ghil: pînză albită; giulgiu: pînză subţire) ARGIO(argea: bordei deschis în pă-mânt cu scînduri pe jos în care se aşază vara războiul de ţesut, boltă sau acoperişul unei pivniţe) RUMUNUE(români) EDE(ede: a ţîşni, a ajunge) OPRE(opri) SO ON (on: neam, rude, a însoţi, a locui). KATE(a căuta) NOE SOL(solie) GEZO MIIO (mia: miel mic, ied) E(este) LO. TALE(tali: plecăciune, închinare) PICO(pica: a curge în stropi, numeroase) RUMIEORA(rumioară: rumenă, roşiatică, aprins la faţă) DUE(a duce) LO IGE(ige: ochi, a scînteia, a avea grijă). Jos stînga BEZINO; dreapta BASILEO DURO NI(uite!, haide!, minune) DAGE(dage: adunare) BALO (bală: neam străbun) între imagini AMMA(mama) sau MAMA KATA(cată: a cerceta) RODIO(rodie: întemeiere, neam) BOI(boi: înfăţişare) GE(ge: nobil).

Astfel Duro conducătorul armatei, uliul cetăţii geţilor, a luat însoţitori şi au plecat să adulmece(cerceteze) păţania rea. După denia făcută într-o pădurice mică, Duro a luat cu mare atenţie direcţia către neamul tracilor. Neamul(jegoşii) lui Elie, ca nişte vite s-au înfoiat precum pleava de cînepă dorind să-l ia pe III(Mîntuitor) dar Zanio, credinciosul în sfînta cruce l-a luat să-l ducă în ţinutul lui Zamolxe. Cei adunaţi au început să arunce cu zoi(vorbe urîte) peste minunea vie care dormea. Înfuriat, eu m-am dus şi le-am strigat o chiuitură: haideţi că în Mezia învăţătura rea a fost tot-deauna o hîrjoană(fudulie). Cît despre frumuseţea care stătea în mijlocul argelei, marii nobili au mers plini de sfială şi s-au închinat. Astfel liniştea celui pus jos era spartă de strigătele de ura ale cetelor de nobili din gospodăriile cu suliţe. Uite pe aceşti oameni proşti care au vrut să fie gălăgie aici! După ce a fost dus de la Efes., grecoii negri din Delfi, strînşi în cete de nomazi(ţigani) l-au luat pe Ili şi l-au murdărit(batjocorit). Priveşte la fiinţa care aduce salvarea şi a fost insultată de o facţie de jegoşi. În toiul certei, această adunătură de răpănoşi ne-au lovit şi ne-au schilodit. Antonio a luat giulgiul şi fiinţa care aduce salvarea(strălucitoarea făptură) şi a ţîşnit cu ele la neamul românilor unde astfel s-a oprit. Noe a trimis solie pe Gezo să cerceteze dacă mielul este cu ei. Multe plecăciuni să fie duse ca să aprindă ochii şi faţa lor. Jos stînga: Bezino; dreapta: Conducătorul armatei, Duro arată mi-nunea adunării neamului. Cercetează chipurile care au născut nobilul neam; între imagini: mama.

Tablita 55

Tablita 56. Turnată în anul 30 Stînga sus: ROTO(roti: a da tîrcoale) I(i: a merge, a alerga) IRMEO (irmos: melodie bisericească) M(mato: părinte, ocrotitor) TII(ţîi: a ţine). Dreapta sus SAR(sar: a scrie, a trimite) GIRIO(giri: luminos, strălucitor) +++ .

1. POIDEO(poiede: mulţime) ON(on: neam, a aduna, a însoţi) TOIR(toir: toiag) NIE(nii: minune, admiraţie) NE(nouă) DOE(a da) ZABELIO. LO DOE(a da) GIL (ghil: ţesătură de in sau cînepă albită prin ghilire) E ARGI(argea: construcţie sim-plă în pământ ca un bordei deschis cu scînduri pe jos în care se aşează vara războ- iul de ţesut, bolta sau acoperişul unei pivniţe). LO ROGEO(a ruga) SOGEO(sogi: a împărţi aluatul pentru pîine, a împărţi un întreg) ARMOSO(armata, oaste) SOSEO (a sosi) AGESO(aghios: cîntare religioasă, a dormi). ONSO(vestită) LETOLE (le-ţele: şipci din care se construiesc casele de lemn) ON(on: neam, a locui, a însoţi) TALI(tali: închinare) PICE(pice: a se pleca, a sosi, a se ivi) LOE(lui). DABO(ceta- te) IE(a da) TO FAE(fai: stofă de mătase neagră cu fir gros) TO ON(on: neam, a aduna, a însoţi) ANGEO(angel: înger) ZAGE(a zace, a fi nemişcat). TROSI(troşi: încălţăminte uşoară) I(i: a merge) BOERO BISETO ON(on: neam, locuitori, a însoţi) SARMISETOUZO KOI(căi: a plînge, a se văieta, a regreta) E ARMOSO (armata). ++++++++++++++ GIE(vie) RUE(rui: ciocîrlie) SER(seir: privelişte, zări) DAPISIUO LOSE(a lăsa) IORG(iorga: fără răbdare, fără astîmpăr, mereu) LO. ++++++ G. E. OROLIEO POE(apoi) LUO KOR(cor: dans în formă de cerc, adunare) SEDI(sedea: imn religios cîntat în biserică în timpul căruia cei prezenţi stăteau jos) ++++++++++ .

2. G – E(ede: preot judecător, mare preot, judecată din ceruri) ZORASEO ILO MOLEO(molîu: fără vlagă, încet, greoi) DABO(cetate) OOOO(exclamaţie de du-rere). ++++EEEE(e: a judeca, a se înălţa la ceruri) .G. GOGE(gogi: a curăţa, a su-feri) RO(rău) LO DU(a duce) NO(priveşte!, atenţie!) GETO. ++++ .G. ZALIE (jale: nenorocire, a plînge) OLO(ol: vas pentru băutură) ZOI(zoi: apă murdară, a murdări cu zoi) RO(rău) DABO(cetate). ++++++ .G. GORMIO KO NOBI(nobet: schimbare, obicei, rînduială) DOINI(a cînta doine). ++++++ .G. SEI(sii: a fi) ZOLO(zoli: a se zbuciuma, a se frămînta) SISI(nebun) DO(a da, a duce) NOE. ++++++++++ .G. MILI(mili: a se îndura, a se înduioşa) ISOLO(isala: bun este Dumnezeu) ZIDO(zidi: credinţă, religie, adevăr) DABO. ++++++ -G- BERISO SA IG(ig: poartă, a ieşi) DABO(cetate) PANANEO. ++++++ -G- DO(a duce)TE GOE POLTO(pultă: tejghea, sertar) DABO(cetate) SARMATIO. ++++++ -G- KARPIO DO(a duce) LO SARTA PIEO(credincios). ++++++ * II – .G. PARI DUO(a duce) LO – ERMI DABO. * ++ II –G- MONGA(mangă: om încăpăţinat) IO LO KATA (cata: a cerceta, a privi, a lua aminte) GOE. ++++ II -G- GOI ROE(roi: a pleca repede) LO GOMIEO DABO. +++ G. PALOE LO SAR (salt, alergătură) DABO SEGETIO. II +++++ stînga jos: KOTO(cotă: a căuta) POLEO(polei: făpturi din basme) IGE(ige: ochi, a scînteia, a avea grijă, a consulta) IO GETE ON(on: neam, popor). Dreapta jos: IA(uite!) E ROBI(robi: a chinui, a nenoroci) REO(rea) DAGI.

Stînga sus Da-ţi tîrcoale şi alergaţi cu irmos pentru ocrotitorul care ne ţine.
Dreapta sus Sfînta şi strălucitoarea poruncă(scrisoare).

1. Mulţimea a însoţit toiagul(a călătorit) să vadă minunea ce ne-a dat-o nouă Zabelio. Am dat ghilul lui(Zabelio) şi este pus la o argea. Grupuri de armată au sosit în cîntece religioase să se roage la el. Locuitorii vestitelor sate au venit aplecaţi(trişti) să se închine lui. Cetatea a dat tuturor celor adunaţi stofă neagră de mătase pentru că îngerul zace(este mort). Boero Biseto şi-a pus încălţările şi a mers împreună cu locuitorii Sarmisetuzei şi armata să se căiască. Veşnic sfînta şi nemuritoarea ciocîr- lie a lui Dapisiu a fost lăsată să se înalţe în cele mai înalte zări(la ceruri). Pentru sfîntul geţilor, preotul judecător Orolieo a strîns adunarea şi apoi au cîntat sfinte cîntece religioase.

2. Zoraseo, preotul judecător al geţilor l-a dus pe Ili fără vlagă(viaţă) în cetatea pli-nă de durere. Priviţi geţilor cum s-a dus, a suferit rău, s-a curăţat şi s-a înălţat la ceruri pentru dreapta şi sfînta judecată. Să-l jelim pe sfîntul get iar în cetate, oalele pentru băutură să fie cu zoi. Pentru sfîntul get, Gormio a cîntat doine după rîndu-ială. Noe care l-a adus pe sfîntul get a fost lovit de un zbucium nebun. Bunul Dumnezeu s-a îndurat şi l-a luat pe sfîntul get în cetatea credinţei. Boriso a plecat spre cetatea Pananeo pentru a spune despre sfîntul get. Goe, du-te la arătoasa cetate a sarmaţilor să ştie despre sfîntul get. Să se ducă la carpi, la credinciosul Sarta pentru a se afla despre sfîntul get. Pari să se ducă la cetatea Ermi pentru a vesti pe sfîntul Mîntuitor al geţilor. Eu i-am adus aminte acestui om încăpăţinat Goe, să spună despre sfîntul Mîntuitor al geţilor. Goe a plecat repede către cetatea Gomieo să ves-tească despre sfîntul Mîntuitor al geţilor. Paloe a alergat la cetatea Segetio să ves-tească despre sfîntul geţilor, Mîntuitorul în credinţa crucii.

Stînga jos. Să se cerceteze făpturile(oastea de îngeri) strălucitoare din ceruri dacă mai au grijă de neamul geţilor. Dreapta jos. Uite, este(a venit) chin rău peste daci!

Tablita 56

Tablita 57. Turnată în anul 30 Stînga sus ZABELO ILO TEO(ţîu: ied sălbatic) TAPIEO(tapă: a cresta un copac înainte de tăiere, tăietură) Dreapta sus: O(vai!) IRAMO(iremă: inimă) DABOE(cetate) SAR(sar: a sări, a alerga peste) MINGA(mîngă: iertare, milă, mîn-gîiere) TO – D(dabo: cetate) – S(Sarmisetuzo) – G(geto).
DA(a da) IOI(vai! minune, Mîntuitorul) ANTONIEO I(i: a merge, a alerga) GILI (ghili: a albi o pînză prin spălare şi întindere la soare sau ger, a se înfrumuseţa: ghil: pînză spălată prin ghilire) ARGIO(argea: construcţie simplă în pământ ca un bordei deschis în care se aşază vara războiul de ţesut, boltă sau acoperişul unei piv-niţe) IL(il: a salva, a străluci). RIOMIONO(români) ON(on: neam, a însoţi, a aduna) SOTISO(sotişă: numele unui dans popular, melodia după care se execută acest dans) DESEO(deseori, îndesat, grămadă). BASTARNIO RETERO(retira: a se retrage) DOINI(a cînta doine). DABO(cetate) GEO(giu: viu) ON(on: neam, a însoţi, a locui) CEI(cei: a ţine dreapta) TINEA(a ţine). SOI(soi: neam, jeg, a mur-dări) LOO(a lua) IRAMO(iremă: inimă) DABO(cetate) SION. NITRO(nitră: azotat de potasiu care se foloseşte la conservarea legumelor şi preparatelor din carne, îm-piedică fermentaţia) TAPIEO(tapă: a cresta un copac înainte de tăiere, tăietură la capăt de lemn pentru îmbinare cu altul, crestătură, tăietură) RAMO(ram, neam) SAR(a sări, a alerga peste) MONGA(mangă: surpătură de mal) TOE(toi: mijloc, a bate, ceartă). – D(dabo: cetate) – S(Sarmisetuzo) – G(geto) RIOMIONO(românii) ON(on: neam, a strînge, a însoţi) FERI(ferii: sărbători) SOE(soi: a dormi, somn) TAPIEO(tapă: a cresta un copac înainte de tăiere, tăietură la capăt de lemn pentru îmbinare cu altul, crestătură, tăietură) – BOERO BISETO ATIGE(a atinge, a mîn-gîia) A TOCEO(toci: a se uza, a se şterge) SIE(sii: a se sfii) OM(înţelept, învăţat, generos) ON(on: neam, a însoţi) TOE(toi: mijloc, a calma, a linişti). SCOSE TEO (tio!: strigăt cu care se alungă animalele) FACTOE(factie: grup de indivizi uniţi pentru o acţiune publică violentă) AT(at: cal bun de călărie, armăsar) LAI(lai: ne-gru). TO ON(on: neam, a locui, a strînge) KOMPEO(compete: a se cuveni) ISE(a ieşi) SAI(saia: cusătură ornamentală) SIGE(sigă: vopsea minerală roşie) TOLOGO (tologi: a culca la pământ o cultură, a se rostogoli) POI(poi: pleavă de cînepă) RIO (rîu). I(i: a merge) ARMOSO(armata) RIOMIONO(română) SIE(sii: a se sfii) OA (uimire, minunea) E BOCIO(boci: a plînge, a jeli) +++++++++++ SAR(şar: linie, hotar) GERI(giri: grăsuţ, strălucitor, luminos) +++++++++++++ SO DESEIO (deseori, repetat) BOER BISETO AG(ag: loc, parte, a face, cinste) BOGEO(boci: a plînge, a jeli) ARMOSO. +++++ GOTO(gotă: nălucă, godi: a cînta miresei cîn-tece de rămas bun) PERI(a muri). +++++ LARG(întins, mare) SIRE(Sirie). ++++++ SAR(şar: linie, hotar) GERI(giri: grăsuţ, strălucitor, luminos) GALI(gali) SIGO(sigă: vopsea minerală roşie). LOR I(i: a alerga) RETERI(retire: retragere) RIOMIONO(românesc) ASO(aşa) ON(on: neam, a însoţi) GOI(trist, sărac, îndure-rat) TOGEO(toge: loc neted, luminiş în pădure) RINDE(rîndei: ladă mare cu spete-ze pentru veşminte) ROI(roi: pui de căprioară). MOE(moi: ud, leoarcă) AO(uimire, durere) TOCEO((toci: a se şterge, a se uza) FOFEZELE(fofezele: braţele sfeşnicu-lui, fluieraş de salcie, pînză răsucită sul) TIGEO(ticăi: a se chinui) OS(osi: tare ca osul, puternic). SIDO(şedă: subordine, şede) IE(a lua) NOBALI (nobili) TICO(tic: partea de dinainte încovoiată în sus a tălpilor saniei, lădiţă) MATO(conducătorul) BOERO BISETO SO GIOLO(gioale: picioare) SISTAS(şiştav: bolnav de picioare, slăbănog) OGOE(ogoi: tihnă, a cruţa) TRSO(tîrsă: roabă mare) IESE(a ieşi) LO. ON(on: neam, popor) OIR(oier) FU(a fi) LOSOTA(lăsată) AM(a avea) LIO(lie: minune, încîntare). KOTO(cotă: a cerceta) ONDA(ondoi: a ondula, a se mişca uşor) POLE(polei: fiinţe supranaturale din basme, înger) OMA(mama) E ED(ede: a judeca) +++ ROBE(robi: a suferi). RO(rău) A TEMO(teamă) NI (priveşte! minu-ne) SOE(soi: neam, a dormi) BOIO(boi: chip) I(i: a alerga) ON(on: a se însoţi, a se aduna) SO PIO(piu: credincios). LOIE(a lua) – G(geto) – GENEO (gena: mic) I(i: a merge) ON(on: a locui) SAMIE(samă: a ţine mintea trează) SETOUZO (princi- pală, unică) – ZABELO. – RIOM – BAS – DABO(cetate) GETO.

Stînga sus Zabelio l-a sacrificat pe Ili iedul(mielul) său. Dreapta sus: Cît despre cetatea geţilor Sarmisetuzo, vai! inima cetăţii a fost sărită(uitată) de mîngîiere. Da, Antonieo a alergat cu ghilul(giulgiul) la argea să fie pus minunii strălucitoare. Neamul românilor s-a prins deseori în sotişă. Bastarnii s-au retras în cîntece doinite. Cel care a ţinut calea dreaptă s-a dus să locuiască în cetatea vieţii(luminii). Neamul murdar din cetatea Sionului i-a luat inima. Acest neam l-a alergat, l-a bătut şi l-a răstognit(pus pe două lemne îmbinate) aruncîndu-l într-o surpătură de mal cu nitră. Românii din Sarmisetuzo, cetatea geţilor, s-au strîns să cinstească(venereze) somnul copacului tăiat înainte vreme. Boero Biseto a mîngîiat plin de sfială, de nenumărate ori pe învăţătorul iubirii astfel ca cei adunaţi să se liniştească. O ceată de locuitori au scos armăsarii negri pentru a fi pregătiţi de drum(înhămaţi la sanie şi mînaţi). Cît despre neam, toţi au ieşit cu veşminte cusute cu saia roşie şi s-au tologit(rostogolit) pe jos ca pleava de cînepă pe rîu. Armata românilor, plină de sfi-ală a mers unde este minunea şi a jelit lumina sfintei cruci care strălucea. Adesea boero Biseto a cinstit sfînta cruce jelind alături de armată. Sfînta cruce va însoţi nă-luca ce a murit. Sfînta cruce se va întinde peste Siria. Sfînta cruce va străluci peste galii roşcovani. La ei românii au alergat şi s-au refugiat, aşa i-au însoţit îndureraţi într-un loc neted(luminiş de pădure) unde au pus puiul de căprioară pe o ladă mare cu speteze. Ştergîndu-şi transpiraţia, priveau la minunea înfăşurată în sulul de pînză ce a suferit(s-a chinuit) puternic. Nobilii au luat ordine în faţa saniei lîngă lădiţă iar conducătorul boero Biseto era atît de bolnav de picioare încît, pentru a-l cruţa a fost dus într-o roabă mare. Neamul oierilor a fost lăsat să aibă această minune. Să se cerceteze mişcarea lină a fiinţelor din ceruri dacă sfînta mamă va fi judecată pentru marea suferinţă. Am mare teamă că chipul minunii adormite va alerga să se însoţească(adune) în credinţă. Să luăm aminte că micul get va merge să locuiască la unicul Zabelio din cetatea geţilor români şi bastarnilor.

Tablita 57

Tablita 58. Turnată în anul 30 ZONIE OI MEI(a merge) GEOBEL(giubea mai mică) ZERIE(a se zări, a se vedea) OSOE(osoi: os mare, foarte tare) ATIGEO(a atinge) DOTO(pe dată, de în-dată) OI SOE(soi: a dormi, neam) MOIE(a înmuia) BEMO(a bea). A(a: creator, a zbura, străbun) ZOE ANGEO(înger) ILO I(i: a merge) NEO ZI MARO(mare) STEU(a sta). OI SERTO(serti: a sili) GOIE SOE(soi: neam, a murdări) GLOTE (gloate) LO DESI(des, a îndesa) NODOI(nod mare) AFIN(rudă, neam) DORT (dert: jale, mîhnire) LATOE(lat, întins). TIGEO(tigi: a coase capătul unei ţesături) IE(a lua) GEOSO(jos) FOC TIGE(ti-gi: harpă, tobă, a cînta la aceste instrumente) SE IO DESI(a îndesa, a înghesui) NO SAGEA(sageac: prelungirea podului făcută pe capetele ieşite în afară ale grinzilor; săgeac: pirostrii pentru foc). ON(on: neam, rude, a aduna, a însoţi) POR(por: grămadă de fîn, claie, stog) TOIE(toi: a certa, a calma) OSENOI(oşeni: a alina o durere, a se stinge) KLOE(claie, a face clăi). NOI (noi: cenuşă, cărbuni, frunze pentru descîntece şi leacuri) E BEMO(a bea) LO IESE(a ieşi) ROLOI(rîlăi: a face un şanţ mic, rouă, zori, a se înnoi). SO ONSO (unsă, vestită). GEMOI(a geme) A ZOLOE(zolie: spălare, zbucium) SOTERA (sotir: a mîntui) AGA(a-ga: cinste, cunună, învechit) GEOI(gioi: vioi) EDOE(ede: a ieşi, a muri, a se ridica, a judeca) SETE RA(rea). SEDOI(sedea: imn religios cîn-tat în biserică în timpul căruia participanţii stăteau jos) SOE(soi: murdărie, urmă) MIG(mic) CO SARGE (sarghie: pînză rară de sac folosită la împachetat) ROSO (roşă: roşie) TI(ti: veselie, a păstra viu) BOGATA LUEO(a lua). GOI TEGE(tăgi: a nega) BOROTO(borît: vomă, urît, dezgustător) PANO(păna: a schimba butucii de la vie, a înlocui) SESO(seşă: adunare a sătenilor) DO(a da) SARGE(sarghie) ROSO(roşie,). E COTIZE GIEO(giu: viu). PALOE(pălie: sărbătoare din preajma zilei de Sf. Ilie) STO(a sta) ONSEO(unşii, vestiţii, aleşii) NOBALI(nobili) SA SETE DOGE(dogi: a sparge, răguşit) SOTRI(şatre: neamuri, familii) BOCIT. ZOI(zoi: apa murdară de la spălatul vaselor) RASIEO (răzie: a se învecina) SO DEO(a da) LO SCITO OI POURGEZO(a purcede) OI DENO(denie: slujbă religioasă de seară dinaintea Paştelui) PATRI(patrie) DO(a da). LO ROI((roi: a pleca) DICOE(dichiu: administratorul unei mănăstiri) + + SCITO SARMATO ON(on: neam, a se aduna) SOTI(soţi, a însoţi) GIEO(gioi: vioi, repede). EDO(ede: a ieşi, a se ridica, a pune jos) CECILI(cicili: a se găti) ARGIO(argea: construcţie în pământ ca un bordei deschis, grinzile de lemn fixate pe laturile unei plute pentru a ţine fixate lemnele ce o compun) LORO(leroi: dorinţă, plac) ON(on: neam, a se strînge, a se însoţi) GRABEO(grabă) BO(bu: a plînge) OI SO OSOI(osoi: os mare, tare ca osul). (stînga vertical jos) DAPISIEO DABO(cetate) ROI(roi: a pleca din loc) SENIC(senic: ţesătură de cînepă pentru rufe de corp, prosoape, feţe de masă, bucată de pînză în care se pune cenuşa pentru leşie) ILO + + + Jos stînga scris mare LO GOI LOUE(a lua) E.(ede: preot judecător) M.(mato: conducător) DAPIESE OI DO(a duce) G.(geto) D.(dabo) SETOZO(principală). Chenar jos centru TALI(tali: plecăciune) PIKOSE(picuşe: mulţime de stropi) NOI KLOE(a clădi în clăi; claie). TRASO(trasă: a repeta, a turna, a face) DOI ARISTORESI MACIDONE SO. Dreapta jos CIL(cil: sur) IAR(iar: braţ sec al unei ape curgătoa-re) GIOS(jos) CITO(cită: adevăr) SARMATO ROPOG(rapăg: alunecare, a împin-ge din spate) AT(at: cal) SO.

Zonie, să mergi pe dată pînă ce oasele se vor zări prin giubelă, să te odihneşti şi să bei numai atunci cînd te vei înmuia(vei fi obosit frînt). Îngerul lui Ilo a mers să stea la creatorul Zoe într-o zi mare şi curată. Să sileşti neamul murdar al lui Goe, să se îndese în grămadă mare, alături de noi la necuprinsa jale care ne-a lovit. Să luaţi pînză, să o tigiţi şi să o aşezaţi pe pirostrii(platformă din metal-instalaţie pentru incinerat) în cîntecele harpelor şi tobelor înainte ca eu să înteţesc focul. Pentru a alina durerea, rudele să adune o grămadă de fîn şi să o clădească în mijloc. După ce el va ieşi(pleca la cele veşnice) în zori se va aduna cenuşa bună pentru descîntece şi leacuri şi se va bea în cinstea lui. Gemetele şi puternicele zbuciume îl vor mîntui (ridica la ceruri) cu mistuitoare sete la divina(străbuna) şi înălţătoarea judecată. După slujba religioasă se va strînge într-o sarghie roşie puţina murdărie(cenuşă ră-masă) din neuitata şi bogata viaţă care ne-a fost luată. Borîtul de Goie a tăgăduit în adunarea sătenilor că a înlocuit sarghia roşie pe care a dat-o prima dată. Dar Cotize este viu. De Pălie, aleşii nobili împreună cu rudele lor, au stat palizi şi au bocit cu sete pînă li s-au dogit glasurile. Cu zoile de la spălatul vaselor rituale să se purcea-dă la drum şi să se dea vecinilor sciţi. În patria lor să se facă seara o slujbă reli-gioasă. Neamurile sciţilor şi sarmaţilor să plece însoţite repede de dicoe, cre-dinciosul în sfînta cruce. După dorinţă, în grabă s-a pregătit argeaua iar neamul gătit de sărbătoare a plîns ori s-a ţinut tare ca osul.

Stînga vertical jos Sfînta cenuşă a lui Ilo a fost pusă în senic şi dusă cu alai în cetate de către Dapisieo.
Jos stînga scris mare Goi a fost luat de către preotul judecător şi conducătorul Dapisieo şi dus în cetatea principală a geţilor.
Dreapta jos scris mare Neamul sarmaţilor a aflat adevărul(a sacrificat) împingînd de la spate caii lor suri, jos într-un iar(ripă).
Chenar jos centru Cu mici şi multe plecăciuni se clădesc noi prietenii. Astfel este trasă(scrisă) de două ori de macedoneanul Aristoresi.

Tablita 58

Tablita 59. Turnată în anul 30 TEGE(tăgi: negare contestare) REPOSIEO(repezie: avînt, pantă înclinată, alergătură) E IDA(ida: rîu, apa creaţiei) TEO(ţiu: vîrf ascuţit de stîncă). CEI(cei: a ţine calea dreaptă, a cere) TALI(tali: plecăciune) FIO(a fi) ASO(az: primul, eu) ON(on: neam, popor) TOR(tor: tizic, ocolul unde se închid vitele şi se formează tizicul) ESIA(a ieşi) A SILE(sila: fericire, cale, miel). PAE(pa-e: cinste, titlu onorific, a măguli) OPRE TOERI(toiri: a bate cu toiagul, a porni la drum) SIR (sira: urmaşii cuiva, şir) OMA(oamă: mamă) LIO(lie: minune, legătură) GETO TRAKIO. GOGI(gogi: a curăţa) PIO(pio: preot, credincios) ASTAGIO DENIA (denie: slujbă de seară în săptămîna dinaintea învierii) ROSO(rază: a revărsa raze, a străluci) RETI(redi: pădure tînără şi mică) SEIN(sein: cîntec ce se cîntă la culesul strugurilor). DIEO(sfînt) PAGE(pace) IOSIUS I(i: a merge) FI SIO(sii: a se sfii) AE(a-e: a se înălţa) BIO(bîie: pericol, necaz, atenţie). A SIO(sîi: a se sfii) RESI (rază: a străluci, a revărsa raze) FIRO(fir) TELU(tel: fir de metal auriu din care se face beteala) PELIU(peleş: ciucure, şnur care se petrece pe la mijlocul cămăşii na-ţionale) ON(on: neam, a însoţi) RITO(rit: credinţă, religie) GETO TRAKIO. SO PIE(pio: credinţă) DI(di: a spune) CEI(cei: a ţine la dreapta) ANU IO BIO(bîie: atenţie, necaz) TINI(a ţine) RIPO(rîpi: a săpa adînc, a umili) E TARE(tare: greu-tăţi, poveri) TOS(tos: mărunt, cu granulaţie fină). Medalion stînga: MAGL (mîgle: sfeşnic de lemn); Centru M(părinte, conducător) E(ede: a se ridica la ceruri) S(sent: sfînt) I(ig: uşă, a judeca) A(amin: bunăstare, fericire, necaz) G(geto). Rugă-ciunea(crezul) geţilor. Dreapta vertical: PTR(patri: ţară); orizontal: LTU(latu). Între medalioane există cîte o cruce iar deasupra lor este capul de bour!!!

Apa care curge cu repeziciune din vîrf de munte nu poate fi tăgăduită. Neamul nostru a fost ales primul să iasă din gunoaie şi să aducă laude prin miel, să se închine şi să ţină calea cea dreaptă. Această cinste nu s-a oprit aici şi a călătorit cu toiagul la urmaşii minunatei mame a geţilor şi tracilor. Cucernicul preot Astagio, într-o mică pădure a făcut o denie care revărsa raze de lumină şi a fost însoţită de cîntece. Sfîntul Iosius a mers şi s-a suit smerit la ceruri să ne scape de necazuri şi să ne aducă pacea. Credinţa geţilor şi tracilor este ca un fir strălucitor făcut cu mare sfială şi care revarsă raze şi încinge pe mijloc cămaşa(sufletul) neamului. Spun că dreapta credinţă este tot anul, eu atenţionez să fie ţinută cu mare dăruire pentru că este o povară mică. Medalioane: Sfeşnicul(lumina sfintei cruci) purtat de Mesia (rugăciunea geţilor) peste toată ţara.

Tablita 59

Tablita 60. Turnată pe la anii 37 ZURASIEO ON(on: neam, rude, a aduna, a însoţi) TUN(tuna: a urla, a batjo-cori) PIE(piu: credincios, preot) NO(uite! nu) POE(poi: pleavă de cînepă) ROGUE (a ruga) GOLO(a goli) ARGIU(argea: construcţie simplă ca un bordei, unde se punea vara războiul de ţesut, bolta unei pivniţe) SCITO LONGIE(lung, îndelungat) MOLIO(molîu: bleg, molatic, liniştit) DABO(cetate). ON(on: neam, a aduna) SO (aşa, astfel, a îndemna un cîine să atace) AT(at: cal tînăr, armăsar) TEGE(tăgi: negări) RO(rău) MONGOE(mangă: om încăpăţinat, ambiţios) AO(minune, uimire) I(i: a merge) ++++ . M(mato: conducător, părinte) ++ -C(cris: judecată)-X(geto)-X(gio: vioi)- I(i: a merge) NO(uite!) DABO(cetate) SCITO RAG(a rage, a răcni) NAOKI(năuci: a înnebuni, a ului, a prosti) BEZOE(bîzoi: muscă mare, viespe) OM COA(coa: cată să, trebuie să) RAE(răi: a se înrăi, a duşmăni, a tînji) BOE(boi: a murdări, a păcăli) IERO(iereu: preot) SO(aşa, astfel, a ataca). IPEN(ipen: sănătos, tocmai) GOPOE(copoi: cîine de vînătoare) RIUMIONO I(i: a merge) GEO(giu: vioi, repede) POR(por: stog, căpiţă, şiră) GENA(gina: vină, răspundere) PATRIA E DABO RAZI(răzi: a se învecina). ANO(anul trecut) RUP(a rupe) ON(neam, clan, a se aduna) DIEO(sfînt) KUE(cui: beat mort, ţeapăn) DUSU(a duce) RAGIO (rage: a plînge, a urla) SOE(soi: neam, a murdări) ANGE(angel: înger). SOE(soi: jeg, murdărie) ZOISTE(zoişte: zoi multe) RO(rău) ISTRIO ON(on: neam, rude) TRAKIO SOE(soi: neam, a murdări). I(i: a merge) NAI(năi: corabie, naos) NOTA (nota: a înnopta, a naviga, a pluti) SOE(soi: neam, a dormi) PIE(piu: preot, credin-cios) RUMIONU(român) NILOE(nilă: milă, a milui). PAR(par: a apăra) GIO(giu: viu, energic) POGON(pogon: pogoni: a alunga) DOE(a da) SCITO BOI(boi: chip, înşelăciune). ESO(a ieşi) GINOE(gini: a pîndi, a observa) PAZOE(păzie: piatră preţioasă) LOE(a lua) LINU(încet, pe îndelete). TRACO( traci) EDO(ede: a jude-ca, a şterge) AKNO(agnă: bucată de prescură din care se taie nafura pentru împăr-tăşanie) ON(on: rude, popor) NOLIO (nălăi: a năvăli) DABO GRONO SO. lll(Mîntuitorul) I(a merge) DUBLOZA (dublă: unitate de măsură de 10 litri, baniţă) MOLEIU(molîiu: bleg, liniştit). KOTO (a căuta) POLO (polei: fiinţe supranaturale din basme, zîne, îngeri) ADA(a aduce) NOUSE(nosa: haide! Hai!) M.(mato: con-ducător) E.(ede: preot judecător) DAPISEU. ZURASIEO DO(a da) GROSI(groşi: monedă de aramă care a circulat în Ţările Române, Ungaria şi Polonia) AN(anul acesta) OC(oca: pricină, datorie; oga: a achita restul dintr-o datorie) KITO(chit: achitarea unei datorii) ARMOSO SKITO.

Zurasieo, rogu-te să te însoţeşti(să pleci) şi să tuni împotriva preotului necre-dincios care este o pleavă de cînepă ce a golit(distrus) îndelungata linişte a argelei (comunitatea religioasă) din cetatea sciţilor. Astfel neamul, ca nişte cai nărăvaşi s-a întărit(adunat) în jurul acestui om rău şi încăpăţinat mergînd să nege minunea cru-cii. Aşa, după vioaia judecată a credincioşilor geţi şi a conducătorului, uite trebuie să mergi în cetatea sciţilor şi să răcneşti împotriva bîzoaielor nebune care au fost înşelate de preot şi tînjesc să devină OM. Ca un cîine de vînătoare românesc, vei merge repede şi cu folos pentru că patria are mare răspundere faţă de cetatea veci-nă. Anul trecut, după ce s-au îmbătat cumplit, s-au rupt de neamul sfînt şi s-au dus să urle şi să-i murdărească pe îngeri. Jegul şi zoiştea au trecut Istru şi la neamul din Tracia care s-a murdărit rău. Să pluteşti cu corabia, să mergi la aceste neamuri şi să-i miluieşti cu preoţi români. Să aperi cu energie şi să alungi înşelăciunea de la sciţi. Ieşirea(plecarea) să fie văzută ca o piatră preţioasă luată şi cercetată cu grijă. Astfel să năvăleşti în cetatea Grono la neamul tracilor şi să-i judeci(ierţi) dîndu-le nafură. Înzecita linişte a Mîntuitorului mearge peste tot. Haide, caută făpturile de pe cer(zînele) şi adu-le! Dapiseu, conducător şi preot judecător. Dă groşii armatei scițolor să fim chit pentru datoria din anul acesta, Zurasieo!

Tablita 60

Tablita 61. Turnată pe la anii 40e.n., DITE(dite: zisa, judecata) GEMO(geme: a răsufla din greu, a fi plin de ură sau de tristeţe) TOE(toi: a certa) PETO(pită: slujbă, funcţie) SOCOTE POLCO (polcu: unitate militară în Tările Române la sfîrşitul evului mediu) DABO(cetate) GETO. CEODO(ciudă, ură) A ZERFI(a jertfi) OGO(oco: neam, popor) IGE(ige: a înfrunta, a avea grijă) O APLO(apla: simplu, fără meşteşug) KAPO LO DIEO (sfînt) ZOE. OSOE(osoi: tare ca osul, a se osifica) ON(on: neam, familie, a locui) DO IREZO(irează: stîrpitură, aducător de rele) POPOE(popoi: mălai subţire copt în spuză, pîine mică de forma unei turtiţe) STO DABO(cetate) GETO TRASO (trasă: încă odată, lovitură) I(i: a goni, a merge) SOI(soi: murdărie). PENTO(penţi: pinteni) DE(a da) NOEO(înnoi) OI ON(on: a strînge) KAPO NODO(nodă: a înno-da) I(i: a merge, a goni) ZABELO. ON(on: neam, a aduna) KARLOTO(carliţă: co-vată, albie) ON(on: neam, popor) MONGA(mangă: om încăpăţinat) TO GETO SO INTEO(întîia: a da întîietate). – M(mato: conducător). E(ede: preot judecător). DAPISIO I(i: a merge) M(mato: conducător). E(ede: preot judecător). ZOIRA- SIEO – KOTO(cotă: a căuta, a cerceta) POLEO (Pălie: sărbătoare din preajma zilei de Sf. Ilie) ADA(a aduce) NEO(nouă) IT(iţi: a privi ceva) GII(vii) IR(ire: alifie, unsoare) +. TIPA(ţipa: a arunca, a fluiera) ROSEO(a se roade, a se uza) I(i: a aler-ga) GONI PE GISEO(gisa: a visa) OI GENO(gena: mic, slab). PILO(pilu: bici din piele, văcar, murdar). NITOE(nită: uite! iată!) ZOE OI CACO OI NATI(nat: ins; nate: femeie, raţă, naţi: bărbaţi).

Zisa(judecata) cetăţii geţilor este plină de durere şi te ceartă pe tine în slujbă să dai socoteală pentru polc. După capul(înţelepciunea) sincer al sfîntului Zoe ai jertfit oastea neamului cu o ciudă nemăsurată pentru care trebuie să răspunzi(să fii pedepsit). Cît timp vei sta în cetatea getă vei fi tras(lovit, tîrît) şi vei fi gonit cu murdărie şi îi vom da acestui aducător de rele, pîine subţire şi mică, tare ca osul. Zabelo, vei da pintenii cu care te-am înnoit(numit comandant) pe care ţi-i vom lega de cap să fii alergat. La sărbătorile neamului toţi geţii să aibă întîietate în faţa acestui om încăpăţinat. Conducători şi preoţi judecători Dapisio împreună cu Zoirasieo. Adusă nouă şi privită cu atenţie vie, a fost cercetată de sărbătoarea Pălii şi unsă cu semnul crucii(judecata sfîntă). Acest înfumurat a fost trintit şi tîrît apoi alergat şi gonit cu biciul pentru că este un nimic. Iată Zoe! acest nimic este ori caca ori maca(raţă).

Tablita 61

Tablita 62. Turnată pe la anii 50 MATO BOERO BILTEO NI(priveşte!) OAK(oacă: spirit necurat care sperie copii) SOTIE(soţie) FO(fu) PERDUO(a pierde) TUE(tui: nebun, patimă). UNO (una) AO(durere, suferinţă) EDEO(ede: a ieşi, a muri, a se ridica) KUO OMO (oama: mamă, femeie) I(i: a merge, a goni) INDO(inde: unde. cînd) DU(a duce) REBEIO(rebela: a se răscula). NUA(no: ia!, iacă!) LO PUE(a pune) SO AGEIO (agie: conducerea unui ţinut sau oraş) ON(neam, a însoţi) SONTIO(şonta: a schilo-di, a tăia în bucăţi) UNI OCINO(ocină: a stăpînă; pământ moştenit, moşie părin-tească). RODINO(rodină: neam, familie) AE CILEAR(chelar: pivniţă, beci; chiler: cameră mică folosită drept cămară sau locuinţă) KILO(chilă: unitate de măsură pentru cereale de 430 sau 680 litri, impozit pe cereale, surpătură, om de nimica, prăpădit, sărman) RO(rău) DABIO(cetate). SOIE(soi: neam, caracter, jeg, a murdă-ri, a dormi) E GIEO(giu: viu, vioi) PRINO(prenoi: a înnoi, a relua, a face să fie ast-fel cum a fost) LUE(a lua) BETOE(beţie) MURSA(mursă: băutură fermentată din apă cu miere) BOIE(chip, înfăţişare) SATRE(şatră: neam, clan) IO POE(pleavă de cînepă). STOE(a sta) DABO(cetate) GETO RE(rea) KAONE(caune: ocne, tem-niţe) MANDUA(manduc: a orienta, a conduce) SIE(sii: a fi, a se sfii) SOARI DO(a da) COSOE(cosoi: parte a carului, şiret). ON(neam, a aduna, a locui, a însoţi) SONTE(şonta: a schilodi) RO(rău) SOE(soi: neam, fel, jeg, a murdări, a dormi) PLENOE(plenui: a jefui, a prăda) EDO(ede: a ieşi, a provoca, a da o lovitură) EGE(eg: a stăvili, a strînge într-o legătură, a cerceta). STO(a sta) IO AUROA (aorea: uneori, cîteodată; auros: auriu, luminos) ON!(on: neam, a aduna, a locui, a însoţi) UE(uliu) RE(rău) BATOE(a bate) POE(poi: pleavă de cînepă) GENEO (gena: mic, slab). GAREO(gară: clevetire, calomnie, mulţime zgomotoasă) [UN! !IU SOA IPUN(ipui: a se înfrăţi , a înnoi) SO ESE(a ieşi) IO NOE(nume, noi: a înnoi, apă neîncepută pentru descîntece, a tăcea chitic, a se îmbolnăvi) AKUE! (acuşi: imediat) !OTE STOE(a sta) PIEO(preot, credincios) DUR(tare) GIEO(giu: viu, vioi) AGI (N)KUE(acina: a-şi găsi refugiul, a se adăposti) UNO! !POE(poi: pleavă de cînepă) STOE(a sta) A LOIU(a lua) E ARMO(armă, încheietura braţului, coapsă) I? ON(neam, a aduna, a locui, a însoţi sau ION) MO! !NOI(noi: a înnoi, apă neîncepută pentru descîntece, a tăcea chitic, a se îmbolnăvi), noi) TRASO(trasă: încă odată, a lovi, a obliga) MAIRO(maier: mic agricultor din jurul oraşelor) BIRO(bir: impozit, taxe, nenorocire) N! !S?RUNIN(nin: ia!, uite!; nina: nani) ON(neam, a aduna, a însoţi) IO SOLIE! !UTE SONIO(a se sminti) SOI(soi: neam, fel, jeg, a murdări, a dormi sau OSOI: tare ca osul, puternic) OA(uimire) N! !ISIO(a ieşi?) SILUIE(silui: a obliga, a dispreţui) DAPIESO] Textul din paranteza dreaptă nu a fost desluşit pentru că imaginea are lipsă pe laterale cîte o literă la ultimele 6 rînduri de jos. Textul cu alfabet religios nu a fost desluşit.

Priveşte cum o nălucă a speriat soţia conducătorului boero Bilteo fiind cuprinsă de nebunie şi pierdută. Cînd eu am gonit împotriva răsculaţilor, o suferinţă a dus-o la moarte ca pe orice femeie. Astfel conducerea m-a însoţit la război pentru că răscu-laţii au pus stăpînire pe moşia strămoşească. Acest neam de oameni de nimic ce lo-cuieşte în căsuţe mici, a făcut rău mare cetăţii. Murdari şi vioi(gălăgioşi) şi-au reluat năravul beţiei cu mursă. Chipul neamului meu era murdărit de această pleavă de cînepă. Cetatea geţilor a cerut să fie conduşi şi să stea la ocnă rea(grea) iar soare să le fie dat cît un şnur. M-am războit cu acest neam rău şi murdar care prăda dar i-am dat o lovitură şi l-am stăvilit. Eu stau acum fericit. Ne-am adunat ca nişte uli şi am bătut rău mica şi gălăgioasa pleavă de cînepă. […]

Tablita 62

Tablita 63. Turnată pe la anii 65 N.(nobalo: conducătorul neamului, primul nobil) M.(mato: ocrotitor) DAGE (dage: adunare) BALO(bală: neam străbun) DU(a duce) AN LARMA (larmă, zgo-mot) OLORI(olore: a adia uşor, neregulat, vînt uşor) GEIO(cei: a ţine la dreapta) EMA(ima: a murdări) NOBALI BOENGEIO(boiangii, vopsitori). DAGIE(dage: adunare ) OSIE(osi: a se întări ca osul, cu putere) ON(on: neam, a strînge, a însoţi) SOTI(soţi, însoţitori) GEIO(cei: a ţine dreaptă) STI(a şti) DO(a da) ARSE – M(mato: conducător) – BOIRE(vopsire) RODU(rod: rezultat, muncă, folos) AE ZAIO(zai: apă cu gheaţă care se scurge primăvara pe rîurile de munte revărsate) GEOSO(jos) SE SOEZ(soiuz: bucăţică de piele cu care se repară încălţămintea, adăugire) FEM(a face). SURLA(instrument de suflat, rîtul porcului) RILO(rîlă: minciună) ROGEA(a ruga) GIGE(gigea: frumos) TUNDO(a alunga, a pleca) DU(a duce) IGE(ige: ochi, a privi, a înfrunta, a judeca) IO RIOMUNO (româ-nul) ENIO CAMO(caime: notă, scrisoare oficială) SOPIO. SAR(vas de bucătărie) SEGO(sigă: substanţă minerală roşie folosită pentru vopsit) OPRO(a opri, a pune la popreală) – M(mato: conducător) – DAGE(dage: adunare) BALO (bală: fiară, strămoş totemic) POR(por: grămadă de fîn, stog) GEZUN DO(a da, a duce). KIEDER(cheder: pagu-bă) MEGAO(megal: foarte mare) SEGELO (sigila: a închide, a pune sigiliu pe ce-va pentru atestare) LOE GUNI(gunni: cuptor). DO(a da) O PARGEO(părgan: pîn-ză subţire şi fină) EN(in) SINO(sini: a vop-si în albastru) ARMOSOA. AGEO (agie: conducerea unei unităţi administrative, poliţie) SOI(soi: a murdări, jeg) ZOME(zamă: suc pentru vopsea) OPOZI(opozi: a opune). ESO(a ieşi) STRAGOE (a striga, strigătură) LOSEO(a lăsa) PURGENDU (a purcede) SARMISETUZO. AMIG(amic: prieten) LOTE(lude: nebun, zălud) LO DAGE IO GIILI(ghili: a înăl-bi o pînză prin înmuiere în apă şi expunere repetată la soare) ARGI(argea: război de ţesut) INA(ină: fibră) UM(um: femeie pricepută, plină de dibăcie) FOFEAZOE (fofează: tălpile războiului de ţesut) ++ TALI(tali: plecăciune, închinări) PIKONI (picni: a atinge, a urmări) SIBIO ONSO(uns, ales) BABE LO IEO(a lua). GEZI-NO, GAIESIO TALI(plecăciune) SARMISETUZO. M – U – E – G – M(mue: gură; G(Gezuno): M(mato: conducător) DOSE(a ascunde) ROK(roc: palton scurt care se purta la ţară) – BOI(a vopsi) GEROMEO(geremea: amendă, lucru de proas- tă calitate) DAGE(adunare) BALO(neam străbun).

Nobilul conducător al adunării neamului a dus la lucru anul trecut cu multă larmă(zgomot) nobililor boiangii dar ei au feştelit-o peste tot. Conducătorul puternicei adunări i-a strîns pe toţi soţii care ştiau că rodul vopsirii(pînza) a fost dată cu arsuri iar de sus pînă jos erau făcute numai pete. Pentru că minciuna a fost cîntată frumos şi cu rugăminţi, eu românul Enio, la scrisoarea oficială a Sopiei, am pornit să o duc pentru verificare(înfruntare). Vasul cu sigă(vopsea roşie) oprit(pus la adăpost) sub un stog de fîn, mi-a fost dat mie de către Gezino, conducătorul adunării neamului. Pentru marea pierdere pricinuită, eu le-am închis cuptorul. Le-am cerut să dea înapoi pînza fină şi subţire din in vopsită în albastru pentru armată. Poliţia a fost murdărită cu vopsea de cei ce s-au opus şi au ieşit strigînd să fie lăsaţi să meargă la Sarmisetuzo. Pe aceşti prieteni nebuni eu i-am adunat şi i-am pus să albească pînza de in vopsită cu pete şi făcută de femeile pricepute la războiul de ţesut. După sfinte închinări, babele au ales să ia şi să urmărească lucrarea la Sibio. Gezino şi Gaiseio plecăciuni din Sarmisetuzo. Judecată cu gura conducătorului Gezino: Pentru că au dosit haine vopsite să fie amendaţi de adunarea neamului.

Tablita 63

Tablita 64. Turnată în anii 77-85 SARGEDAB (porunca nobilei cetăţi – chemare la oaste) DITE(zisa) GE (ge: nobil) NOSTEO DAGEO(dage: adunare). SOTO(soţii) BALO(bală: fiară, strămoş totemic, steagul geţilor) DIEGEO PRINDE(a lua la armată) ROTO(roată, adunare) GEO(giu: viu, energic) ONSO(unse, fericite, binecuvîntate) LETOLE (leţele: lemne subţiri cioplite şi folosite la construirea caselor din lemn sau a gardu- rilor, aşezare) RUMUNO(PYMYNO: române). SOT(soţ, tovarăş) DO-MI(dă-mi) GIO(giu: vioi, energic) COSE(case) DOSOS(dusăşi) ARMOSA(armata) STO(a sta) PI TODI(tăţi: toate, toţi) ON(on: popor, familie, a strînge). CERE SODE(şade) SINOTU(sinetu, sinodu: adunare bisericească) GEO(giu: vioi, ardoare) PRIGI (pri-veghi) LONO(lună). EA SON(son: modestie, simplitate) DIO(sfînt) SOPIO SIE (sii: a se sfii) SERO(seară, pe înserat) TATO(taţii, părinţii) PIO(credincios, pios, preot) A GENO(gini: a urmări) POSER(pozor: atenţie, respect) A NOSTIO (noas-tră) DAGEO(adunare). TRASO(turnată) + PETOSIO.

Porunca nobilei cetăţi – chemarea la oaste. Zisa(judecata) nobilei noastre adunări. Diegeo şi însoţitorii steagurilor de luptă să meargă în binecuvîntatele aşezări ale românilor şi să facă o vie adunare a locuitorilor pentru a lua(prinde) la oaste. Fiecare casă şi familie să dea un soţ(luptător) vrednic şi să se ducă la armata care are nevoie de toţi luptătorii. Să cerem ca la ivirea lunii, sinodul să se aşeze repede pentru priveghi. Seara, armata va fi dusă cu simplitate şi sfială pentru închinare sfîntului Sopio şi marilor preoţi care urmăresc cu atenţie adunarea noastră. Trasă (turnată) de credinciosul Petosio.

Tablita 64

Tablita 65. Turnată pe la anii 85 DACO ARMOSA SONTA(şonta: a schilodi, a tăia în bucăţi) ROMUNO (români) DUSA GEOSIO(jos, sud) SIO(sii: a fi) ROTOI(rotoi: roată mare, a se aduna) PANO(păna: a înlocui) FACIO(a face). AUDEO I(i: a merge) KOSO(coş: tabără militară) A BIR(obligaţie) SA. SOIMOI(şoime: şoimane, iele, şoimăriţe) IR (ire: alifie) TASO(tasă: cană) GILA(gilăi:a urmări, a rîvni) AKO SAGEO(şagă: glumă) BORISA(borese: neveste) E AGERA CASE ROCO(roc: haină scurtă ce se poartă la ţară) DACO ARMOSA(armata). LU DEO(a da) IU(Mîntuitorul) APARO SE KAPO DAGE(dage: adunare) BIALO(bală: fiară, neam, străbun totemic) SO SINTO(sîntă: sfîntă, a sfinţi, Dumnezeu) NOBALO(nobili).

Românii să se ducă jos(sud) şi să se adune pentru a înlocui armata adunării(dacă) care face război. Să audă şi să meargă în tabăra militară fiecare cu obligaţiile sale. Doftoroaiele să pregătească multe căni cu alifie iar în case, glumeţele şi agerele neveste să urmărească cu rîvnă acul prin hainele ce le coase pentru armata dacă. Înainte de a pleca la război, capul adunării neamului împreună cu nobilii s-au închinat din veneraţie în faţa lui Dumnezeu/Creatorului şi Mîntuitorului.

Tablita 65

Tablita 66. Turnată în anii 85-86 SOBIO – DU(a duce) – PAGIO(pacea) – A(amen: linişte, bunăstare, necaz) ON(on: neam, a însoţi) PERO(peri: a muri, a dispărea) SIEA(sia: comandă care se dă unei bărci pentru a merge înapoi) RIOMUON(românesc) ODIU(odiu: scîrbă, ură) MATEO. DAGIO(dage: adunare) EGE(ege: a spune, a cerceta) STOE(a sta) ATE(aţe: fire, legături) RO(rău) DU(a duce) A BENDOSE(bindisi: a-i păsa, a se sinchisi) DOE(a da) SUNO(sună: murmur, răsunet, vîlvă) ON(on: neam, a locui) SOI(soi: a dormi, a murdări) IBO(iboste: iubire; iub: iubire). FAPTO(loc, fapte) EDIE(ede: a judeca, a provoca) SO APLO(aplă: simplu, fără meşteşug) DE(a da) ROGIA(a ruga) GOE SAR(salt, alergătură) FITE(fiţe: nazuri, mofturi, şmecherii) ZEO(a zice). ZABELIO DEO(sfînt) ESEA(a ieşi) SOKUE(socuti: a pica în socuti: a se sminti, socie: teren acoperit cu soc) STOI(a sta) I(i: a merge, a alerga) AGE (agie: conducere, putere) OSIE(puternică) LESO(a lăsa) DOMUI(dumăi: a discu-ta). GEOKUE(giuca: a juca ) IGE(ige: ochi, a înţelege, a avea grijă) GOMU (gomon: adunare, sfat). TOE(toi: încăierare, luptă) IOB(iub: dragoste, iubire) FUSKO DESI(a înghesui, a îndesa) NO(nu, uite!) LO GERIN(girin: a tîrî pe pă-mânt, credincios) GOLU(sărac, dezmoştenit) DIEGIO – I(i: a merge) ON(on: neam, rude, a aduna) PERO(peri: a muri, a dispărea). SIA (sia: comandă care se bărcii pentru a merge înapoi) ORI OMU. NO(nu, priveşte!) SOSE(a sosi) TO ISOB(isop: plantă folosită ca medicament sau la spălarea petelor) DO(a da) SO ASUDO(a asuda, a transpira). II+++++(Mîntuitorul în adevărata credinţă): I(i: a merge) OBOL(contribuţie modestă) IO POE(poi: pleavă de cînepă) GRONI(gromi: slujbaş tînăr). I(i: a merge) II(Mîntuitorul) SEO (sii: a se sfii) ON(on: neam, a însoţi, a locui) TURNI(a înturna, a reveni) SO ARMOSO(armata) SEDU(şedă: în subordine). LO TALI(tali: plecăciune) PIKO (pica: a se aşeza, a veni) RIOMUNO DES(îndesat, adesea) DEO(a da) TEROS (teros: burtos, umflat) SIND(sindie: is-pravnic) PRIO(prii: a-i fi cuiva binevoitor, binefacere) PARGIO(parcea: bucată mică din ceva, legătură) PROE(prie: ajutor, bunăvoinţă) NOBALIO DAGIO(dage: adunare). TRASO(încă odată, lovitură) ON(on: neam, a însoţi, a locui) ANGEO (angel: înger) MAERO(maier: mică gospodărie la margine de oraş, fermier) BIRO (bir: impozit, nenorocire) DU(a duce) SARMISETUZO. IO.G. + – II – M- + ..R+O ..G.G.I.R.L.O.P.G.M. Textul de jos(trei rînduri stînga şi dreapta imagine) scris cu litere mici nu a fost desluşit.

Sobio du pacea. Amin
Neamul românilor a căzut în luptă iar cei ce s-au întors sînt plini de ură împotriva lui Matei. Adunarea a stat şi a cercetat unde duc legăturile rele, i-a păsat pentru că a dat vîlvă în neam(locuitori) şi le-a murdărit iubirea(încrederea). Faptele date spre judecare sînt aşa de simple încît Goe trebuie să alerge să-şi zică rugăciunea(iertarea). Sfîntul Zabelio a spus: să iasă din sminteală, să alerge la conducere şi să stea cu putere pentru a fi lăsat să-şi spună păsul. Adunarea va înţelege situaţia. În lupta cu Fusco, cînd săracul Diegeo a fost înghesuit(încercuit), credinciosul lui nu se mai vedea. Neamul a mers la moarte. Ori te întorci înapoi(părăseşti lupta) ori eşti Om. Cît despre isop, nimeni nu a sosit să le dea cînd erau atît de obosiţi. Sfîntul Mîntuitor în adevărata credinţă m-a pus pe mine umilul să alerg împreună cu tinerii slujbaşi pentru a aduna obolul de răscumpărare. Cu sfială neamul a mers la Mîntuitor (s-a rugat) pentru a reveni astfel în corpul armatei. Pentru salvarea lor, au venit cu plecăciuni românii iar un ispravnic burtos şi îndesat a dat spre priinţă, o legătură(parte din bani) pentru ajutorul nobililor adunării. Încă odată îngerii i-au călăuzit pe micii gospodari să adune birul şi să-l ducă la Sarmisetuzo. Eu credinciosul G. în Mîntuitor împreună cu credinciosul M.(mato: conducător?)…

Tablita 66

Tablita 67. Turnată în anii 89-90 DAGI(dage: adunare) BALO(neam străbun) ON(on: neam, a locui) SOTI (soţi; a se însoţi) GEO(giu: viu, vioi) DUMAE(dumăi: a discuta) ROBIRO(captivitate, robie) DAGIO(dage: adunare) AI ROZA(trandafir, roşu deschis) NIO POE (poi: pleavă de cînepă) NOBALIEO(nobilii) ZEBE(zeberi: a sechestra, a confisca). LATO(lată: mare, întins) REIU(rău) DAGIEO(adunare) KUE(cui: ţeapăn, nemişcat) KORO(coroi: a bolborosi) LEO SAMITOE(samite: pesemne). AZO(az: eu) LUE(a lua) DEO(sfînt) ZABELO PU(pu: a striga, a chema) DO(a da, a duce) ON(on: neam, rude, a locui) SENT(sînt: sfînt, Dumnezeu) BEI(a bea) RODIE (rodie: creaţie, întemeiere, neam, familie) LO SAR(sar: vas de bucătărie) SEGE (săget: sărman, sărac, copil fără părinţi). IO – G(Gezino) DIE(die: a spune) SIO (sii: a fi) BIE(bîie: pericol, nenorocire) SINO(sinie: tavă mare de metal folosită pentru copt plăcinte, masă joasă rotundă cu trei picioare) ARE(ar-e: a lăuda) SANDO PANTELO RUMUNO(românul). SOLIE(sol, mesager). MATO(conducător) DAGIO(adunare) A LOE(a lua) ED(ed: a declara, a judeca) SOALGE(soage: a se frămînta) RO(ra, re: rău) ROTO(răţoi: a certa, a batjocori) PANO(păna: a înlocui, a schimba) FUSCO. KOTO(cotă: a cerceta) POLO(polei: fiinţe supranaturale din basme) BOI(chip, imagine, statură) CERO(ceru) KOA(coa: trebuie să, caută să). ION SO ENEO RISE(rîsui: a viola o femeie) RIO(rîu) – + – SENIC(senic: ţesătură de cînepă pentru rufe de corp, basma de culoare închisă) LOE(a lua). E(e-de: sanctuarul unde se judecă). M(mato: conducător). D(dabo: cetate). E(ede: a judeca, a declara) KIRI(cheri: a pieri). TALI(plecăciuni) PICO(pică: stropi, a se nimeri) SARMISETUZO E(ede: preotul judecător). M(mato: conducător).

Adunarea neamului a strîns locuitorii să se însoţească la discuţii vii despre robia florii nobilimii noastre care acum este ţinută închisă ca o pleavă de cînepă. Marea durere a înţepenit adunarea şi pesemne abia bolboroseau între ei. Eu îl chem pe sfîntul Zabelo să mă ia pentru că a dat neamului ales(sfînt) de Dumnezeu să-şi bea existenţa viitoare cu vasul sărăciei(copilului fără părinţi). Eu Gezino spun că nenorocirea ne-a fost adusă pe tavă de lăudărosul român Sando Pantelo. După o frămînatare grea, conducătorul adunării a luat decizia să înlocuiască solia trimisă care a fost batjocorită de Fusco(Fuscus). Trebuie să cercetăm chipul îngerilor care aleargă pe cer. Ion şi Eneo au siluit(violat) o călugăriţă la rîu şi i-au luat hainele. Preotul judecător şi conducătorul cetăţii i-au judecat şi condamnat la moarte. Multe plecăciuni din Sarmisetuzo Preot judecător, Conducătorul.

Tablita 67

Tablita 68. Turnată în anul 90 MATO(conducătorul) DAGE(dage: adunare) BALO(bală: neam străbun) SO ON(on: a lega, rude, a locui, a strînge) TURNO(a întoarce, a înturna) DESI (des, mereu, mult) NO(nu) PANTELO RUOMUNO(românul) SO MIZERA(mize- ra: a trăi în mizerie) TO ONANG(onanie: om slut, rău, pocitanie) BOLO(boli: a zăcea bolnav timp îndelungat) KOPO(copă: cană de l litru, ulcior, toc înalt de ciz-mă, fund de pălărie) NOA(noi) IO. DIBO(diba: butuc, obezi, instrument de ţinut prins de gît, mîini sau picioare un vinovat) ALO PAITE(paiţe: haină cu care se îm-bracă minerii) DA TAO(tău: iezer, baltă, prăpastie) NA(a da, a privi) SOGI (sogi: a rupe aluatul în bucăţi pentru pregătirea pîinii) A TOI(toi: ceartă, luptă, a mustra, a calma) SE. IO ON(on: a strînge, rude) TI(ti: a înfrunta, a lega braţele) AG(ag: loc, parte, a aranja) FOMA(a răbda foamea) TRUP FIO(fie) MUTRA (mutră: cap, su-părare, obrăznicie, aroganţă) LO ZODI(zodie). ON(on: rude, a strînge) KOSO (co-soi: cureluşe din nuiele de salcie cu care se leagă cercurele pentru buţi, şiret, cure-le) MERO(mere: a merge) ON(on: a locui, rude, a se însoţi) APO(apă) FIEROM (fieros: sălbatic, cumplit) ZAMOLXIU. AG(ag: a pune la punct, a face) SIME (simie: maimuţă) SOMA(sama: socoteală, bir în bani) REGO(regea: rugăminte, sprijin) ZABELO OG(og: ochi, a vedea) PATO(pată) MALO(mălos: mîndru; ma-la: a netezi) ARMOSO + D(dage). + DUE(a duce). ZI(a spune) OMO(oamă: ma-mă, femeie) SARMISETUZO NOBALO ATO(aţi: cai buni de călărit) MATO (conducător) DAGEO(adunare) BALO(neam străbun) TRASO (trasă: a repeta, a se întoarce la început). KOTO(cotă: a cerceta) POLO(polei: fiinţe imaginare din bas-me) BOI(imagine, chip, înfăţişare) CERO(ceru). G.(geto) B.(balo) M.(mato) D. (dabo). ON(on: a strînge) MAU(gură, a închide gura cuiva) AMEN(amin: sfîrşit, nenorocire) EGA(e-gi-a: mireasă) A FOC RO(rău) TALPIKO(tălpigi: şosete scurte pentru femei care acoperă numai laba piciorului, tălpi de lemn prinse cu cureluşe).

După întoarcerea românului Pantelo, nu a trecut mult şi eu, conducătorul adunării neamului l-am legat şi am trimis această pocitanie să zacă în mizerie fără băutură, haine şi încălţăminte noi. L-am pus în obezi şi i-am dat haina de condamnat, l-am pus să privească prăpastia în care se va rostogoli ca un şuvoi. Eu i-am legat rudele pe loc, astfel ca trupul să le fie chinuit de foame iar obrăznicia lor să fie lăsată în voia sorţii. I-am adunat grămadă şi i-am pus să se însoţească cu apa fioroasă a lui Zamolxiu. Această maimuţă şi-a făcut socotelile şi a cerut iertarea lui Zabelo pentru ca pata ce se vede pe frumoasa armată a sfintei adunări, să fie ştearsă. Zi! sfîntă mamă Sarmisetuzo, conducătorul adunării neamului împreună cu nobilii se pot în-toarce călare la tine? Încă odată să fie cercetate chipurile îngerilor de pe cer. Conducătorul adunării neamului strămoşesc şi a cetăţii geţilor spune să strîngem din dinţi pentru mireasa nenorocită altfel va fi foc mare(rău) la tălpici.

Tablita 68

Tablita 69. Turnată în anul 90 DAGI(dage: adunare) BALO(bală: fiară, strămoş totemic, steagul geţilor) DII(dii: a se sfătui, a socoti) GEREN(geremea: amendă, lucru de clacă) GEA CE FUSKO GERUTO(cerute). DAGI BALO SIO(sîi: a se sfii) ROME TOSO(tosăni: a înghesui, a apăsa) DIE(die: întîmplare) SOAGE(soage: a rupe dintr-o bucată de aluat şi a da forma pîinii, a frămînta) AOSO(a auzi) PAGEO. DIE(die: a sfătui, în-tîmpalre, a conduce la judecată) SIGE(sigă: vopsea roşie obţinută din minerale) GOI CAPO RUMU(N) AOSO(a auzi) KANO(căni: a boi vitele în frunte pentru a fi deosebite de cele străine) SKARO(scări: a vopsi în degradeu) TUTA(tută: prost, rău, a alunga) SO DAGEO(dage: adunare) TRESET(treclet: blestemat).

Adunarea neamului a judecat(socotit) poverile pe care Fusco le-a cerut. Adunarea neamului se teme de apăsarea Romei şi frămîntă întîmplarea cum să se auză pacea. Dacă judecata nu este bună, atunci românii cu capetele goale(descoperite; poporul) să audă(auză), să ne cănească cu boia roşie scărindu-ne şi astfel să ne alunge ca pe o adunare blestemată.

Tablita 69

Tablita 70. Turnată în anul 90 DITE(zisa, judecata) GE(ge: nobil) NOSTEO DAGEO(dage: adunare). TO-GEO(tocăi: a vorbi vrute şi nevrute) RUMUNU(români) SO STOP(a opri). TO AGIE(agie: conducerea unui ţinut, putere) ON(on: familie, neam) POSERE(po-zor: atenţie, respect) A NOSTEO DAGEO(dage: adunare) SO(so: a trimite repede, a satisface) ROME SO AOSO(a se auzi) SARMISETUZO. SOCOTO(a socoti, a aprecia) POLO(polei: fiinţe supranaturale din basme) BOI(chip, făptură) CIRO (ceru) SOLI SI TODE(toţi) FIO(a fi) PAGIE(pace). ODIU(odie: ura, scîrba) FISE UN BISICO ADES DIIO(sfînt) ZABELO. TRASO DIE(sfînt) GITII ILIAR (illar: aruncarea suliţei, a străpunge) CUI GETI IA(uite! atenţie!) ZUROBADO.

Zisa(judecata) nobilei noastre adunări. Neîncrederea românilor să se oprească. Fiecare familie are datoria de a avea încredere în adunarea noastră care vrea să trimită la Roma o delegaţie să se audă şi glasul Sarmisetuzei. Să cerceteze solii, chipul îngerilor de pe cer astfel ca pentru toţi să fie pace. Ura este ca o pisică cum spune adesea sfîntul Zabelo. Trasă(turnată) în Sfînta Geţie(Gitii) şi gravată cu cui(dalta) cu atenţie de getul Zurobado.

Medalion realizat de uzurpatorul Pantelo cînd Diogio se afla la romani în Panonia pentru a încheia pace la anul 89. Stînga M(mato) D(dage: adunare) B(balo: neam străbun) S(Sarmisetuzo) G(geto); Dreapta TAPO(tapă: tăietură, crestătură pentru a îmbina două lemne) PANTELO + ST(Sarmisetuzo) DABO(cetate) GET(geto).
Stînga Conducătorul adunării neamului get din Sarmisetuzo. Dreapta Incizată de Pantelo în Sarmisetuzo, sfînta cetate a geţilor.

Tablita 70-1

Tablita 70-2

Tablita 71. Turnată în anul 90 DAGI(dage: adunare) BALO(bală: fiară, strămoş totemic) GE(ge: nobil, cinstit) IO ON(on: neam, a strînge, a aduna) TUR(cerc, raită) NIO DU(a duce) CAE(căi: a se plînge, a necăji) TOBE DOE(a da) ZABIELIEO. EDO(ede: a spune, a provoca) DAS(tas: tipsie, taler de cîntar) ZOOE(zoaie: spălătură de vase, apă murdară) SAGA(şagă: glumă, poveste). NO SARGE(sarghie: pînză rară de sac folosită la împachetat sau ca ştergar de picioare) GIOSO(jos) TIGIO(tigi: a coase marginile unei ţesături care se destramă) DOE(a da) PANTELO GOIE RUMUNO (românul). SO PRISO(a prinde) EI(a lua) SESIA(sesie: parte de teren dintr-o moşie pe care o putea transmite ţăranul; moşie) OLOE(ulei, a unge cu ulei, a străluci ca uleiul) GETO SARMISETUZO. SOE(soi: jeg, murdărie, a dormi) TESO(teşe: vite cu coarnele îndoite înapoi) MITO(miţe: lînă scurtă tunsă întîia oară de pe miel) KAPEO(cap) POE(poi: pleavă de cînepă) STO(a sta) DAGE(dage: adunare) IO. GOE CHIERI(a pieri, a agoniza) GOE(goi: săraci) TE ZOE(zoi: spălătură de vase, apă murdară) GIO(giu: viu) FOSE(fu-se) LOE(a lua) I(i: a goni) TRASO(trasă: încă odată) NOEU. KOTO(cotă: a căuta) POLO(polei: îngeri) BOIGIE(buicie: a fi arogant) ROG DIEGIO. BISI(a bîzîi: a plînge, a sîcîi) NO ++++ (sfînt) DAGI.

Eu am strîns în jurul nostru nobila adunare a neamului străbun ca să ducă cu tobe plîngerea şi să o dea lui Zabelio. El va cîntări şi va judeca murdara poveste. Pînza netigită(gogomănia) pentru şters picioarele ne-a dat-o românului Pantelo Goie. Să fie prins la moşia lui să-l luaţi şi să-l aduceţi la strălucita Sarmisetuzo a geţilor. Vita murdară din el, cu coarnele îndoite înapoi să-şi pună pe cap miţe de oaie cît eu voi sta în fruntea adunării. După noua trasă(judecată) vei fi luat şi gonit Goe şi vei pieri sărac pentru că eşti un gunoi viu. Cercetează îngerii, renunţă la jumătate din îngînfarea ta şi roagă-l(cere-i îndurare lui) pe Diegio. Să nu-i mai bîzîi(sîcîi) pe dreptcredincioşii adunării(preoţii judecători)!

Tablita 71

Tablita 72. Turnată în anul 102 DURO ADE(haide! să mergem) USORA(uşura; a scăpa, a elibera) SILEO (silă: supărare, constrîngere) DABO(cetate) GETO ERI(ieri) GERIEO(geri: a adulmeca, a înţelege) DU(a duce) MATO(conducător) +++. I(i: a goni) RUPEIO (rupe: a împrăştia, a frînge, a distruge) ON(on: neam, locuitori) SARMISETUZO. SIA(sia: comandă care se dă ambarcaţiunilor pentru a merge înapoi) UDITO(hudiţă: drum îngust în sat, fundătură, impas) NUBI(cavaleria romană era formată din nubieni şi după primul război, au rămas să supravegheze Sarmisetuza) DAEO(a da) ON (on: neam, a strînge) TALUE(tîlui: a se întîlni) FI(a fi) GEIO(giu: vioi, plin de energie). MEGAE(mega: foarte mare) SO DURO UNSEI(unsuri: a unge, a umple) FO(a fi) TRUPEU(trupa: a se uni, oaste) DAEO(a da) ON(on: neam, a aduna) SOLORIO(soldă). GEIO(giu: vioi, plin de energie) E LIEO(lie: minune, încîntare) MARO(mare) FERO(feri: a păzi) ARMOSO(armata) E PRINOE (prenoi: a înnoi, a face din nou să fie cum a fost). UIE(uie: uliu) GEO(giu: viu, vioi) DU(a duce) DIEGEO PARORE(părere, gînd) KAUE(căui: strigăt de nebun) GEO(giu: viu, vioi) SOE(soi: neam, fel) PRENO(prenoi: a înnoi, a face din nou să fie cum a fost) TURIMIEO(turme) LUE(a lua). BENI(bine) DO(a da) MAERO(maier: mic agri-cultor de la marginea oraşului) BIRO(bir: împozit, taxe). DUE( a duce) KOTO (cotă: a căuta, a cerceta) POLO(polei: înger) EG (eg: a îngrămădi laolaltă) I(i: a merge, a goni) GERI (geri: a închide gura cuiva) LO ROE(roi: pui de căprioară, a pleca) DABO(cetate) GETO. TRASO(trasă: încă odată, lovitură) ON(on: neam, locuitori) SARMISETUZO. BASELEO ADE (haide!) USO(uşui: a ieşi) DURO TRASOE(trasă: a scrie, a obliga) DUE(a duce). LO KOTO(cotă: a căuta, a cerceta) POLO(polei: fiinţe supranaturale din basme) BOI(boiu: chip) CERO(ceru) LO PANTE (panţe: haine uzate cu care se îmbracă minerii) DA(a da) TOLOE(ţoli: a se îmbrăca deosebit). BIRI(bir: impozit, nenorocire) KOGI (gogi: a curăţa, a boli) LEO (leu) DU(a duce) ED(ed: a da o lovitură, a cobori) MATIO.

Ieri conducătorul şi clerul(preoţii judecători) i-au cerut lui Duro să iasă din cetatea încercuită a geţilor şi să se ducă pentru a o elibera. Să alerge cu mare grabă altfel neamul Sarmisetuzei va fi împrăştiat(distrus). La întoarcerea din acest drum, să dea pe la neamul nubienilor să se întîlnească dar să fie plin de vioiciune(putere de convingere). Astfel Duro să ungă cu soldă foarte mare trupa care este adunată. Ar fi o mare minune vie ce ar păzi armata care trebuie să se refacă aşa cum a fost. Gîndul lui Diegeo să zboare ca uliu, să fie dus repede ca un strigăt de disperare la cei cu suflet(caracter) viu să refacă turmele luate(jefuite). Micii agricultori să-şi dea cinstit impozitele. Du-te şi cercetează îngerii(zînele) îngrămădiţi laolaltă dacă vor goni şi vor închide gura puiului lor de căprioară din cetatea geţilor. Locuitorii Sarmisetuzei au fost iarăşi loviţi. Basileul Duro să iasă şi să ducă această scriere. Să cerceteze chipurile îngerilor din ceruri dacă sînt îmbrăcate cu haine uzate sau haine de sărbătoare. Să ne curăţăm de nenorociri ca nişte lei şi să ne ducem cu Matei pentru a da încă o lovitură.

Tablita 72

Tablita 73. Turnată în anul 105 DUCE TERO(tira: a trage cu săgeţi) ON(on: neam) MEZIO ENEIO AIO NOSTRI DABI(cetate) AT(at: a se opune) NILO(milă) ONSO (unse: neam liber, ales de Dumnezeu) LETOLE(leţele: şipci de lemn folosite la construirea caselor de lemn şi a gardurilor) RUMUN(român) SORA(sora) DA. I(i: a merge) COSEN DONE ON(on: neam, a însoţi) CERI SO SEFON(sefer: expediţie militară) TIO (cuvînt cu care se alungă animalele) DIA(die: cuvînt folosit pentru a îndemna caii la mers) GRPU NOBALI SA NOSTIO DABIIA SO DEO(a da) SONTIO(şonta: a schilodi) SE ROTA(a aduna) GORIO(gurea: a se căţăra) ON(on: neam, a însoţi) A SOTO(soţi) ZIO(zi) ENIO. LAM(lam: îngerul păzitor) FALOSOTI IO ENO SENIC(senic: ţesătură de cînepă pentru lenjerie de corp sau feţe de masă) LO. TRASO(turnată) BASILIEU DURO ESE(a ieşi) RIO(rîu) DABO(cetate) SETUSO (principală). ROME TEMO(teamă) LUEIO(a lua, a cuceri) MAIRE(mare) BIRIO( nenorocire) CAPO(capu) ON (on: popor, a locui, neam) SARMISETUZO.

Du-te ca o săgeată la neamul lui Eneia din Mezia. Ai noştri apărători ai cetăţii şi locuitorii liberi din aşezările române cer să-i daţi sprijinul şi mila neamurilor dace surori, lui Cosen, să se însoţească cu cei strînşi şi astfel să facă expediţie militară. Ca nişte cai alergaţi, grupul de nobili din cetatea noastră se adună, coboară să îi hărţuiască şi să lupte în fiecare zi Eneo! Eu cer îngerului păzitor să te călăuzească cu chibzuinţă cu pînza lui albă, Eno! Povestită de basileul Duro care a ieşit pe rîu din cetatea principală. Ne temem că Roma va lua(cuceri) Sarmisetuzo şi atunci mari nenorociri vor veni pe capul locuitorilor ei!

Tablita 73

Tablita 74. In vara anului 106 DETI(dite: judecata) +(cler) M(conducător). DURO COZEN DOSO(dosi: a ascunde, a o lua la fugă) KATUN(cătun) ATO(aţi: cai buni de călărit) DES (îndesat) RUMUNU(române) SORECA(sorică: zgîrcită, bogat) ON(on: neam, a aduna) IZIBE(izbi: a ataca, a trînti la pămînt) ON(on: soţ, a însoţi) MESIO. DURO FAC SUCIEO(suci: a învîrti, a schimba direcţia) OI SIR(şir) ENTIA(înîia: a avea întîietate faţă de ceva) DECIO(a decide) TOROSIO(torosie: flecăreală, discuţii îndelungate) GINI(gini: a observa, a spiona) LO REI(rege) BILO SARMATO. DIE (die: a spune) EAZIGIO RAGE(ragea: rugăminte, cerere) NAI(năi: corabie) LO UMO ON(on: neam) PERIO(peri: a muri) SO BIS(bizui: a se sprijini, a avea încredere) PA SOSE(şoşea: înşelătorie) IO. GATI(a isprăvi) STE(a sta) REPO(repi: a duce cu sila, a încînta) SONTA(şonta: a schilodi) NOS TERO(arcaşi) SARMATO. EAZIGIO DU(a duce) PIO(piu: credincios) GERENTEA ADES. IO DURO RADU TRI GAIU(gai: pădure la şes) SARMATO EAZIGIO SE ON(on: a strînge, neam) PERGILA(perghela: cerc, zidărie făcută în arcadă) RUMUNU SO DURO KOZEN. DOE(a da) SORA(sor: soare; sora: a sta sub căldura puternică a soarelui) SI TOPIO(a topi) SECI(seci: parapet, întăritură din copaci tăiaţi) NILO(nili: prăştii) RE(răi) BILO A ESIE(ieşi). DIE(die: a spune) SO(aşa) NIKO(nica: biru-inţă) SAU PO(po: a striga) SOSI ONKA(onca: neam, popor) SERA(seară, a se întuneca) TO RUMUNU(români). SO DIOGIO PURCEDEMU(a purcede) I(i: a merge) SONTO(şonta: a schilodi, a tăia în bucăţi) LO PIO(piu: credincios) LO. TRASO ST(Sarmisetuzo) P(pio: credincios).

Hotărîrea clerului şi a conducătorului. Duro Cozen du-te fuga în cătunele dese(pline) de români avuţi, adună-i cu cai buni de călărit, însoţeşte-te cu ei şi izbeşte (fă război) în Mesio. După ce vei face această întîietate, în şir(următoarea) vei schimba direcţia şi vei decide să observi şi să discuţi îndelung cu regele Bilo al sarmaţilor. Cu o corabie să fii cu rugămintea noastră la iazigul Umo să ne sprijine fără înşelătorie, altfel neamul meu va peri. După terminarea şederii, să aduci pentru războiul nostru pe faimoşii arcaşi sarmaţi. La fel să aduci pe credinciosul iazig Gerentea. Eu Duro Radu împreună cu sarmaţii şi iazigii ne-am strîns şi am trecut prin trei păduri pînă am format un cerc(corp) împreună cu românii lui Duro Cozen. Înrăiţii prăştieri ai lui Bilo au ieşit din întăritura lor pe un soare care dădea să te topească. Aşa am spus: împreună biruinţă sau va sosi strigătul de sfîrşit(întunericul) pentru toţi românii. În frunte cu Diogio am purces fiecare şi am mers la războiul lui(locul lui de luptă) şi cu credinţa lui. Trasă(turnată) în sfînta Sarmisetuzo.

Tablita 74

SURSE

1. http://ro.wikipedia.org/wiki/T%C4%83bli%C8%9Bele_de_la_Sinaia

2. http://adevaruldespredaci.ro/din-tainele-istoriei-misterul-placutelor-de-la-sinaia/

3. http://www.ariminia.ro/ro/tablitele-de-la-sinaia-sectiunea-1/

4. http://www.ariminia.ro/ro/tablitele-de-la-sinaia-sectiunea-2/

5. http://www.ariminia.ro/ro/tablitele-de-la-sinaia-sectiunea-3/

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro