Minciunile neomarxistului Petru Clej: “Antisemitismul ca drept fundamental”

by In “Dilema Veche”, neomarxistul Petru Clej a publicat un articol intitulat “Antisemitismul ca drept fundamental”. Pentru cei care nu stiti, Petru Clej este un adept al neomarxismului. Prezentam mai jos intregul articol si apoi vom prezenta opinia noastra: “„În România, antisemitismul e un drept fundamental al omului.“ Fiți pe pace, […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

In “Dilema Veche”, neomarxistul Petru Clej a publicat un articol intitulat “Antisemitismul ca drept fundamental”. Pentru cei care nu stiti, Petru Clej este un adept al neomarxismului. Prezentam mai jos intregul articol si apoi vom prezenta opinia noastra:

În România, antisemitismul e un drept fundamental al omului.“ Fiți pe pace, acest articol nu e scris de un antisemit. Citatul de mai sus aparține fostului meu coleg de origine evreiască de la BBC, Dorian Galbinski, care la începutul anilor ’90 a dat această replică unui tînăr jurnalist din România care îi spusese franc: „Eu sînt foarte antisemit“.

Au trecut de atunci peste 25 de ani și, deși evreii aproape au dispărut din România, antisemitismul e în continuare prezent. Apariția și cvasi-generalizarea Internetului au perpetuat și uneori au potențat acest fenomen: dacă-ți arunci privirea pe comentariile la articole care ating chestiunea evreiască (iar uneori nici măcar nu o ating) te îngrozești de antisemitismul violent pe care acestea îl promovează. La o simplă căutare pe Facebook cu „moarte jidanilor“ obții sute de rezultate. Este foarte probabil că majoritatea celor care fac comentariile n-au cunoscut în persoană nici un evreu în viața lor. De unde și binecunoscutul antisemitism fără evrei, care se insinuează și în viața publică.

„Antisemitismul în România a devenit un produs de larg consum. Comercializat de politicieni ca un ingredient al naționalismului, antisemitismul se scurge și curge în sistemul de canalizare al politicii românești… într-o țară în care trăiesc mai puțin de 3000 de evrei, majoritatea lor fiind persoane în vîrstă, poate pentru unii este surprinzător că eu afirm că în România există antisemitism…“, spune președintele fondator al Centrului pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului, Marco Maximilian Katz. „Această stare de fapt este o dovadă vie că existența antisemitismului în era noastră nu mai necesită prezența evreilor… așijderea unui virus, este nevoie numai de o mică adiere pentru ca antisemitismul să devină virulent…“, adaugă el.

Perspectiva integrării României în NATO a determinat autoritățile să treacă la acțiune: guvernul condus de Adrian Năstase a adoptat, în 2002, Ordonanța de Urgență 31, care incrimina mișcările și propaganda fasciste, precum și negarea Holocaustului și cultul unor persoane condamnate pentru crime împotriva omenirii, de pildă Ion Antonescu. Efectul a fost practic nul, chiar și după amendarea ordonanței prin Legea 217/2015, care incrimina în mod explicit propaganda legionară și negarea Holocaustului din România.

Publicarea în 2004 a Raportului Comisiei „Wiesel“ prin care statul român recunoștea, în sfîrșit, responsabilitatea regimului Antonescu în moartea a 280.000-380.000 de evrei și a 11.000 de romi în perioada 1940-1944 ar fi trebuit să reprezinte un moment de cotitură în combaterea antisemitismului. Numai că acest act oficial, bazat în mare parte pe documente din arhivele românești, a rămas puțin cunoscut publicului, iar dintre cei care-l cunosc, o bună parte îl contestă ca fiind „un act dușmănos al evreilor împotriva poporului român“ impus și acceptat de România în chiar anul în care Uniunea Europeană a decis acceptarea de principiu a aderării țării, produsă la 1 ianuarie 2007.

A fost înființat Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“, instituție publică sub egida Guvernului României, care are ca rol „identificarea, culegerea, arhivarea, cercetarea, publicarea documentelor şi rezolvarea unor probleme ştiinţifice referitoare la Holocaust, elaborarea şi implementarea de programe educaţionale şi culturale privind acest fenomen istoric“. Văzut de antisemiți ca un „instrument al evreilor“, Institutul „Wiesel“ s-a făcut adeseori impopular în aceste medii prin atitudinea intransigentă față de renașterea în diferite forme a legionarismului și de manifestările de negare a Holocaustului.

„Din perspectiva noastră, promovarea simbolurilor Mișcării legionare, a memoriei eroizante a elitei legionare sau a unor persoane condamnate pentru crime de război reprezintă o modalitate insidioasă de a minimaliza memoria Holocaustului și poate fi deci considerată ca o manifestare de antisemitism“, afirmă directorul Institutului „Elie Wiesel“, Alexandru Florian, care acuză autoritățile de pasivitate în fața acestui fenomen. „Faptul că uneori administrația locală încurajează memoria «rea» a Holocaustului sau că OUG 31/2002 modificată prin Legea 217/2015 nu produce efecte credem ca poate fi încadrat la rubrica «Ce nu fac autoritățile pentru a combate antisemitismul». Aș aminti aici refuzul Primăriei Cluj de a schimba denumirea străzii Radu Gyr, fruntaș al Mișcării Legionare, sau nefinalizarea anchetei penale timp de ani de zile în privința unor cazuri posibil de încadrat în OUG 31/2002 (salutul nazist în fața Institutului «Elie Wiesel», respectiv negarea în public a Holocaustului)“, afirmă directorul Alexandru Florian.

Un recent sondaj de opinie comandat de Institutul „Elie Wiesel“ arăta că evreii au o imagine mai bună (sau mai puțin proastă) decît cea a altor minorități, cum ar fi maghiarii sau romii, dar și faptul că doar o treime dintre cei chestionați consideră că în România ar fi avut loc un Holocaust.

E o creștere cu 5% față de sondajul similar realizat în 2015, dar care nu schimbă esențial datele problemei în ceea ce privește antisemitismul din România.

Petru Clej este jurnalist, corespondent la Londra al Radio France Internationale – România.“[1]

In articolul de mai sus, neomarxistul Petru Clej ii denigreaza pe romani sub acuzatia falsa de “antisemitism”. Pentru Petru Clej, cei care sunt nationalisti, care sustin valorile nationale (cultura, istorie, religie, traditie) sunt niste “rasisti”, “xenofobi”, “antisemiti”, “nazisti” si “fascisti”. Ideile lui Petru Clej fac parte din ideologia stangii radicale.

Astazi, cei care conduc Uniunea Europena sunt radicalii de stanga. Globalistii/neomarxistii/progresistii/socialistii/liberalii sunt cei care vor sa distruga valorile nationale ale tuturor natiunilor cu scopul de a crea o omenire fara identitate. Este vorba despre Noua Ordine Mondiala.

Noua Ordine Mondiala inseamna dictatura absoluta, un Guvern Mondial. Aldous Huxley, un agent Tavistok, a descris aceasta lume in cartea sa “Minunata lume noua”. Astazi, vedem cum globalistii incearca sa distruga valorile nationale.

Globalistii sustin casatoriile LGBT, adoptiile de copii de catre persoanele LGBT, multiculturalismul, ateismul militant si cenzura (“corectitudinea politica”).

Referitor la antisemitism, facem precizarea ca acest termen este unul gresit, deoarece majoritatea evreilor sunt khazari, nu semiti, doar o parte din evrei sunt semiti, cei sefarzi. Termenul “antisemitism” este gresit utilizat, deoarece semiti sunt si arabii. Termenul corect este acela de “antievreu”. Romanii nu sunt antievrei, aceasta este o minciuna a neomarxistului Petru Clej.

“Benjamin Freedman, un evreu care îi cunoştea pe sioniştii de rang înalt (sionist provine de la „cel care practică cultul soarelui”) din anii 30-40, a afirmat că expresia „anti-semitism” ar trebui eliminată din limba engleză. Iată ce a spus el:

„La ora actuală, antisemitismul nu serveşte decât unui singur scop: el este folosit ca o sperietoare. Atunci când evreii simt că cineva se opune adevăratelor lor obiective, ei îşi discreditează victimele numindu-le antisemite pe toate canalele pe care le au la dispoziţie şi care se află sub controlul lor”.”[2]

“Nazist”, “fascist”, “antisemit”, “rasist”, “xenofob”, sunt etichetarile pe care Petru Clej le foloseste la adresa celor care il contrazic, dand dovada de aroganta, ipocrizie si frustrare. Pentru evreii sionisti, critica la adresa lor este considerata “antisemitism”. Aceleasi conceptii aberante le are si Petru Clej. A fi antisionist nu inseamna a fi antievreu.

Nu toti evreii sustin sionismul. Neturei Karta este o grupare a evreilor religiosi care contesta sionismul. Dupa gandirea lui Petru Clej si a celor ca el, cei din organizatia Neturei Karta ar fi niste “antisemiti”.

La data de 17 iulie 2011, Petru Clej a scris un articol in Revista Acum, in care ne explica de ce detesta nationalismul si pe nationalisti:

“De ce am ajuns să detest naționalismul și pe naționaliști

De curând, unul dintre cei mai vitriolici critici ai revistei ACUM și ai mei scria pe blogul său, citit de trei oameni plictisiți și un câine:

Dintr-o sursă pe care nu o pot verifica, aflu că în SUA se organizează o competiție pentru cele mai adecvate definiții ale unor termeni contemporani. Pentru competiția din 2010 termenul de definit a fost „corectitudinea politică”. Câștigătorul a dat următoarea definiție:

“Corectitudinea politică este o doctrină, cultivată de o minoritate delirantă, ilogică, promovată de mass-media oficială, care susține afirmația cum că este întrutotul posibil să apuci o bucată de căcat de partea curată.”

Această definiție ar trebui aplicată, eventual adaptată pentru activitatea unor propagandiști, editorialiști de tipul lui Bernard Henri Levy sau Petru Clej, a căror gândire ideologică are profunzimea unei bălți, originalitatea unui fițuici și transparența unui ferestre de budă pe care generații de căcănari și-au șters degetele, în lipsă hârtiei igienice.

Îmi cer scuze pentru citarea acestor vulgarități dezgustătoare, dar ceea ce vedeți este simptomatic pentru gândirea și exprimarea naționaliștilor. Este evident că acest individ are o ură patologică împotriva mea, de ajunge să mă pună alături de filosoful Bernard Henri Levy care, oricât l-ai disprețui, este o celebritate pe plan mondial.

Așa se manifestă mulți naționaliști pe internet sau chiar în presa tipărită. Este ceva profund resentimentar în acest comportament, un refuz de a accepta că lumea s-a schimbat față de ipoteticul model exemplar din secolul al XIX-lea la care tânjesc acești indivizi.

Și totul ar fi bine dacă acești naționaliști s-ar rezuma la o critică a societății actuale, dar ei merg mult mai departe și văd peste tot numai conspirații ale unor forțe oculte, cee ce uneori frizează paranoia și pleacă de la prezumpția de vinovăție și rea credință la adresa oricui nu le împărtășește vederile. Exemplu, încrâncenarea naționalistului din care citam în debutul articolului.

Naționalismul mi s-a părut suspect încă de pe vremea când eram pe băncile școlii, la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70, când Ceaușescu se lansase în aventura național-comunistă, ce avea să atingă proporții demențiale în anii ’80.

Mi se păreau trasă de păr istoria României (așa se numea la acea vreme) și exaltarea șovină a românismului, prin care toate meritele pentru ce se întâmpla bun în istorie erau atribuite românilor și tot ce era rău era imputat străinilor, de obicei prin intermediul unor cunspirații mârșave.

Naționalismul – ideologie perimată

După 22 decembrie 1989, sinteza încercată de Nicolae Ceaușescu a evoluat și toate tarele naționalismului etnicist au ieșit la suprafață fără nicio opreliște, într-un amalgam în care Corneliu Zelea Codreanu, Ion Antonescu, Gheorghe Gheorghiu Dej sau Nicolae Ceaușescu stau unul lângă celălalt și primesc, nu arareori, statut de erou național.

Am ajuns la concluzia că nu e vorba de naționaliști “buni” și naționaliști “răi”, ci la faptul că naționalismul în sine e o ideologie nu doar perimată, ci și periculoasă. Cele două războaie mondiale și mai recent, între altele, războaiele din fosta Iugoslavie, sunt dovada ravagiilor făcute de naționalism.

Și dacă în secolul al XIX-lea bilanțul naționalismului a fost pe ansamblu pozitiv, în secolul al XX-lea efectele naționalismului au fost dezastruoase, iar în secolul al XXI-lea naționalismul mi se pare complet desuet și extrem de periculos.

Naționalistul din exemplul de mai sus este român, dar pentru mine naționalismele sunt toate la fel de pernicioase și disputele cu naționaliștii evrei din această revistă sunt dovada că nu am ceva special împotriva naționalismului românesc.

Într-un precedent articol am comparat naționalismul cu microbismul fotbalistic, o ideologie care potențează impulsuri violente și, în ultimă instanță, chiar genocidare, așa cum a arătat experiența anilor ’90 ai secolului trecut în fosta Iugoslavie.

Le recomand naționaliștilor, chiar dacă nu au intenția să abandoneze această ideologie detestabilă, să-i lase în pace pe cei care nu le împărtășesc opiniile. În cel mai bun caz vor deveni ridicoli, iar în cel mai rău, incitând la violență și ură, riscă să încalce legea.”[3]

Din acest articol rezulta ca Petru Clej este un globalist. Petru Clej asociaza in mod fals nationalismul cu “nazismul” si “fascism”. Nazismul si fascismul sunt ideologii comuniste. Nationalismul inseamna protejarea valorilor nationale (cultura, istorie, religie, traditie).

SURSE

  1. http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/antisemitismul-ca-drept-fundamental
  2. David Icke – “Secretul suprem”, editura Daksha.
  3. https://acum.tv/articol/35011/
  4. Foto: inliniedreapta.net

Citiți și...

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) – Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință.

Contact: office@dzr.org.ro