Ecolocația umană – o poveste a simțurilor necunoscute ale ființei umane

by “Cu toţii ştim că o fiinţă umană normală şi sănătoasă are cinci simţuri (mirosul, gustul, văzul, pipăitul şi auzul). Există însă şi un aşa-zis „al şaselea simţ”, care permite percepţii extrasenzoriale, asociate cu activităţile paranormale. Totuşi, în acest articol nu intenţionăm să vorbim despre acest simţ, ci despre alte […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

“Cu toţii ştim că o fiinţă umană normală şi sănătoasă are cinci simţuri (mirosul, gustul, văzul, pipăitul şi auzul). Există însă şi un aşa-zis „al şaselea simţ”, care permite percepţii extrasenzoriale, asociate cu activităţile paranormale. Totuşi, în acest articol nu intenţionăm să vorbim despre acest simţ, ci despre alte aspecte legate de acest subiect, care par a fi relativ necunoscute celor mai mulţi dintre oameni.

Se poate spune că trupul nostru este practic înţesat cu astfel de „organe de simţ”, care ne asigură accesul la informaţiile necesare supravieţuirii şi bunei noastre condiţii fizice şi psihice în fiecare moment. De exemplu, dacă închidem ochii, mai putem să ne atingem nasul cu degetele noastre? Desigur!

Însă ne-am putea întreba: cum ştim cu precizie unde este nasul nostru, dacă închidem ochii? Dacă am fi fost nişte roboţi, o astfel de manevră nu ar fi fost aşa simplu de realizat, pentru că ar fi implicat o programare precisă, care să indice cu exactitate unde anume se află nasul, spaţial vorbind, prin raport la degete. Robotul ar fi trebuit să ştie cum să ajungă din punctul A în punctul B şi, în plus, unde şi când să se oprească.

Pentru noi, ca fiinţe umane, aceste elemente sunt de asemenea necesare. Atunci când avem ochii deschişi, informaţiile primite permit destul de uşor impulsurilor neuro-musculare să fie ajustate în conformitate cu locaţia nasului şi a degetelor, dar atunci când închidem ochii, cum se mai realizează acest lucru?

Am putea spune că este un fel de „raţiune spaţială” şi că aşa ceva nu înseamnă neapărat un simţ anume. Indiferent cum am cataloga această problemă, nu putem totuşi nega faptul că acest tip de mişcare implică un anumit gen de „simţ”, care nu este inclus în cele cinci simţuri principale pe care le avem.

În California există o persoană care poate determina structura spaţiului inconjurător doar printr-un gen de „ecolocaţie”, trimiţând un sunet şi apoi recompunând spaţiul şi elementele sale componente pe baza ecoului care se întoarce la el, întocmai precum liliecii. Aceasta este o abilitate pe care o posedă mulţi oameni orbi şi ea poate fi „învăţată” de oricine prin practică şi antrenament adecvat, însă ecolocaţia umană este puţin înţeleasă la ora actuală. Oamenii pot crea imaginea mediului înconjurător scoţând un zgomot specific cu limba sau cu picioarele, ori cu orice alte mijloace.

image002(93)

Daniel Kish, care este orb, este considerat un specialist în domeniul ecologic. El este capabil să genereze cu o incredibilă acurateţe imaginea mediului său înconjurător, producând anumite zgomote cu limba lui. Abilitatea pe care el o are în acest sens este însă cu mult mai dezvoltată decât în cazul altor oameni şi se apropie chiar de descrierile fantastice din cărţile de benzi desenate Marvel, ce înfăţişează eroul Daredevil.”[1]

Video

SURSE

  1. http://www.edituradaksha.ro/articles/view/ecolocatia-umana-o-poveste-a-simturilor-necunoscute-ale-fiintei-umane-a279
  2. Foto: lovendal.ro
  3. Video: YouTube
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro