În anii ’40, România putea fi o Mare Putere datorita inventatorului Nicolae Vaideanu

by În momentul în care discutăm despre înzestrarea României cu vehicule orbitale, gândul fuge automat către Nicolae Văideanu, cel care, încă din perioada 1937-1944 (!), propunea autorităţilor epocii realizarea unei flotile de aparate de mare viteză, inclusiv cosmice. Propuneri însoţite de invenţii de o excepţională valoare trimise unor autorităţi române […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

În momentul în care discutăm despre înzestrarea României cu vehicule orbitale, gândul fuge automat către Nicolae Văideanu, cel care, încă din perioada 1937-1944 (!), propunea autorităţilor epocii realizarea unei flotile de aparate de mare viteză, inclusiv cosmice.

Propuneri însoţite de invenţii de o excepţională valoare trimise unor autorităţi române surde şi incapabile să înţeleagă adevărata valoare a acestor invenţii, precum şi importanţa aplicaţiilor imediate pe care le-ar fi putut avea. România ar fi avut controlul militar mondial încă di­ nainte de începerea celui de-al Doilea Război Mondial!

Nicolae Vaideanu

Pare incredibil, nu-i aşa? Dar totuşi este adevărat, juristul Nicolae Văideanu (nu era inginer…) a inventat sistemele de propulsie apli­ cate imediat după război de către sovietici, rachetele inventate de Văideanu (aşa-numitele rachete „sovietice” SL-IV Semiorka) fiind cele care de mai bine de 50 ani încoace s-au dovedit cele mai sigure şi mai rentabile din lume…

Brevetele R033354/19.05.1942, RO33269/05.12.1941, R037723 din 23.12.1944, RO38083/10.10.1945 etc au fost rodul unei munci in­ tense şi foarte productive, care a culminat cu punerea la punct a „Udovilului” ca mijloc reactiv de transport pe apă şi prin aer.

Aplicaţiile militare ale acestor brevete de invenţie sunt incontesta­ bile, iar importanţa strategică a acestora este evidentă. O eventuală înzes­ trare a armatei române cu astfel de mijloace de luptă ar fi avut un im­ pact dur în cadrul mediului geopolitic interbelic.

Brevetarea acestor sisteme de propulsie şi vehicule maritime/ aerospaţiale s-a făcut după înce­ perea războiului mondial, dar chiar şi-aşa, aplicarea lor în cadrul „ma­şinii de război” ar fi putut conduce la surclasarea tuturor celorlalte părţi combatante, dacă astfel de mijloace ar fi fost corespunzător utilizate…

După încheierea războiului, Nicolae Văideanu nu s-a bucurat oficial de atenţia autorităţilor de la Bucureşti, în schimb autorită­ţile de la Moscova au fost foarte interesate… Există multe similitudini între activitatea inventatorului Nicolae Văideanu şi activitatea autorului acestei cărţi…

Deşi n-aş îndrăzni să mă compar cu un asemenea genial inventator, nu pot să nu remarc totuşi faptul că în ambele cazuri este vorba despre… jurişti (nu ingi­neri) iar roadele activităţii s-au dus către ruşi (ucrainieni), autorităţile române manifestând o indiferenţă de-a dreptul criminală… Crimi­nală nu atât faţă de cei care elaborează lucrări importante şi destinate unor aplicaţii concrete, dar mai ales faţă de interesele României şi soarta poporului român…

În vreme ce Văideanu inventa şi proiecta aparate capabile să re­ alizeze deplasarea rapidă în mediul (sub) marin şi aerospaţial, sovie­ ticii dar şi americanii profitau din plin de aceste invenţii, iar ro­ mânii zăceau chirciţi sub talpa dictaturii bolşevice iar resursele natu­ rale ale României erau sistematic furate de sovietici. După decembrie 1989, la acest proces de spoliere a resurselor naţionale româneşti şi-au adăugat aportul şi statele occidentale aşa-zis „aliate” şi „eliberatoare”…

Să mai menţionăm şi faptul că Nicolae Văideanu a pus la punct, încă din perioada celui de-al doilea război mondial, o serie de vehicule poli­ valente, capabile să se deplaseze cu uşurinţă în medii diferite, dintre care în special în mediul aerospaţial, dar şi maritim, cu posibilitatea na­ vigării în imersiune dar la adâncime redusă.

Încă din 1942, pentru germani, Nicolae Văideanu a pus la punct un vehicul capabil de deplasare rapidă la suprafaţa mării, în imersiune „la adâncime periscopică”, dar la fel de bine şi în aer sau atmosfera înaltă, cu viteze depăşind 6.000 km/h. Din păcate pentru Văideanu, în paralel cu românii Coandă şi Liciar (germano-român din Braşov), sau Karl Nowak ori Viktor Schauberger.

Coordonarea tuturor acestor activităţi a fost rea­ lizată, între 1943 şi 1945, de către Richard Miethe, realizările acestora surclasând modelul propus de Văideanu…

SURSE

  1. Lucian Cozma – “Stiinta Secreta”.
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro