Familia Rockefeller, Noua Ordine Mondială şi Guvernul Mondial

by “Vă propunem în cele ce urmează un istoric al activităţilor celebrei familii Rockefeller, al cărui singur scop faptic şi declarat a fost, este şi va fi construirea unui guvern mondial unic, a unei societăţi umane planetare ghidată de doctrina aşa-zişilor „iluminaţi” (nota 1), formulată acum peste 200 de ani, […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

“Vă propunem în cele ce urmează un istoric al activităţilor celebrei familii Rockefeller, al cărui singur scop faptic şi declarat a fost, este şi va fi construirea unui guvern mondial unic, a unei societăţi umane planetare ghidată de doctrina aşa-zişilor „iluminaţi” (nota 1), formulată acum peste 200 de ani, un imperiu global pregătit pentru a fi închinat antihristului ce va să vină. Evident, nu sunt singuri şi nici nu puteau realiza de capul lor totul.

Acţiunile lor nu s-au limitat la o uriaşă acumulare de capital din industria petrolieră şi sectorul bancar. Nu există domeniu de activitate de natură să strice valorile reale ale umanităţii în care să nu fie implicaţi (homosexualitate, eugenie, avorturi) şi nu au ratat, începând din secolul 19, niciuna din etapele edificării Noii Ordini Mondiale, aducându-și contribuţia în mod major şi uneori determinant (Liga Naţiunilor, finanţarea industriei naziste, ONU, Banca Mondială, FMI, UE). Au fondat şi/sau finanţat organisme financiare şi politice interne şi internaţionale aflate în vârful piramidei decizionale, ce sforăresc conducătorii naţiunilor şi sistemul economic mondial (Rezerva Federală, Consiliul pentru Relaţii Externe, Societatea Asia, Bilderberg, Consiliul pentru Populaţie, Comisia Trilaterală, Acordul Nord-American de Comerţ Liber (North American Free Trade Agreement – NAFTA), Grupul celor treizeci). Au fondat universităţi şi au finanţat centre de învăţământ, adevărate fabrici de pregătit marionete ascultătoare, fidele sistemului.

Vă recomandăm să citiţi cu atenţie și notele de la final, căci dezvăluie legăturile pe care Rockefellerii le au cu rudele, prietenii şi lucrătorii lor de nădejde şi scot la lumină activitatea elitelor.

În preambul, pentru o mai bună înţelegere a activităţii de păpuşerire generală, să facem însă o scurtă incursiune în istoricul ei:

Cămătăria

Această practică este o urâciune în faţa lui Dumnezeu, care a cerut de multe ori prin profeţii săi evrei interzicerea ei. Dar cum Mamona nu stă degeaba, mirajul îmbogăţirii prin acest mod i-a rătăcit din nefericire pe unii.

Unii din precursorii sistemului financiar bancar modern au fost templierii. S-a putut constata astfel cum cei ce sunt la butoanele acestuia nu doar strâng averi colosale, dar influenţează masiv politicul, pot declanşa războaie, pot determina însăşi cursul istoriei. Dar ei au fost doar deschizători de drum în acest domeniu şi nu aveau suficientă experienţă, astfel încât partea vizibilă a ordinului a sfârşit tragic. Dar cei interesaţi au avut ce învăţa şi au dedus că nu este suficient să poată influenţa puterea politică, trebuie ca însăşi vechea putere politică să fie înlocuită cu un sistem politic de tip marionetă. Mai mult, trebuie să distrugă inclusiv forţa bisericii.

Primul care a început punerea în practică a experienţei acelor deschizători de drum în domeniul financiar, bancar, politic a fost Mayer Amschel Rothschild (1744-1812), fondatorul imperiului bancar al familiei Rothschild, una dintre cele mai de succes familii din istorie. Numit iniţial Mayer Amschel Bauer, şi-a schimbat numele în Rothschild (în traducere „scutul roşu”).

Acesta, şi mai apoi fii săi, au creat un imperiu cu întindere europeană determinând explozia revoluţiei industriale pe continent; au influenţat dezvoltarea economică a sa pe direcţia deja cunoscută a folosirii combustibililor solizi, inclusiv dezvoltarea transporturilor, au modernizat şi stăpânit sistemul bursier, bancar, financiar, au influenţat direct politicul, au finanţat mereu ambele tabere ale unui război, au pus la punct un sistem continental de informaţii rapide etc. Desigur, ei au fost vârful unui ice-berg, partea vizibilă a unui sistem piramidal în care au fost ajutaţi de prieteni mai puţin vizibili societăţii.

În cele ce urmează vă prezentăm pe scurt evoluţia prietenilor familiei Rothschild din SUA.

După declararea independenţei, timp de peste un secol, preocuparea gigantului a fost extinderea teritorială la nivel nord american şi dezvoltarea economică. Fapte realizate relativ uşor, cumpărând un imens teritoriu ocupat de prietenii francezi iar în rest masacrând populaţia băştinaşă. Influenţa sa internaţională în acest timp a fost minimală.
Au apărut astfel câţiva giganţi în petrol, oţel, cărbune, căi ferate, bănci etc. Dar super-îmbogăţirea nu era pentru oricine. Cu cât dezvoltarea economică era mai mare, cu atât numărul celor „grei” era mai mic, dar aceştia deveneau mai influenţi şi mai bogaţi.

În aceste condiţii şi-a făcut apariţia pe această scenă unul din dominatorii ei majori:

John Davison Rockefeller (1839-1937) – a fondat în 1870, împreună cu fratele său William Rockefeller (1841-1922), mega colosul Standard Oil, strămoşul:
– Standard Oil of New Jersey (SONJ), redenumită Exxon, acum parte a ExxonMobil, corporaţie membră a Consiliului pentru Relații Externe (CFR);
– Standard Oil of New York, redenumită Mobil, acum parte a ExxonMobil;
– Standard Oil of California, redenumită Chevron, corporaţie membră a Consiliului pentru Relații Externe;
– Standard Oil of Indiana, redenumită Amoco, acum parte a British Petroleum, corporaţie membră a CFR;
– Standard Oil of Ohio sau Sohio, acum parte a British Petroleum;
– Anglo-American Oil Co., acum Esso UK;
– South Penn Oil Co., devenită Pennzoil acum parte Shell, corporaţie membră a CFR.

Este considerat a fi fost cel mai bogat om al tuturor timpurilor.
S-a căsătorit cu Laura Celestia („Cettie”) Spelman în 1864, având patru fete şi un băiat, John D. Rockefeller Jr.

Este de asemenea fondatorul Universității din Chicago şi al Universităţii Rockefeller în 1901, denumită iniţial Rockefeller Institute for Medical Research (Institutul pentru Cercetare Medicală Rockefeller), care a „produs” 23 de laureaţi ai premiului Nobel. În 1913 este creată Fundaţia Rockefeller.

John Davison Rockefeller Jr. (1874-1960) – fiul lui John D. Rockefeller – a scris în 1897 un studiu despre lucrarea lui Karl Marx Das Kapital (nota 2). Membru al societăţilor secrete Alpha Delta Phi şi Phi Beta Kappa. După terminarea studiilor devine director la Standard Oil şi mai apoi director şi la compania lui J. P. Morgan, U.S. Steel. (Vom reveni asupra lui.)

În 1930, banca familiei, Chase National Bank (acum JP Morgan Chase), devine cea mai mare din lume.

James Stillman (1850-1918) – împreună cu W. H. Harriman, Jacob Schiff şi William Rockefeller controla cele mai importante căi ferate (Texas and Pacific Railroad, Southern Pacific Railroad, International-Great Northern Railroad, Union Pacific Southern Railway, St. Louis, Brownsville and Mexico Railway, Mexican National Railroad) precum şi National City Bank of New York.
Fetele lui, Sarah Elizabeth Stillman şi Isabel Goodrich Stillman s-au măritat cu William Goodsell Rockefeller şi Percy Avery Rockefeller, fii asociatului, prietenului şi preşedintele Standard Oil, William Rockefeller.
Unul din descendenţii astfel rezultaţi, James Stillman Rockefeller, a fost preşedintele National City Bank of New York, acum Citibank dar a lucrat şi pentru Brown Brothers Harriman. Tot el a încorporat şi First National Bank.

David Rockefeller – în 1946, devine singurul bancher al familiei (Chase National Bank). Pe atunci preşedinte era unchiul său, Winthrop Aldrich, fiul gigantului Nelson W. Aldrich, şi fratele mamei sale, Abby Aldrich. Banca devine Chase Manhattan Bank în 1955, denumită acum JPMorgan Chase.
Banca joacă astfel rolul de rivală a National City Bank of New York, devenită First National City Bank, acum Citibank, parte a Citigroup. În fapt, National City a avut o lungă asociere cu familia Rockefeller. James Stillman Rockefeller şi David Rockefeller au fost înscăunaţi la conducerea celor doi giganţi în 1959, respectiv 1960. Curat „rivali”.

Revenind la începutul secolului, trecem în revistă „greii” acelor vremuri: Andrew Carnegie (1835-1919), magnatul Carnegie Steel Company, cumpărată în 1901 de J. P. Morgan şi transformată în colosul US Steel cu ramificaţii până în Europa centrală. După încheierea tranzacţiei s-a retras din afaceri. În 1910 a fondat instituţiile care îi poartă numele.

J.P. Morgan – John Pierpont Morgan (1837-1913) – a fost un adevărat gigant în bănci – finanţe – industrie. La începutul secolului al XX-lea, jurnaliştii de înaltă clasă, precum Lincoln Steffens şi Ida Tarbell, observau pentru prima dată faptul că America nu mai era condusă de politicieni, ci de marii oameni de afaceri.

S-a născut într-o familie bogată – o familie de bancheri importanţi – şi şi-a început cariera în business-ul tatălui său, la vârsta de 19 ani. După Războiul Civil, Morgan a început să investească în căile ferate şi curând a ajuns să conducă industria transporturilor. El nu construia noi drumuri, ci le consolida pe cele cu probleme financiare, proces denumit „morganizare”.

Programul său era compatibil cu cele ale marilor corporaţii, care doreau să înlăture competiţia prin formarea trusturilor şi monopolurilor. John D. Rockefeller a creat cel mai mare monopol – Standard Oil Company – care a adus ordine în industria petrolieră în care, la momentul respectiv, domnea haosul. Cu excepţia lui Andrew Carnegie, niciun alt capitalist din ţară nu deţinea atunci banii necesari pentru a forma astfel de trusturi uriaşe. Aşa că marii capitalişti ajungeau, în cele din urmă, la J.P. Morgan şi alţi bancheri „extraordinari” de pe Wall Street.

Acesta a fost începutul Marii Crize Corporative din New York. Capitalişti puternici, precum Philip Armour – „regele” industriei alimentare pe atunci – şi Collis Huntington – „regele” industriei transporturilor, s-au mutat în New York în 1890 pentru a fi aproape de marile case de investiţii, precum Morgan & Co., Lehman Brothers, şi Kuhn & Loeb.

Până în 1895, New York ajunsese sediul principal al corporaţiilor din SUA. Aproape jumătate din milionarii americani locuiau în metropola New York. Morgan controla cartelul Wall Street, considerat în perioada respectivă (aşa cum este şi astăzi) „cea mai mare putere financiară din istorie”.

La începutul anilor 1900, în culmea puterii sale, Morgan domina 100 de corporaţii cu active de peste 22 miliarde USD. Un milard în aceea vreme echivala cu aproximativ 190 miliarde azi. Deci vorbim de aproximativ 4.200 de miliarde…
Printre ele se afla şi prima corporaţie care avea active de mai multe miliarde – U.S. Steel. Morgan a format acest imens trust al oţelului în 1901, din fabricile pe care le achiziţionase de la Carnegie.
A avut relaţii strânse de afaceri cu Nelson W. Aldrich şi familia Warburg.

Iată încă un exemplu de implicare a sa, pentru a înţelege mai bine nivelul afacerilor la care se lucra: General Electric Company, pe vremea când avea sloganul „noi aducem lucruri bune pentru viaţă”, a fost principalul furnizor al suportului tehnic pentru fabricarea bombelor atomice lansate asupra Japoniei. Este cotată a şasea companie pe plan mondial şi s-a format în 1892 prin unirea Edison General Electric Company şi Thomson-Houston Electric Company printr-un aranjament al gigantului J.P. Morgan. Compania este membră a CFR. Acum au sloganul „Imaginaţia la lucru”. La ce să ne aşteptăm?

Familia Warburg, evrei

Paul Warburg (1868-1932) împreună cu fraţii săi Max Warburg (1867-1946) şi Felix Warburg (1871-1937), cu toţii bancheri, au fost proprietarii M.M. Warburg & Co din Germania. Max a rămas pe bătrânul continent iar Paul şi Felix au înfiinţat Kuhn, Loeb & Co în SUA, împreună cu Jacob Schiff, cărora li s-a alăturat şi Otto Hermann Kahn (1867-1934).
Paul Warburg a fost şi preşedinte al Bank of Manhattan. De asemenea, a fost primul director al CFR.

Max Warburg – a fost şi unul dintre industriaşii IG Farben. Mega compania germană IG Farben a avut strânse şi scandaloase legături de afaceri cu Bank of Manhattan condusă de Paul Warburg. Mai mult, Max Warburg, fratele lui Paul Warburg, unul dintre industriaşii colosului german care a fost unul din pilonii de susţinere ai efortului de război dar şi fabricantul Zyklon B, a fost acuzat că a finanţat puterea naţional-socialistă. Nazismul a venit la putere în 1933, imediat începând şi prigoana împotriva evreilor. Însă de abia în august 1938 Max Warburg pleacă împreună cu familia din Germania…

Felix Moritz Warburg – s-a însurat cu Frieda Schiff, fiica lui Jacob Schiff.
În 1997, Dillon, Read & Co. se uneşte cu S. G. Warburg & Co., formându-se Warburg Dillon Read, redenumită apoi UBS Warburg, acum parte a UBS AG.

James Warburg (1896-1969) – fiul lui Paul şi consultant financiar al preşedintelui Franklin D. Roosevelt, declara în faţa Senatului SUA pe 7 februarie 1950:
Vom avea un Guvern Mondial, fie că ne place, fie că nu ne place. Singura întrebare este dacă acest Guvern Mondial va fi adoptat prin cucerire sau prin accept.”

Nelson W. Aldrich (1841-1915) – politician şi bancher, a avut relaţii strânse de afaceri cu J. P. Morgan şi Paul Warburg, a fost vizionarul Federal Reserve Act, mason foarte activ. Fiica sa, Abby Aldrich, este mama lui David Rockefeller.

Crearea Rezervei Federale

După această enormă acumulare de capital, s-a trecut la crearea unui organism care să controleze întregul sistem financiar bancar al SUA, anume Federal Reserve (Rezerva Federală).

În 1907 Jacob Schiff declara într-un discurs la New York că fără o bancă centrală care să aibă un control adecvat, ţara va aluneca către cele mai severe crize din istorie. După criza artificială din 1907, „rezolvată” de J. P. Morgan, în 1908 congresul l-a însărcinat pe Nelson W. Aldrich cu descoperirea cauzelor şi cu căutarea soluţiilor pentru prevenirea crizelor … Acesta, după o vizită la „greii” europeni din finanţe bănci (Rothschilds şi prietenii), în noiembrie 1910, la Jekyll Island Club, se întâlneşte cu Paul Warburg (Kuhn, Loeb & Co.), Frank A. Vanderlip (din partea National City Bank of New York), Henry P. Davison (din partea companiilor J. P. Morgan), Charles D. Norton (din partea First National Bank of New York), Benjamin Strong (reprezentant J. P. Morgan), în cel mai mare secret posibil, şi pun bazele Federal Reserve, în conformitate cu înţelegerea prealabilă dintre Aldrich, Warburg, JP Morgan și Rockefeller. Secretul era necesar deoarece opinia publică nu ar fi acceptat o „bancă naţională” creată de bănci private. De abia în 1913 a fost recunoscută oficial de către Woodrow Wilson, influenţat fiind de Bernard Mannes Baruch.

Bernard Mannes Baruch (1870-1965). Preşedinţii SUA n-au fost nici atunci lăsaţi de capul lor, au avut sfătuitori şi supraveghetori. Bernard Mannes Baruch, după ce şi-a părăsit afacerile, a devenit eminenţa cenuşie sfătuitoare a preşedinţilor Woodrow Wilson şi Franklin D. Roosevelt pe probleme economice (apărea în momentele importante generate de implicările SUA în cele două războaie mondiale).

În timpul Primului Război Mondial a fost preşedinte War Industries Board, jucând un rol principal în efortul industrial de război avantajând enorm US Steel. L-a secondat pe Woodrow Wilson la Versailles Peace Conference (nici nu se terminase războiul şi se făceau deja planurile Societăţii Naţiunilor). A activat ca membru Brain Trust. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, a fost consultant economic al preşedintelui Franklin D. Roosevelt. A fost reprezentantul SUA în anul 1946 la Comisia Națiunilor Unite pentru Energie Atomică (United Nations Atomic Energy Commission).

Preşedintele Woodrow Wilson, chiar dacă „ascultător”, a spus totuşi ceva remarcabil:
Unii dintre cei mai mari oameni din Statele Unite, din domeniul comerţului şi producţiei, se tem de ceva. Ei ştiu că undeva există o putere atât de organizată, atât de subtilă, atât de atentă, atât de completă, de perseverentă încât nu au curajul să o vorbească de rău sau să o condamne, decât în şoaptă.”

NOTE:

Nota 1. La 1 mai 1776, sub conducerea lui Mayer Amschel Rothschild, care şi-a schimbat numele din Mayer Amschel Bauer, special pentru ce avea în plan să facă), cu sprijinul altor familii de evrei germani bogaţi – Wessely, Moses, Mendelsson – şi a unor bancheri (Itzig, Friedlander), Weishaupt fondează în secret societatea Vechii căutători de lumină din Bavaria, care va deveni mai cunoscută sub denumirea Ordinul Iluminaţilor. Weishaupt a susţinut că numele provenea din vechi scrieri şi însemna „cei care deţin lumina”.

Primul profet al Ordinului, cel care întocmise o doctrină de la care mai târziu s-au inspirat alte societăţi secrete influente – Carbonarii lui Giuseppe Mazzini, Liga Drepţilor a lui Karl Marx sau Decembriştii lui Cernisevski – a fost Adam Weishaupt, din acest punct de vedere poate cel mai influent om al secolului 19.

Doctrina lui, Novus Ordo Seclorum, a supravieţuit veacului şi a schimbat lumea în secolul 20:
– abolirea monarhiei şi a oricărei puteri ordonate;
– abolirea proprietăţii private;
– abolirea moştenitorilor;
– abolirea patriotismului;
– abolirea familiei (a căsniciei şi instruirea în comun a copiilor);
– abolirea tuturor religiilor.

Între 16 iulie şi 29 august 1782, la Wilhelmsbaden a avut loc Al Doilea Congres Masonic, sub preşedinţia baronului de Braunswick. Congresul de la Wilhelmsbaden a încercat să facă o conciliere între diverse secte francmasonice: rozacrucieni, necromanţi, cabalişti şi umanitarişti. La congres a fost prezent şi Adam Weishaupt, care a reuşit să fuzioneze Ordinul Iluminaţilor cu masonii din lojile engleze şi franceze. Congresul mai este important şi pentru că a coincis cu emanciparea evreilor din Imperiul Habsburgic. Totodată, a fost pus la punct în mare secret planul Revoluţiei franceze care se va declanşa şapte ani mai târziu. Contele de Virieu, un mason care a participat la congresul secret de la Wilhelmsbaden, i-a dezvăluit ulterior unui prieten: „Nu pot să-ţi spun ce s-a hotărât acolo. Pot doar să-ţi spun că este mult mai grav decât îţi închipui tu. Conspiraţia care s-a pus în mişcare la Wilhelmsbaden este atât de perfect organizată, încât nu au scăpare nici monarhia, nici biserica.
Această doctrină este baza aşa numitei „orientări de stânga”. De aceea şi simbolurile… roşu caracteristic orientării de stânga, celebrarea zilei de 1 mai de către întreaga stângă etc.

Nota 2. Karl Heinrich Marx (1818-1883), evreu din Germania, celebrul filosof, sociolog, teoretician politic, revoluţionar, idol al comunismului. S-a căsătorit cu o rudă a lui Nathan Mayer (1777-1836) – fondatorul Rothschild Banking Family of England.
Karl Marx a fost mason, s-a tras dintr-o familie de rabini. Nici el, nici Engels n-au fost cei care au inventat comunismul. Ei au fost influenţaţi direct de evreul Moses (Moshe) Hess(1812-1875) care a fost şi unul din fondatorii socialismului. Este unul din creatorii antisemitismului de tip modern.

Vă recomandăm să citiţi lucrarea lui Marx On the Jewish Question.

Aburi infernali se ridică şi îmi umplu creierul,
Până când înnebunesc şi inima mi se schimbă cu desăvârşire.
Vezi această sabie?
Prinţul întunericului mi-a vândut-o.
Pentru mine el este cel care măsoară timpul şi dă semnalul,
Cu tot mai multă îndrăzneală interpretez dansul morţii
.”
Karl Marx

Tot el mai scria că instrumentele de tortură sunt bune deoarece asigură locuri de muncă, atât fierarilor cât şi călăilor…

Edificator este citatul lui Winston Churchill din Illustrated Sunday Herald, 8 februarie 1920:
Din zilele lui Weishaupt, Karl Marx, Trotki, Bela Kuhn, Rosa Luxemburg şi Ema Goldman, conspiraţia acestei lumi a luat amploare. Această conspiraţie a jucat un rol recunoscut în Revoluţia Franceză. A fost izvorul fiecărei mişcări subversive în secolul 19. Şi acum, în sfârşit, această bandă de personalităţi extraordinare din lumea interlopă a marilor oraşe din Europa şi America i-a tras de păr pe ruşi şi au devenit conducătorii acelui enorm imperiu.””[1]

SURSE

  1. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=9818

Citiți și...

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro