Istoria secreta a "disparitiei" mayasilor: acestia s-au ascuns in Centrul Pamantului (Agartha), refugiindu-se prin tunelele piramidelor lor ! Fratia Alba Mayasa ii reprezinta pe acestia la suprafata !

by Civilizația maiașă este o civilizație mesoamericană care și-a atins apogeul în perioada 300–900. Culturile Maya târzii, scindate în regiuni, precum și poporul aztec și incaș construiesc în secolul al XV-lea mari imperii, bine administrate, în America Centrală și de Sud. Cultura Maya târzie este împărțită într-un număr de state […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Civilizația maiașă este o civilizație mesoamericană care și-a atins apogeul în perioada 300–900. Culturile Maya târzii, scindate în regiuni, precum și poporul aztec și incaș construiesc în secolul al XV-lea mari imperii, bine administrate, în America Centrală și de Sud. Cultura Maya târzie este împărțită într-un număr de state separate. Sunt slăbite în sec. XV de conflicte politice și cucerite în secolul al XVI-lea de spanioli.

Imperiul Maya, centrat în zonele joase tropicale din ceea ce este acum Guatemala, a atins apogeul puterii și influenței sale în jurul secolului al VI-lea. Civilizația Maya a excelat în agricultură, ceramică, scriere, sistemul calendaristic și matematică și a lăsat în urmă o uimitoare valoare arhitecturală impresionantă și opere de artă simbolică. Cele mai multe dintre acestea se situează în orașele de piatră, abandonate în anii 900. Oamenii de știință din secolul XIX au dezbătut cauza acestui declin dramatic.

shangri_la_16075800

Calatorie spre Centrul Pamantului cu Jan Van Helsing!

„In octombrie 1992, ma aflam impreuna cu prietena mea, un medium extrem de spiritual din SUA, intr-o expeditie in America Centrala, in cautarea unor cai de acces in posibile sisteme de tunele care sa duca la orasele subterane sau chiar in centrul pamantului (asa-numitul univers cav).

Intrucat prietena mea poate lesne citi aura unui om, facultatea aceasta a ei combinandu-se perfect cu medialitatea si capacitatea mea de a atrage informatiile, am verificat impreuna campurile magnetice ale diferitilor indivizi intalniti, urmarind sa aflam daca stiau sau nu ceva despre ce ne interesa pe noi.

Atunci cand stii cum s-o faci, te poti adresa cu o intrebare direct campului magnetic al unui om, si primesti informatii exacte fara stirea celui chestionat. In special gradele inalte ale masonilor mexicani detin informatii despre orasele subterane (ca doar mai stau fratii lor reptilienii Anunnaki), ei invata insa sa-si blocheze campul energetic, pentru ca nici o persoana cu aptitudini de descifrare a aurelor sa nu-i poata „citi”.

Spera cel putin sa poata face asta. Caci pana acum, noi doi am reusit de fiecare data sa „citim” toate aurele unor masoni, ale fratilor „rozicrucieni”, ale unor practicanti ai magiei negre, chiar daca ei insisi erau convinsi ca au putut sigila pe cale magica.

La Chichen Itza in Yucatan, Mexic, prietena mea si cu mine ne gaseam la un moment dat in varful unei piramide de acolo si incercam sa aflam pe cale mediala, incotro ar putea duce tunelul de sub piramida, cand deodata atentia mi-a fost atrasa de catre un barbat de varsta mijlocie, cu o infatisare foarte placuta. Dupa o scurta privire schimbata cu el, am atins-o usor cu cotul pe prietena mea si i-am soptit: „Ia verifica-l”.

Mi-a raspuns: „Am si facut-o – foarte interesant”. Barbatul cu pricina a venit dintr-o data spre mine si a inceput sa-mi explice, in limba spaniola, hieroglifele de pe pereti. Nu cunosteam indeajuns limba spaniola pentru a-l putea intelege, asa ca am apelat la un traducator.

Ca sa nu lungesc povestea prea mult: dupa cum a rezultat mai apoi, barbatul era un Mare Preot al Fratiei Albe a mayasilor, si nu noi eram cei care-i studiam aura, ci el ne-o citise pe a noastra, drept pentru care ne-a si abordat. Impreuna cu alti membri ai fratiei, am fost invitati la o festivitate si asa am fost timp de doua zile oaspetii lor.”[1]

Mayasii nu au fost nimiciti toti de catre Conquistadori ci o parte s-au refugiat in Centrul Pamantului prin tunelele piramidelor lor, traind alaturi de nazisti!

„Miguel Angel, Marele Preot, era unul dintre cei 20 de oameni din intreaga lume care stiu sa citeasca perfect hieroglifele mayasilor, si de la el am aflat o poveste foarte interesanta, pe care probabil nu o cunoaste niciun arheolog din Mexic.

El ne-a spus de pilda ca triburile maya NU ar fi fost nimicite de spanioli, asa cum se spune cel putin despre mare parte din ele, ci ca acestea s-ar fi refugiat prin tunelele piramidelor in niste orase subterane , in care mai traiesc inca si astazi. Fratia Alba s-ar afla in contact permanent cu ei.

Prin intermediul lui Miguel si al prietenului sau, un extraterestru, am ajuns si noi in tunelele secrete ale piramidelor din Uxmal si Palenque si am fost initiati in fel de fel de taine. Toate acestea, pentru ca Marele Preot Miguel „citise” in aurele noastre cine eram si aflase ca eram deja asteptati.”[1]

Nazistii si mayasii traiesc, astazi, impreuna, in Centrul Pamantului alaturi de uriasii atlanti!

„Extraterestrul reptilian, Chose, fusese adus pe pamant inca de la varsta de 5 ani cu o farfurie zburatoare, de catre parintii sai, si lasat in grija Fratiei. Aici, el are de indeplinit o anumita misiune. Conduce un restaurant vegetarian intr-un mare oras din Yucatan – aceasta drept camuflaj – pentru a se putea intalni acolo cu niste persoane „deosebite”.

Chose are de fapt o infatisare foarte „normala”, cu exceptia buzelor aproape liniare, ca de sarpe. La o privire mai atenta, observi de indata pupilele alungite vertical ca la pisica. Campul sau energetic se deosebeste insa radical de cel al unui om obisnuit. Intreaga lui constitutie interna este altfel.

Acesta insa nu este un lucru neobisnuit. Extraterestrii clandestini ca Chose umbla cu milioanele pe pamant, fara ca pamantenii sa sesizeze acest lucru.

De ce va spun toata aceasta poveste? Ei bine, pentru ca Miguel imi destainuise un lucru deosebit de interesant:

Catre sfarsitul secolului XVI-lea, in masivul Mato Grosso din Brazilia ajunsesera cativa emigranti germani ce aveau intentia de a se stabili acolo. Avand insa probleme cu triburile indienilor aborigeni, ei au fost nevoiti sa fuga.

S-au ascuns mai intai intr-o pestera si au descoperit in fundul ei niste galerii foarte lungi ce pareau realizate de mana omului. Tot inaintand prin tunelele acelea, au ajuns intr-un imens oras subteran. Dat fiind ca orasul nu mai era locuit, germanii s-au instalat in el.

Vreo optezeci de ani mai tarziu, cativa dintre acei germani au inceput sa exploreze alte galerii, care ducea din orasul lor subteran si mai adanc inspre Centrul Pamantul, ajungand astfel intr-un al doilea oras, ce era de data aceasta unul locuit.

Locuitorii, care dupa toate probabilitatile trebuiau sa fie mayasi s-au aratat extrem de politicosi si le-au spus germanilor ca-i urmareau de multe vreme. Constatand ca sunt oameni pasnici, mayasii le-au propus sa-i conduca in „universul cav”, o cavitate imensa in centrul pamantului, populata cu reprezentanti ai diferitelor civilizatii foarte dezvoltate.

Rasa suverana, respectiv rasa cea mai dezvoltata o constituiau arienii foarte inalti provenind din stravechea Atlantida si care, la scufundarea continentului, de fapt o parte din el in ocean, s-au refugiat si ei in centrul pamantului, alaturi de alte rase extraterestre care ajung acolo prin deschizaturile de la poli.

Germanilor li s-a oferit un spatiu situat in inferioritatea Polului Nord, un mic teritoriu nelocuit, despre care Chose spune ca ar purta astazi denumirea de „Neu-Berlin” (Noul Berlin). Dupa spusele lui Miguel, din cand in cand germanii ies la suprafata in Mexic pentru a participa la intrunirile Fratiei.

El mai sustine totodata ca multi dintre copiii nascuti la „Neu-Berlin” au fost trimisi, cu identitati de camuflaj, la studii la Heidelberg sau alte universitati prestigioase, urmand ca dupa absolvirea lor sa se intoarca in teritoriul lor subpamantean.

V-am relatat aceasta poveste doar ca pe un mic exemplu. As putea istorisi nenumarate asemenea intamplari din viata mea, doar ca lucrarea mea trebuie sa trateze de fapt tema Iluminatilor. Daca povestea lui Miguel este sau nu adevarata n-as putea-o dovedi, sistemele de galerii insa exista cu certitudine.”[1]

Tunelul catre Centrul Pamantului (Agartha) dintr-o pestera din Masivul Mato Grosso !

“Tradiţiile cele mai fantastice, cum ar fi de exemplu cele pornite de la lucruri scrise în cutare sau cutare roman mai vechi, pot să suscite de multe ori discuţii şi interpretări de tot felul.

După profesorul Henrique Jose de Souza, preşedintele Societăţii de Teozofie din Sao Lourenco (Brazilia), există posibilitatea ca Fawcett şi cei care îl însoţeau în expediţie să fi căzut prizonieri în mâinile unei populaţii subpământene din Mato Grosso.

Asta ar însemna că exploratorii din 1925 au parcurs un lung coridor care se pierde în măruntaiele pământului şi au pătruns în miezul unei civilizaţii înfloritoare ce se află sub scoarţa terestră a întregii Americi de Sud. Profesorul de Souza, după această explicaţie, adaugă: “Locuitorii acestui regat aparţin probabil rasei antediluviene care trăia altădată în Lemuria şi în Atlantida, continente astăzi înghiţite de apele oceanelor”.

Să adăugăm că toate acestea concordă cu afirmaţiile autorului tradiţionalist Ferdinand Ossendowski, care certifica autenticitatea unor asemenea populaţii scriind: “L-am auzit pe un învăţat lama chinez spunând că toate cavernele subterane ale Americii sunt locuite de vechea rasă a oamenilor care trăiau acolo mai înainte şi care au dispărut sub pământ. Toate aceste populaţii şi întregul stat subpământean sunt guvernate de căpetenii care se supun autorităţii Regelui Lumii.

Acolo trăiesc şi atlanţii şi vechii locuitori ai ţării Mu care au reuşit să scape de potopul care le-a înghiţit vechile lor pământuri. Toţi aceştia locuiesc în caverne luminate în aşa fel încât acolo poate creşte vegetaţia de pe urma căreia reuşesc să subziste. Bineînţeles că oamenii de acolo trăiesc la nesfârşit şi nu sunt atacaţi de niciun fel de boli.”

Nebulosul regat Agartha !

Cercetând mai îndeaproape afirmaţiile lui Ossendowski, s-ar zice că mai toate civilizaţiile străvechi, înainte de a se hotărî să piară, au delegat într-un fel sau altul câte un grup de iniţiaţi pe lângă Regele Lumii, misteriosul personaj ce domneşte peste un popor subpământean care “a atins gradul cel mai desăvârşit al cunoaşterii”. Iar aceste lucruri, de neînţeles la prima vedere, se leagă cu ce se ştie despre nebulosul regat Agartha, aflat, după legendă, în adâncurile pământului, sub munţii Himalaya.

Cu aproape şase mii de ani în urmă, un bătrân considerat de toată lumea sfânt a pierit în adâncurile pământului împreună cu toată familia sa. Exact la fel s-a întâmplat şi cu cele două triburi ale lui Israel pomenite în Biblie («triburile pierdute»). Legenda spune că intrarea în Agartha s-ar afla fie în Afganistan, fie în Tibet, undeva între Chigatze şi Shamballah.

Oamenii subpământeni cu două limbi !

Prinţul Şultun Beyli i-a făcut lui Ossendowski o descriere precisă a mirificului regat Agartha, aşa cum a rămas cunoscută în credinţele ce dăinuie în acest colţ de lume, iar Ossendowski a transcris totul fără să se mire de ceva. Numai că dacă el putea considera fireşti toate cele auzite, nouă ne vine greu să nu fim suspicioşi cel puţin în legătură cu unele.

Bunăoară, iată cazul bătrânului brahman din Nepal care, după spusele prinţului Şultun Beyli, a întâlnit în Siam un pescar în tovărăşia căruia a pornit să facă o călătorie pe mare. În a treia zi de călătorie pe ape, ei au ajuns la o insulă unde au dat peste un neam de oameni care aveau câte două limbi, putând vorbi cu fiecare din ele câte un grai aparte.

Oamenii aceştia i-au arătat brahmanului şi nişte animale nemaivăzute, nişte şerpi uriaşi cu o carne neînchipuit de gustoasă, păsări cu dinţi care pescuiau cu spor în apele mării şi aduceau peştele stăpânilor lor şi câte şi mai câte. Locuitorii acestei insule i-au spus brahmanului că ei vin dintr-o altă lume, care se află sub pământ, şi chiar i-au spus multe lucruri despre credinţa şi despre rugăciunile lor…”[2]

Primii colonisti germani descopera o intrare catre Centrul Pamantului intr-o pestera din Muntii Matto Grosso, din Brazilia !

SURSE

1. Jan Van Helsing – „Cine conduce planeta vol. 2″

2. http://www.lovendal.ro/wp52/populatia-subpamanteana-din-mato-grosso-si-nebulosul-regat-agartha/

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro