Jurnalul Medical “The Lancet”: Fluorul a fost clasificat oficial ca neurotoxină

by “Vocile care cer îndepărtarea florurei de sodiu industriale din sursele de apă potabilă au devenit tot mai pregnante în ultii ani, iar acum mai multe surse confirmă dovezile împotriva acesteia. Un studiu publicat în cel mai vechi şi mai prestigios jurnal medical, The Lancet, a clasificat fluorul ca neurotoxină […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

“Vocile care cer îndepărtarea florurei de sodiu industriale din sursele de apă potabilă au devenit tot mai pregnante în ultii ani, iar acum mai multe surse confirmă dovezile împotriva acesteia.

Un studiu publicat în cel mai vechi şi mai prestigios jurnal medical, The Lancet, a clasificat fluorul ca neurotoxină – în aceeaşi categorie ca arsenicul, plumbul şi mercurul.

Potrivit studiului, o analiză sistematică a identificat cinci chimicale industriale ca neurotoxine care provoacă daune neuronale: plumbul, metil-mercurul, bifenil policlorinat (PCB), arsenicul şi toluenul.

Analiza menţionează încă şase substanţe identificate ca neurotoxine: manganul, fluorul, clorpirifos, diclor-difenil-tricloretanul (DDT), Tetracloretilena şi difenilii polibromuraţi eteri (PBDE). Autorii studiului atrag atenţia că multe alte neurotoxine sunt încă nediscoperite şi neclasificate.

Studiul menţionează că dizabilităţile neuronale, printre care deficitul de atenţie, hiperactivitatea, dislexia şi alte afecţiuni cognitive afectează milioane de copii la nivel mondial în ceea ce ei numesc o nouă pandemie a neurotoxicităţii.

Pe lângă fluoroul din sursele de apă potabilă din oraşe, substanţa poate fi găsită şi în anumite alimente, în mod special în anumite tipuri de ceai procesate care au fost cultivate în zone cu un grad ridicat de poluare.

Dacă ai citit vreodată atenţionările de pe cutia de pasta de dinţi, probabil ştii deja cât de periculos poate fi fluorul, mai ales pentru copii. Din cauza acestui pericol, mulţi părinţi au renunţat la pastele de dinţi care conţin fluor în favoarea unor formule organice pe bază de ulei de cocos, uleiuri esenţiale de mentă şi scorţişoară sau alte ingrediente naturale.

În studiul publicat în The Lancet, autorii propun o strategie globală şi susţin că subtanţele chimice netestate nu ar trebui să fie considerate sigure pentru dezvoltarea creierului, iar cele care sunt deja utilizate ar trebui testate pentru a li se termina neurotixicitatea şi efectul asupra dezvoltării neuronale.

Concluziile lor coincid cu cele ale unei meta-analize din 2013 realizate de Universitatea Harvard care confirmă că acei copii care trăiesc în medii în care apa are concentraţii mari de fluor au un IQ semnificativ mai mic decât copiii care trăiesc în zone cu puţin fluor.

Mai mult, fluorura de sodiu din apa potabilă a mai fost asociată cu diferite tipuri de cancer. Aceasta este diferită de florura de calciu care se găseşte în stare naturală în concentraţie scăzută în apa de băut şi în ceai.

În prezent, florura este adăugată în sursele de apă potabilă în cea mai mare partea a Americii de Nord, dar nu este des întâlnită sau, mai mult, este chiar interzisă în totalitate în cele mai multe state din Europa şi alte state dezvoltate.”[1]

Conspirația Fluorului – o substanță toxică care atacă glanda pineală, distruge oasele, sistemul nervos și provoacă malformații congenitale

“Fluorura este un alt inhibitor al intelectului, care este adăugat apei potabile şi pastei de dinţi. Fluorura de sodiu este un ingredient comun din otrăvurile pentru şoareci şi gândaci de bucătărie, anestezice, hipnotice, medicamente de psihiatrie şi gaz de luptă militar. Acesta este unul dintre ingredientele de bază care intră în compoziţia Prozacului şi a gazului de luptă Sarin folosit în atacul terorist din metroul japonez.

Dovezi ştiinţifice independente au arătat că fluorura produce tulburări mentale şi îndobitoceşte oamenii, transfor-mându-i în fiinţe docile şi servile. Asta pe lângă scurtarea vieţii şi distrugerea structurii osoase. Prima utilizare a apei fluorurate a fost în lagărele de concentrare naziste, prin gigantul farmaceutic al Iluminaţilor, l.G. Farben, aceeaşi firmă care conducea lagărele de concentrare gen Auschwitz şi care încă mai face parte din mari concerne, precum Bayer. Intenţia introducerii medicaţiei cu fluorură de sodiu în apa potabilă a fost pentru sterilizarea prizonierilor şi supunerea lor forţată.

Charles Perkins, chimist, a scris următoarele rânduri Fundaţiei Lee pentru Cercetare Nutriţională din Milwaukee, Wisconsin, la 2 octombrie 1954:

„In anii 1930, Hitler şi naziştii germani au avut viziunea unei lumi dominate şi controlate de o filosofie nazistă a pan-germanismului. Chimiştii germani au lucrat la un plan ingenios şi pe termen lung de control în masă, avizat şi adoptat de Statul Major German.

Aceste plan cuprindea controlul populaţiei în orice domeniu prin medicaţie administrată prin reţeaua de apă potabilă. Astfel, populaţia putea fi controlată pe zone mari, putea fi redusă prin medicaţie care să producă sterilitatea femeilor şi aşa mai departe. In această schemă de control în masă, fluorură de sodiu ocupa un rol important…”

Charles Perkins relata că dozele repetate de cantităţi infinitezimale de fluorură vor reduce în timp puterea de rezistenţă a individului la dominare, prin otrăvire lentă şi „narcotizarea” unei anumite zone cerebrale cu fluorură, supunându-1 voinţei celor care doresc să-1 guverneze. El a numit-o „lobotomie uşoară şi convenabilă”.

Adevăratul motiv din spatele fluorizării apei nu este sănătatea dinţilor copiilor, spunea el. Dacă într-adevăr acesta ar fi motivul, ar exista multe modalităţi mai uşoare şi mai ieftine. Adevăratul motiv a fost reducerea rezistenţei maselor la dominare şi control şi pierderea libertăţii lor de gândire.

Perkins spunea că în momentul în care naziştii din vremea lui Hitler au hotărât intrarea în Polonia, Statul Major German şi cel Rus schimbau idei militare şi ştiinţifice, planuri, chiar şi personal, intenţionând controlul maselor prin modificarea apei potabile, idee îmbrăţişată de comuniştii ruşi, deoarece se potrivea perfect cu planul lor de „comunizare” a lumii:

„Acest plan mi-a fost adus la cunoştinţă de un chimist german care era un oficial al marelui industriaş I.G. Farben şi membru marcant al mişcării naziste de atunci. O spun cu sinceritatea unui chimist care a petrecut aproape 20 ani în cercetarea chimică, biochimică, fiziologică şi patologică a fluo-rurii: orice persoană care bea apă fluorată artificial timp de un an sau mai mult, nu va mai fi niciodată aceeaşi din punct de vedere mental sau fizic.”

Acesta este motivul pentru care, de atunci, Iluminaţii au extins consumul de fluorură ca mijloc optim de inhibare mentală a populaţiei prin apa potabilă. Bând ceva care conţine apă fluorată, inclusiv bere şi răcoritoare, suntem drogaţi în mod lent, dar constant. Fluorură este un produs secundar din industria aluminiului, iar ideea folosirii ei ca adaos la apa potabilă provine de la familia americană Mellon, care controlează cartelul aluminiului numit ALCOA.

Familia Mellon sunt descendenţi importanţi (reptilieni), prieteni apropiaţi ai familiei regale britanice şi dictatori ai politicii americane prin reţeaua Iluminaţilor. Fluorurile industriale sunt poluanţi importanţi ai râurilor şi izvoarelor, otrăvesc pământul, peştii şi animalele. Costurile manipulării din industria aluminiului au fost uriaşe, dar familia Mellon au găsit o soluţie în care reziduul toxic a devenit parte a sursei enorme de venit şi control uman.

In 1944, Oscar Evving a fost angajat de ALCOA cu un salariu anual de 750.000 de dolari. Imaginează-ţi cât ar însemna astăzi! Dar a plecat în câteva luni pentru a deveni şeful Agenţiei de Securitate Guvernamentale şi a început o campanie de adăugare a fluorurii de sodiu în apa potabilă. Acum familia Mellon o vinde pentru utilizare în apa potabilă şi în pasta de dinţi cu un profit de uriaş.(oscar iau numai cei ce doresc illuminati)

Fluorură intră în apa potabilă în proporţie de o parte per milion, dar noi bem doar jumătate de procent din apa potabilă. Restul se scurge ca produs netoxic pentru industria chimică. Şi noi plătim pentru asta. , Dar principalul motiv, ca întotdeauna, nu sunt banii.
Un parlamentar din Isle of Wight, Anglia, care se numeşte Peter Brand, face presiuni pentru adăugarea fluorurii în apa potabilă, deoarece „face bine la dinţii copiilor”. El este doctor şi purtător de cuvânt pe teme de „sănătate” pentru Partidul Liberal Democrat.

De fapt, el nu ştie nimic, fiind un alt exemplu de lipsă de informare în rândul doctorilor. Dar, pentru că sunt doctori, mulţi cred că le ştiu pe toate. Dr. Hardy Limeback, BSc, doctor în biochimie, şeful Departamentului de stomatologie preventivă de la Universitatea din Toronto şi preşedinte al Asociaţiei Canadiene de Cercetare Stomatologică a fost odată promotorul fluorurii în apa potabilă.

Apoi însă a anunţat că s-a răzgândit, spunând că:

„Pasta de dinţi sau apa potabilă fluorată nu trebuie folosite la copiii sub trei ani. Orice formulă pentru copii nu trebuie făcută cu apă potabilă din Toronto. Niciodată.”

Dr. Hardy Limeback spunea că cei care continuă să promoveze fluorura lucrează cu date vechi de 50 de ani şi cel mult îndoielnice:

„Dentiştii nu au nicio pregătire în toxicitate. Orice dentist bine intenţionat se bazează pe 50 de ani de dezinformare din partea asociaţiilor de sănătate publică şi dentiştilor. Chiar şi eu. Din nefericire, nu avem dreptate.”

Un studiu al Universităţii Toronto arată că oamenii din oraşe cu apă potabilă cu fluorura au o cantitate dublă de fluorura în oasele şoldului în comparaţie cu oamenii din zone fără fluorura, descoperind că fluorura schimbă „arhitectura de bază a oaselor umane”.

Există o boală numită fluoroză scheletală, produsă de acumularea de fluorura în oase, care devin astfel slabe şi fragile. Primele simptome sunt dinţii fragili şi marmoraţi, iar Dr. Limeback spunea că în Canada se cheltuie mai mulţi bani pentru tratarea fluorozei dentare decât pentru tratarea cariilor dentare. Dar staţi aşa.

Această otravă pusă în apă şi pastă de dinţi menţine dinţii sănătoşi şi previne cariile, nu? După cum subliniază Limeback, s-a adăugat fluorura în apa potabilă din Toronto timp de 36 de ani, în timp ce la Vancouver acest lucru nu s-a întâmplat. Atenţie: oamenii din Vancouver au carii mai puţine decât cei din Toronto!

El spunea că rata cariilor este scăzută în toată lumea industrializată – inclusiv Europa, care nu are fluorura în proporţie de peste 98%. Aceasta se datorează, spunea el, standardelor de viaţă îmbunătăţite, mai puţin zahăr rafinat, control la stomatolog mai des, folosirea aţei dentare şi a penajului frecvent. Acum procentajul este sub 2 carii pe copil în Canada.

El spunea că cei care continuă să promoveze fluorura lucrează cu date vechi de 50 de ani şi cel mult îndoielnice. „Dentiştii nu au nicio pregătire în toxicitate. Orice dentist bine intenţionat se bazează pe 50 de ani de dezinformare din partea asociaţiilor de sănătate publică şi dentiştilor. Chiar şi eu. Din nefericire, nu avem dreptate.”

Nu numai că bem fluorura de sodiu otrăvitoare, mai înghiţim şi celelalte chimicale din industria aluminiului. Limeback afirma:

„Lovitura decisivă a fost conştientizarea că am aruncat fluorura contaminată în rezervoarele de apă timp de 50 ani. Cei mai mulţi aditivi fluoruraţi provin din Tâmpa Bay, Florida, din substanţe de curăţare a fumului industrial. Aditivii sunt produse secundare toxice din industria îngrăşămintelor super-fosfate. Asta înseamnă că ne otrăvim nu numai cu fluorura toxică în apa potabilă, dar şi expunem oameni nevinovaţi elementelor letale ca plumb, arsenic şi radiu, toate cancerigene. Prin proprietăţile cumulative ale toxinelor, efectele dezas-truoase asupra sănătăţii sunt catastrofale.”

Boala Alzheimer a fost considerată ca având legătură cu aluminiul şi aspartamul. într-o prelegere către studenţii la stomatologie de la Universitatea Toronto, Dr. Limeback le-a spus că a indus în eroare neintenţionat pe colegii şi studenţii săi. Timp de 15 ani refuzase să studieze informaţiile toxicologice disponibile tuturor.

„Otrăvirea copiilor noştri a fost ultima mea intenţie. Adevărul a fost greu de digerat, dar l-am acceptat.”

Deşi cel mai mare susţinător al fluorurii a condamnat utilizarea sa, Asociaţiile Stomatologilor Canadieni şi Americani controlate de Iluminaţi, precum şi agenţiile pentru „sănătate” publică, continuă să spună oamenilor că fluorura este bună. Acesta este un exemplu de „cu cât este minciuna mai mare, cu atât mai mulţi o vor crede”.

Oamenii Iluminaţilor din poziţiile administrative medicale şi „cercetare ştiinţifică” dictează medicilor ce este „adevărat” şi ce anume trebuie să creadă. Ei informează părinţii şi mass-media, care preiau simplu replica oficială şi o repetă ca nişte papagali.

Şi pentru că foarte puţini cercetează personal problema, dentiştii, doctorii, „ziariştii” sau publicul acceptă ca atare că fluorura din apa potabilă sau pasta de dinţi este bună pentru dinţi şi nu este toxică. Acelaşi scenariu este repetat în legătură cu fiecare subiect zilnic şi de aceea oamenii trăiesc în propria lor poveste fantezistă.

Această iluzie fabricată este atât de înrădăcinată în psihicul uman, încât cei mai mulţi râd în faţa adevărului. Aici trebuie luate măsuri de acţionare în justiţie împotriva autorităţilor şi celor care deja au distrus sănătatea oamenilor prin fluorura, Prozac şi aspartam. Aceasta se petrece deja în Canada, în privinţa mercurului, un alt inhibitor cerebral din plombele dentare.

Şi iarăşi întâlnim aceeaşi fraza care se repetă constant atunci când sunt listate efectele adverse ale medicamentelor, aditivilor alimentari şi altor chimicale: este un inhibitor cerebral. Cum adevărul despre fluorura circulă acum mai mult, „noile cercetări” au dezvăluit, în mod convenabil pentru ele, că este bun pentru oprirea fragilizării oaselor şi reducerea riscului de fracturi.

Această afirmaţie s-a făcut cu scopul de a genera noi presiuni pentru extinderea fluorurii în apa potabilă. Deci fluorura nu protejează dinţii. Aceasta este doar o scuză. Ea se foloseşte pentru inhibarea intelectului populaţiei pentru a nu se răzvrăti, pentru a nu întreba sau a nu gândi.”[2]

“Fluorul din pasta de dinţi şi din apă, un pericol pentru sănătate

Sub pretextul combaterii apariţiei cariilor dentare, mai mult de două treimi din apa potabilă consumată astăzi în SUA este fluorurată. Publicul este prea puţin conştient de efectele nocive ale ingerării de fluoruri, atât din apa potabilă, cât şi prin utilizarea pastelor de dinţi care conţin fluor. Un număr foarte mare de studii demonstrează că fluorurarea nu are niciun efect în combatarea cariilor dentare. În schimb, ea duce la creşterea mortalităţii infantile, provoacă malformaţii congenitale, distruge oasele şi sistemul nervos.
Un studiu care a urmărit să compare sănătatea dinţilor locuitorilor din două oraşe americane, Los Angeles şi San Francisco, nu a găsit nicio diferenţă între aceştia, deşi în San Francisco apa potabilă era deja flurorată, pe când în Los Angeles, nu.

Studii clinice realizate începând cu anii ‘90 în SUA au demonstrat că există o strânsă legătură între consumul de apă flurorată şi fracturi. Alte cercetări realizate începând cu 1991, în cadrul Programului Naţional de Toxicologie american, au arătat că există o creştere certă a cazurilor de osteosarcom, o formă de cancer care atacă oasele, la persoanele care ingerează frecvent fluoruri, fie din apa potabilă, fie din pasta de dinţi.

Dr. Ian Packington, toxicolog la Asociaţia Naţională pentru Apă Pură din SUA, a descoperit că în zonele în care s-a realizat fluorurarea apei, numărul de copii născuţi morţi este mai mare cu 25% decât în cele în care apa nu este fluorurată. O altă analiză, realizată pentru Departamentul de Stat al Sănătăţii din SUA, arată că în zonele cu apă fluorurată numărul de persoane bolnave de sindrom Down este cu 30% mai mare decât în zonele în care apa nu este fluorurată.

Cercetările realizate de dr. Albert Schatz au ajuns la concluzii similare în America Latină: în zonele în care apa este fluorurată, cazurile de mortalitate infantilă şi malformaţii congenitale sunt foarte ridicate ca număr.
Alte studii au arătat că flurorarea apei nu are niciun efect asupra dinţilor, aşa cum s-a pretins, fluorul având efect asupra acestora, doar dacă acţionează punctual, la nivelul smalţului. În schimb, efectele secundare generate de ingerarea de fluoruri sunt foarte periculoase. Şi atunci, de ce mai este fluorurată apa de băut? Una dintre explicaţii este faptul că există anumite industrii, cum ar fi cea de prelucrarea a aluminiului sau cea de producere de fertilizatori agricoli, care generează mari cantităţi de fluoruri. Cum acestea sunt nişte poluanţi foarte importanţi, iar companiile nu au voie să deverseze decât cantităţi limitate, s-a recurs la această stratagemă, care pune în pericol atât mediul, cât şi sănătatea populaţiei. Ea este cu atât mai perversă, cu cât oamenii în cauză au senzaţia că fac ceva bun pentru sănătatea lor. La fel stau lucrurile şi cu intensele campanii publicitare, prin care sunt promovate pastele de dinţi care conţin fluor.”[3]

“Substanţa care scade nivelul coeficientului de inteligenţă (adăugată în apă, lapte şi sare)

Fluorul este promovat ca o substanţă chimică “terapeutică” necesară pentru prevenirea cariilor, însă, această substanţă reduce coeficientul de inteligenţă, calcifiază glanda pineală şi afectează fertilitatea, pe lângă alte efecte adverse pentru sănătate. Nu există nicio îndoială că fluorul scade nivelul coeficientului de inteligenţă, din moment ce rezultatele sunt obţinute în urma cercetării epidemiologice de înaltă calitate, relatează Sayer Ji pentru Wakeup-world.com.

Spre exemplu, să luăm în considerare concluziile oamenilor de ştiinţă, publicate în 2008, în urma unei cercetări al cărei obiectiv a fost acela de a analiza dacă, în ultimii 20 de ani, expunerea la fluor a crescut riscul, pentru copiii din China, de a avea un IQ redus:

“Copiii care locuiesc într-o zonă cu un grad mare de expunere la fluor au de cinci ori mai multe şanse de a avea un IQ redus, spre deosebire de cei care trăiesc într-o zonă cu un nivel redus al fluorului.”

Dar toxicitatea fluorului nu este specifică doar pentru un singur tip de ţesut, ca de exemplu cel neurologic, ci se extinde de-a lungul întregului organism uman şi a fost asociată cu cel puţin 30 de probleme de sănătate diferite, de la calcifierea ţesuturilor moi şi a glandelor endocrine şi până la hipotiroidism.

După câte se pare, agenţiile de reglementare şi operatorii industriali care se folosesc de această substanţă consideră că efectele de reducere a coeficientului de inteligenţă ale fluorului reprezintă un preţ mult prea mic pentru a avea dinţi “mai sănătoşi” şi mai “atrăgători” (chiar dacă expunerea la fluor duce la fluoroză, o pătare ireversibilă a danturii, adesea o îngălbenire a smalţului dinţilor).

În spatele propagandei care a transformat un poluant industrial într-un aditiv “terapeutic” – adăugat în apă, sare, lapte, pastă de dinţi – stă ascunsă o problemă de sănătate şi mai serioasă: infertilitatea şi proprietăţile avortive ale fluorului.

În 1994, un studiu a descoperit că expunerea la concentraţiile mari de fluor din apa potabilă este asociată cu o rată redusă a natalităţii. Cercetătorii au revizuit literatura biomedicală privind toxicitatea fluorului şi au descoperit un nivel redus al fertilităţii la majoritatea speciilor de animale studiate. De aici, a apărut întrebarea: fluorul afectează şi rata natalităţii umane?

“O bază de date americană a sistemelor de apă potabilă a fost utilizată pentru a identifica indicii regiunilor care au înregistrat niveluri ale fluorului de cel puţin 3ppm. Aceste zone erau grupate în 30 de regiuni, întinse de-a lungul a 9 state. Pentru fiecare ţinut, au fost definite două categorii diferite de expunere, iar rata anuală a fertilităţii totale (RFT) pentru femeile din categoria de vârstă 10-49 de ani a fost calculată pentru perioada 1970-1988. În cele mai multe regiuni, s-a confirmat asocierea între o RFT redusă şi nivelurile ridicate de fluor. “

Un alt studiu, publicat în 1995, a descoperit că în rândul muncitorilor din fabrici, expunerea la compuşii de fluor era asociată cu un risc crescut de avort spontan:

“Riscul de avort spontan (AVS) a fost calculat în asociere cu agenţii fizici şi chimici, în cadrul unui studiu al angajaţilor a 14 companii producătoare de semiconductori: după analiza a peste 6000 de angajaţi, 506 lucrători actuali şi 385 de foşti angajaţi prezentau acest risc.

Două grupuri de substanţe chimice au reprezentat 45% din excesul de risc de AVS în rândul muncitorilor din camerele de fabricare: solvenţi fotorezistenţi, inclusiv eter de glicol, şi compuşi de fluor utilizaţi în gravură. Femeile expuse la niveluri ridicate din ambii agenţi aveau un risc mai mare de a suferi un avort spontan.”

Efectul? Din perspectiva manipulării unui număr mare de organisme umane, miliarde dintre ele dependente de resurse limitate, “efectele secundare”, cum ar fi contracepţia şi infertilitatea asociată cu utilizarea substanţelor chimice precum fluorul, ar putea fi considerate efecte colaterale benefice. Un alt efect secundar “convenabil” este amorţeala mentală şi calcifierea glandei pineale, ceea ce face ca populaţia expusă la această substanţă să fie mult mai docilă şi mai uşor de controlat şi manipulat.

În mod interesant, medicamentele “antidepresive”, cum ar fi Prozac, conţin fluor, de aici provenind şi numele său chimic de fluoxetină. Cei care au experimentat efectele acestui medicament, ştiu că te poate rupe de realitate sau pur şi simplu îţi poate anestezia emoţiile şi sentimentele.

Realitatea este aceea că un sistem guvernamental, medical, industrial şi internaţional sprijină fluorizarea apei şi a alimentelor, şi va fi nevoie de mulţi ani de muncă pentru a reduce expunerea continuă la compuşii pe bază de fluor.

Până atunci avem două drumuri clare pentru reducerea daunelor:

1. Reducerea nivelului de expunere;

2. Consumarea unei alimentaţii bogate în compuşi care diminuează nivelul de toxicitate a fluorului.

Există o serie de compuşi naturali al căror efect, confirmat din punct de vedere experimental, este reducerea toxicităţii fluorului (unele condimente, vitamine, substanţe nutritive, minerale).

Câţiva paşi alimentari simpli, în special includerea în regimul alimentar a unor alimente produse într-un mod organic, pot avea un efect puternic în ceea ce priveşte protecţia noastră în faţa fluorului şi a altor compuşi xenobiotici, la care suntem expuşi în mod constant.”[4]

SURSE

  1. http://www.csid.ro/health/noutati-sanatate/este-oficialfluorul-a-fost-clasificat-ca-neurotoxina-in-cel-mai-prestigios-jurnal-medical-din-lume-15083250/
  2. David Icke – “Copiii Matricei”.
  3. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=5300
  4. http://www.financiarul.ro/2013/03/20/substanta-care-scade-nivelul-coeficientului-de-inteligenta-adaugata-in-apa-lapte-si-sare/
  5. Foto: fluoridealert.org
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro