E-mail-urile deconspirate ale lui Hillary Clinton confirmă că Libia a fost distrusă de SUA și NATO

by “E-mail-urile deconspirate ale lui Hillary Clinton arată că planurile Libiei de a crea o monedă garantată în aur care să concureze cu euro și dolarul a fost motivul intervenției NATO în această țară. Deconspirarea din ajunul Anului Nou a peste 3.000 de e-mail-uri de serviciu (de la Departamentul de […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

E-mail-urile deconspirate ale lui Hillary Clinton arată că planurile Libiei de a crea o monedă garantată în aur care să concureze cu euro și dolarul a fost motivul intervenției NATO în această țară.

Deconspirarea din ajunul Anului Nou a peste 3.000 de e-mail-uri de serviciu (de la Departamentul de Stat) ale lui Hillary Clinton a dus la un mare tam tam la CNN pe tema bârfelor din mesaje despre modul în care persoanele care lucrează pentru ea realizau selecția celor care ajung apropiați ai lui Hillary Clinton, și despre cât de bine a mers pe Facebook o poză „drăguță” cu Hillary.

Dar istoricii care s-au ocupat de războiul din 2011 pornit de NATO în Libia vor observa cu siguranță câteva confirmări explozive conținute în noile e-mail-uri: admiterea săvârșirii unor crime de război de către rebeli, prezența instructorilor pentru operațiuni speciale în Libia încă de la începutul protestelor, includerea grupării Al Qaeda în forțele de opoziție susținute de America, manipulări ale națiunilor vestice pentru a obține acces la petrolul Libiei, originea abjectă a afirmațiilor absurde despre violurile în masă, îngrijorarea față de rezerva de aur și argint a lui Gaddafi care amenința moneda europeană.

„Detașamentele morții” ale lui Hillary Clinton

O informare despre Libia din 27 martie 2011, trimisă de sfătuitorul pe termen lung al familiei Clinton și sursă neoficială de informații secrete a lui Hillary, Sidney Blumenthal, conține dovezi clare despre crimele de război comise de rebelii sprijiniți de NATO. Citând ca sursă un comandant rebel care a vorbit „strict confidențial”, Blumenthal îi raportează lui Hillary:

Sub atacul forțelor aliate aeriene și navale, trupele armatei Libiene au început să dezerteze trecând de partea rebelilor într-un număr din ce în ce mai mare. Rebelii fac eforturi să-i primească în rândurile lor pe acești militari ca pe conaționali ai lor, în strădania de a încuraja dezertări suplimentare.
(Comentariul sursei: Vorbind strict confidențial, un comandat rebel a afirmat că trupele sale continuă să execute toți mercenarii străini capturați în timpul luptelor…)

Dacă este ușor de recunoscut ilegalitatea acestor ucideri, săvârșite în lipsa oricăror procese judiciare – grupurile angajate în astfel de treburi murdare sunt denumite convențional „Detașamentele morții” (Death squads) – realitatea sinistră din spatele formulării „mercenari străini” poate că nu este atât de evidentă pentru cei mai mulți.

Deși de-a lungul deceniilor Gaddafi era recunoscut pentru faptul că recursese la contractori internaționali de securitate și infrastructură, nu există nicio dovadă care să sugereze că aceștia au fost cei țintiți de către rebelii libieni.

Există însă o amplă documentație realizată de către jurnaliști, academicieni și organizații pentru drepturile omului care demonstrează că civilii negri libieni și muncitorii subsaharieni cu contracte în Libia – o populație favorizată de Gaddafi în politica lui pro Uniunea Africană – erau vizați prin „purificarea rasială” de către rebeli, care îi vedeau pe libienii negri ca fiind strâns legați de regimul lui Gaddafi.

Libienii negri erau denumiți în mod obișnuit „mercenari străini” de către opoziția rebelă, datorită percepției existente că sunt loiali față de Gaddafi ca și comunitate. Ei erau supuși la tortură, executaţi iar orașele lor erau „eliberate” prin purificare rasială. Aceste aspecte sunt demonstrate cel mai bine de exemplul foarte bine documentat al localității Tawergha, un întreg oraș de 30.000 de negri și libieni cu piele închisă la culoare care s-a evaporat până în august 2011 după ce a fost preluat de brigadele Consiliului Național de Tranziție (NTC) din Misrata, susținute de NATO.

Aceste atacuri erau bine cunoscute încă din anul 2012 și adeseori au fost filmate. Un articol apărut în The Telegraph nota:
După ce Muammar Gaddafi a fost ucis, sute de muncitori emigranți din statele vecine au fost închiși de către luptătorii aliați cu noile autorități interimare. I-au acuzat pe africanii negri că au fost mercenari angajați de fostul conducător. Mii de africani subsaharieni au fost prinși de la căderea lui Gaddafi în luna august.”

Se pare că Hillary Clinton primea o informare personală despre crimele de pe câmpul de luptă ale iubiților ei luptători împotriva lui Gaddafi cu mult înainte ca unele dintre cele mai grave crime ale acestui genocid să fi avut loc.

Al Qaeda și forțele speciale vestice în Libia

Acelaşi e-mail cu informații secrete de la Sydeney Blumenthal confirmă, de asemenea, ceea ce a devenit o temă bine cunoscută a sprijinului acordat de Vest în revoltele din Orientul Mijlociu: contradicția milițiilor insurgente ce sunt antrenate de forțele speciale ale Vestului și care sunt în acelaşi timp suspectate că ar avea legături cu Al Qaeda.

Blumenthal relatează că „o sursă extrem de sensibilă” confirmă că unitățile de operațiuni speciale engleze, franceze și egiptene antrenau militanții libieni de-a lungul frontierei dintre Egipt și Libia, cât și în suburbiile orașului Benghazi.

În timp ce analiști au speculat îndelung despre „unde și când” au fost prezente pe teren trupele vestice în războiul din Libia, acest e-mail servește drept dovadă definitivă că forțele speciale au fost acolo într-o lună de la izbucnirea primului protest în Benghazi, în a doua jumătate a lunii februarie 2011. Până în 27 martie, în ceea ce în mod obișnuit s-a considerat a fi doar o simplă „revoltă populară”, operativele speciale externe deja „supravegheau transferul de arme și provizii ale rebelilor”, inclusiv „o aprovizionare fără sfârșit cu puști de asalt AK47 și muniție”.

Cu toate acestea, doar la câteva paragrafe după această admitere, este exprimată îngrijorarea chiar cu privire la milițiile pe care forțele speciale vestice le antrenau, datorită temerilor că „grupări radicale/teroriste precum Grupările de Luptă Libiene și Al Qaeda din Maghreb-ul Islamic (AQIM) se infiltrează în NLC și printre comandanții militari”.

Amenințarea reprezentată de aurul și petrolul Libiei pentru interesele franceze

Deși Rezoluția Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite din 1973 propusă de francezi susținea că implementarea interdicției traficului aerian deasupra Libiei avea scopul de a proteja civilii, un e-mail din aprilie 2011 trimis lui Hillary Clinton cu subiectul „Clienții francezi și aurul lui Gaddafi” scoate la iveală ambiții mai puțin nobile. Acest e-mail îl identifică pe președintele francez Nicholas Sarkozy ca fiind cel care conduce atacul asupra Libiei fiind motivat de cinci obiective: să obțină petrolul Libiei, să asigure influența franceză în regiune, îmbunătățirea reputației lui Sarkozy pe plan intern, afirmarea puterii militare franceze și prevenirea influenței lui Gaddafi în ceea ce este considerată a fi „Africa Francofonă”.

Cea mai uimitoare informație dezvăluită de e-mail-urile lui Hillary Clinton este lunga secțiune ce descrie imensa amenințare pe care o reprezintă rezerva de aur și argint a lui Gaddafi, estimată la „143 tone de aur și o cantitate similară de argint”, pentru francul francez (CFA), principala monedă în circulație în Africa. În locul nobilului slogan „Responsabilitatea de a proteja”, care a fost servit publicului, se regăsește această explicație „confidențială” despre ce a alimentat cu adevărat războiul:

Acest aur a fost acumulat anterior rebeliunii actuale și se intenționa să fie folosit pentru a înființa o monedă pan-Africană bazată pe dinarul libian cu acoperire în aur. Acest plan a fost creat pentru a oferi țărilor africane francofone o alternativă pentru francul francez (CFA).
(Comentariul sursei: Conform persoanelor în cunoștință de cauză, această cantitate de aur și argint este evaluată la peste 7 miliarde de dolari. Ofițerii serviciilor secrete de informații franceze au descoperit acest plan la scurt timp după începerea actualei rebeliuni, iar acesta a fost unul dintre factorii care au influențat decizia președintelui Nicolas Sarkozy de a angaja Franța în atacul asupra Libiei.)

Deși acest e-mail secret are drept scop să rezume motivele care au condus Franța (astfel implicând NATO) să intervină în Libia, este interesant de notat că salvarea vieții civililor este vizibil absentă din informare. În schimb, marea frică ce este raportată este aceea că Libia ar putea ajunge să conducă Africa de Nord la un grad înalt de independență economică, cu o nouă monedă pan-africană.

Serviciile secrete de informații franceze au „descoperit” o inițiativă a Libiei de a concura în mod liber cu moneda europeană printr-o alternativă locală, iar acest fapt a trebuit oprit prin agresiune militară.

Propaganda deșănțată de influențare a opiniei publice

La începutul conflictului din Libia, secretarul de stat Hillary Clinton l-a acuzat în mod oficial pe Gaddafi și armata sa de folosirea violului în masă ca armă de război. Cu toate că numeroase organizații internaționale, cum ar fi Amnesty International, au demascat rapid falsitatea acestor acuzații, acestea au fost preluate de politicienii vestici și de canalele principale de știri.

Se pare că oricât de bizară ar fi o anumită acuzație, atât timp cât îi ilustrează pe Gaddafi și pe susținătorii săi ca fiind niște monștrii, și servește cauzei unor acțiuni militare prelungite în Libia, este considerată credibilă de rețelele de știri.

Două exemple mai importante sunt menționate în ultimul grup de e-mail-uri: afirmația senzațională cum că Gaddafi ar fi oferit Viagra trupelor sale pentru a recurge la violuri în masă și afirmația că guvernul Libiei a adus cadavre în locurile unde a bombardat NATO pentru a da aparența că forțele din coaliția vestică bombardează civilii.

Într-un e-mail de la sfârșitul lui martie 2011, Blumenthal se destăinuie lui Hillary că „Am comunicat acum mai bine de o săptămână despre această știre – Gaddafi plasează cadavre pentru a crea stupefacție în rândul maselor cu privire la așa-zise pierderi de vieți omenești din rândurile civililor în urma bombardamentelor aliaților – deși, subliniez, acest lucru este doar un zvon. Dar acum, după cum știi, Robert Gates îi dă crezare.

Surse spun acum, din nou un zvon (această informație provine din partea rebelilor și nu a fost confirmată de serviciile secrete de informații vestice), cum că Gaddafi a adoptat o politică a violurilor și chiar a distribuit Viagra trupelor. Incidentul de la conferința de presă de la Tripoli, ce a implicat o femeie care pretinde că a fost violată, este posibil să facă parte dintr-o problemă mult mai mare. Vom căuta informații ulterioare.

Nu doar că secretarul Apărării Robert Gates a promovat bizara teorie despre „cadavrele înscenate” la știrile CBSFace the Nation” („Față în față cu națiunea”), dar ficțiunea chiar și mai stranie despre violuri și Viagra a generat titluri pe prima pagină a ziarelor internaționale, după ce ambasadoarea SUA la Națiunile Unite, Susan Rice, a făcut o acuzație oficială împotriva Libiei în fața Consiliului de Securitate al ONU.

hillary clinton e-mail-uri

Aceste noi e-mail-uri care au ieșit la iveală confirmă nu doar că Departamentul de Stat a fost conștient de natura falsă a ceea ce Blumenthal numește „zvonuri” provenite doar de la rebeli, dar și că nu a făcut nimic să oprească informațiile false să ajungă la oficiali de top care mai apoi le-au acordat credit.

În plus, se pare că înşelătoria despre violurile în masă și Viagra a pornit cel mai probabil chiar de la Sidney Blumenthal.”[1]

SURSE

  1. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=9887
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro