În anul 1823, deputatul J.T. Johnson din Ohio solicita finanțare din partea guvernului american pentru o expediție polară cu scopul de a stabili legături comerciale cu oamenii din Agartha, Centrul Pământului

by “Am constatat şi alte sincronicităţi bizare referitoare la primele explorări ale Polului Sud, dar majoritatea sunt prea complicate şi prea abstracte pentru a le povesti aici. Există totuşi una pe care doresc să v-o împărtăşesc, referitoare la o lege trecută prin Camera Reprezentanţilor în anul 1823. Autorul ei era […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

“Am constatat şi alte sincronicităţi bizare referitoare la primele
explorări ale Polului Sud, dar majoritatea sunt prea complicate şi prea abstracte pentru a le povesti aici.

Există totuşi una pe care doresc să v-o împărtăşesc, referitoare la o lege trecută prin Camera Reprezentanţilor în anul 1823. Autorul ei era deputatul J.T. Johnson din Ohio, care cerea nici mai mult nici mai puţin decât finanţare din partea guvernului american pentru o expediţie polară.

Proiectul de lege includea şi o anexă cu mii de semnături ale unor oameni care doreau ca legea să treacă, pentru a stabili astfel legături comerciale cu oamenii din interiorul pământului, inclusiv pentru a cuceri noi teritorii pentru Statele Unite. Legea nu a trecut, deşi a fost introdusă în Parlament de nu mai puţin de şase ori.

Este posibil totuşi ca ea să fi lăsat anumite urme în conştiinţa guvernelor care au urmat, lucru care a condus în final la explorarea ţinutului prin expediţii susţinute de guvern. Unul din susţinătorii cei mai înfocaţi ai legii a fost John Cleves Symmes, un om care credea în pământul interior şi îşi dorea cu ardoare să-l exploreze.

După eşecul legislativ, el a făcut echipă cu J.N. Reynolds, care le-a
prezentat ideea Secretarului Trezoreriei, Richard Rush, şi celui al Marinei, Samuel L. Southard. Reynolds i-a convins pe cei doi secretari de stat de sub preşedinţia lui John Quincy Adams să sponsorizeze o expediţie a marinei în Antarctica. Reynolds urma să preia comanda trupelor marine. În anul 1829, preşedinţia a fost preluată de Andrew Jackson, care a contramandat proiectul.

În cele din urmă, Reynolds a găsit surse private de finanţare şi a plecat în Antarctica împreună cu căpitanul Palmer, primul om care a descoperit continentul, cu zece ani înainte. Nu ştim cu exactitate ce s-a întâmplat în acea expediţie, căci mărturiile păstrate sunt contradictorii. Toate poveştile referitoare la primele explorări ale Antarcticii sunt marcate de tot felul de intrigi şi conflicte între cei care au participat la ele.

Nu am găsit prea multe mărturii care să ateste eventuala existenţă a pământului interior, cu excepţia unor relatări referitoare la vremea caldă şi la descoperirea unei oaze în jurul unui lac cu apă caldă. Pe de altă parte, nu am avut timp să fac o investigaţie foarte amplă, verificând doar câteva biblioteci.

Dincolo de toate, lecturile existente legate de amiralul Byrd şi de nazişti ne oferă suficiente motive să bănuim că mai există încă destule secrete rămase nedescoperite.

Odată, când prietenul meu Jan van Helsing se afla în trecere prin New York, m-am decis să-i pun nişte întrebări în legătură cu acest subiect. Mi-a spus mai demult că în Antarctica există o bază de OZN-uri. L-am întrebat de unde ştia acest lucru. Mi-a răspuns că a aflat de la cineva care a lucrat chiar acolo.

L-am întrebat atunci dacă se poate duce personal să verifice adevărul acestor afirmaţii. Jan mi-a răspuns că este foarte uşor să se ducă, întrucât este o persoană liberă, dar nu s-ar mai putea întoarce. Orice guvern străin sau agenţie secretă care ar prinde un individ pe teritoriul păzit l-ar tortura cu siguranţă, pentru a încerca să afle tot ce ştie acesta.

Agartha 3

Am fost nevoit să recunosc că nu este o perspectivă prea plăcută.
Dacă nu putem şti cu precizie în ce măsură şi-au stabilit naziştii o bază în Antarctica, ştim dincolo de orice îndoială de escapadele lor într-un alt loc exotic, sinonim cu Shangri-La: Tibetul.”[1]

SURSE

  1. Peter Moon – “Soarele Negru – conexiunea nazist-tibetana”, pag. 126, editura Daksha.
  2. Foto: Internet
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro