Imnurile Israelului şi Albaniei sunt melodii româneşti

by “EXCLUSIV | Imnurile Israelului şi Albaniei sunt melodii româneşti Dacă ar fi existat Eurovision pe la începutul secolului al XIX-lea, România ar fi câştigat cel puţin un titlu. Asta pentru că muzica românească era, în acea perioadă, în mare vogă. Altfel nu poate fi explicat cum au ajuns două […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

“EXCLUSIV | Imnurile Israelului şi Albaniei sunt melodii româneşti

Dacă ar fi existat Eurovision pe la începutul secolului al XIX-lea, România ar fi câştigat cel puţin un titlu. Asta pentru că muzica românească era, în acea perioadă, în mare vogă. Altfel nu poate fi explicat cum au ajuns două melodii româneşti să reprezinte două ţări, Israelul şi Albania, la nivel de stat, prin imnuri naţionale! Una este o melodie populară, iar cealaltă, o compoziţie patriotică a lui Ciprian Porumbescu.

Israel | «Hatikvah» a fost cules din nordul Ardealului

“Imnul statului evreiesc are la bază o melodie populară românească, ce a fost cântată şi mai este încă în mai multe regiuni ale ţării – şi în Bucovina, şi în Moldova, şi în Transilvania, şi în Banat. E sigur lucrul ăsta!”.
Această declaraţie ieşită din comun a aparţinut regretatului critic de artă Raoul Şorban şi dezvăluie un adevăr istoric. Imnul statului Israel se numeşte “Hatikvah” (“Speranţa noastră”), iar versurile sale au fost scrise la Iaşi.
Tot aici a fost pus pe muzică – pe melodia populară românească “Cucuruz cu frunza- n sus”. “Hatikvah” a fost scrisă în prima sa versiune în 1877, de către poetul evreu pribeag, originar din Galiţia, Naftali Hertz Imber (1856- 1909), în timpul şederii acestuia la Iaşi, ca oaspete al unui cărturar localnic. N.H. Imber a continuat să-şi cizeleze poezia şi în Palestina otomană, după ce a emigrat acolo în 1882.
Poemul a fost ulterior adoptat ca imn al Mişcării Hovevei Zion şi mai târziu al Mişcării Sioniste, la Primul Congres Sionist din 1897. Versurile au fost puse pe muzică la Iaşi, pare-se, cu prilejul unei întruniri sioniste, tot de către un israelit, anume Samuel Cohen.
Cea mai plauzibilă variantă spune că melodia imnului reproduce în cea mai mare parte a sa acordurile cântecului “Cucuruz cu frunza-n sus”, care se afla inclus în paginile unei culegeri de muzică populară apărute în preajma întrunirii sioniste din vechea capitală a Moldovei.
Interesant este că autorul culegerii de muzică populară a fost Guilelm Şorban, tatăl lui Raoul Şorban, în anul 1898, iar de la acesta a ajuns melodia la Samuel Cohen. Când statul Israel a fost înfiinţat în 1948, “Hatikvah” a devenit neoficial imnul său naţional. Cu toate acestea, el nu a fost declarat oficial imn naţional al Israelului decât în noiembrie 2004.
Tatăl lui Raoul Şorban a ajutat evrei să fugă în Palestina
Raoul Şorban (n. 4 septembrie 1912, Dej – d. 18 iulie 2006, Cluj Napoca) a fost un critic de artă, pictor, scriitor, eseist şi memorialist român.
Tatăl său a fost compozitorul Guilelm Şorban. În 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a reuşit să joace un rol activ în salvarea vieţilor unor evrei care fie au încercat să intre în Regatul României pentru a se salva, fie au vrut să emigreze în Palestina.

Albania | Stavre Drenova l-a «reinterpretat» pe folcloristul Andrei Bârseanu

“Pe-al nostru steag e scris unire” este un cântec patriotic dedicat Unirii Principatelor Române – Moldova şi Ţara Românească – de la 1859. Muzica îi aparţine lui Ciprian Porumbescu, iar versurile, lui Andrei Bârseanu. Melodia este în prezent imnul naţional al Albaniei.
Versurile imnului albanez au fost scrise de Aleks Stavre Drenova, care era de origine aromână. Imnul a fost mai întâi publicat ca o poezie în Liri e Shqipërisë (Libertatea Albaniei), un ziar albanez din Sofia, Bulgaria, în 1912.
Mai târziu a fost tipărit într-un volum de poezii semnate de Drenova, numit “Ëndra e lotë” (“Vise şi lacrimi”), care a fost publicat la Bucureşti. Există o asemănare evidentă cu versurile scrise pentru melodia lui Porumbescu de folcloristul Andrei Bârseanu.
Textul este neschimbat din 1912
“Aleks Stavre Drenova a trăit în România, la Constanţa şi Bucureşti, unde a şi murit, în 1947, fiind considerat astăzi unul dintre clasicii literaturii albaneze. Titlul dat imnului albanez este «Himni i Flamurit» («Imnul Steagului»), iar textul cântecului a rămas neschimbat din 1912, anul independenţei Albaniei, până astăzi. Nici măcar puterea comunistă nu a îndrăznit să-l modifice. Acest vechi cântec patriotic românesc a fost cântat în cercurile comunităţii albaneze din România chiar înainte de independenţă, iar propunerea sa ca imn naţional, în noiembrie 1912, a fost unanim acceptată. Imnul a fost oficializat de guvernul albanez provizoriu, condus de Ismail Qemali, chiar în iarna lui 1912”, ne-a declarat filologul albanolog Marius Dobrescu, singurul traducător autorizat al scriitorului albanez Ismail Kadare în limba română.

Subiect de dispută cu Ceauşescu

Un fost ambasador al României la Tirana, Gheorghe Micu, povestea în memoriile lui că, prin anii ’80, Nicolae Ceauşescu ar fi dorit să facă din acest cântec imnul României, aşa că a negociat cu conducerea comunistă albaneză în acest sens. Numai că Enver Hodja, liderul comunist de la Tirana, ar fi refuzat să înapoieze României imnul.”[1]

SURSE

  1. http://www.libertatea.ro/stiri/exclusiv-imnurile-israelului-si-albaniei-sunt-melodii-romanesti-1157600
  2. Foto: libertatea.ro
  3. Foto: Internet
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro