Jurnalul de bord 27 – primul zbor al americanilor către planeta Venus

by “La inceputul anilor cincizeci, cativa oameni de stiinta au inceput sa se ocupe de fenomene noi: o calatorie in sistemul nostru solar si poate de aici mai departe, unde urma sa fie folosite aviaone circulare. Intre timp, in modelele de ultima generatie fusesera integrate anumite principii: mai intai, aripa […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

“La inceputul anilor cincizeci, cativa oameni de stiinta au inceput sa se ocupe de fenomene noi: o calatorie in sistemul nostru solar si poate de aici mai departe, unde urma sa fie folosite aviaone circulare. Intre timp, in modelele de ultima generatie fusesera integrate anumite principii: mai intai, aripa circulara dintr-o singura bucata, cu un bor si in al doilea rand invelisul exterior subtire ca hartia, care rezista la orice tip de bombardament conventional.

Dar cele mai importante inovatii au fost propulsia antigravitationala si sistemele de deplasare cu o viteza nelimitata, cu ajutorul carora, acum, era posibila o calatorie interplanetara. Avionul circular construit intre anii 1950 si 1951 avea un diametru de circa treizeci de metri si o inaltime de aproximativ sase metri si jumatate.

Pe sol se sprijinea pe trei picioare inalte de vreo trei metri, in forma de fus. Interiorul era compartimentat pe trei niveluri. Etajul inferior era destinat aparaturii si aprovizionarii, cel mijlociu echipajului, iar la cel superior se gasea centrul de navigatie si comunicatie.

O echipa profesionista a testat avionul luni in sir in spatiul circumterestru si dupa ce comandantul, colonelul, John B. Richardson, anuntat ca s-au efectuat toate testele de navigatie, ultima discutie comuna a avut loc pe 6 octombrie 1952 la Washington.

Dupa ce au fost rezolvate toate problemele in legatura cu zborul iminent, presedintele le-a permis participantilor sa plece spunand urmatoarele cuvinte: <<Maine dimineata, la ivirea zorilor, aparatul va decola. Tinta este necunoscuta.>> Intr-un colt al incaperii stateau opt tineri ofiteri de aviatie si alti piloti. Ei urmau sa ia parte la expeditie.

<<Ora 07:15 – ordinele sigilate sunt deschise. Telul definitiv este, asadar, planeta Venus. Pamantul va fi inconjurat de doua ori. Prima rotatie dureaza doua ore, a doua o ora si douazeci de minute. Raza de emisie electromagnetica este reglata spre Venus.>>

Dupa ce s-a atins viteza de plecare, jurnalul o prezinta ca fiind fantastica. Autorul adauga: <<Aceasta calatorie este nelinistitoare. De fapt, viteza maxima nu este fixa, nava zboara atat de repede cat dorim noi.>>

Jurnalul, care a fost scris mai ales de Miller, este putin cam dezamagitor al observatiilor, dar, pe de alta parte, cosmologia este un taram nou, chiar si pentru fizicieni. Nu se mentioneaza de fel o eventuala modificare a culorii Pamantului. Nu se spune nimic nici despre infinita dimensiune a spatiului sau despre miliardele de pete deschise de pe fundalul catifelat pe care noi il numim Univers.

Jurnalul povesteste mai departe:

<<Viteza avionului devine tot mai mare, cu cat inaintam in spatiu. Oamenii de stiinta al viitorului ar trebui sa cerceteze acest fenomen.

Ora 09:00 – nava spatiala necunoscuta se apropie de noi cu mare viteza. Ne trimite un mesaj in limba engleza: se pare ca e o nava spatiala a politiei interplanetare, care ne cauta. Sigur ne va indruma catre Venus. Zburam de peste doua ore cu o viteza foarte mare. Dar nu observam deloc ca ne miscam. Dupa alte doua ore ajungem la destinatie. Sunt bucuros ca avionul este asa de stabil. Comandantul a pus echpajului sa asculte o banda cu o stire de la Estes Plateu, un venusian care locuieste la Washington.

Acesta spune: <<Catre calatorii de pe Pamant. Nu fiti ingrijorati. Venus seamana foarte mult cu Pamantul nostru. Nu sunt probleme cu oxigenul. Va doresc o vizita placuta.>> Apoi Plateu a citit o scrisoare a imparatului venusian: <<Cand veti ateriza, oamenilor vostri li se va pregati o primire grandioasa.>>

Ora 10:00 – vedem acum foarte clar o formatiune de nori roz. Escorta noastra spatiala ne comunica sa reducem viteza. Vom ateriza in interiorul planetei. O raza emisa de la sol ne va amortiza coborarea.

Ora 11:00 – am aterizat pe aeroportul spatial al capitalei Hellitoogg de pe Venus. Mii de venusieni au venit pentru a ne saluta. Parasim avionul in ordinea gradelor. O persoana care arata ca noi iese in fata. Se prezinta ca fiind Heetu. Ne dam mana, asa cum este obiceiul la noi. El ne asigura ca nava noastra este in siguranta, in timp ce il urmam spre o cladire de pe aeroport, unde ne intampina alte persoane.>>

Membrii echipajului au fost dusi cu masina magnetica la palatul imparatului unde, intr-o sala imensa, erau asteptati de un barbat in uniforma militara aflat pe un mic podium. Venusienii au ingenuncheat in fata imparatului inainte ca aceste sa se indrepte spre vizitatorii ce tocmai sosisera de pe planeta natala.

Cobori de pe platforma, lua mana comandantului si spune: <<Va urez un calduros bun-venit. Fie ca sederea duumneavoastra aici sa fie cat se poate de placuta>>. Echipajul statea aliniat pe un singur rand, fiecare primind salutul personal al monarhului. Felul cum vorbea in engleza le dadea sentimentul ca sunt acasa.

Dupa plecarea garzii imperiale, pamantenilor li s-a spus ca Venus este una din cele unsprezece planete confederate ale sistemului nostru solar. Pamantul inca nu este membru al acestei confederatii. Fiecare planeta are o monarhie constitutionala care se schimba din patru in patru ani.

Se incercase o forma de guvernare republicana, dar presedintii deveneau in decursul timpului tot mai corupti si nu mai dadeau seama poporului, asa ca acesta s-a decis pentru intoarcerea la monarhie.

Echipajul de pe zborul 27 a primit camere intr-o casa de oaspeti a guvernului, langa palat; astfel a luat sfarsit prima zi pe Venus. A doua zi li s-au dat ghizi care sa-i insoteasca in calatoriile turistice. Comandantul Richardson a rugat sa viziteze orasul cu masina, pentru a putea vedea sistemul de transport, magazinele, cladirile etc. Miller isi luase concediu de la universitatea Columbia.

El era interesat, in primul rand, de istoria venusienilor, precum si de sistemul solar si legaturile dintre Pamant si celelalte planete. Maiorul Lynch studiase medicina si de aceea avea si interese corespunzatoare. Asa a inceput a doua zi.

Ghidul lui Miller se numea Soakum si spunea despre el ca ar fi in varsta de doua sute de ani. Purta un vesmant alb si sandale. Cei doi ajunsesera cu masina la tara, oprind in fata unei cladiri uriase, de forma ovala. La parter se afla o camera plina cu carti si suluri scrise din timpuri stravechi. Ghidul, care era mai in varst decat Miller, i se adresa acestuia cu “fiul meu”.

Ce a descoperit Miller, tanarul pamantean, nu putea fi categorisit. Ceea ce a aflat acolo contrazicea cunoasterea sa limitata despre originea Pamantului si a omenirii. A audiat o prelegere in care i s-a predat adevarata poveste a civilizatiei de pe Pamant, unul dintre detaliile surprinzatoare fiind acela ca venusienii sunt urmasii pamantenilor. Discutia pe care a purtat-o acolo este rezumata in continuare.

Batranul a inceput:

<<Stramosii nostri au venit de pe Pamant. Ei au trait intr-un oras numit Phantuum, care zace sub gheata Antarcticii. Ruinele au fost de curand descoperite si cercetate de savantii americani, englezi si canadieni. Acum, locul este numit <<Rainbow City>>. Cand polii Pamantului s-au deplasat, a disparut sub apa. Cum continentele au inceput sa sufere transformari drastice, s-a decis sa se paraseasca planeta. Cativa oameni din poporul nostru au colonizat interiorul Pamantului. Altii au sapat tunele in mantaua terestra si si-au creat o existenta de sine statatoare>>.

Propriul sau popor, a spus barbatul, a fost trimis spre Venus. Aceasta a fost prima dintr-o serie de expeditii. Generatii mai tarziu, oamenii de pe Venus calatoreau spre alte planete din Univers. Urmasii tuturor acestor grupuri au pierdut contactul cu supravietuitorii de pe planeta mama, Pamant.

Venusienii nu au pierdut, totusi, niciodata legatura cu rudele care au plecat spre interiorul Pamantului. Unii dintre ei s-au intors dupa un timp si au gasit terenuri noi la suprafata, unde s-au asezat. Dar planeta Pamant, a subliniat Saakum inca o data, a fost nu doar locul de nastere al stramosilor sai, ci si patria mama a multor alte lumi.

Dupa ce au servit dejunul, si-au continuat turul cladirii. Documentele venusiene, a spus batranul, merg inapoi cu mii de ani. Miller a intrebat apoi daca exista documente cu privire la Iisus. Batranul a raspuns ca ar prefera sa nu se exprime asupra chestiunilor legate de credinta.

Totusi, a aratat spre un sul scris afirmand ca acolo sunt consemnate povestile si adevaratele cuvinte ale lui Iisus. Acest sul a fost adus de mult timp pentru pastrare pe Venus. Ceea ce Miller nu stia era ca si Vaticanul dispune de un manuscris, scris de Iisus personal, impreuna cu noua apocrife, deci carti necuprinse in Biblie, precum si majoritatea textelor originale.

Mai tarziu, batranul i-a aratat tanarului Miller documente despre celelalte religii de pe Pamant, precum si documente americane, inclusiv scrisori ale presedintilor sau copii dupa ziarele cele mai importante; pe scurt, orice fateta imaginabila a istoriei Statelor Unite putea fi vazuta acolo. Erau prezentate si masacrele nemiloase comise impotriva indienilor nord-americani.

Razboaiele de pe Pamant ocupau un loc important, ca si bataliile sau tratatele si acordurile ce au fost incheiate, respectate sau rupte. In alte incaperi se gaseau documente referitoare la medicina, munca, reforma sistemului penitenciar, ba chiar si despre executii si condamnari la moarte. Discutiile cu Miller au durat doua zile.

Maiorul Lynch, canadianul, si-a petrecut tiimpul cu un medic venusian de prestigiu, doctor al Curtii, care sustinea ca ar avea treizeci si sase de ani. Pe Pamant varsta lui ar fi de aproximativ saptezeci si cinci de ani. El l-a condus pe Lynch intr-o vizita la spitalul sau particular din palatul imperial.

Pentru pamantean a fost o mare surpriza afirmatia medicului ca specialistii de pe Venus erau in stare sa lecuiasca cancerul, arsurile, artrita, ulcerele etc. in mai putin de douazeci si patru de ore. Dr. Settadors, dupa cum il numea maiorul Lynch, l-a luat apoi pe pilot la arhiva de stat si i-a aratat documentele descriid metodele de vindecare a diferitelor boli, care erau cunoscute deja de mii de ani.

Aceste documente s-au aflat initial la biblioteca din “Rainbow City” si pe contienntul pierdut, Atlantida. Doctorul venusian, care era informat despre progresele medicale de pe Pamant, a spus ca Terra e in pragul unor progrese la care pana acum nimeni n-a indraznit sa viseze si ca pamantenii ar fi realizat mai mult in doua sute de ani, decat venusienii in doua mii de ani. Pe de alta parte insa, in opinia sa cel mai mare pacat al lumii ar costa in construirea bombe atomice. Creativitatea omeneasca n-ar trebui sa fie folosita pentru a nimici lumea.

In a treia zi, echipajul zborului 27 a facut schimb de informatii, redactand o dare de seama a vizitei. Fiecare din cei opt membri a povestit despre intamplarile petrecute. Toti fusesera insotiti in excursiile lor de o alta persoane vorbitoare de engleza. Cele mai interesante li s-au parut tunurile cu laser, care erau folosite la vindecarea oricaror tipuri de boli.

Lynch a povestit cum se folosesc in tratamentul fracturilor osoase. Oasele rupte erau imbinate prin sudare, asa cum pe Pamant este sudat otelul. Acest procedeu nu presupune nici o suferinta si dureaza mai putin de sase ore. Membrele mutilate nu constituie o problema, amputarile nu erau niciodata necesare. Nu se foloseste nici narcoza.

In loc de aceasta, pacientului i se acopera capul cu un dispozitiv care trimite o raza prin creier. Pacientul devin imun la orice fel de durere, atat timp cat este necesar. In timpul in care Lynch vizita spitalul, a fost adus un venusian cu un brat sfasiat din cauza unui accident de munca.

Partea vatamata a bratului a fost inlaturata si inlocuita cu un segment nou care a fost sudat de ciot. Un tuun laser a reparat nervii sectionati si tesutul. Dupa operatie, pacientul a fost stropit pe mana cu un material artificial poros, cu o grosime de o jumatate pana la un centimentru. Sub aceasta pojghita s-a format, dupa trei pana la cinci zile, o piele noua. Bandajul poros de ghips i-a permis pielii sa respire, iar bratului sa transpire, in cazul in care era necesar.

Pacientul nu a simtit nici cea mai mica neplacere. In timpul procedurii s-au administrat de doua ori pe zi razele vindecatoare. Cinci zile mai tarziu, bandajul a fost taiat. Maiorul Lynch a scris un raport complet, care s-a adaugat la acest jurnal. Ar fi prea mult sa parcurgem tot raportul, tocmai pentru ca viata venusiana este asemanatoare celei de pe Pamant. Dar exista cateva aspecte care se deosebesc total de conceptia noastra etica si morala si acest lucru as vrea sa-l amintesc putin aici:

Reproducerea – 90% din fencundari se fac pe cale artificiala. Celulele vii, care se extrag de la barbati si femei, sunt fecundate intr-o eprubeta. Ca rezultat al acestei uniri de celulele, nu se nasc niciodata bebelusi malformati.

Ereditatea – doar perechile fara insusiri nedorite au voie sa aiba copii. De aceea, trasaturile negative de caracter nu sunt transmise mai departe. Femeilor si barbatilor criminali nu li se permite sa aiba copii.

Sugarii si copii – nou-nascuti conceputi in eprubeta ramana in casa in care s-au nascut, unde sunt ingrijiti de un personal feminin si de-abia apoi sunt dati parintilor. Copiii raman goi pana la varsta de sase ani. Parintii care nu tin seama de legi primesc in public lovituri cu cureaua. Delictele sexuale sunt necunoscute. Asemenea delicte se datoreaza ignorantei, de aceea copiilor li se face de mici educatia sexuala. Pentru conceptia naturala, pe care parintii bineinteles o pot practica, acestia sunt consultati inainte daca sunt sanatosi psihic si fizic. Aceasta este rutina in anumite regiuni. Medicul i-a spus lui Lynch ca problema suprapopulatiei pe Pamant ar putea fi rezolvata, daca oamenii ar prelua metodele practicate pe Venus.

Alimentatia – a durat mii de ani pana cand alimentatia de pe Venus a fost perfecta. Cultivarea legumelor se face in sere uriase. Toate vitaminele necesare sunt introduse in legume pe care genetica. Plantele sunt cultivate din seminte perfecte. legumele sunt recoltate imediat cum s-au copt si li se stoarce sucul printr-un procedeu secret. Din sucul acesta se fac niste pastile foarte concentrate care acolo sunt folosite ca si mancare. Fiecare pastila corespunde unui anuumit fel de mancare pamanteana. Intreaga mancare venusiana consta doar din administrarea zilnica a catorva pastile. Stomacul si intestinele venusienilor nu prezinta riscuri de imbolnavire si sunt mult mai mici decat ale pamantenilor.

Sexul – infractiunile legate de sex si abuzuri sexuale nu sunt o problema, deoarece educatia sexuala incepe foarte de timpuriu si este foarte libera. Lynch l-a intrebat pe venusian de ce e asa de sigur ca sistemul lor ar fi mai bun decat cel de pe Pamant. Doctorul a raspuns: <<Oh, am locuit pe planeta dumneavoastar. Am fost patru ani in America si trei in Europa. Cunosc cauzele problemei dumneavoastra de la sursa.>>

Universitatile – ca sa ajungi la facultate, conditia este frecventarea unei scoli care corespunde unui liceu de-al nostru. Dureaza patru ani. Apoi studentii trebuie sa mai munceasca alti patru ani, pana sa aiba voie sa-si practice meseria, dupa care urmeaza diploma.

Doctoratul se obtine mult mai tarziu. Nimeni n-are voie sa mearga la facultate si sa studieze mai departe inainte de a aduna anumite experiente practice. De asemenea, sunt verificate si aptitudinile in ceea ce priveste activitatile manuale. Copiii sunt supusi unui test de indemanare inainte de a parasi scoala.

Numele arhitectului-sef pentru cladirile publice era Buccaattos. El le-a prezentat vizitatorilor evolutia tehnicii de constructie de pe Venus din epoca “Rainbow City” si pana in prezent. Toate vehiculele comerciale calatoresc prin coridoare aflate dedesubtul oraselor. Masinile particulare calatoresc la suprafata. Astfel autostrazile nu sunt supraaglomerate. Podelele, peretii, tavanele cladirilor sunt din amtestecuri sintetice, ca si tevile, robinetele etc. Suprafetele exterioare sunt, de asemenea, acoperite cu un material artificial intarit.

Conform planului, pilotii au petrecut inceputul serii confruntandu-si notitele. A doua zi dimineata au vizitat cladirile publice. Dupa-masa au inspectat trupele, iar seara a avut loc un alt banchet dat de conducerea tarii. In timpul vizitelor au purtat sandale, ca si gazdele. Sandalele, si nu pantofii, sunt incaltamintea standard pe intreaga planeta Venus. Cand ploua, toti umbla desculti. La vizita de la primarie, primarul H.V. Heelleennstinne i-a inmanat comandantului cheia de aur a orasului.

O parte interesanta a turului au constituit-o robotii folositi pentru lucrarile publice. Ei fac orice fel de munca, in functie de ce li se ordona – nu contrazic niciodata. O masina principala da comenzile, iar acestea sunt indeplinite de alte masini. Strazile si tunelele sunt construite automat de acesti roboti electronici.

La ora 14:00, pamantenii au fost, din nou, oaspetii imparatului si au asistat la o noua parada in fata palatului. Majestatea sa a sosit la locul paradei calare pe un cal alb. La ora 15:00, imparatul s-a ridicat de pe tron pentru a saluta miile de soldati in mars. Fiecare purta o uniforma argintie, pantalonii stramti si cizme argintii inalte. Coifurile lor aminteau de cele germane din Primul Razboi Mondial. Fiecare soldat purta o arma laser asemanatoare ca forma cu o pusca.

Imparatul a tinut un discurs trupelor sale:

<<Soldati ai planetei Venus, avem azi onoarea sa primit ca oaspeti opti piloti viteji de pe planeta Pamant. Acesti oameni au avut curajul sa vina intr-un loc necunoscut, la fel ca si stramosii nostri acum cateva mii de ani, cand au parasit Pamantul, pe care il credeau pe care de disparitie, pentru a incepe recladirea unei noi civilizatii pe Venus. Acesti oameni au venit pentru a cerceta, din nou, spatiul cosmic.>>

Ziua urmatoare era destinata timpului liber. Fiecarei persoane i s-a dat o masina si un sofer si au putut calatori unde voiau. In a cincea zi petrecut pe Venus, cei din echipajul zborului 27 s-au trezit foarte devreme. Toti aveau un respect deosebit pentru aceasta civilizatie, despre care comandantul Richardson spunea ca ar fi inaintea noastra cu aproximativ o mie de ani. Deja de la ora patru dimineata se aflau toti gata de decolare.

O raza de presiune de pe Venus le-a oferit acceleratia necesara, asa incat nu era nevoie sa inconjoare planeta pentru a iesi din campul gravitational. O ora mai tarziu se aflau deja departe in Univers.

venus3

Din jurnal aflam:

<<Ora 06:00 – viteza avionului nostru este incredibila. Dar, totusi, avem sentimentul ca stam pe loc. Comandantul le comunica oamenilor ca ii asteapta o escorta de onoare formata din unsprezece nave spatiale. La ora sapte de dimineata viteza inca mai crestea. Comandantul a anuntat ca la pranz vor alteriza pe baza militara aeriana Andrews.

Ora 10:00 – vedem planeta noastra. Ce minunata este totusi! Intr-o ora vom intra in atmosfera. Cand ne apropiem la o suta de mii de kilometri, escorta ne semnalizeaza ca ne paraseste. Insotitorii nostri clipesc luminile si raman in urma. Ne luam la revedere de la noii nostri vecini din sistemul solar. Cand ne-au parasit, am avut un sentiment de tristete pe care nu-l mai traisem inainte. Ajungem acasa cu gandul ca am realizat ceva nemaipomenit. Suntem cuprinsi de o mare bucurie.

Ora 11:00 – viteza s-a redus simtitor. Suntem din nou in propria atmosfera. In fine, din nou acasa!>>”[1]

SURSE

  1. Jan Van Helsing – “Organizatia secreta Soarele Negru – loja elitei celui de-al Treilea Reich”, Editura Antet, pag. 225 si pag. 229 – 237.
  2. Foto: universetoday.com
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro