Liliana Popescu, conferenţiar universitar la SNSPA Bucureşti, ne explică de ce trebuie să acceptăm corectitudinea politică, dictatura minorităților și neomarxismul! Noi nu trebuie sa acceptăm corectitudinea politică, dictatura minorităților și neomarxismul!

by Intr-un articol intitulat “Mai încet cu incorectitudinea politică pe scări!” publicat in Adevarul, la data de 15 septembrie 2017, Liliana Popescu, conferentiar universitar la SNSPA Bucuresti, ne explica de ce trebuie sa acceptam corectitudinea politica, dictatura minoritatilor si neomarxismul. Iata articolul: “Apar tot mai multe voci care se pronunţă […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Intr-un articol intitulat “Mai încet cu incorectitudinea politică pe scări!” publicat in Adevarul, la data de 15 septembrie 2017, Liliana Popescu, conferentiar universitar la SNSPA Bucuresti, ne explica de ce trebuie sa acceptam corectitudinea politica, dictatura minoritatilor si neomarxismul.

Iata articolul:

“Apar tot mai multe voci care se pronunţă împotriva „corectitudinii politice“. Sunt puţini, totuşi, cei care înţeleg „corectitudinea politică“ şi mai ales ce se ascunde în spatele criticilor ei. Criticile vin deopotrivă dinspre gânditori elitişti şi dinspre iluştri necunoscuţi. Se publică articole, interviuri, postări Facebook, se traduc cărţi pe această tematică. Ce deranjează? Mai întâi, îi deranjează faptul că oameni care aparţin unor minorităţi – etnice, de gen, de orientare sexuală, de credinţă, de apartenenţă la alte spaţii religioase sau spirituale, de vârstă etc au o voce publică şi se folosesc de ea, având uneori şi legea de partea lor. Am auzit mai demult afirmaţia cum că „majoritarii sunt discriminaţi“ – dar acum aceste afirmaţii sunt aruncate în spaţiul public cu mai mult aplomb. De ce? Pentru că traversăm o perioadă în care mediul internaţional este mai propice întoarcerii la modul nostru tradiţional de a gândi şi de a proceda, în care „corectitudinea politică s-a rezolvat istoric cu parul“ (Ciprian Domnişoru). Dacă în SUA „s-a dat liber“ la incorectitudinea politică, atunci (de ce nu?!) putem şi noi să ne spunem oful pe care l-am ţinut strâns ascuns şi reprimat ani de zile, de când „Occidentul“ a venit peste noi cu toate condiţiile astea de respect pentru alte grupuri decât cele aşezate patriarhal tradiţional în fruntea societăţii. Infuzia de feminism de inspiraţie occidentală irită de mult timp pe mioritici. Toleranţa obligatorie în spaţiul public pentru „ţiganii“ care ne-au „stricat imaginea în Europa“ ne-a ajuns în gât; „ei sunt ei, noi suntem noi, puri, Români, ei sunt undeva sub noi dar nu o putem spune tare şi răspicat că supărăm Europa“ (care nici ea, când vine vorba de fapte nu e uneori chiar aşa cum spune). Rasismul este ascuns sub faldurile zâmbetelor de complezenţă. Şoferi, popi, profesori, oameni de pe stradă, îmi spun aceeaşi şi aceeaşi poveste: „ţiganii sunt ţigani“. Adică altfel decât noi, „inferiori“ citim în subtext. Argumentele legate de faptul că au fost eliberaţi din sclavie abia de un secol şi ceva, că sărăcia şi şomajul sunt mult mai mari în rândul comunităţilor de romi, că există discriminare la angajare şi altele, trec ca gâsca prin apa tulbure a convingerii superiorităţii de sine a multora. Egalitatea creştinească a sufletelor rămâne o figură de stil, prăfuită în scriptele religioase. Dar acum „s-a dat liber“ la incorectitudine politică şi în Uniunea Europeană, unde sunt de succes figuri politice care promovează viziuni rasiste, separatiste, xenofobe, homofobe… după caz – Nigel Farage, Marine le Pen, Beppe Grillo, Alternativa pentru Germania sunt figuri şi forţe politice pentru care minorităţile etnice, imigranţii, ceea ce e străin şi diferit faţă de majoritarii la putere e privit cu suspiciune şi aversiune. Cine îi mai deranjează? Păi deranjează Soros: pentru că e evreu, pentru că e ungur, pentru că e putred de bogat, pentru că e american – şi de ce să vină el să ne spună cum e cu democraţia? Cine e el să ne spună ce e democraţia? Un evreu?! Un ungur?! Un american?! Un multimiliardar care „cumpără oamenii“?! Discursul criticilor corectitudinii politice pretinde că Soros a plătit şi plăteşte oameni care afişează, chipurile, convingeri care corespund unor interese meschine de-ale lui; că are interese absconse şi vrea să submineze ordinea societăţii româneşti, chiar ordinea mondială. Daddy însuşi s-a pronunţat în favoarea acestui tip de interpretare de tip conspiraţional. Nu e singurul lider politic care face acest lucru. Cel puţin un altul de anvergură cvasi-globală, la est, face la fel. Şi se află, probabil, la rădăcina conspiraţiei. Celebra lucrare „Protocoalele înţelepţilor Sionului“, dovedit contrafăcută în penumbrele Ohranei ţariste ca să creeze imaginea unei consipraţii evreieşti mondiale la începutul secolului XX, este o ilustrare vie a modului în care organizaţii represive pot manipula minţile oamenilor creînd ficţiuni şi ţapi ispăşitori totodată. „Conspiraţia Soros“ se înscrie exact în aceeaşi tradiţie a invenţiilor unor structuri de propagandă, care ştiu că oamenii caută vinovaţi: cu cât sunt uşor identificabili (un om anume, un grup anume) şi cu cât reflectă mai bine temerile oamenilor, cu atât manipularea va fi mai de succes. Nu contează că afirmaţiile respective nu corespund realităţii, că nu există dovezi, că se afirmă minciuni. Temerile oamenilor se pot descărca pe acel om, pe acel grup. Constat că au început să se manifeste tot mai mult diverse persoane şi grupuri – unele aflate în legătură cu grupuri religioase din afara României, atât din est cât şi din vest – şi care funcţionează ca potere virtuale de apărare în faţa „corectitudinii politice“. Ce înseamnă corectitudinea politică Dar pentru că vorbim de corectitudine politică, să vedem totuşi ce înseamnă? „Evitarea formelor de expresie şi acţiune care sunt percepute că exclud, marginalizează, sau insultă grupuri de oameni care sunt dezavantajaţi social sau discriminaţi“ (Oxford Dictionaries). Expresiile şi acţiunile care sunt percepute de diverse grupuri minoritare ca fiind insultătoare sau care conduc la excluderea lor intră în sfera corectitudinii politice (CP). Astfel, a numi „ţigani“ pe romi nu e corect politic. De ce? Pentru că de sute de ani romii se numesc  pe ei înşişi „romi“. Este o chestiune de identitate a lor. În limba romani ei se autoidentifică a fi „romi“. Termenul „ţigan“ are o conotaţie peiorativă. Chestiunea numelui şi a contestării denumirii „romi“ trimite la contestarea dreptului de a avea o identitate autoasumată. CP are rolul ei – ne obligă să le respectăm identitatea. Nimic rău în asta. Este adevărat, unii etnici români au avut experienţe neplăcute în raporturile lor cu unii romi – multe sunt totuşi legende, povestiri, care amplifică caracteristicile negative ale romilor. De multe ori, faptele reprobabile ale unor romi sunt îngemănate cu faptele reprobabile ale unor români (cazul evacuărilor forţate de locuinţe de către romi în Timişoara anilor 2000, celebru, ar fi fost oare posibil fără cooperarea forţelor de ordine predominant româneşti?!) Ceea ce fac contestatarii CP descrişi mai sus indică totuşi o dimensiune care merită luată în considerare: respectul nu se poate impune cu forţa decât cel mult la nivel formal, superficial. Respectul înseamnă o poziţionare morală faţă de un om sau faţă de un grup social. În cazul romilor, de multe ori constatăm că se aruncă anatema pe întregul grup în ciuda faptului că mulţi romi au realizări sociale remarcabile obţinute în condiţii sociale adverse. Nu sunt de acord cu aceste generalizări şi cred că nimeni de bună credinţă nu ar fi de acord. Chestiunea este că mulţi romi se află printre noi deşi nu vor să îşi recunoască identitatea în mod public, tocmai pentru că ştiu care le-ar fi soarta. La fel se întâmplă şi în cazul concetăţenilor noştri cu orientare sexuală diferită de cea heterosexuală. Trăiesc printre majoritari dar nu îşi declară identitatea, ba se mai şi căsătoresc şi fac copii, trăind vieţi duble, nefericindu-se pe sine şi pe cei din jur. Ipocrizia se multiplică. Răul se extinde. În acest context, constat că au început să se manifeste tot mai mult diverse persoane şi grupuri – unele aflate în legătură cu grupuri religioase din afara României, atât din est cât şi din vest – şi care funcţionează ca potere virtuale de apărare în faţa „corectitudinii politice“. Poterele se ocupă cu un antreprenoriatul, cu importul de exagerări de tip CP. Acest import funcţionează în societatea românească ca un atac la libertăţile căştigate cu sânge în decembrie 1989, un atac la drepturile cetăţeneşti – mai general, un atac la adresa valorilor societăţii liberal-democratice. În spatele criticilor aduse corectitudinii politice se află respingerea şi repudierea libertăţilor democratice, a drepturilor diferitelor grupuri sociale dezavantajate şi marginazate. Pentru o parte a celor care am participat activ la schimbarea de regim din decembrie 1989, principala motivaţie de a dori schimbarea a fost obţinerea acestor drepturi şi libertăţi. De aceea, trivializarea acestor libertăţi deranjează mult. Împingerea spre derizoriu a ceea ce înseamnă corectitudinea politică este o altă formulă folosită de Robin Hoo(d)zii eliberării de CP.  Dacă vrem să ştim cum ar fi arătat România pornind de la tendinţele autohtone „naturale“ e suficient să ne uităm la prăbuşirea reprezentării politice a femeilor imediat după Revoluţie: de la peste 30% (procent formal impus prin ideologia PCR) la 4% în alegerile din 1990. Poate că feminismul occidental nu a fost sursa perfectă de inspiraţie pentru femeile din România, dar cu siguranţă că a insuflat valori liberal-democratice pe care le preţuim azi. O ilustraţie: fenomenul violenţei împotriva femeilor în familie. În afara valorilor liberal-democratice care s-au construit pe parcursul ultimilor 27 de ani, a afirmării respectului pentru femei ca grup cu un profil şi interese sociale distincte, multe femei ar fi rămas în cultura lui „dacă nu te bate înseamnă că nu te iubeşte“. Sunt încă multe de făcut în acest domeniu, dar faptul că tema se află pe agenda publică, chiar politică, că au fost făcuţi paşi la nivel guvernamental pentru a contracara fenomenul, că activează organizaţii neguvernamentale, coaliţii ce vizează ameliorarea situaţiei femeilor agresate – indică o evoluţie. Una dintre metodele folosite de Robin Hoo(d)zii eliberării de CP este trivializarea. Un exemplu. Pe platforma rostonline.ro găsim o serie de ilustrări, printre care situaţia în care tenismenul român cu reputaţie internaţională Ilie Năstase (de etnie romă, se spune) a întrebat-o public în derâdere (enervat fiind) pe jucătoarea americană Serena Williams dacă culoarea pielii copilului cu care era însărcinată va fi ciocolatie. Intenţia din spatele remarcii publice a fost clară: umilirea Serenei Williams, în contextul în care e cunoscută istoria rasismului din SUA şi puternica luptă pentru drepturi a cetăţenilor afro-americani (da! prefer acest termen întrucât este agreat de cei care îl poartă). Iată cum prezintă rostonline chestiunea: „La noi, Ilie Năstase s-a întrebat dacă viitorul copil al Serenei Williams va avea culoarea pielii ciocolatie având în vedere că tatăl este alb iar mama este neagră. Imediat s-a sesizat poliţia corectitudinii politice şi l-au acuzat pe Ilie Năstase de rasism, Federaţia Internaţională de Tenis demarând chiar şi o anchetă pe această temă.“ Ilie Năstase nu „s-a întrebat“ ci a făcut o afirmaţie publică, având intenţia de a o jigni pe Serena Williams. Este interesant cum o personalitate marcantă a sportului românesc precum Ilie Năstase, de etnie romă, alege o formulă care ştie că doare. Sunt cunoscute cazurile în care membrii unei comunităţi discriminate sau marginalizate devin „torţionari“ ai propriului grup. Împingerea spre derizoriu a ceea ce înseamnă corectitudinea politică este o altă formulă folosită de Robin Hoo(d)zii eliberării de CP. Un exemplu. Pe pagina facebook a scriitorului Alexandru Petria găsim următoarele: „Ştefan cel Mare- un nenorocit de violator, şi-a bătut joc de femei. Curvari şi Alexandru Ioan Cuza, şi Kogălniceanu. Impardonabili macho. Ruşine lor. Eject! Constantin Brâncoveanu a acceptat să i se omoare copiii, de fanatic religios ce-a fost. Un exemplu revoltător. Vlad Ţepeş- un sadic sinistru. La gunoi! Mihai Viteazu şi-a ucis creditorii, a vrut să aibă cât mai mulţi iobagi, nu merită un loc în istorie. Biserica ortodoxă este o instituţie blamabilă, fiindcă a avut robi ţigani. Este o insultă şă i se audă vocea în spaţiul public. Cine vrea n-are decât să mai caute exemple prin sertarele trecutului, sunt cu duiumul. În acest mod o să se reinterpreteze istoria României, din perspectiva corectitudinii politice, cum se face acum în SUA. Desigur, dacă le vom permite.“ (Alexandru Petria, scriitor – postare Facebook, 8 sept 2017) Poterele anti-CP prezintă corectitudinea politică ca pe o „poliţie a vorbirii“, proiectându-se ca un fel de Robin Hoo(d)zi ai eliberării de sub jugul corectitudinii. Astfel de exagerări sunt puse pe seama corectitudinii politice şi ele amuză pe unii, deci atrag în acelaşi timp. Postarea pare a face trimitere la dezbaterea recentă privind denumirea unui liceu cu numele unui om politic şi de cultură român, Mircea Vulcănescu, care în calitatea lui de secretar de stat la Ministerul de Finanţe în timpul guvernului Ion Antonescu, a fost responsabil de spolierea averilor evreieşti – acţiune efectuată în temeiul unei ideologii adoptate la nivel de stat prin care un întreg grup social a fost privat de drepturi cetăţeneşti pe criteriul apartenenţei etnice. Evreii au avut mult de suferit în România, la fel ca în Germania, Ungaria şi în alte ţări europene în perioada de dinaintea şi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial din cauza faptului că erau evrei, membri ai grupului etnic evreiesc. De ce am da numele „Mircea Vulcănescu“ unui liceu în România?! Corectitudinea politică nu e o „poliţie“ Poterele anti-CP prezintă corectitudinea politică ca pe o „poliţie a vorbirii“, proiectându-se ca un fel de Robin Hoo(d)zi ai eliberării de sub jugul corectitudinii. Ceea ce fac ei, însă, nu este altceva decât a contribui la erodarea libertăţilor şi drepturilor cetăţeneşti democratice. Cine exagerează în România cu „corectitudinea politică“?! Mai curând ei, aceste potere şi Robin Hoo(d)zi, care acţionează preemptiv exagerând cu incorectitudinea politică. Făcând acest lucru, ei semnalizează o negare a faptului că drepturile unor grupuri minoritare sunt legitime. Prin negarea liberalismului, promotorii criticilor CP îşi pot da mâna cu propaganda care vine dinspre Rusia lui Putin. Nu este prima oară în istorie în care România este un teren de bătălie între diferite puteri politice internaţionale. Azi, România este un câmp de război informaţional şi ideologic. Cred că tema (in)corectitudinii politice este cel mai adecvat încadrabilă în acest câmp. Se conturează la ora actuală o adevărată Internaţională Conservatoare Anti-liberală, care tinde să influenţeze tot mai mult discursul public din România. Viziunile evanghelicilor americani care instruiesc şi finanţează conducerea Coaliţiei pentru Familie se îngemănează cu viziunile emanate dinspre Patriarhul Kiril şi cu eforturile „preasfântului“ Vladislav Surkov (consilier al preşedintelui Putin, eminenţă cenuşie a războiului „non-linear“ actual). Noi, la mijloc. De aceea, consider că moderaţia şi conştienţa afirmaţiilor şi acţiunilor publice sunt mai necesare ca niciodată.”[1]

Ca la SNSPA Bucuresti se promoveaza conceptiile neomarxiste/progresiste este clar pentru noi, insa noi nu suntem niste studenti, care asteapta sa fie invatati “teorie politica”, ci cunoastem foarte bine teoria politica si tacticile ingineriei sociale prin care sunt manipulati oamenii.

Autoarea articolului incearca sa justifice nevoia cenzurii de tip nou, mascata sub numele de “corectitudine politica”. Cuvintele-cheie folosita de neomarxisti sunt: “rasism”, “xenofobie”, “homofobie”, “antisemitism” etc.

Neomarxistii impart oamenii in doua categorii: minoritatile “oprimate” si majoritatea “opresoare”. Diferenta dintre marxism-leninism si neomarxism este ca marxism-leninismul folosea violenta (anarhia) ca metoda principala pentru distrugerea valorilor nationale cu scopul de a instaura comunismul, iar neomarxistii nu mai pun accent pe violenta (anarhie), ci folosesc alte tactici pentru a distruge valorile nationale: propaganda, parteneriate si casatorii LGBT, teoria gender, ateism militant, multiculturalism, corectitudine politica, terorism cultural, toleranta represiva, teoria critica.

Neomarxistii/progresistii vorbesc mereu despre toleranta, dar, in realitate, nu este vorba despre toleranta, ci despre dictatura minoritatilor (dictatura cunoscuta si sub numele de “discriminare pozitiva”, atunci cand minoritatile au mai multe drepturi decat majoritatea).

Este vorba despre “toleranta represiva”, un concept inventat de catre neomarxistul Herbert Marcuse, un activist al Scolii de la Frankfurt. Scoala de la Frankfurt a fost un Institut de Studii Sociale al carui scop a fost acela de a pune bazele unei noi ideologii politice: Marxismul Cultural.

Toleranta represiva se refera la politica de astazi a Uniunii Europene care sanctioneaza persoanele ce critica ideile LGBT-iste, multiculturalismul, teoria gender si alte ideologii neomarxiste. Neomarxistii, care conduc Uniunea Europeana (Noua Uniune Sovietica) au inventat si doua infractiuni “Hate Crime” (n.tr. “Crima de Ura”) si “Hate Speech” (n.tr. “Discurs instigator la ura”).

Folosindu-se de aceste doua concepte create, astazi, in “Lumea Libera si Civilizata” sunt oameni care au ajuns fie la inchisoare, fie au fost condamnati sa plateasca amenda, pentru ca si-au exprimat opinii cu privire la “minoritatile oprimate”.

Unde mai este “democratia” in aceasta situatie? Ei bine, “democratia” nu mai exista, ci traim intr-o “Minunata Lume Noua”, asa cum a descris-o neomarxistul Aldoux Huxley, un agent al Institutului Tavistock.

Astazi, neomarxistii incearca sa distruga valorile nationale ale toate statelor. Neomarxistii promoveaza parteneriatul civil si casatoriile LGBT, multiculturalismul, teoria gender, ateismul militant, sperand ca poate-poate vor reusi sa-i reeduce pe oameni si sa-i faca sa accepte “noile valori” ale Marxismului Cultural.

Daca in alte tari precum Germania, Suedia, Franta, Marea Britanie, revolutia neomarxista a reusit in mare parte, in Romania lucrurile nu stau deloc asa. De ce? Pentru ca majoritatea romanilor isi pastreaza valorile nationale si nu vor renunta la ele.

“Apar tot mai multe voci care se pronunţă împotriva „corectitudinii politice“. Sunt puţini, totuşi, cei care înţeleg „corectitudinea politică“ şi mai ales ce se ascunde în spatele criticilor ei. Criticile vin deopotrivă dinspre gânditori elitişti şi dinspre iluştri necunoscuţi. Se publică articole, interviuri, postări Facebook, se traduc cărţi pe această tematică. Ce deranjează? Mai întâi, îi deranjează faptul că oameni care aparţin unor minorităţi – etnice, de gen, de orientare sexuală, de credinţă, de apartenenţă la alte spaţii religioase sau spirituale, de vârstă etc au o voce publică şi se folosesc de ea, având uneori şi legea de partea lor. Am auzit mai demult afirmaţia cum că „majoritarii sunt discriminaţi“ – dar acum aceste afirmaţii sunt aruncate în spaţiul public cu mai mult aplomb. De ce? Pentru că traversăm o perioadă în care mediul internaţional este mai propice întoarcerii la modul nostru tradiţional de a gândi şi de a proceda, în care „corectitudinea politică s-a rezolvat istoric cu parul“ (Ciprian Domnişoru). Dacă în SUA „s-a dat liber“ la incorectitudinea politică, atunci (de ce nu?!) putem şi noi să ne spunem oful pe care l-am ţinut strâns ascuns şi reprimat ani de zile, de când „Occidentul“ a venit peste noi cu toate condiţiile astea de respect pentru alte grupuri decât cele aşezate patriarhal tradiţional în fruntea societăţii. Infuzia de feminism de inspiraţie occidentală irită de mult timp pe mioritici. Toleranţa obligatorie în spaţiul public pentru „ţiganii“ care ne-au „stricat imaginea în Europa“ ne-a ajuns în gât; „ei sunt ei, noi suntem noi, puri, Români, ei sunt undeva sub noi dar nu o putem spune tare şi răspicat că supărăm Europa“ (care nici ea, când vine vorba de fapte nu e uneori chiar aşa cum spune). Rasismul este ascuns sub faldurile zâmbetelor de complezenţă. Şoferi, popi, profesori, oameni de pe stradă, îmi spun aceeaşi şi aceeaşi poveste: „ţiganii sunt ţigani“. Adică altfel decât noi, „inferiori“ citim în subtext. Argumentele legate de faptul că au fost eliberaţi din sclavie abia de un secol şi ceva, că sărăcia şi şomajul sunt mult mai mari în rândul comunităţilor de romi, că există discriminare la angajare şi altele, trec ca gâsca prin apa tulbure a convingerii superiorităţii de sine a multora.”[1]

Da, din ce in ce mai multe voci reactioneaza impotriva dictaturii sovietice pe care UE doreste sa o impuna. Nu minoritatile sunt problema, ci faptul ca activistii neomarxisti se folosesc de minoritati pentru a-si impune agenda antinationala. Majoritarii sunt discriminati, acesta este un adevar, nu o “teorie a conspiratiei”.

Alegerea lui Donald Trump a fost un semn ca americanii nu vor Marxism Cultural, nu vor dictatura minoritatilor, nu vor corectitudine politica, ci vor democratie, iar daca ar fi fost aleasa Hillary Clinton din cadrul Partidului Democrat (un partid sovietic in adevaratul sens al cuvantului), atunci in America s-ar fi instaurat a doua revolutie bolsevica.

Nici acum, la 100 de ani de la Revolutia Bolsevica din Rusia, in America situatia politica nu este linistita, deoarece activistii neomarxisti/progresisti sunt la un pas sa instaureze comunismul in America. Da, comunismul in America, nu este “fictiune”, ci adevar. Cu organizatii de extrema stanga precum “Antifa” si “Black Live Matter”, America este aproape sa devina o Noua Uniune Sovietica.

Cat despre cuvantul corect politic “rom”, acesta este un cuvant artificial special creat pentru ca romanii sa fie confundati cu tiganii si s-a reusit. Intotdeauna minoritatile sunt cele “discriminate”, iar majoritatea este cea care “discrimineaza”. Sa stiti ca exista si negri rasisti anti-albi. Da, da, exista, oricat de ciudat ar parea pentru neomarxistii care cred ca “doar albii sunt rasisti”.

“Egalitatea creştinească a sufletelor rămâne o figură de stil, prăfuită în scriptele religioase. Dar acum „s-a dat liber“ la incorectitudine politică şi în Uniunea Europeană, unde sunt de succes figuri politice care promovează viziuni rasiste, separatiste, xenofobe, homofobe… după caz – Nigel Farage, Marine le Pen, Beppe Grillo, Alternativa pentru Germania sunt figuri şi forţe politice pentru care minorităţile etnice, imigranţii, ceea ce e străin şi diferit faţă de majoritarii la putere e privit cu suspiciune şi aversiune. Cine îi mai deranjează? Păi deranjează Soros: pentru că e evreu, pentru că e ungur, pentru că e putred de bogat, pentru că e american – şi de ce să vină el să ne spună cum e cu democraţia? Cine e el să ne spună ce e democraţia? Un evreu?! Un ungur?! Un american?! Un multimiliardar care „cumpără oamenii“?! Discursul criticilor corectitudinii politice pretinde că Soros a plătit şi plăteşte oameni care afişează, chipurile, convingeri care corespund unor interese meschine de-ale lui; că are interese absconse şi vrea să submineze ordinea societăţii româneşti, chiar ordinea mondială. Daddy însuşi s-a pronunţat în favoarea acestui tip de interpretare de tip conspiraţional. Nu e singurul lider politic care face acest lucru. Cel puţin un altul de anvergură cvasi-globală, la est, face la fel. Şi se află, probabil, la rădăcina conspiraţiei.”[1]

Autoarea este suparata de faptul ca “s-a dat liber” la “incorectitudine politica” si in Uniunea Europeana, si ca astfel oamenii vor putea sa se exprime liberi. De fapt, inca nu “s-a dat liber” la “incorectitudine politica”, dar este o chestiune de timp pana cand Uniunea Europeana se va prabusi, iar natiunile vor fi cu adevarat suverane si libere. Ce “rai” sunt nationalistii astia, nu-i asa?

Nationalistii Nigel Farage, Marine Le Pen si altii sunt criticati de neomarxisti deoarece ei nu accepta Globalizarea. Cat despre George Soros, acesta a prabusit Banca Angliei, la data de 16 septembrie 1992, in “Miercurea Neagra”, dupa ce a pariat impotriva lirei sterline. De asemenea, in 1998, el declara la CBS ca nu are religie si nu crede in Dumnezeu. George Soros este acuzat de colaborarea cu nazistii. Da, acesta este George Soros, “liderul spiritual” al “societatii civile” euro-atlantice, neomarxiste/progresiste/internationaliste/globaliste.

“Celebra lucrare „Protocoalele înţelepţilor Sionului“, dovedit contrafăcută în penumbrele Ohranei ţariste ca să creeze imaginea unei consipraţii evreieşti mondiale la începutul secolului XX, este o ilustrare vie a modului în care organizaţii represive pot manipula minţile oamenilor creînd ficţiuni şi ţapi ispăşitori totodată. „Conspiraţia Soros“ se înscrie exact în aceeaşi tradiţie a invenţiilor unor structuri de propagandă, care ştiu că oamenii caută vinovaţi: cu cât sunt uşor identificabili (un om anume, un grup anume) şi cu cât reflectă mai bine temerile oamenilor, cu atât manipularea va fi mai de succes. Nu contează că afirmaţiile respective nu corespund realităţii, că nu există dovezi, că se afirmă minciuni. Temerile oamenilor se pot descărca pe acel om, pe acel grup. Constat că au început să se manifeste tot mai mult diverse persoane şi grupuri – unele aflate în legătură cu grupuri religioase din afara României, atât din est cât şi din vest – şi care funcţionează ca potere virtuale de apărare în faţa „corectitudinii politice“. Ce înseamnă corectitudinea politică Dar pentru că vorbim de corectitudine politică, să vedem totuşi ce înseamnă? „Evitarea formelor de expresie şi acţiune care sunt percepute că exclud, marginalizează, sau insultă grupuri de oameni care sunt dezavantajaţi social sau discriminaţi“ (Oxford Dictionaries). Expresiile şi acţiunile care sunt percepute de diverse grupuri minoritare ca fiind insultătoare sau care conduc la excluderea lor intră în sfera corectitudinii politice (CP). Astfel, a numi „ţigani“ pe romi nu e corect politic. De ce? Pentru că de sute de ani romii se numesc  pe ei înşişi „romi“. Este o chestiune de identitate a lor. În limba romani ei se autoidentifică a fi „romi“. Termenul „ţigan“ are o conotaţie peiorativă. Chestiunea numelui şi a contestării denumirii „romi“ trimite la contestarea dreptului de a avea o identitate autoasumată. CP are rolul ei – ne obligă să le respectăm identitatea. Nimic rău în asta. Este adevărat, unii etnici români au avut experienţe neplăcute în raporturile lor cu unii romi – multe sunt totuşi legende, povestiri, care amplifică caracteristicile negative ale romilor. De multe ori, faptele reprobabile ale unor romi sunt îngemănate cu faptele reprobabile ale unor români (cazul evacuărilor forţate de locuinţe de către romi în Timişoara anilor 2000, celebru, ar fi fost oare posibil fără cooperarea forţelor de ordine predominant româneşti?!) Ceea ce fac contestatarii CP descrişi mai sus indică totuşi o dimensiune care merită luată în considerare: respectul nu se poate impune cu forţa decât cel mult la nivel formal, superficial. Respectul înseamnă o poziţionare morală faţă de un om sau faţă de un grup social. În cazul romilor, de multe ori constatăm că se aruncă anatema pe întregul grup în ciuda faptului că mulţi romi au realizări sociale remarcabile obţinute în condiţii sociale adverse. Nu sunt de acord cu aceste generalizări şi cred că nimeni de bună credinţă nu ar fi de acord. Chestiunea este că mulţi romi se află printre noi deşi nu vor să îşi recunoască identitatea în mod public, tocmai pentru că ştiu care le-ar fi soarta. La fel se întâmplă şi în cazul concetăţenilor noştri cu orientare sexuală diferită de cea heterosexuală. Trăiesc printre majoritari dar nu îşi declară identitatea, ba se mai şi căsătoresc şi fac copii, trăind vieţi duble, nefericindu-se pe sine şi pe cei din jur. Ipocrizia se multiplică. Răul se extinde. În acest context, constat că au început să se manifeste tot mai mult diverse persoane şi grupuri – unele aflate în legătură cu grupuri religioase din afara României, atât din est cât şi din vest – şi care funcţionează ca potere virtuale de apărare în faţa „corectitudinii politice“. Poterele se ocupă cu un antreprenoriatul, cu importul de exagerări de tip CP. Acest import funcţionează în societatea românească ca un atac la libertăţile căştigate cu sânge în decembrie 1989, un atac la drepturile cetăţeneşti – mai general, un atac la adresa valorilor societăţii liberal-democratice. În spatele criticilor aduse corectitudinii politice se află respingerea şi repudierea libertăţilor democratice, a drepturilor diferitelor grupuri sociale dezavantajate şi marginazate. Pentru o parte a celor care am participat activ la schimbarea de regim din decembrie 1989, principala motivaţie de a dori schimbarea a fost obţinerea acestor drepturi şi libertăţi. De aceea, trivializarea acestor libertăţi deranjează mult. Împingerea spre derizoriu a ceea ce înseamnă corectitudinea politică este o altă formulă folosită de Robin Hoo(d)zii eliberării de CP.  Dacă vrem să ştim cum ar fi arătat România pornind de la tendinţele autohtone „naturale“ e suficient să ne uităm la prăbuşirea reprezentării politice a femeilor imediat după Revoluţie: de la peste 30% (procent formal impus prin ideologia PCR) la 4% în alegerile din 1990. Poate că feminismul occidental nu a fost sursa perfectă de inspiraţie pentru femeile din România, dar cu siguranţă că a insuflat valori liberal-democratice pe care le preţuim azi. O ilustraţie: fenomenul violenţei împotriva femeilor în familie. În afara valorilor liberal-democratice care s-au construit pe parcursul ultimilor 27 de ani, a afirmării respectului pentru femei ca grup cu un profil şi interese sociale distincte, multe femei ar fi rămas în cultura lui „dacă nu te bate înseamnă că nu te iubeşte“. Sunt încă multe de făcut în acest domeniu, dar faptul că tema se află pe agenda publică, chiar politică, că au fost făcuţi paşi la nivel guvernamental pentru a contracara fenomenul, că activează organizaţii neguvernamentale, coaliţii ce vizează ameliorarea situaţiei femeilor agresate – indică o evoluţie. Una dintre metodele folosite de Robin Hoo(d)zii eliberării de CP este trivializarea. Un exemplu. Pe platforma rostonline.ro găsim o serie de ilustrări, printre care situaţia în care tenismenul român cu reputaţie internaţională Ilie Năstase (de etnie romă, se spune) a întrebat-o public în derâdere (enervat fiind) pe jucătoarea americană Serena Williams dacă culoarea pielii copilului cu care era însărcinată va fi ciocolatie. Intenţia din spatele remarcii publice a fost clară: umilirea Serenei Williams, în contextul în care e cunoscută istoria rasismului din SUA şi puternica luptă pentru drepturi a cetăţenilor afro-americani (da! prefer acest termen întrucât este agreat de cei care îl poartă). Iată cum prezintă rostonline chestiunea: „La noi, Ilie Năstase s-a întrebat dacă viitorul copil al Serenei Williams va avea culoarea pielii ciocolatie având în vedere că tatăl este alb iar mama este neagră. Imediat s-a sesizat poliţia corectitudinii politice şi l-au acuzat pe Ilie Năstase de rasism, Federaţia Internaţională de Tenis demarând chiar şi o anchetă pe această temă.“ Ilie Năstase nu „s-a întrebat“ ci a făcut o afirmaţie publică, având intenţia de a o jigni pe Serena Williams. Este interesant cum o personalitate marcantă a sportului românesc precum Ilie Năstase, de etnie romă, alege o formulă care ştie că doare. Sunt cunoscute cazurile în care membrii unei comunităţi discriminate sau marginalizate devin „torţionari“ ai propriului grup. Împingerea spre derizoriu a ceea ce înseamnă corectitudinea politică este o altă formulă folosită de Robin Hoo(d)zii eliberării de CP. Un exemplu. Pe pagina facebook a scriitorului Alexandru Petria găsim următoarele: „Ştefan cel Mare- un nenorocit de violator, şi-a bătut joc de femei. Curvari şi Alexandru Ioan Cuza, şi Kogălniceanu. Impardonabili macho. Ruşine lor. Eject! Constantin Brâncoveanu a acceptat să i se omoare copiii, de fanatic religios ce-a fost. Un exemplu revoltător. Vlad Ţepeş- un sadic sinistru. La gunoi! Mihai Viteazu şi-a ucis creditorii, a vrut să aibă cât mai mulţi iobagi, nu merită un loc în istorie. Biserica ortodoxă este o instituţie blamabilă, fiindcă a avut robi ţigani. Este o insultă şă i se audă vocea în spaţiul public. Cine vrea n-are decât să mai caute exemple prin sertarele trecutului, sunt cu duiumul. În acest mod o să se reinterpreteze istoria României, din perspectiva corectitudinii politice, cum se face acum în SUA. Desigur, dacă le vom permite.“ (Alexandru Petria, scriitor – postare Facebook, 8 sept 2017) Poterele anti-CP prezintă corectitudinea politică ca pe o „poliţie a vorbirii“, proiectându-se ca un fel de Robin Hoo(d)zi ai eliberării de sub jugul corectitudinii. Astfel de exagerări sunt puse pe seama corectitudinii politice şi ele amuză pe unii, deci atrag în acelaşi timp. Postarea pare a face trimitere la dezbaterea recentă privind denumirea unui liceu cu numele unui om politic şi de cultură român, Mircea Vulcănescu, care în calitatea lui de secretar de stat la Ministerul de Finanţe în timpul guvernului Ion Antonescu, a fost responsabil de spolierea averilor evreieşti – acţiune efectuată în temeiul unei ideologii adoptate la nivel de stat prin care un întreg grup social a fost privat de drepturi cetăţeneşti pe criteriul apartenenţei etnice. Evreii au avut mult de suferit în România, la fel ca în Germania, Ungaria şi în alte ţări europene în perioada de dinaintea şi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial din cauza faptului că erau evrei, membri ai grupului etnic evreiesc. De ce am da numele „Mircea Vulcănescu“ unui liceu în România?! Corectitudinea politică nu e o „poliţie“ Poterele anti-CP prezintă corectitudinea politică ca pe o „poliţie a vorbirii“, proiectându-se ca un fel de Robin Hoo(d)zi ai eliberării de sub jugul corectitudinii. Ceea ce fac ei, însă, nu este altceva decât a contribui la erodarea libertăţilor şi drepturilor cetăţeneşti democratice. Cine exagerează în România cu „corectitudinea politică“?! Mai curând ei, aceste potere şi Robin Hoo(d)zi, care acţionează preemptiv exagerând cu incorectitudinea politică. Făcând acest lucru, ei semnalizează o negare a faptului că drepturile unor grupuri minoritare sunt legitime. Prin negarea liberalismului, promotorii criticilor CP îşi pot da mâna cu propaganda care vine dinspre Rusia lui Putin. Nu este prima oară în istorie în care România este un teren de bătălie între diferite puteri politice internaţionale. Azi, România este un câmp de război informaţional şi ideologic. Cred că tema (in)corectitudinii politice este cel mai adecvat încadrabilă în acest câmp. Se conturează la ora actuală o adevărată Internaţională Conservatoare Anti-liberală, care tinde să influenţeze tot mai mult discursul public din România. Viziunile evanghelicilor americani care instruiesc şi finanţează conducerea Coaliţiei pentru Familie se îngemănează cu viziunile emanate dinspre Patriarhul Kiril şi cu eforturile „preasfântului“ Vladislav Surkov (consilier al preşedintelui Putin, eminenţă cenuşie a războiului „non-linear“ actual). Noi, la mijloc. De aceea, consider că moderaţia şi conştienţa afirmaţiilor şi acţiunilor publice sunt mai necesare ca niciodată.”[1]

Autoarea ne ne vorbeste despre “Protocoalele Inteleptilor Sionului”, spunandu-ne ca acel text ar fi fost contrafacut de Ohrana tarista. Deci, evreii sionisti, desi conduc banci, desi sunt bogati (asa cum sunt cei din familia Rothschild), nu conduc ei lumea. Asta doreste sa ne spuna autoarea textului. Oricine analizeaza cele 24 de protocoale observa ca noi traim, astazi, intr-o lume exact cum este descrisa acolo.

In realitate, nu Ohrana tarista a scris “Protocoalele Inteleptilor Sionului”, ci familia Rothschild. Dumneavoastra ati auzit de Mayer Amschel Rothschild? Mayer Amschel Rothschild este “Parintele Fondator al Finantelor Internationale”. Familia Rothschild este cea care a creat organizatia Iluminatii din Bavaria, desi oficial se spune ca Adam Weishaupt a creat aceasta organizatie. Adam Weishaupt a fost omul failiei Rothschild.

“De ce am da numele „Mircea Vulcănescu“ unui liceu în România?!”[1], se intreaba autoarea.

Iata ce afirma consilierul Gaf Deac Ioan cu privire la cazul Liceului “Mircea Vulcanescu”:

Dl consilier Gâf Deac Ioan (PPU): Reiau două aspecte. Unu: Vulcănescu a fost judecat, repet, de un tribunal sub ocupație sovietică. Bun, trecem peste asta. La proces a avut parte de depoziții ale martorilor apărării care i-au reliefat adevărata personalitate. Dimitrie Gusti (poate îl contestați și pe ăsta) arăta la 17 decembrie 1947: «Vulcănescu a fost asistentul meu și unul dintre cei mai distinși elevi ai mei», iar a doua zi generalul Nicolae Stoenescu venea să afirme: «Știu că la unul din Consiliile de Miniștri, acuzatul a intervenit, propunând ca evreii să fie lăsați să-și exercite atribuțiile meseriei, pentru ca să-și poată câștiga existența și să dea randament maxim pentru nevoile statului. Cu această ocazie, acuzatul nu a propus ca evreii să fie trimiși în ghetouri.» Este o consemnare a mărturiei la acest proces. Astăzi, credeți că sunt procese unde în justiție există imixtiuni ale securității? Se discută în societate că da. Credeți că sub ocupație sovietică a avut parte Vulcănescu de un proces corect? Credeți acest lucru?! Culmea este, domnul Vulcănescu a avut o mare relație… colegul nostru… cu statul francez. Acolo și-a definitivat doctoratul și a avut o mare contribuție, alături de mari oameni ai Franței în zona respectivă. Ce pot să îi răspund colegei noastre este următorul lucru: este vorba principială de a nu băga lucrurile la grămadă, iar din păcate țara noastră are acest prost obicei, să bage lucrurile la grămadă, să judece totul de-a valma. Eu nu spun că guvernul lui Antonescu nu a comis poate atrocități, eu nu susțin sub nicio formul că nu a existat holocaustul, eu nu susțin aceste lucruri. Susțin că Mircea Vulcănescu a fost condamnat pe nedrept și că este, așa cum a spus părintele Șupeală, domnul consilier Șupeală, un martir ortodox, un martir care a murit în credința noastră creștin ortodoxă. Atât spun. Vă mulțumesc.“[2]

Corectitudinea Politica este o politie a gandirii. Lupta impotrivva corectitudinii politice este esentiala pentru recastigarea democratiei. Autoarea neaga faptul ca, corectitudinea politica este o politie a vorbirii. De exemplu, in “Lumea Libera si Civilizata”, cum ar fi Suedia, o tara liberala, oameni care au scris impotriva imigrantilor pe Facebook au fost pusi sub acuzare pentru “instigare la ura”. La fel si in Germania, la fel si in Franta, Marea Britanie. Oare, asta nu cumva este dictatura neocomunista?

Da, negam corectitudinea politica. Cat despre “Rusia lui Putin”, aceasta este ca un ghimpe pentru globalisti, caci Rusia este o sustinatoare a valorilor nationale (cultura, istorie, religie, traditie), valori la care nu va renunta.

“Se conturează la ora actuală o adevărată Internaţională Conservatoare Anti-liberală, care tinde să influenţeze tot mai mult discursul public din România.”[1]

Nu exista o “Internationala Conservatoare Anti-liberala”, ci exista o singura internationala si anume Internationala Socialista.

“Viziunile evanghelicilor americani care instruiesc şi finanţează conducerea Coaliţiei pentru Familie se îngemănează cu viziunile emanate dinspre Patriarhul Kiril şi cu eforturile „preasfântului“ Vladislav Surkov (consilier al preşedintelui Putin, eminenţă cenuşie a războiului „non-linear“ actual). Noi, la mijloc. De aceea, consider că moderaţia şi conştienţa afirmaţiilor şi acţiunilor publice sunt mai necesare ca niciodată.”[1]

Intelegem ca sunteti suparata de faptul ca, Coalitia pentru Familie are un impact puternic in randul opiniei publice in vederea Referendumului pentru protejarea familiei naturale/normale/traditionale, insa asa functioneaza democratia, prin votul majoritatii. In bolsevism, exista dictatura proletariatului, aceea fiind o “democratie a minoritatilor”. De ce protejarea familiei naturale/normale/traditionale? Pentru ca, acum, familia naturala/normala/traditionala este supusa unui atac venit din partea activistilor neomarxisti/progresisti.

“Camera Deputaților a adoptat în 9 mai, cu 232 voturi „pentru”, 22 de voturi ”împotrivă” și 13 abțineri, inițiativa cetățenească de revizuire a Constituției pe tema definiției familiei, astfel că, potrivit propunerii de modificare, alineatul 1 al articolului 48 din Constituție urmează să aibă următoarea formă:

”Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor”.

Coaliția pentru Familie a strâns un număr de 3 milioane de semnături, pe care le-a depus la Senat alături de o propunere de revizuire a Constituției privind definiția familiei prin care se cere modificarea articolul 48, alineatul 1, care se referă la definiția familiei.

În actuala formă, acesta prevede că “familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți”, însă semnatarii inițiativei vor ca definiția să fie schimbată pentru a bloca orice posibilitate a legiferării căsătoriei între persoane de același sex. Astfel, inițiativa prevede că “familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie”.”[3]

In incheiere, noi trebuie sa luptam pentru libertatea de exprimare si sa spunem nu corectitudinii politice/neomarxismului/progresismului si sa aparam valorile nationale.

SURSE

  1. http://adevarul.ro/news/societate/mai-incet-incorectitudinea-politica-scari-1_59bb97a65ab6550cb831401b/index.html
  2. http://www.cotidianul.ro/schimbarea-numelui-liceului-mircea-vulcanescu-din-nou-pe-ordinea-de-zi-303948/
  3. https://www.activenews.ro/stiri-social/Orban-despre-referendumul-privind-familia-Sunt-un-sustinator-al-familiei-traditionale.-Asta-este-lasat-de-la-Dumnezeu-145866
  4. Foto: Internet

Citiți și...

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) – Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință.

Contact: office@dzr.org.ro