Istoria secreta a lui Zamolxe – zeul suprem al geto-dacilor, care i-a facut sa se creada nemuritori ! 20 de lucruri despre acest personaj unic in istorie !

by Zamolxe sau Zamolxis, a fost si ramane unul dintre cele mai importante personaje din istoria geto-dacilor. Aceasta nu avea frica de moarte si acest aspect l-a intiparit si in mentalul colectiv al geto-dacilor, printr-o serie de filosofii care astazi sunt cunoscute sub numele de “Legile lui Zamolxe”. Istoricii antici […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Zamolxe sau Zamolxis, a fost si ramane unul dintre cele mai importante personaje din istoria geto-dacilor. Aceasta nu avea frica de moarte si acest aspect l-a intiparit si in mentalul colectiv al geto-dacilor, printr-o serie de filosofii care astazi sunt cunoscute sub numele de “Legile lui Zamolxe”. Istoricii antici vorbesc despre acesta, dar si despre daci cu respect, mai putin romanii, care le-au fost dusmani de moarte.

Lupul-alb-si-Zamolxe geto-dacii

De pe site-ul Adevarul aflam 20 de lucruri despre misterioasa divinitate a geto-dacilor, care in realitate un om zeificat:

“Zamolxis a rămas în istorie ca zeul suprem al dacilor. Numele său a fost evocat de istoricii Antichităţii, în ipostaze dintre cele mai diverse: fie ca zeu, căruia strămoşii noştri îi aduceau sacrificii umane, fie ca mare preot de la care dacii au învăţat să nu se teamă de moarte. Zamolxis avea o locuinţă subterană, era slujit de daci, iar alţi istorici au relatat că fusese, de fapt, un discipol al înţeleptului Pitagora.

Zamolxis, considerat divinitatea supemă a dacilor, a fost unul dintre personajele fabuloase ale Antichităţii. Zeu al dacilor sau mare înţelept, prooroc sau sclav, în jurul numelui său au fost create numeroase controverse. Iată 20 dintre mărturiile fascinante despre Zamolxis:

1. I-a făcut pe geto-daci să se creadă nemuritori

Dacii „se credeau nemuritori”, datorită zeului lor Zamolxis, afirma Herodot, în „Istorii”, în urmă cu aproape două milenii şi jumătate. „Îi învăţa că nici el, nici oaspeţii lui şi nici urmaşii acestora în veac nu vor muri, ci se vor muta numai într-un loc unde, trăind de-a pururi, vor avea parte de toate bunătăţile”, scria Herodot, într-un fragment din Istorii, prezentat de Ioan Marius Grec, în volumul „Zamolxis Realitate şi mit în religia geto-dacilor”.

2. Credinţa în Zamolxis alunga teama dacilor

Credinţa în Zamolxis a făcut ca geto-dacii să fie singurul popor care a îndrăznit să înfrunte puternica armată persană a regelui Darius. “Geţii însă, care luaseră hotărârea nesăbuită, au fost robiţi pe dată, măcar că ei sunt cei mai viteji şi cei mai drepţi dintre traci”, scria Herodot, într-un fragment din Istorii, prezentat în volumul „Zamolxis Realitate şi mit în religia geto-dacilor”. “Getul nu se fereşte să cadă în luptă, deoarece pe calea aceasta el speră să obţină o nemurire a dubletului său corporal”, arăta Lucian Blaga, în articolul „Getica”, publicat în revista de filozofie Saeculum, în 1943.

3. Zamolxis „primea“ sacrificii umane

Istoricul Herodot relata despre obiceiul geto-dacilor de a sacrifica oameni, trimiţându-i ca soli zeului Zamolxis. “Trimiterea solului se face astfel: câţiva dintre ei, aşezându-se la rând, ţin cu vârful în sus trei suliţe, iar alţii, apucându-l de mâini şi de picioare pe cel trimis la Zamolxis, îl leagă de câteva ori şi apoi, făcându-i vânt, îl aruncă în sus peste vârfurile suliţelor. Dacă în cădere omul moare străpuns, rămân încredinţaţi că zeul le este binevoitor, dacă nu moare, atunci îl învinuiesc pe sol, hulindu-l că este un om rău; după ce aruncă vina pe el, trimit pe un altul.

Tot ce au de cerut îi spun solului cât mai e în viaţă”, scria Herodot, în Istorii. „Geţii, un neam barbar care a gustat şi el din filosofie, aleg în fiecare an un sol spre a- trimite semizeului Zamolxis. Aşadar, este înjunghiat cel socotit cel mai vrednic dintre cei ce se îndeletnicesc cu filosofie, Cei care nu sunt aleşi se mâhnesc amarnic, spunând că au fost lipsiţi de un prilej fericit”, relata istoricul antic Clement din Alexandria.

4. Zamolxis a fost discipol al lui Pitagora

Potrivit lui Herodot, cel care avea să fie numit zeu al dacilor a fost un discipol al înţeleptului Pitagora, o figură de seamă a Antichităţii elene. Alţi istorici relatau că Zamolxis a fost sclav al lui Pitagora, trăind în Grecia şi întorcându-se apoi în Tracia. “Se spune că un get cu numele Zamolxis ar fi fost sclavul lui Pitagora şi că ar fi deprins de la acesta unele cunoştinţe astronomice, iar o altă parte ar fi deprins-o de la egipteni, căci cutreierările sale l-ar fi dus până acolo”, afirma Strabon, un alt mare istoric al Antichităţii. Potrivit istoricului I. H. Crişan, grecii au fost frapaţi de similitudinea dintre Pitagora şi Zamolxis şi de aceea au creat legenda cu privire la sclavia lui Zamolxis, pe care istoricul Herodot a transmis-o, fără însă a o crede.

5. Ospeţele înţeleptului

Istoricul antic Herodot scria despre faptul că Zamolxis ar fi pus să i se construiască o sală unde cetăţenii de frunte din triburile dace erau ospeţiţi. La aceste banchete, oamenii erau instruiţi de înţeleptul Zamolxis. “Ca unul ce trăise printre eleni şi mai ales alături de omul cel mai înţelept al Elladei, lângă Pythagoras, a pus să i se clădească o sală de primire unde-i găzduia şi-i ospăta pe cetăţenii de frunte; în timpul ospeţelor, îi învăţa că nici el, nici oaspeţii lui şi nici urmaşii acestora în veac nu vor muri, ci se vor muta numai într-un loc unde, trăind de-a pururi, vor avea parte de toate bunătăţile”, informa Herodot.

6. Misterul dispariţiei subpământene a lui Zamolxis

O altă istorisire a lui Herodot prezenta dispariţia acestuia îndelungată, sub pământ. “Pusese să i se facă o locuinţă sub pământ. Când locuinţa îi fu gata, se făcu nevăzut din mijlocul tracilor, coborând în adâncul încăperilor subpământene, unde stătu ascuns vreme de trei ani. Tracii fură cuprinşi de părere de rău după el şi-l jeliră ca pe un mort. În al patrulea an se ivi însă iarăşi în faţa tracilor şi aşa îi făcu Zamolxis să creadă toate spusele lui. Iată ce povestesc c-ar fi făcut el”, afirma Herodot.

7. Zeu sau om

Herodot a fost unul dintre istoricii antici care au furnizat cele mai multe informaţii despre Zamolxis. Nu a fost convins că era zeu, însă nici nu a spus că ar fi fost un simplu om. “Cât despre mine, nici nu pun la îndoială, nici nu cred pe deplin câte se spun despre el şi locuinţa de sub pământ; de altfel, socot că acest Zamolxis a trăit cu multă vreme mai înaintea lui Pithagoras. Fie că Zamolxis n-a fost decât un om, fie c-o fi fost vreun zeu de prin părţile Geţiei, îl las cu bine”, relata Herodot, potrivit istoricului Ioan Marius Grec.

8. Prorocirile lui Zamolxis

Strabon (n. 63 î. Hr. – d. 26 d. Hr.), un istoric important al lumii antice, scria că Zamolxis era iubit de poporul dacilor pentru puterea sa de a vedea în viitor. “Întorcându-se la el în ţară, s-ar fi bucurat de o mare trecere la conducători şi la popor – întrucât, întemeiat pe semnele cereşti, el făcea prorociri. În cele din urmă l-a convins pe rege să-l facă părtaş la domnie, spunându-i că este în stare să-i vestească voinţa zeilor”, scria Strabon, în Geografia.

9. Zamolxis, regele erudit al dacilor

Iordanes, un istoric got care a trăit în secolul IV, relata despre Zamolxis că era rege al dacilor, filosof şi erudit. “În cel de-al doilea lăcaş al lor, adică Dacia, Tracia şi Moesia,, geţii au avut drept rege pe Zamolxe, despre care cei mai mulţi scriitori de anale ne spun că a fost un filosof cu o erudiţie de admirat”, scria Iordanes, în Getica.

10. Cum a devenit zeu Zamolxis Strabon relata despre ascensiunea lui Zamolxis, datorată înţelepciunii sale şi a relaţiilor sale cu căpeteniile dacilor. “La început, el a fost ales mare preot al celui mai venerat zeu de-al lor, iar după un timp, a fost socotit el însuşi zeu, iar după aceea a primit şi numele de zeu”, arăta Strabon.

11. Unde locuia Zamolxis

Acelaşi Strabon susţinea că Zamolxis îşi avea lăcaşul într-o peşteră, inaccesibilă oamenilor de rând. Avea un mod de viaţă retras, asemeni unui călugăr. “Şi-a petrecut viaţa într-o peşteră, pe care a ocupat-o el şi unde ceilalţi nu puteau intra. Se întâlnea rar cu cei din afară, cu excepţia regelui şi a slujitorilor acestuia. Regele lucra în înţelegere cu el, fiindcă vedea că oamenii ajunseseră mult mai ascultători decât înainte. Căci supuşii lui credeau că dă poruncile sfătuit de zei”, scria Strabon.

12. Muntele sfânt al lui dacilor

Peştera în care locuia Zamolxis se afla pe muntele Kogaionon, potrivit istoricului antic Strabon. Unii cercetători susţin că muntele sfânt, aşa cum era socotit de daci, poate fi identificat cu Godeanu, în timp ce alţi cercetători au susţinut teoria că ar fi vorba de Vârful Gugu. “Muntele unde se afla peştera a fost socotit sfânt şi s-a numit aşa: i se zicea Kogaionon şi la fel a fost şi numele râului care curgea pe lângă el”, relata Strabon, în Geografia. Un munte sfânt al dacilor exista şi corespunde Dealului Grădiştii, unde se află Sarmizegetusa Regia, relatează istoricul Ion Horaţiu Crişan, în volumul “Spiritualitatea geto-dacilor” (1986).

13. Puterea vindecătoare a lui Zamolxis

Ucenicii lui Zamolxis învăţau de la acesta descântece, susţinea filosoful grec Platon, în opera sa Charmide. Platon relata despre zeul dacilor că avea puterea să îi facă pe oameni nemuritori şi să îi tămăduiască. “Acest trac spunea că doctorii greci au mare dreptate să facă observaţiile de care pomenii. Dar, adăugă el, Zamolxe, regele nostru, care e zeu, spune că precum nu se cade să încercăm a vindeca ochii fără să ne ocupăm de cap, ori capul fără trup, tot astfel nu se cade să încercăm a vindeca trupul fără să vedem de suflet, şi că tocmai din pricina asta, sunt multe boli la care nu se pricep doctorii greci, fiindcă nu cunosc întregul de care ar trebui să îngrijească”, a scris Platon, în Charmide.

14. De unde provine numele lui Zamolxis

Un alt istoric grec, Porphyr, relata despre Zamolxis că a fost discipol al lui Pitagora, iar numele său îi fusese dat astfel pentru că la naştere fusese înfăşurat într-o blană de urs, numită de traci zalmos. Alţi cercetători au dedus, pe baza etimologiei cuvântului Zamolxis, că acesta ar fi fost un zeu-urs sau un zeu get aşezat printre urşii adormiţi. Mircea Eliade susţinea că numele zeului dac venea din frigianul zalmos care însemna lup, iar istoricul Nicolae Densuşianu susţinea că numele însemna „zeul-moş”.

15. Legile lui Zamolxis

Iamblichos, un istoric grec, relata că Zamolxis a fost un trac aflat în slujba lui Pitagora. Întors în ţinuturile Daciei, i-a învăţat pe oameni să fie curajoşi în faţa morţii, convingându-I că sufletele lor sunt nemuritoare. “Fiindcă i-a educat în acest fel pe geţi şi le-a dat legi scrise, Zamolxis este socotit de către ei drept cel mai mare dintre zei”, scria Iamblichos, în lucrarea sa „Viaţa lui Pitagora”. Unii autori antici îl vedeau pe Zamolxis ca pe un reformator care a lăsat moştenire poporului dac un sistem de legi şi norme morale.

16. Gebeleizis, confundat cu Zamolxis Gebeleizis era zeul fulgerelor şi tunetelor la daci, susţin istoricii, dar era confundat cu Zamolxis, zeul suprem. “Când tună şi fulgeră, geţii trag cu săgeţile înspre cer şi ameninţă zeul, deoarece cred că acolo sus nu este alt zeu decât al lor”, relata Herodot. Unii dintre istoricii români au susţinut că Zamolxis şi Gebeleizis erau unul şi acelaşi zeu.

17. Zamolxis, un înţelept grec

Hellancios din Mitilene relata, în opera sa “Obiceirui barbare”, că Zamolxis ar fi fost un grec care a arătat geţilor din Tracia ritul iniţierii religioase. “El le spunea că nici el, nici cei din tovărăşia lui nu vor muri, ci vor avea parte de toate bunurile”, relata istoricul antic, citat de Ion Horaţiu Crişan în volumul “Spiritualitatea geto-dacilor” (1986).

18. Le-ar fi poruncit dacilor să se abţină de la carne

Una dintre interdicţiile pe care dacii le-ar fi primit, datorită cultului pentru Zamolxis, era abţinerea de la mâncarea animalelor vânate. “De la Strabon aflăm că din porunca lui Zamolxis, geţii se abţineau de la carne, obicei care s-a păstrat până în vremea lui Burebista”, scria istoricul Ion Horaţiu Crişan în volumul “Spiritualitatea geto-dacilor” (1986). Istoricul român susţinea că relatarea lui Strabon se referea însă doar la o parte a dacilor.

19. Zamolxis, considerat mijlocitor între popor şi zeul suprem

O altă ipoteză menţionată de istorici despre Zamolxis a fost cea de mijlocitor între o zeitate şi poporul geto-dac. “Zamolxis pretindea că şi lui îi dăduse legile Hestia, zeitatea lor”, afirma istoricul Diodor din Sicilia, citat de Ion Horaţiu Crişan. Astfel Zamolxis intra în categoria marilor profeţi Zarathustra, la ariani, şi Moise, la iudei.

20. Legenda lacrimilor lui Zamolxis

Una dintre legendele despre zeitatea dacică provine din Polovragi, zona din Munţii Parâng în care se află Peştera Polovragi. Se spune că aici ar fi locuit Zamolxis şi în aceeaşi peşteră, vracii se foloseau de o plantă rară, numită povragă, polvragă, sau polovragă, ca remediu împotriva bolilor. Legenda lui Zamolxe a fost redată şi de Alexandru Vlahuţă în „România Pitorească”. Era descris ca un zeu protector care îndemna poporul dac la luptă, pentru apărarea împotriva cotropitorilor, iar „stropii ce se preling şi picură şi azi din steiurile acestea sunt lacrimile lui”, care deplângeau soarta poporului dac cucerit de romani.”[1]

Legile lui Zamolxe – legi universale !

“Dincolo de curgerea timpului si de cugetarea zeilor, este Focul cel Viu si Vesnic, din care vin toate si prin care fiinteaza toate cele ce sunt. Totul si nimicul sunt suflarea Sa, golul si plinul sunt mainile Sale, miscarea si nemiscarea sunt picioarele Sale, nicaieri si peste tot este mijlocul Sau, iar chipul Sau este lumina. Nimic nu este faptuit fara de lumina si tot ce vine din lumina prinde viata si ia faptura.

* Fii ca muntele cel semet si ridica a ta lumina mai presus de cele ce te inconjoara. Nu uita ca aceiasi pasi ii faci in varful muntelui ca si in josul sau, acelasi aer este sus ca si jos, la fel creste copacul in varf de munte ca si in josul sau, la fel lumineaza soarele piscul cel semet ca si pamantul cel neted.

* Ia aminte la copacul cel falnic, cu cat este mai inalt, cu atat radacinile sale sunt mai adanci in pamant, caci din pamant isi trage taria, nu uita asta. Cu cat te ridici mai mult, cu atat trebuie sa cobori mai mult, caci masura ridicarii este aceeasi cu masura coborarii.

* Puterea omului incepe cu vorba nerostita, ea este asemeni semintei care incolteste, nici nu se vede cand prinde suflare de viata. Lumina semintei este cea care o ridica, pamantul este cel ce-i da hrana, apa ii da vigoarea, iar rabdarea o imbraca cu tarie.

* Ia seama la gandul cel rau, fereste-te de el ca de fulger, lasa-l sa se duca precum a venit, caci te-ndeamna la lucruri nefiresti. Fereste-te de vorbele desarte si de neadevar; sunt ca pulberea campului ce-ti acopera ochii, ca plasa paianjenului pentru mintea si sufletul tau. Ele te indeamna la trufie, inselaciune, hotie si varsare de sange, iar roadele lor sunt rusinea, neputinta, saracia, boala, amaraciunea si moartea.

* Nu judeca oamenii dupa greutatea lor, dupa puterea lor, dupa averea lor, dupa frumusetea lor sau dupa ravna lor, caci si unul si altul a lasat din ceva pentru a creste in altceva. Cel bogat este sarac in liniste, cel tare este slab pentru altul si cel slab are taria lui ascunsa. Cum firea lucrurilor este miscatoare, asemeni este si omul. Ce da valoare unei unelte, trebuinta sau frumusetea ? Duce un om mai mult decat boul ? E mai bogat vreunul ca pamantul ? Doar cunoasterea si intelepciunea il ridica pe om peste dobitoace. Si degeaba ai cunoastere daca ea nu este lamurita de vreme.

* Trufia raceste iubirea inimii si o face in dusmanie si nu exista dobitoc mai josnic decat omul care nu mai are iubire in inima sa. Caci iubirea este cea dintai putere si chipul ei este lumina. Ia seama ca nu cumva gandul tau sa se impresoare cu trufia, caci mai jos de dobitoace vei ajunge.

* Nu iti lega sufletul de nimic lumesc, de lucruri, de dobitoace, de argint sau aur, caci ele asa cum vin, asa pleaca. Dupa orice zi vine si noaptea, si dupa iarna vine primavara, caci asa este randuit si asa este firea lucrurilor. Toate cele ce se vad, se nasc, cresc si apoi se intorc de unde au plecat. Doar firea lucrurilor ramane pururi, iar aceasta are nenumarate si nesfarsite ramuri, si asemenea izvoarelor mintii si sufletului tau, ele nu se arata la vedere. Caci o suflare si un foc fac sa creasca toate cele ce cresc – ierburi, copaci, dobitoace si oameni – si din aceeasi vatra vin si catre aceeasi vatra se intorc, si vatra aceasta este pururea.

* Precum copacul cel falnic creste langa cel mic fara a-i face rau, asa sa fiti intre voi, cel mare sa nu loveasca pe cel mic si nici sa-i amarasca sufletul, caci va avea datorie mare de dat, la fel ca si hotul. Arunca un lemn pe rau si mai multe vor veni din susul sau catre tine. Adu-i multumire semenului tau, adu-i lumina pe chip si in suflet, iar toate acestea le vei gasi mai tarziu inflorite in inima ta.

* Nu lua cu siluire si nici cu vorbe amagitoare ceea ce nu este al tau, caci cel ce priveste prin ochii tai este acelasi cu cel ce priveste prin ochii celuilalt. Ia seama la taina aceasta.

* Fii bland si rabdator cu cei de langa tine, caci asa cum te porti tu cu ei, asa se poarta si altii cu tine, caci simtirea lui este la fel cu simtirea ta, din aceeasi suflare este si simtirea lui, iar lumina ce se vede prin ochii lui este din aceeasi lumina cu cea care se vede prin ochii tai.

* Multumeste pamantului pentru toate cele ce-ti ofera, multumeste cerului pentru ploaia care iti hraneste pamantul, multumeste soarelui pentru caldura si lumina casei tale si a pamantului tau, multumeste lunii pentru linistea somnului tau, multumeste stelelor ca vegheaza asupra somnului tau, multumeste muntelui pentru povetele si fierul ce-l iei din el, multumeste padurii pentru tot ce iei de acolo, multumeste izvorului pentru apa ce-o bei, multumeste copacului pentru lucrarile ce-ti arata, multumeste omului bun ce-ti aduce bucurie si zambet pe chip.

* Intotdeauna va fi cineva dedesubtul tau si intotdeauna va fi cineva deasupra ta. La cele ce sunt dedesubtul tau sa te uiti cu iubire si nu cu trufie caci acolo iti sunt radacinile, iar la cele ce sunt deasupra ta sa te uiti cu privirea de prunc si fara teama.

* Ia aminte ca bataia inimii, curgerea sangelui prin vine, vindecarea ranilor, frumusetea ochilor si minunatia alcatuirii trupului sunt facute prin puterea si suflarea Focului cel Viu si Vesnic care este in fiecare si al carui chip se arata in lumina. Dar nu uita ca trupul este doar o farama din putinul care se vede.

* Dar iata ca unde este iubirea poate aparea si ura, unde este vointa poate aparea si delasarea, unde este curajul poate aparea si frica, unde este rabdarea, poate aparea si graba si unde este modestia poate aparea si trufia. Caci miscatoare sunt si cele ce se vad si cele ce nu se vad din fiinta omului. Dar toate acestea sunt ale celui ce simte, iar peste el se afla cel ce gandeste si acesta este cel ce vede miscarea in nemiscare, este cel care dincolo de toate aceste virtuti se desfata in cunoasterea si linistea ce intrece orice bucurie, iar atentia, echilibrul si limpezimea sunt uneltele sale”.”[2]

Istoria secreta a lui Zamolxe !

In cartea Aryanei Havah, “De la Zamolxe la Noua Era” vol.II, copilul David, este intrebat la un moment dat ce stie despre daci, istoria lor si ce afirma este foarte interesant de studiat:

“Aryana: Aş dori să discutăm despre daci. Ai aflat despre ei?
David: Da. Aghton mi-a povestit multe lucruri.
A: Ce îmi poţi spune?
D: Erau o rasă nobilă. Ei erau urmaşii celor ce au fost
prezenţi pe Terra încă de la facere. Pe pământul lor s-a născut
lumea.
A: Ce înţelegi prin rasă nobilă?
D: Cei ce au fost aici sunt străbunii atlanţilor la fel cum dacii
erau urmaşii atlanţilor. Aghton spune că aveau altfel de sânge.
A: De anunnakki?
D: Nu. De alt fel, dar nu se poate spune acum.
A: Şi anunnakki au intervenit în decursul timpului, i-au
modificat?
D: Da, dar cu ajutorul altor pământeni şi nu direct.
A: Cum?
D: Peste rasa lor s-au suprapus alte rase.
A: îmi poţi spune cum arătau fizic străbunii noştri?
D: Erau foarte înalţi, aveau păr blond-roşcat şi ochii
albăstrii, dar nu ca albastrul de acum.
A: Cam ce fel de albastru?
D: Cumva ca al inuakilor.
A: Adică spre mov?
D: Cam aşa, dar nu exact la fel.
A: Erau evoluaţi?
D: Erau speciali. Erau evoluaţi, erau buni şi ştiau să
materializeze iubirea.
A: Cum adică?
D: Ştiau să creeze cu iubire şi din iubire. Acest lucru nu a
mai fost prezent pe Terra de la ei încoace, decât ca atribut al unor fiinţe singulare şi nu al unor mase de oameni.
A: Se spune că a existat un conducător pe nume Zamolxe care
era zeu.
D: Era om, dar avea ca manifestare pe Dumnezeu şi apoi a ajuns
Creator.
A: Tu îl vezi?
D: Da. Aghton mi-1 arată.
A: Mi-1 poţi descrie?
D: îl văd înalt, cu barbă şi plete de culoare blond-roş-cat. Poartă
un fel de haine albe şi ceva din blană. Are un toiag de aur ce se
termină în partea de sus cu o salamandră.
A: Adică o fiinţă reptiliană?
D: Era o salamandră, adică o entitate păzitoare a focului sacru, a
focului lui Dumnezeu, a luminii. El însuşi era înconjurat de un câmp
de foc. El era păstrătorul limbii pure, a limbii de aur.
A: Ce este limba pură?
D: Este limba universală a creaţiei, limba sfântă şi adevărată. La
început pe Terra s-a vorbit această limbă. Mai văd că are pe cap un fel
de cerc sub formă de şarpe.
A: Altă reptilă?
D: Ei aveau foarte multe obiecte cu astfel de forme.
A: De ce? La ce le foloseau?
D: Ei ştiau de existenţa anunnakkilor. Erau pentru protecţie.
A: Se protejau de ei cu obiecte cu formă reptiliană?
D:Da.
A: De ce?
D: Pentru că ştiau că forma anihilează forma.
A: Poţi fi un pic mai exact?
D: Numai cu o formă sau o energie de acelaşi fel, dar de altă
polaritate poţi anihila sau anula ceva. Este una din legile creaţiei.

A: Cum?
D: Dacă în întuneric aduci lumina, întunericul dispare, dacă în ură
pui iubire, ura se anihilează, dacă în tristeţe aduci bucurie, atunci
tristeţea nu va mai exista.
A: Dar dacă în iubire aduci ură? Nu se transformă iubirea?
D: Nu. Niciodată. Iubirea şi lumina nu pot fi stinse. A: Şi cum poţi
anihila influenţa anunnakkilor? D: Dăruindu-le iubire şi lumină. A: Şi
cum dăruiau iubire străbunii noştri anunnakkilor? Mă refer la obiectele
de care îmi vorbeai.
D: Acele obiecte, să zicem cercul cu formă de şarpe, era încărcat
încă de la concepţie, de când era metal fără formă, cu ideea de a
proteja şi a transforma orice energie în iubire. In acest mod cei ce îl
purtau erau apăraţi de orice atacuri. Tot cu ajutorul lor ştiau să îi
recunoască. Mai existau şi alte programe, mult mai complexe, însă nu
este momentul să le facem cunoscute.
A: Există şi câteva brăţări, care datează tot din aceiaşi perioadă şi
care au formă de şarpe. Sunt însă foarte mari şi parcă făcute pentru
oameni de alte dimensiuni.
D: Oamenii de atunci erau mult mai mari decât noi aşa că este
normal ca brăţările să fie mari.
A: La vremea respectivă ţara noastră avea aceeaşi dimensiune ca
acum?
D: Nu. Era foarte mare. Cam de 8 ori mai mare. O bucată din ea s-a
scufundat şi nu se mai vede. A: Are legătură cu Atlantida?
D: Totul are legătură cu Atlantida. Şi noi cei de acum, numai că nu mai
suntem aceeaşi rasă. Sângele lor a fost amestecat cu sângele altora. A:
S-a urmărit acest lucru?
D: Da. S-a făcut intenţionat. Nu se dorea existenţa unei rase atât
de evoluate şi pure. Totuşi noi păstrăm multe din aspectele originale. Dacă am vrea am putea să ne
amintim aceste lucruri. Ele se află ascunse adânc în ADN-ul
nostru.
A: îmi poţi spune de ce au dispărut atlanţii ca rasă?
D: Ei nu au dispărut niciodată. Sunt şi acum aici. O mare
parte din pământul lor a fost distrus, dar cei ce trebuiau să se
salveze au ştiut de această distrugere şi au plecat în alte părţi.
A: Din ce cauză s-a hotărât distrugerea unora şi salvarea
altora?
D: Atlanţii aveau manifestare de dumnezei, adică puteau
crea, numai că au început să creeze cu mintea şi nu cu inima
şi în detrimentul celorlalţi. La toate acestea s-a adăugat şi
influenţa anunnakkilor, care au reuşit să îi învrăjbească.
A: Mai există astăzi linii pure de oameni cu descendenţă
atlanta?
D: Nu. Toţi au sânge amestecat. Acelaşi sânge se găseşte
în prezent şi în ţările din nord. Aici au cel mai mare interes
anunnakki. Ei vor să oprească definitiv această rasă şi prin
orice mijloace. Acolo sunt cele mai mari atacuri energetice. La
noi Zamolxe avea sânge pur la fel ca şi cei ce au trăit în timpul
lui. După aceea au mai existat linii pure, dar s-au oprit cam pe
la anul 1600.
A: De ce?
D: Pentru că s-a urmărit stingerea lor. Şi ei au fost
păcăliţi de anunnakki.
A: Zamolxe făcea minuni?
D: Nu făcea minuni, căci mulţi puteau face ce făcea el. El
era păstrătorul Codului Legilor.
A: Ce era Codul Legilor?
D: Era o carte groasă cu foi din metal în care se aflau
scrise Legile Universale. La fel cum exista pe Inua Cristalul cu
Codul Legilor. In acea carte se găsea răspuns la orice întrebare. Cine avea o problemă venea şi o consulta.
Zamolxe era păstrătorul cărţii.
A: Avea cunoaştere?
D: Toţi erau aşa.
A: Aşa se năşteau?
D: Ei se năşteau oameni, dar erau speciali. Când copiii
ajungeau tineri erau luaţi şi trimişi să înveţe.
A: Şi fetele şi băieţii?
D:Da.
A: Ce învăţau?
D: învăţau cum să îl facă manifest pe Dumnezeul din ei.
A: Şi reuşeau toţi?
D: Şcoala avea trei trepte. Prima era pentru toată lumea, la
a doua intrau numai cei care treceau anumite teste, iar a treia
era rezervată pentru cei care vroiau să fie conducători sau
iniţiaţi. Pentru cei iniţiaţi mai exista o treaptă, dar la care foarte
puţini au ajuns. Era treapta care te transforma în Creator.
A: A ajuns cineva Creator?
D: Zamolxe era Creator şi au mai fost câţiva. Ei nu sunt
cunoscuţi încă, dar în curând se va face o descoperire şi vom
afla mai multe despre ei. Au fost şi două femei. Una a fost sora
lui Zamolxe.
A: Zamolxe a avut o soră?
D: Da. Ei aşa au venit. Erau pereche. Ei erau Creatori
numai împreună.
A: Pentru a avea energia feminină şi masculină la un loc?
D: Numai aşa poţi avea energia perfectă, necesară
Creaţiei.
A: Se spune că Zamolxe avea un loc sfânt, numit Kogaion,
care ar fi de fapt cetatea Sarmisegetusa-Regia.

D: Cetatea de care vorbeşti nu exista în vremea lui Zamolxe. Ea a
fost făcută mai târziu. Aghton spune că Kogaionul s-ar afla undeva în
zona Sfinxului din Bucegi. Tot acolo mai exista în acea vreme o
cetate, în zona cunoscută astăzi sub numele de Babele.
A: Unde anume?
D: Nu avem voie să ştim exact locul. Este un important centru
energetic. Acolo se afla şi şcoala de care îţi vorbeam.
A: Cât dura această şcoală.
D: Prima treaptă dura atâta cât trebuia, adică până când tânărul
îşi însuşea învăţătura. A doua dura cam doi ani, a treia trei, iar treapta
a patra dura toată viaţa.
A: Cum adică toată viaţa?
D: Cel ce era iniţiat învăţa toată viaţa. învăţarea nu se oprea
niciodată. El nu era desăvârşit atâta timp cât se afla pe Terra. El se
pregătea să se desăvârşească.
A: Adică nu devenea niciodată Creator?
D: Era Creator, dar se desăvârşea doar când se unea cu
Creatorul.
A: Şi Zamolxe în prezent este unit cu Creatorul?
D: Da. El este Creator.
A: Adică este Creatorul.
D: Nu. El este Creator. Este unit cu însuşi Creatorul dar este
Creator.
A: Să înţeleg că are o identitate proprie?
D:Da.
A: Ce este el astăzi? D: El
este o energie.
A: Şi dacă vreau să îl simt, pot cere acest lucru? D: Da. Dacă vrei îl
poţi avea în tine. A: Şi îl voi simţi ca pe o energie? D: Da, căci el este
energie, ai grijă însă să accesezi această energie doar în cazul în
care ai ajuns la acel grad de conştientizare în care poţi face iubirea manifestă. Altfel această
energie te poate distruge.
A: Adică?
D: Dacă tu nu corespunzi vibraţional poţi muri. Este ca şi cum ai
pune foc într-o sticlă de plastic. Focul o va topi.
A: Există vreo modalitate de a accesa în prezent treptele iniţierii
Zamolxiene?
D: Aghton spune că da, dar că nu se potriveşte la toată lumea.
A: Adică doar anumite persoane o pot face?
D:Da.
A: Ce calităţi trebuie să aibă cei ce vor să meargă pe această
cale?
D: Aghton spune că trebuie să ştie să tacă şi să ştie să asculte.
Această cunoaştere este o taină ce se relevă numai celor ce pot trăi
în inimă şi nu în raţiune.
•A: Adică trebuie să fii tâmpit ca să o primeşti?
D: Trebuie să poţi iubi cu sufletul şi nu cu mintea.
A: Am putea readuce la viaţă această cunoaştere?
D: Da. Avem voie, dar trebuie să vedem cum să o facem şi cui să
o dăm. Mai încolo toţi vor avea acces la ea.
A: Ai putea să ne ajuţi?
D: Aghton spune că da. Am să mă gândesc la asta şi am să îţi
spun.
A: Ar fi bine dacă am putea face chiar cursuri.
D: Nu ştiu acum. O să vedem.
A: Se spune că în acele vremuri existau izvoare magice,
vindecătoare, dătătoare de viaţă.
D: Apa este dătătoare de viaţă şi acum. Totul este cum o
programezi. Ei aveau apă magică, cum îi spui tu, fiindcă ştiau cum să
o facă magică.

A: în acele vremuri Zamolxe era conducătorul lor? D: Era mai
mult coordonator. Existau mai mulţi coordonatori. Era un
consiliu format din zece iniţiaţi. Zamolxe era răspunzător de ei.
Conducători erau alţii.
A: Şi aveau un loc de întrunire, o capitală?
D: Capitala era undeva în zona mării, însă cei 11 se
întâlneau într-un loc secret. Era o peşteră. Tot în zona Muntelui
Sacru.
A: Era peştera un loc special?
D: Şi peştera şi Muntele Sacru şi locul iniţierii în cea de-a
patra treaptă se aflau în anumite zone cu anumite proprietăţi.
Sunt zone ce au şi în prezent anomalii geomagnetice. Acest
lucru se poate măsura.
A: De ce se ţineau întrunirile în zone cu anomalii
geomagnetice?
D: Agthton spune că în aceste zone omul poate intra în
legătură cu Creatorul, deoarece se poate desprinde de
pământ şi trup. Ei puteau face acest lucru peste tot, dar aici se
uneau direct cu Creatorul. Era ca şi cum Creatorul cobora prin
ei pe pământ.
A: De ce făceau asta?
D: Pentru ca hotărârile privind soarta oamenilor şi a lumii
să fie luate de însăşi Creatorul. Ei nu mai erau oameni în
acele momente.
A: Dar îşi păstrau individualitatea?
D: Da şi nu. Ei deveneau ei înşişi după ce plecau de
acolo.
A: Adică redeveneau oameni?
D: Nu, redeveneau Dumnezei.
A: Să înţeleg că în viaţa de zi cu zi ei erau Dumnezei?
D: Da. Doar Zamolxe era Creator.
A: Zamolxe cum a murit?
D: El nu a murit. El este energie. La un moment dat s-a
încercat omorârea lui, dar el a înviat. A fost ajutat de sora lui.

A: Cum?
D: Nu poţi omorî un Dumnezeu!
A: Bine, dar cum a părăsit Terra?
D: El este prezent, nu a părăsit Terra niciodată. Este aici şi
pretutindeni.
A: înţeleg, vroiam să îmi spui, dacă poţi, ce s-a întâmplat
cu el de nu a mai rămas în continuare vizibil ca şi coordonator.
D: El a ajuns la acel grad de conştiinţă încât i s-a permis
urcarea şi unirea cu Creatorul. El a devenit astfel co-Creator.
El s-a hotărât să plece pentru a ne putea fi de folos. A fost
voinţa lui.
A: Deci el a trecut de Dumnezeu coordonatorul
pământului?
D: El este şi Dumnezeu, deoarece este Creator.
A: De Burebista îmi poţi spune ceva?
D: Şi el a fost un iniţiat. Cunoştea taina Muntelui Sacru şi a
Codului Legilor. El a fost cel ce a ridicat cetatea de care
vorbeai, Sarmisegetusa Regia.
A: Locul pe care este ridicată cetatea este un loc special?
D: Da. Sub ea, adânc, se află canale subterane săpate de
primii atlanţi, care adăpostesc cunoaşterea acestora.
A: Sub ce formă este această cunoaştere?
D: Văd multe cărţi din metal. Sunt puse în nişte scobituri în
pereţi. Unele din galerii s-au surpat şi nu se mai poate ajunge
la ele. Păcat! Acolo se află scrisă sosirea atlanţilor. Mai văd şi
multe inscripţii pe pereţi. în mijlocul unei săli mari văd un fel de
ladă din piatră verde deschis, în interiorul ei se află recipiente
cu un praf ca de aur şi câteva cristale mari. Mai văd şi ceva ce
seamănă cu un aparat.
A: La ce foloseau aceste lucruri?
D: Cu ajutorul aparatului poţi citi ce este scris în cristale.
Aghton nu vrea să spună la ce era folosit praful.

A: Cum au săpat aceste canale?
D: Cu ajutorul unor aparate. Dar nu le-au săpat ci au topit
roca. Arată cam ca pe Inua.
A: A locuit vreodată cineva acolo?
D: Da. Mult timp.
A: Şi cum aveau aer?
D: Erau construite nişte canale verticale de diverse grosimi
şi lungimi, care erau dispuse în anumite puncte, în special în
locul unde se întretăiau coridoarele. Acestea aduceau aer de
la suprafaţă şi îl introduceau în interior. La fel şi apa. O luau
dintr-un râu din apropiere şi o aduceau în interior cu ajutorul
unor canale special construite, care străbăteau întreaga
construcţie. Din cauza unui canal de genul acesta s-a prăbuşit
partea de care îţi vorbeam.
A: De ce?
D: Din cauză că o piatră mare a căzut şi a blocat partea în
care apa ieşea aşa că o parte din coridoare s-au inundat şi
datorită unui cutremur s-au surpat.
A: Dacă am săpa acolo, am ajunge la aceste grote
subterane?
D: Nu ştiu! Dacă am avea voie, probabil că am ajunge.
A: Sarmisegetusa era o cetate obişnuită sau era un loc
special?
D: Era un loc special. Era locul de întâlnire al luptătorilor.
Tot aici se păstrau şi rezerve de hrană. In timpuri grele aici se
refugiau oamenii spre a fi protejaţi. Cetatea este construită
într-un anume fel. Cei ce păşeau în ea erau protejaţi de atacuri
din exterior.
A: Te referi la atacuri fizice?
D: La toate atacurile.
A: Ce formă avea cetatea?
D: Este pe rotund, deoarece este concepută pe una din
ceakrele României. Cei ce au ridicat-o ştiau acest lucru.

în mijlocul ei era o coloană uriaşă pe vârful căreia se afla un
dispozitiv special. Acesta prelua energia ce venea din inima
pământului şi o transmitea amplificată mai departe. Tot aici se
făceau şi anumite ritualuri speciale cu scopul de a avea recolte
bogate sau ploaie sau orice era necesar. Străbunii noştri
cunoşteau importanţa planetelor şi a anotimpurilor. De aceea
Sarmisegetusa Regia avea în interiorul ei un uriaş cadran
solar, făcut din piatră. Era aşezat în centrul cetăţii. Cu ajutorul
lui se urmărea rotaţia pământului şi mişcarea astrelor.
A: Vrei să spui că ei aveau noţiunea timpului.
D: Da. Dar nu erau singurii. Nu înţeleg de ce te miri.
A: Pentru că noi ştim că înaintaşii noştri erau barbari,
neevoluaţi, primitivi…
D: Erau mult mai aproape de Dumnezeu decât suntem noi
astăzi!
A: Când am spus neevoluaţi m-am referit la evoluţie
materială.
D: Asta nu contează. Contează cea spirituală.
A: Burebista era descendentul atlanţilor?
D:Da.
A: Cât a existat imperiul atlanţilor?
D: Agton spune şaisprezece mii de ani în starea iniţială.
A: Şi dacii au fost urmaşii lor?
D:Da.
A: Şi de ce au fost asimilaţi de alte popoare, de ce s-a
permis acest lucru?
D: Ei nu au fost asimilaţi de alte popoare, căci s-au păstrat
mult timp ca linie, dar au fost pedepsiţi. Aşa s-a hotărât.
A: De ce?
D: Pentru că au învăţat să ucidă cu ură şi din răzbunare şi
nu aveau voie. Li s-a spus acest lucru şi totuşi nu au ţinut cont. Au apărut chiar familii care refuzau să îşi lase
copiii să urmeze calea treptelor iniţierii.
A: De ce?
D: Pentru că aveau nevoie de ei la muncă şi ca să îşi apere
bunurile. A existat o vreme în care erau foarte des atacaţi de
alte neamuri. Aşa s-a închis cunoaşterea cea adevărată. Ea a
rămas accesibilă doar pentru câţiva. De altfel şi aici au greşit.
Cunoaşterea era pentru a fi dată mai departe. Străbunii noştri
au vrut să o ţină doar pentru ei. Dacă ar fi făcut ceea ce
trebuie, soarta omenirii ar fi fost alta.
A: Să înţeleg că străbunii noştri sunt răspunzători de soarta
Terrei?
D: Şi ei şi multe alte neamuri.
A: Dar de ce?
D: Toţi aveau acces la cunoaştere. Dacă s-ar fi unit s-ar fi
născut o nouă religie adevărată şi noi am fi fost astăzi în alt
punct. Ăsta este unul din motivele pentru care trebuie să
trecem acum prin anumite evenimente. Dar nu trebuie să o
vezi ca pe o vină. Atunci am avut de ales pe ce drum să
mergem şi noi ne-am ales singuri drumul.
A: Adică ei au ales pentru noi!
D: Nu. Noi am ales pentru noi, deoarece ei suntem tot noi.
A: Este cam ciudată remarca!
D: De ce? Noi am fost, suntem şi vom fi. Ceea ce facem
noi astăzi, hotărârile pe care le luăm, ne vor ajunge în viitor.
Gândeşte-te că peste o sută de ani, tot tu vei veni înapoi pe
Terra şi va trebui să îţi înfrunţi propriile decizii.
A: Este o posibilitate.
D: Este un Adevăr. Dacă am înţelege acest lucru am fi
foarte departe şi multe din evenimentele viitoare nu ar mai fi
necesare.

A: încearcă să explici asta oamenilor!
D: Este uşor de înţeles. Dacă fiecare din noi am lua
hotărâri cu gândul la viitor, la binele planetei şi locuitorilor ei,
dacă ne-am întreba ce efect are decizia mea de astăzi, peste
o sută de ani, atunci sigur nu am mai lua hotărâri greşite.
A: Dar noi am fost învăţaţi să trăim clipa!
D: Şi tu, din viitor îţi vei mulţumi pentru asta? Te vei gândi
că ai făcut un lucru bun?
A: Cu siguranţă nu. Noroc că eu în viitor nu voi mai şti cine
am fost şi ce hotărâri am luat.
D: Dar dacă în viitor s-ar inventa ceva sau s-ar ajunge la o
formă avansată de conştiinţă şi atunci oamenii din jurul tău ar
şti cine ai fost şi ce ai făcut?
A: Iţi dai seama că nu mi-ar plăcea!
D: Atunci de ce să nu trăieşti în lumină? De ce să nu faci
numai lucruri de care să fii mândră?
A: Asta aşa este, dar spune-mi: este adevărat că dacii
plângeau când se năştea un copil şi se bucurau când murea
un om?
D: Da şi nu. Se bucurau pentru că ştiau că oamenii pleacă
spre a se uni cu Dumnezeu. Când ştii acest lucru este normal
să te bucuri. Trebuie să înţelegi că ei aveau alte informaţii. Ei
vedeau nunta ca pe ceva sfânt. Era unirea a doi oameni
pentru a se desăvârşi. Numai împreună un bărbat şi o femeie
aveau posibilitatea să îl facă pe Creator manifest. Cât despre
naştere, Aghton spune că nu erau trişti. Se bucurau ca oricare
din noi.
A: Dar s-au păstrat scrieri care atestă acest lucru.
D: Eu nu văd aşa. Eu îi văd veseli. Uite Aghton îmi arată un
bărbat care ridică în sus un copil şi chiuie de fericire. Eu nu îl
văd plângând! Este chiar bucuros!
A: Curios!
D: II văd punând la gâtul copilului o amuletă.

A: Se spune că în vremea lui Burebista exista un mare
preot iniţiat, pe nume Deceneu. îmi poţi spune ceva despre el?
D: Burebista era iniţiat. Aghton spune că Deceneu şi-a
trădat neamul.
A: De ce?
D: Din câte văd era gelos pe Burebista. Nu vroia să îl
recunoască ca Dumnezeu.
A: Dar Deceneu era iniţiat?
D: Da, dar nu la fel ca Burebista. Deceneu făcuse doar
primele trei trepte ale iniţierii. Nu a avut voie să meargă mai
departe şi de aceea era invidios pe Burebista. Aghton spune
că Burebista a fost omorât cu ajutorul lui Deceneu. Dar nu
trebuie să îl judeci. Era în misiunea lui să facă această faptă.
A: Adică să îşi trădeze neamul?
D:Da.
A: Despre un alt mare dac pe nume Decebal ce îmi poţi
spune?
D: Şi el era iniţiat. Era un bărbat foarte frumos, însă era dur.
A fost un mare luptător şi ocrotitor al acestor pământuri. A fost
un rege bun şi drept, dar a avut de înfruntat moştenirea lăsată
de înaintaşi. El nu a avut ce face. Şi el a avut o soră care a
urcat toate cele patru trepte ale iniţierii.
A: Ca sora lui Zamolxe?
D: Da. Ea avea aceeaşi energie. Era o luptătoare. A luptat
alături de Decebal.
A: Decebal s-a sinucis?
D:Da.
A: Şi capul lui a fost dus la Roma?
D: Un alt cap a fost dus în locul capului lui.
A: îmi poţi explica?
D: Decebal s-a sinucis împlântându-şi cuţitul în inimă.

Nu era însă singur. Era înconjurat de cei apropiaţi şi de fiii lui.
Aceştia au hotărât că este un mare păcat să i se ia capul spre
a fi dus la Roma. De aceea unul din nepoţii lui, fiul surorii, care
îi semăna, s-a oferit să fie omorât şi pus în locul unchiului său.
Cei prezenţi au schimbat hainele şi însemnele şi astfel nepotul
lui Decebal a fost luat drept rege.
A: Adică nepotul lui Decebal s-a sinucis pentru ca unchiul
său să nu fie dezonorat?
D:Da.
A: Şi acest fapt este consemnat undeva, ştie cineva ceva?
D: Nu ştiu. Poate că este scris. Eu am văzut în capul meu
imagini. Asta înseamnă că aceste fapte există în Matrice şi
deci sunt reale.
A: Şi cei care i-au luat capul nu şi-au dat seama că nu este
adevăratul rege?
D: Nu, căci nu îl văzuseră de aproape. Abia mai târziu s-au
gândit să verifice trupul, deoarece se ştia că Decebal avea o
cicatrice mare pe piept, însă era prea târziu. Cei ce se
ocupaseră de ascunderea adevăratului Decebal tăiaseră la
rândul lor capul marelui rege şi îl duseseră în peştera sfântă
spre a fi păstrat. Acolo se află ascuns şi astăzi. Alături de el se
află sabia lui Decebal şi o filă din Codul Legilor. Aşa că cei
veniţi să verifice au aflat doar ceea ce trebuiau să afle.
A: Poţi vedea ce scrie pe fila ascunsă în peşteră?
D: Nu înţeleg ce scrie, dar Aghton spune că pe ea stă
scrisă calea către nemurire.
A: Noi am putea găsi această ascunzătoare?
D: Noi doi nu, căci nu este sarcina noastră, locul însă va fi
găsit.
A: De cine?

D: De doi bărbaţi. Este misiunea lor. Ei sunt cei ce cândva
i-au dus capul la Roma. Tot ei se vor lupta pentru a-i reda
locul cuvenit în istorie.
A: Şi trupul lui Decebal?
D: A fost ars. Aşa se obişnuia.
A: Şi Dacia a fost cotropită de către romani?
D: Nu. Dacia a rămas Dacia. Ei au încercat, dar nu au
reuşit. Mult mai târziu s-au amestecat neamurile şi în special
în zona asta în care trăim noi. In susul ţării s-a păstrat o
puritate a rasei.
A: Adică în nord?
D:Da.
A: Din Codul Legilor s-a mai păstrat ceva?
D: Aghton spune că există în totalitate, deşi cartea a fost
împărţită şi ascunsă în mai multe locuri. O parte din file au fost
găsite, dar nu ştie nimeni să le citească.
A: Nu ştiu sau nu vor!
D: Cei ce vor citi aceste file trebuie să aibă grijă, căci din
loc în loc sunt ascunse formule magice.
A: Ce fel de formule magice?
D: Formule cu ajutorul cărora poţi stăpâni materia. Dar ele
nu pot fi folosite de oricine. Numai cei ce au ajuns la cea de-a
patra treaptă le pot deschide.
A: Trăieşte cineva în prezent, care să fi parcurs treptele
iniţierii?
D: Nu. Treptele au fost închise.
A: Ştii când?
D: în anul 1600. Atunci a existat ultimul om care era pe cea
de-a patra treaptă a iniţierii.
A: De ce?
D: Pentru că cel care făcea iniţierile a părăsit planul.
Misiunea sa se încheiase. De fapt era o femeie. Ea a fost
ultima manifestare a Creatorului pe pământ.
A: Şi cel ce făcuse iniţierea, adică elevul, era preot?

D: Nu. Era rege al românilor.
A: Ii ştii numele?
D: Aghton spune că este cunoscut sub numele de Mihai
Viteazul.
A: Din câte ştiu eu Mihai Viteazul a fost mason.
D: Nu. Făcea parte dintr-un ordin străvechi, cel al
cavalerilor templieri.
A: Să înţeleg că el ajunsese la gradul de Creator?
D: Din câte văd eu el îl avea manifest pe Dumnezeul
interior?
A: Şi atunci cum a fost omorât?
D: El s-a lăsat omorât. A fost liberul lui arbitru. El ştia că
misiunea sa se încheiase, că oamenii luaseră o altă hotărâre
şi că trebuiau să îşi urmeze calea aleasă, aşa că s-a decis să
plece.
A: Poate dacă insista aveam o altă soartă!
D: El a trebuit să respecte hotărârea majorităţii.
A: îmi poţi spune în ce constau treptele iniţierii?
D: Prima treaptă era cea în care omul îşi conştientiza
propria mortalitate. Era învăţat cum să se analizeze şi apoi
cum să îşi anihileze ego-ul.
A: Un fel de lepădare de sine.
D: Da. I se explica cum a gândit şi cum trebuie să
gândească, ce să facă spre a se schimba şi ce înseamnă
schimbarea, adică unde duce acest drum. Era un proces greu,
mulţi nu puteau trece. A doua treaptă era treapta în care i se
arăta cum să se racordeze la Dumnezeul din interior şi cum să
interacţioneze cu Dumnezeul celorlalţi. A treia treaptă
presupunea manifestarea Dumnezeului interior în exterior. Era
cea mai grea sarcină, căci cei ce făceau acest salt nu mai erau
oameni deşi trebuiau să trăiască printre oameni.
A: Şi a patra treaptă?

D: A patra treaptă presupunea unirea cu Creatorul. Cei ce
treceau de a treia treaptă primeau peceţile lui Zamolxe.
A: Ce erau acestea?
D: Erau simboluri energetice pe care iniţiaţii le primeau.
A: Unde se aflau ele?
D: Unul era pus pe frunte şi două pe încheieturile mâinilor.
Ăsta era şi motivul pentru care cei ce făcuseră iniţierea se
recunoşteau între ei.
A: Erau vizibile? Le puteau vedea şi alţii?
D: Nu. Doar cei iniţiaţi.
A: Şi cum se aplicau aceste simboluri?
D: Existau nişte peceţi de aur care se puneau pe mâini şi
pe frunte. Erau cunoscute sub numele de Peceţile lui Zamolxe.
Cel ce le primea trebuia să le ţină 33 de zile. în tot acest timp
el stătea în singurătate meditând. După această perioadă
peceţile fizice erau scoase în cadrul unui ritual. In locul lor
rămâneau cele energetice. Văd ca şi cum Oamenii respectivi
aveau trei sori, doi pe mâini şi unul pe frunte.
A: îmi poţi arăta simbolurile?
D: Am să ţi le desenez.
A: Am putea reînvia această tradiţie, mă refer a şcolii?
D: Da. Putem readuce cunoaşterea, dar numai până la a
treia treaptă. După aceea fiecare trebuie să meargă pe drumul
său.
A: Adică să nu mai interacţioneze cu ceilalţi?
D: Da. Fiecare pe drumul său.
A: De ce?
D: Pentru că acum, ca şi atunci, fiecare din noi are
posibilitatea să îşi găsească calea către Creator. Fiecare are
drumul său specific şi independent. Nu avem voie să
intervenim. De altfel este mare păcat să scoţi cu forţa un suflet
de pe calea lui şi să îl aduci pe a ta.

A: Dar nu este o cale comună?
D: Este comună în ceea ce priveşte destinaţia, dar drumul
trebuie parcurs în singurătate. La Dumnezeu şi Creator poate
ajunge oricine. Dacă am arăta noi o cale am fi la fel cu
anunnakki. Am arăta calea noastră, care poate fi neadevărată,
limitată sau incompletă. Nimeni nu poate spune că ceea ce
face el este mai corect decât ceea ce face altă persoană. Nu
are acest drept. A: Dar religiile nu arată calea?
D: Ba da, o cale sau alta, un început de drum. Dacă ar fi
fost lăsate libere atunci astăzi am fi fost mult mai departe.
A: Cum vor arăta religiile viitorului? D: Va fi o religie. Una
singură, reală şi adevărată, conformă cu Adevărul Matricei şi
Codul Legilor. A: Va mai exista vreo asemănare cu cele
prezente? D: Va îngloba toate religiile prezente, dar numai ce
este real din ele. Reîncarnarea va fi recunoscută şi explicată.
Dumnezeu va fi revelat şi decodificat spre a fi înţeles. A: Vor
exista conducători, preoţi? D: Vor exista coordonatori, păstrători
ai Codului Legilor, însă nu va mai fi ca azi. Va fi o religie
universală la care toţi vor adera. Ea va fi în stare să explice şi
să lege etericul de material, spiritualul de activităţile zilnice. A:
Va fi obligatorie?
D: Nu va fi obligatorie, căci ea va izvorî din suflet. A:
Vom avea sărbători?
D: Tu poţi avea sărbători când vrei. De ce trebuie să îţi spună
cineva când să sărbătoreşti ceva! A: Mă refer la Crăciun, Paşte.
D: Dacă ştii că Iisus este prezent în tine şi în acţiunile tale,
că Dumnezeu te însoţeşte pretutindeni deoarece tu eşti El, ai
nevoie să îl sărbătoreşti?
A: Nu. Dar momentan noi nu putem înţelege aceste
schimbări de mentalitate.

D: Trebuie să vrei, să crezi în ele şi ele vor deveni
reale.
A: Vor exista întruniri cu caracter religios? D: Nu ca acum. Vor
exista anumite zile în care se vor face meditaţii. La nivel global.
A: Ce fel de meditaţii?
D: Spre exemplu, meditaţia de purificare a apei de pe Terra.
Să zicem că toată planeta ar hotărî ca în fiecare vineri din
prima lună a anului, nimeni să nu facă nimic altceva decât să
se roage pentru apă. Să ceară ca ea sa fie purificată,
vindecătoare, ca fiinţele care vieţuiesc în ea să fie sănătoase,
paşnice… Apoi în fiecare vineri din a doua lună ne-am ruga
pentru sănătatea pământului, pentru ca toate seminţele pe
care le vom planta să fie roditoare, sănătoase, hrănitoare… şi
tot aşa. A: Dar am putea face şi acum asta. D: Sigur. Fă-o.
A: Ar trebui mobilizată multă lume… D: Vezi, de fiecare dată
când vrei să faci ceva găseşti scuze. De ce întotdeauna trebuie
să facă altcineva întâi? A: Trebuie mobilizată foarte multă
lume. D: Hai să încercăm. Tu ai văzut câtă lume participă la
meditaţia de duminică?
A: Nu am văzut, am simţit.
D: Haide să facem câte o meditaţie de curăţare a Terrei în
fiecare zi de întâi a fiecărei luni. Aşa vom vedea ce schimbări
majore se vor petrece. A: Bine. La ce oră? D: Tot la zece şi
jumătate. A: Şi medităm la curăţarea Terrei? D: Cerem
Matricei ca apa, aerul, solul şi tot ceea ce există pe Terra viu
sau materie să se cureţe de tot ceea ce nu are corespondent
benefic şi adevărat în Matrice.
A: Atât?

D: Da. Durează cinci secunde.
A: Şi va avea efect?
D: Vom vedea. Aghton spune că oamenii sunt încă în
stadiul în care trebuiesc convinşi prin fapte. Eu cred că este
mai important să ai încredere în propriile sentimente.
A: Şi eu cred că oamenilor le trebuiesc exemple concrete.
D: Of, oare când vom putea renunţa la vechile deprinderi?
A: După toate semnalele foarte curând. D: Da. Ar fi putut fi însă
altfel şi mult mai repede. Dacă oamenii ar fi înţeles că la baza
implementării dogmelor a stat frica, atunci şi-ar fi dat seama de
realitate.
A: Dar atlanţii nu ne-au lăsat anumite informaţii? Nu sunt
prinse în actualele religii?
D: Nu. Cunoaşterea lor s-a păstrat şi există pe Terra,
numai că noi nu avem acces la ea.
A: De ce nu avem acces?
D: Pentru că ea este ascunsă intenţionat. Adevărul a fost
ascuns sub miniciună, modificat şi relatat în aşa fel încât noi să
nu putem înţelege. Iisus ne-a lăsat o cale către Dumnezeu, nea
arătat-o, dar ea a ajuns la noi într-un mod imposibil de
înţeles. Totul a devenit greoi, secret şi impracticabil.
A: Este totuşi o cale grea!
D: Nu este grea, căci noi avem în interiorul nostru conexiunea
cu divinitatea. Trebuie doar să vrem o activăm. Nimeni
nu poate face acest lucru în locul nostru.
A: De unde erau atlanţii?
D: Străbunii lor au venit din spaţiu. Erau de fapt două rase.
Unii erau de pe Sirius iar alţii de pe Milona.
A: Arată a oameni?
D: Acolo ei sunt sub altă formă, mai mult energetici. Le-au
trebuit multe mii de ani să îşi construiască trup spre a fi apţi să locuiască aici. Au avut o lungă periodă în care
au venit şi au plecat.
A: Rasele acestea mai există astăzi pe acele planete?
D: Da. Ele sunt acolo.
A: Au mai venit pe Terra?
D: Sunt mereu prezente aici şi în special acum.
A: De ce?
D: Pentru că acum suntem gata să înţelegem Adevărul.
A: Oare îl vom afla?
D: Da. Chiar foarte curând. De altfel în decursul istoriei
mulţi călători galactici au poposit aici pe Terra. Noi, populaţia
actuala a Terrei, suntem o îmbinare a multora din aceste rase.
A: Ni se va spune vreodată că avem origini extraterestre?
D: Da. însă Aghton spune să avem grijă. Noi toţi avem
străbuni din alte lumi şi acest lucru se va afla în curând.
Anunnakki ştiu ce se va întâmpla şi nu le convine. De aceea ei
vor încerca să ne manipuleze spunând că doar o parte din
oamenii au ADN extraterestru. Trebuie să avem grijă căci vor
să ne păcălească. Vor încerca să dezbine oamenii împărţindu-i
în două tabere; cei cu sânge de pământean şi cei cu sânge
special. Noi nu trebuie să uităm că toţi suntem Unul. Nimeni nu
este special.
A: Dar şi cei cu sânge de anunnakki sunt egali nouă?
D: Toţi suntem acelaşi lucru. Şi ei au plecat din acelaşi loc
şi tot acolo se vor întoarce. Asta ne face să fim egali.
A: Şi în viitor cei ce vor rămâne vor fi egali? Adică vor
conştientiza acest lucru?

D: Da. Vor înţelege acest aspect. A: Dar cei ce nu vor mai fi
aici?
D: Ei vor merge în alte locuri unde vor evolua. Şi ei vor
ajunge la un anumit moment să îşi conştientizeze esenţa.
A: Stăpâneau ritualurile atlanţilor?
D: Da. Erau ritualuri ce veneau din acea vreme.
A: Ce fel de ritualuri erau?
A: Şi când toţi vom fi egali, mă refer la toate lumile şi toate
universurile, la întreaga creaţie, ce se va întâmpla? D: Atunci
vom fi din nou în Creator. A: Asta înseamnă că nu va mai
exista nimic? D: Asta înseamnă că va exista totul. A: Este
adevărat că Atlantida a explodat? D: Aghton spune că da, ea
s-a rupt şi părţi din ea s-au scufundat.
A: Care a fost motivul?
D: Atlanţii aveau nişte cristale uriaşe cu ajutorul cărora
puteau schimba materia. Ei puteau interveni în planul material.
Puteau face ploaie, soare, grâne, apă, puteau comunica cu cei
de pe alte planete, puteau face aproape orice.
A: Ai spus aproape orice. Care erau acţiunile pe care nu le
puteau face?
D: Nu puteau omorî, nu puteau distruge, adică nu puteau face
rău şi nu puteau crea fiinţe vii. A: Câte asemenea cristale
aveau? D: Douăzeci, însă erau de diferite mărimi, culori şi
fiecare avea un scop precis. A: De ce a explodat Atlantida?
D: A fost vina locuitorilor. Au încercat să schimbe polaritatea
cristalelor, ba chiar şi le-au împărţit. Asta a dus la un
dezechilibru energetic şi ele au explodat. A: A mai rămas
vreun cristal întreg? D: întreg nu, dar există părţi din ele, numai
că sunt îngropate în ocean şi în pământ. Unul singur este mai
mare dar tot nu este întreg.
A: îmi poţi spune unde se află? D: Aghton spune că se află în
zona cunoscută sub numele de Triunghiul Bermudelor.
A: Acolo se spune că există anumite fenomene inexplicabile
ca: dispariţii, opriri de timp, furtuni bruşte…

D: Este real, căci oriunde s-ar afla acel cristal el ar putea
influenţa.
A: Erau aceste cristale de pe Terra?
D: Nu. Ele fuseseră aduse de pe alte planete. De fapt din
patru locuri.
A: Erau cristale naturale sau artificiale?
D: Ele erau cristale naturale, dar erau prelucrate. Ele se
aflau prinse de nişte plăci metalice uriaşe, care aveau
posibilitatea să se rotească. Prin rotirea lor ele generau un
câmp de forţă care le făcea să prindă viaţă. Era ca şi cum erau
vii. în momentul rotirii prin centrul cristalului începea să curgă o
energie colorată, care urca până sus. Când aceasta ajungea în
vârf, începeau să se activeze şi ceakrele; câte una pe rând, de
jos în sus. Fiecare ceakră era în culoarea ei specifică, aşa cum
o ştim şi astăzi.
A: Câte ceakre aveau?
D: Zece.
A: Şi energia care curgea prin centrul cristalului ce
culoare avea?
D: Era de culoarea cristalului numai că mai intensă, ca
şi cum ar fi fost de foc.
A: După activarea ceakrelor ce se întâmpla?
D: Cristalul căpăta o forţă proprie, ca o energie uriaşă. Cu
ajutorul lui puteai face ce vroiai, căci el avea proprietăţile
Matricei.
A: Funcţiona hxpermanenţă?
D: Nu. Numai când era necesar. în rest stătea în
adormire.
A: Ce făceau atlanţii cu aceste cristale?
D: Orice doreau. Ele erau folosite la comunicarea cu alte
fiinţe din galaxie, la modificarea climei, la programări, la
protecţie, la aflarea Adevărului, la meditaţii şi la multe alte
lucruri. în ele se aflau şi Legile. Erau un fel de calculator uriaş, dar care avea puterea de a interveni în
materie.
A: Puteau face şi rău?
D: Ele erau programate să facă bine. După cum îţi
spuneam, s-a încercat polarizarea lor în sens invers, dar acest
lucru a dus la nimicirea Atlantidei. Gândeşte-te că cei ce au
venit să ajute populaţia Terrei au fost bine intenţionaţi.
Cristalele au fost programate să facă numai bine.
A: Dar cei care le-au adus, de ce au făcut-o? Ce
urmăreau?
D: Ei au primit sarcina de a ne ajuta. Ei au vrut să ne facă
să înţelegem cine suntem, ce capacităţi avem şi unde trebuie
să ajungem. Ei cunoşteau Adevărul şi Legile. Veniseră să ne
aducă adevărata religie. Aveau ritualuri specifice, la fel cum
vom avea şi noi în viitor. Şi dacii cunoşteau aceste taine. Ei
aveau un grup de preotese în Kogaion, care de fapt erau
coordonatoarele ritualurilor de meditaţie. Ele se rugau folosind
tehnici speciale în anumite zile.
A: îmi poţi spune ce erau aceste tehnici, către cine erau
îndreptate?
D: Da. Erau meditaţii de energizare planetară, de abundenţă,
de cerere şi manifestare, de reglare a conexiunii cu
Dumnezeu, ritualuri solare, ritualuri de conectare cu alte lumi,
etc. Toate acestea făceau parte din învăţătura sacră. Această
învăţătură a fost transmisă generaţii la rând, până în momentul
în care anunnakki au hotărât că este deranjantă, că a căpătat
prea mare putere şi că a început periculos de mult, extinderea
ei. Aşa că au început să o combată.
A: Aceste preotese din Kogaion, de care vorbeai,
stăpâneau ritualurile atlanţilor?
D: Da. Erau ritualuri ce veneau din acea vreme.
A: Ce fel de ritualuri erau?

D: La anumite date, determinate de anotimpuri şi astre ele
se adunau în locul Sacru şi făceau meditaţii. Scopul acestor
rugăciuni era de a face manifeste anumite dorinţe, o recoltă
bogată, protecţie, ploaie sau orice altceva. Mai existau şi aşa
zisele întruniri speciale, atunci când erau convocate cu un
scop precis, cum ar fi existenţa vreunui atac sau apariţia unei
situaţii în care trebuia luată o hotărâre corectă.
A: De ce erau femei?
D: Zamolxe reprezenta energia masculină iar preote-sele
energia feminină. Ritualul pe care îl făceau îmbina aceste
două energii şi astfel cei ce se rugau deveneau fiinţa Absolută.
A: Aveau anumite obiecte sau fraze magice? D: Aveau brăţări
şi coroane pe cap şi vorbeau în limba pură, însă nu văd altceva.
In jurul lor se găseau vase mari din care ieşea un fum plăcut
mirositor. A: Câte preotese erau?
D: Văd două cercuri. Un cerc este format din unsprezece
femei şi celălalt din douăzeci şi două. Aghtom spune că este
un număr sacru. Că ele erau treizeci şi trei şi cu Zamolxe
trezeci şi patru, iar asta înseamnă şapte, iar şapte reprezintă
numărul creaţiei.
A: Zamolxe era coordonatorul preoteselor şi iniţiaţilor?
D: Da, dar fiecare grup avea misiuni clare, bine stabilite.
Nici unul nu putea face ce făcea celălalt. Totuşi din când în
când aveau anumite ritualuri care trebuiau făcute împreună. A:
Ce ritualuri?
D: Ritualuri străvechi, ce vin din alte lumi şi care au forţa de
a schimba cursul evenimentelor, totuşi nu le-au făcut decât de
patru ori. Mai mult de atât nu am voie să ştiu.

A: Se spune că atlanţii aveau o bibliotecă uriaşă.
D: Cunoaşterea lor era înmagazinată în locuri speciale.
A: Erau cărţi?
D: Nu. Văd un fel de săli uriaşe în mijlocul cărora se află câte
un cristal. De jur împrejur pereţii sunt ca şi cum ar fi de sticlă.
Văd oameni care se duc către cristal, pun mâna pe el şi
întreabă. Acesta le răspunde proiectând imagini pe pereţii sălii.
A: Sunt cristalele de care vorbeai?
D: Nu sunt altele. Sunt mai mici şi au doar rolul de a
memora şi reda informaţii.
A: Cum arătau casele, străzile?
D: Văd străzi late, din piatră. Dacă te uiţi de sus din cer,
oraşele lor au o formă specială. In centru se afla o clădire
mare, rotundă, din piatră albă. Este locul în care se afla
cristalul mamă, biblioteca, locul Coordonatorilor. Văd multe
săli, dar nu ştiu la ce folosesc toate. De jur împrejurul clădirii se
afla o piaţă mare. Din câte văd aici se ţineau meditaţiile
speciale. Străzile lor sunt drepte şi toate pleacă de la această
clădire. Casele sunt tot albe, dar nu sunt din piatră şi sunt mult
mai mici decât clădirea centrală. De altfel atlanţii nu aveau
nevoie de case aşa cum avem noi nevoie de ele. Ei îşi puteau
crea un câmp de energie specială. Mai văd foarte multă
verdeaţă, pomi şi flori. Peste tot sunt pomi fructiferi şi câmpuri
cultivate.
A: Dar oamenii, cum îi simţi?
D: Ii văd paşnici, zâmbitori, calmi.
A: Au maşini?
D: Da, dar nu sunt ca ale noastre. Nu au roţi şi merg pe
apă, pe uscat şi prin aer.
A: Folosesc combustibil?
D: Aghton spune că sunt acţionate cu forţa gândului, însă
au şi un mecanism special.”[3]

SURSE

1. http://adevarul.ro/locale/hunedoara/cine-fost-zamolxis-zeul-suprem-dacilor-20-lucruri-despre-misterioasa-divinitate-venerata-stramosii-nostri-1_553fb2b8cfbe376e35a6c8ae/index.html

2. http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/10945/legile-lui-zamolxe-legile-sacre-ale-dacilor/pagina-3.html

3. Aryana Havah in cartea sa, “De la Zamolxe la Noua Era”, Vol. II, pag. 47-73 (editura Orfeu 2000)

Citiți și...

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro