Descoperirea "efectului fantoma" al ADN-ului la interactiunea cu fotonii: fotonii se aliniaza dupa forma, in spirala, a ADN-ului !

by “Efectul fantoma” al ADN-ului reprezinta o uluitoare descoperire a geneticii, care schimba radical toate conceptiile despre corpul uman. In articolul de fata, veti vedea un experiment, din care a rezultat faptul ca, ADN-ul uman, influenteaza fotonii, daca sunt pusi intr-un tub vidat. De pe pagina Cunoaste Lumea aflam mai […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

“Efectul fantoma” al ADN-ului reprezinta o uluitoare descoperire a geneticii, care schimba radical toate conceptiile despre corpul uman. In articolul de fata, veti vedea un experiment, din care a rezultat faptul ca, ADN-ul uman, influenteaza fotonii, daca sunt pusi intr-un tub vidat.

How-Our-Thoughts-Control-Our-DNA-Copy

De pe pagina Cunoaste Lumea aflam mai multe despre aceasta descoperire:

“Cu fiecare an care trece, noi descoperiri, noi invenții ne duc pe un alt nivel de cunoaștere și înțelegere. Evoluția descoperirilor științifice din ultima vreme este atât de accelerată, iar posibilitățile născute din aceasta atât de mari, încât aproape tot ce vedem în filmele SF pare că este posibil să se materializeze în timpul vieții noastre…

Printre multe altele, tot ceea ce credeam noi despre ADN, până nu demult, suferă o radicală modificare de perspectivă, ca urmare a descoperirilor ultimelor decenii. Ceea ce s-a descoprit modifică atât de dramatic viziunea oficială a științei încât mulți medici sau biologi nu pot să țină pasul, mintea lor refuzând evidența.

Dar să începem cu începutul…

În anii 90 ai secolului XX, biofizicianul rus Vladimir Poponin a efectuat mai multe experimente prin care a dovedit că ADN-ul uman influențează lumea materială printr-un așa numit câmp nou și necunoscut până acum, numit de unii specialiști Câmp de Torsiune, un câmp informațional foarte extins.

La începutul experimentului, Poponin a creat vid într-un tub, măsurând distribuția fotonilor din acesta. Așa cum se aștepta, distribuția particulelor de lumină era aleatoare. După aceea, a plasat în respectivul tub vidat ADN uman și a măsurat din nou distribuția fotonilor. De data aceasta s-a constatat că distribuția fotonilor s-a schimbat, aceștia grupându-se după tiparul materialului genetic.

Deși chiar și rezultatele obținute până în acest moment erau spectaculoase, dovedind că ADN-ul are capacitatea de a influența mediul din jurul lui, descoperirea uluitoare a venit abia după scoaterea ADN-ului din tubul vidat. Ei bine, în momentul în care s-a măsurat din nou distribuția fotonilor în tub, s-a constatat că aceștia se comportă ca și cum ADN-ul AR FI TOT ACOLO. Mai mult decât atât, fenomenul distribuției fotonilor după tiparul ADN-ului s-a păstrat în interiorul tubului chiar și la luni distanță după scoaterea acestuia, fenomenul fiind botezat ADN FANTOMĂ.

Rezultatele acestui experiment pot să explice o serie de fenomene stranii, cum ar fi coșmarurile și stările de rău pe care unele persoane le au în camere care, cândva, au fost martore la evenimente dramatice – crime, tortură – sau influența concretă negativă a unor obiecte considerate „blestemate” (bijuterii medievale sau antice, spre exemplu) asupra noilor purtători… Pentru că aceste spații sau obiecte poartă impregnările vechilor proprietari și doar prin anumite acțiuni speciale pot fi curățate de informația subtilă veche.

Dacă ne gândim la faptul că o singură mostră de ADN a putut să influențeze un anumit spațiu pentru mai multe luni, deși a stat în acel tub vidat doar o mică perioadă de timp, putem înțelege în ce fel sunt impregnate cu câmpul informațional al ADN-ului propriu un obiect, o casă, un element de vestimentație, pe care le folosim pentru ani sau zeci de ani. Informația specifică propriului ADN, a propriei noastre ființe, în toată complexitea ei, va rămâne acolo pentru foarte mult timp și va crea o influență, cel mai adesea insesizabilă în mod conștient, asupra celor care vor folosi cândva, în locul nostru, acel obiect, acea casă, acel element vestimentar.

Având în minte această concluzie, putem desprinde o alta, deosebit de importantă: să avem grijă cu cine ne însoțim, cine ne gătește, de la cine primim daruri, unde alegem să locuim, cine ne sunt modelele în viață. Pentru că, inevitabil, câmpul informațional propriu al acestor oameni va crea o influență asupra noastră, bună sau rea, prin propria lor radiație energetică, prin mâncarea impregnată cu energia lor, prin intermediul obiectelor pe care le luăm de la ei și care sunt purtătoare ale unor informații subtile care aparțin foștilor proprietari. De alegerile noastre depind multe!”[1]

Acest fenomen nou – ADN-ul Phantom efectul – a fost observat pentru prima oara la Moscova, la Academia de Ştiinţe a Rusiei ca un efect de surpriză în timpul experimentelor de măsurare a modurilor vibrationale ale ADN-ului în soluţie folosind un sofisticat şi scump “Malvern” cu laser foton de corespondenţă spectrometru (LPCS). Aceste efecte au fost analizate şi interpretate de către Gariaev şi Poponin

Corpul somatic: noţiuni de genetică !

Corpul somatic este alcătuit din materie pozitivă, ce se supune legităţilor cadranului din dreapta sus al diagramei Tiller. Unitatea structurală a corpului somatic este celula. Modelul holografic, ce poate fi astăzi atribuit microuniversului, macrouniversului, inclusiv sistemelor informaţionale vii, este perfect valabil şi pentru corpul somatic, deoarece fiecare celulă poate defini întregul, prin informaţia deţinută de ADN, situat în nucleul celular.

Acidul dezoxiribonucleic (ADN) reprezintă materialul genetic ce poartă informaţia de structură şi funcţie, adică de morfologie şi fiziologie a corpului somatic.
Pentru înţelegerea lucrării, cred că este necesară o abordare mai largă a ADN Macromolecula de ADN este formată din două lanţuri polinucleotidice, înfăşurate helicoidal antiparalel, în jurul unui ax comun, astfel încât formează un dublu helix. Unitatea de structură de bază a ADN este nucleotida, care, la rândul ei, este alcătuită dintr-o bază azotată, un zahar şi un radical fosforic. Bazele azotate sunt de două feluri: purinice şi pirimidinice. Bazele purinice prezente în ADN uman sunt adenina (A) şi guanina (G).

În ADN uman, există două tipuri de baze pirimidinice: citozina (C) şi timina (T). Putem diseca ADN până la stadiul de atomi numai pentru ca să înţelegeţi că, în momentul de faţă, materia palpabilă nu mai are taine pentru noi.ADN conţine programul sintezei de proteine, adică informaţia genetică ce determină ordinea de succesiune a aminoacizilor care structurează proteinele. Gena reprezintă un segment din macromolecula de ADN, care conţine informaţia genetică necesară sintezei unei catene polipeptidice sau unei alte macromolecule.

Codul genetic reprezintă relaţia dintre secvenţa nucleotidelor din ADN şi secvenţa aminoacizilor din molecula proteică. Codul genetic este universal la organismele vii, în sensul că aceiaşi codoni codifică acelaşi aminoacid.
ADN este conţinut, în cea mai mare parte, în nucleul celulelor (ADN nuclear), fiind stocat în cromozomi sub formă de secvenţe unice de nucleotide, în care sunt incluse genele (ADN informaţional) şi sub formă de secvenţe repetitive (ADN noninformaţional), cele două tipuri fiind intercalate.

O mică parte a ADN este situat extranuclear, în mitocondrii – organite celulare cu rol energetic, situate în citoplasmă. Acest ADN se replică independent de materialul genetic din nucleu şi se transmite ereditar, exclusiv pe linie maternă. De aceea, teoretic, ADN mitocondrial are cea mai veche structură filogenetică, iar studiul său a fost baza teoriei “Evei mitocondriale”.

Harta cromozomială (cariotipul) a speciei Homo sapiens sapiens conţine 46 de cromozomi, dispuşi în 22 de perechi de autozomi şi o pereche de heterozomi (cromozomi ce determină sexul – xy la bărbat, xx la femeie). Aceste 23 de perechi de cromozomi conţin multitudinea de gene, ce dau toate caracterele de morfologie şi fiziologie ale corpului somatic.
Fiinţa umană se reproduce sexuat, iar gameţii (factorii ereditari) – spermatozoidul şi ovulul deţin câte jumătate din numărul de cromozomi, adică 22+X pentru ovul şi 22+X sau 22+Y pentru spermatozoid. Zigotul rezultat prin fecundarea ovulului de către spermatozoid deţine întreaga zestre genetică a speciei, 44+XX (la femeie) sau 44+XY (la bărbat).

Ca o paranteză, fecundarea are loc, în marea majoritate a sarcinilor, în mod natural. În ultimii ani, s-au descris diverse metode de fecundare artificiale, în eprubetă, urmate de implantarea zigotului în uterul viitoarei mame. Această metodă s-a aplicat în diverse situaţii de sterilitate de cuplu şi a fericit mulţi părinţi cu copii sănătoşi. Românca Adriana Iliescu la vârsta de 66 ani era până de curând femeia cea mai înaintată în vârstă la care s-a practicat un implant uterin de embrion rezultat al fecundării artificiale. Evenimentul a avut loc la maternitatea Giuleşti din Bucureşti la data de 15 ianuarie 2006. Între timp a fost detronată de o indiancă.

Mai mult decât atât, David Solter de la Institutul de Biologie din Singapore aprecia în 2008 că datorită progreselor tehnice, până şi femeile de peste 100 de ani ar putea avea teoretic copii în viitorul apropiat. Teoretic se pot crea spermatozoizi şi ovule atat din celule stem cât şi din alte feluri de celule – spre exemplu din piele. Mai mult decât atât, părinţii ar putea selecta în curand caracteristicile “odraslei” cum ar fi culoarea ochilor sau ar putea înlătura anumite boli.Revenind la noţiunile de genetică, amintesc că hibridarea este fenomenul prin care doi indivizi, ce se deosebesc printr-unul sau mai multe caractere, se încrucişează. Produsul de concepţie va fi hibrid, adică va avea un mixaj al caracterelor genetice aduse de cei doi gameţi.

Fenomenul de recombinare genetică, de mixaj al caracterelor genetice aduse de cei doi gameţi, oferă polimorfism genetic şi face din fiecare individ un unicat genetic. Individul din cadrul unei populaţii nu moşteneşte, de fapt, un mixaj al programului genetic al părinţilor, ci o combinaţie particulară a programelor genetice ale ascendenţei. Această recombinare se face după reguli precise ale segregării caracterelor, legi ale geneticii, în care nu e necesar să intrăm.

Ce anume generează aşa-zisele calitaţi paranormale, ce stau la baza definirii ştiinţifice a SUFLETULUI? O bună parte dintre răspunsuri se găsesc tocmai în „banala moleculă” de ADN atât de suprinzătoare, de fapt.Biofizicianul Fritz Albert Popp – fondator al Institutului Internaţional de Biofizică din Neuss – Germania este cel care a introdus denumirea de radiaţie biofotonică pentru fenomenul de emisie de lumină din organismele vii (din regnul animal şi vegetal). Această emisie este foarte slabă, dar poate fi pusă în evidenţă în întuneric după o prealabilă amplificare. În lume sunt astăzi 2007 circa 40 de institute care studiază radiaţia biofotonică, biocomunicarea, coerenţa în biologie sau mai bine zis 40 oficializate!

Cercetători de la diverse universităţi din Rusia, Germania, SUA, Canada au făcut deja primii paşi în investigarea mecanismelor proceselor fizice ce au loc în aparatul genetic, în descrierea unor modele matematice si informatice ce au loc la acest nivel.
Doi fizicieni germani Grazyana Fosar şi Franz Bludorf au sintetizat calităţile excepţionale ale moleculei ADN într-un articol intitulat „Cipul biologic din celulele noastre”.

Reproduc:

„S-a demonstrat experimental faptul că organismul uman se încarcă cu lumina pe care o ia din mediu şi la rândul său poate emite lumină. Evident se poate observa o scădere semnificativă a emisiei de lumină a organismelor aflate în întuneric. Există ceva în interiorul nostru care are capacitatea de-a stoca energia luminoasă. Există evidenţe care probează faptul că, alături de alimente, o parte din hrana zilnică o reprezintă hrana din energia luminoasă.„

Acest fapt nu este o noutate decât pentru lumea modernă, căci textele vechi, în special cele chineze menţionează faptul că punctele de acupunctură sunt adevărate lacuri de lumină. Acum este binecunoscut faptul că molecula de ADN este cea responsabilă de emisia de biofotoni.

„Forma de dublu-helix face din această moleculă gigantă o antenă electromagnetică ideală. Fiind lungă are proprietatea unei antene în formă de lamă care poate prelua foarte bine impulsurile electrice, iar privită de sus, are forma de inel, ceea ce-i conferă proprietăţi excelente de antenă magnetică.

Ce se întâmplă cu energia electromagnetică pe care o înmagazinează celula ADN ? Este stocată destul de uşor în moleculă menţinând molecula în oscilaţie. Din punct de vedere fizic un astfel de sistem se numeşte sistem oscilator armonic. Cu timpul un astfel de sistem îşi pierde progresiv energia, fapt observabil în întuneric. Se poate aprecia capacitatea de stocare a energiei luminoase prin măsurarea timpului de emisie de lumină. Această emisie de lumină pe unitatea de timp se numeşte rezonanţă. Emisia se face cu un multiplu constant de oscilaţii ceea ce a dus la ideea că ADN-ul se comportă ca un superconductor organic.
Relativ recent s-a descoperit calitatea superconductorilor de a stoca lumină.

Lumina este energie electromagnetică pură divizată în cuante infime numite fotoni, care se deplasează constant cu viteza luminii în vid: 300.000 de km/secundă. Viteza luminii este constantă numai în vid. Atunci când traversează materia, de exemplu când trece printr-un pahar cu apă viteza sa scade simţitor. Lumina însăşi este absorbită în parte de mediul traversat. Se ştie bine că adâncul oceanelor este cu atât mai întunecos cu cât adâncimea creşte. Nu acelaşi lucru se întâmplă însă cu superconductorii. Astfel, deşi atomii de sodiu încetinesc lumina mai mult decât toate celelalte materiale, ei rămân total transparenţi. Nu intervine nici o pierdere de lumină. Computerele cu chipuri superconductori vor putea să stocheze lumina şi prin aceasta să scocheze informaţie.

Oamenii poartă în fiecare celulă echipament de înaltă trehnologie şi anume un microchip cu o capacitate de stocare de 3 gigabiţi care ia informaţie electromagnetică din mediu , o stochează şi o poate reemite eventual într-o formă modificată. Datele tehnice ale moleculei ADN ca antenă oscilatoare au fost determinate. Lungimea moleculei de ADN este de aproximativ 2 metri. Acesta face ca să aibă o frecvenţă naturală de 150 megaherţi. Aceasta este de fapt lungimea de undă pe care o folosim cel mai mult în telecomunicaţii. Molecula de ADN poate stoca toate undele armonice de 150 megaherţi şi prin aceasta şi lumina vizibilă.

Se presupune că molecula de ADN poate nu numai să primească energia luminoasă cu toată informaţia conţinută în oscilaţia electromagnetică şi să o stocheze , ci chiar să emită informaţie codificată în oscilaţie electromagnetică.
ADN reprezintă un organ de comunicare ce poate fi la rândul lui manipulat de radiaţia electromagnetică. Independent de funcţia sa biochimică de suport al informaţiei genetice, ADN este un chip biologic complicat care comunică atât cu mediul înconjurător, cât şi la distanţă”.

Iată că deja am aflat acum ceva mai mult despre caracteristicile fizice ale moleculei ADN. Dar asta nu e totul…
Într-un articol excepţional intitulat „Criză în viaţa ştiinţifică. Răspunsul undei genetice.” semnat de P.P. Gariaev, M.J. Friedman, E.A. Leonova Gariaeva aflăm esenţa misterelor legate de ADN.

Cine este Dr. Piotr Gariaev?

Un eminent medic cercetător rus academician ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul Academiei de Ştiinţe Naturale, Medicale şi Tehnice de la Moscova , cu colaborări la Stanford – California şi la Toronto – Canada, înconjurat de specialişti în genetică, biologie moleculară, lingvistică, medicină fizică, etc, cunoscuţi sub numele de grupul GARIAEV. Consider acest articol ca unul dintre cele mai importante scrise vreodata, unul care face lumina in multe zone ale descifrării structurii noaste şi a …textelor vechi.
Iată câteva spicuiri din articol:Un organism are nevoie de două programe genetice.

Primul este unul geometric, schematic, morfologic, adică se referă la cum arată fiinţa. Al doilea program este sub forma unui text plin de înţelesuri care conţine instrucţiuni şi explicaţii referitoare la cum să folosim primul program. Aceste programe sunt conţinute în molecula de ADN sub formă de „benzi ADN video” care sunt folosite de aparatul genetic ce acţionează ca un biocomputer. Când biocomputerul citeşte aceste videobenzi lumina şi sunetul par să fie cele ce constituie programul film al dezvoltării organismului. Când organismul şi-a terminat creşterea, dezvoltarea, este complet, filmul se termină. Atunci începe un alt film care conţine instrucţiuni despre cum să menţinem organismul pentru o perioadă de timp îndelungată.

Din păcate, aceste videobenzi ce conţin informaţii despre un organism perfect sănătos sunt afectate în timp de mutaţii ADN. Instrucţiunile din program acumulează erori, organismul se îmbolnăveşte, îmbătrâneşte şi moare. Este foarte probabil însă că aceste videobenzi ADN pot fi reînnoite şi corectate.
Cu această nouă înţelegere a modului de funcţionare a aparatului genetic pot fi imaginate noi tehnologii medicale. Aceasta este esenţa bazei teoretice pentru punerea în aplicare a UNDELOR GENETICE ( WAVE GENETICS).

Undele genetice (Wave genetics) – scurtă istorie !

Conceptul de câmp biologic a fost dezvoltat de un număr mare de cercetători.
Cercetătorul rus A Gurvitch a introdus noţiunea de câmp biologic al cromozomului ca un complement al genelor.
R. Sheldrake – UK – creaţia poate fi văzută ca un organism viu. Acest concept concurează vechiul concept mecanicist al evoluţiei. Conform noii teorii dezvoltarea viului implică legi non-mecanice, care sunt ele însele subiectul schimbărilor. Ipoteza rezonanţei morfologice şi a câmpurilor morfologice în rezonanţă este o alternativă la gândirea mecanicistă în biologie.Conceptul undelor genetice introdus de grupul Gariaev are deja nu numai bază teoretică, ci şi experimentală.

În ultimele decenii au fost acumulate o multitudine de date experimentale clinice care pun sub sensul întrebării dogma centrală a geneticii.
Poate că cel mai important dintre ele este cel cunoscut sub numele de fenomenul ADN fantomă.
În 1984 la Academia de Stiinţe din Moscova, Vladimir Poponin şi Piotr Gariaev au fost autorii unui experiment demn de intrat în istoria ştiinţei. Dr. Vladimir Poponin este fizician expert in fizica cuantică şi în acelaşi timp unul dintre cei mai apreciaţi specialişti în biologie cuantică.

A studiat dinamica nonlineară a ADN şi interacţiunile câmpului electromagnetic slab cu sistemele biologice. A fost cercetător senior la Institutul de fizică a biochimiei al Academiei de Ştiinţe din Rusia şi de asemenea colaborator al Institutului HeartMath din California. Acum trăieşte la San Francisco şi lucrează pentru ISSO – International Space Sciences Organization. Organizaţia Internaţională a Ştiinţelor Spaţiale. Pe scurt, experimentul are mai multe faze.

Mai întâi s-a bombardat un container în care s-a realizat vacuum cu un LASER de mică putere. S-a constatat că fotonii pătrunşi în container au o dispoziţie întămplătoare, fără a respecta vreo regulă. În partea a doua a experimentului s-a introdus în container o mostră de ADN şi s-a bompardat din nou containerul cu acelaşi laser. S-a observat că distribuţia fotonilor s-a schimbat. Ei s-au aliniat ordonat de-a lundul mostrei de ADN. Cu alte cuvinte ADN-ul fizic a avut un anume afect asupra unor particule non-fizice şi anume a fotonilor. În partea a treia a experimentului mostra ADN a fost scoasă din container şi distribuţia fotonilor a fost din nou măsurată. S-a constatat că fotonii aveau aceeaşi distribuţie – ordonaţi şi aliniaţi ca şi când mostra ADN ar fi fost în continuare acolo. Efectul se păstrează până la 30 de zile după scoaterea mostrei ADN din container.

Aceste date experimentale ne oferă nu numai date cantitative în ceea ce priveşte cuplarea constantă a între câmpul moleculei de ADN şi câmpul electromagnetic al razei laser, ci ne furnizează informatii calitative şi cantitative asupra unei dinamici nonlineare a a câmpului ADN-ului fantomă. Ambele tipuri de date sunt cruciale în dezvoltarea unei noi teorii a câmpului unificat cuantic nonlinear, dar care trebuie sa includă teoria fizică a conştiinţei şi care trebuie să fie bazată pe date cantitative precise.

O serie de alte experimente care de care mai interesante sunt elaborate la Institute of HeartMath în SUA.
Spre exemplu, s-a recoltat sânge de la militari şi s-au izolat leucocitele. Din nuclee s-a izolat ADN-ul care a fost introdus în containere în care s-au putut efectua măsurători electrice asupra mostrelor. Militarii au fost apoi supuşi unor stimulări emoţionale folosindu-se videoclipuri, iar efectele electrice ale stimulării au fost monitorizate. Curiozitatea a constat în faptul că vârful modificărilor electrice înregistrate pe donori este oglindit în modificări similare asupra mostrelor ADN recoltate în exact acelaşi timp.

S-a repetat experienţa donorii find duşi la distante de până la 50 de km distanţă. Modificările electrice au continuat să fie înregistrate exact în acelaşi timp ca şi când mostrele ADN ar fi făcut în continuare un corp comun cu donorii. Nu a existat nici un timp de transmisie; răspunsul a fost după fiecare stimulare instantaneu. Ce înseamnă asta? Celule organismului comunică între ele printr-o formă de energie care nu este afectată de factorul timp sau distanţă, care este non-locală şi care exista peste tot (respectă principiile Gariaev).

Într-un alt experiment ce a avut loc la Institute of HeartMath. 28 de mostre de AND de placentă au fost introduse în containere în care s-au putut măsura modificările survenite asupra lor. 28 de cercetători antrenaţi în a genera şi a simţi – prelua sentimente – emoţii au fost supuşi diverşilor stimuli emoţionali. S-a descoperit că AND-ul suferă modificări de formă în acord cu sentimentele cercetătorilor. Atunci când cercetătorii au simţit sentimente de gratitudine, dragoste şi apreciere AND-ul a răspuns cu relaxare, cu alungirea formei ca nişte şuviţe deşirate.

Când cercetătorii au generat furie, stress, mostrele de AND au devenit mai scurte, mai compacte, mai adunate şi şi-au închis multe din coduri. Fiecare dintre noi s-a simţit „dărâmat” de emoţii negative. Acum ne dăm seama că efectul este transpus practic şi în planul fizic, nu numai în cel emoţional. Închiderea codurilor a fost reversibilă şi s-au deschis atunci când cercetătorii au reînceput să genereze sentimente de dragoste, bucurie, gratitudine şi apreciere. Într-un alt experiment realizat pe pacienţi HIV pozitivi s-a ajuns la concluzia că rezistenţa la contaminare HIV este de 300.000 de ori mai mare la cei care emană sentimente de dragoste şi bucurie. Indivizii antrenaţi în dragoste adâncă sunt capabili să-şi modifice forma AND-ului.

Rezistenţa la boli, la infecţii, la răceli poate fi crescută semnificativ numai fiind constant ancorat în sentimente pozitive fapt ce generază un sistem imun puternic.În ultimii ani s-au produs echipamentele de laborator care au permis observarea şi descrierea proceselor ce au loc în molecula de ADN. Piotr Gariaev il citează pe V. Kaznacheev care în anii 80 a realizat un experimente extrem de interesante. Spre exemplu a plasat culturi de bacterii identice în două containere de sticlă sigilate, despărţite de o barieră de cuarţ.

Contaminarea şi îmbolnăvira dirijată a uneia dintre culturi a dus în două trei zile la îmbolnăvirea identică a celeilalte culturi. Într-un alt experiment realizat de V. Burlakov în Rusia în anul 2000, doi embrioni de peşte aflaţi în stadii diferite de dezvoltare embrionară au fost plasaţi separat în containere de sticlă sigilate şi sparate de barieră de cuarţ. După câteva săptămâni embrionii au dezvoltat malformaţii diferite, dar specifice fiecărui stadiu de dezvoltare (de organogeneză) în care se aflau embrionii.

Curiozitatea a constat în faptul că malformaţiile dezvoltate de unul dintre embrioni s-au transmis şi la celălalt deşi embrionul mai “bătrân” trecuse de vârsta la care o asemenea malformaţie ar fi fost posibilă. Conform biologiei clasice, interacţiunile la distanţă între embrioni nu sunt posibile. Următorul pas al acestor studii este experimentul lui V. Budakovski de asemenea din Rusia ce a avut loc tot în anul 2000. Experimentul se referă la transmiterea holografică de informaţie morfogenetică.

În acest experiment a fost înregistrată holografic structura ţesutului de plantă de zmeură. Imaginea a fost transmisă unei zone de ţesut tumoral al plantei de zmeură, care ulterior a dezvoltat în acel loc o nouă plantă sănătoasă.
Tehnicile noi au dus la obţinerea primelor biocomputere cuantice capabile să transmită la distanţă informaţie metabolică cu substrat de undă genetică sau să introducă o informaţie genetică într-un biosistem receptor. Există acum tehnica de emitere de undă genetică.

Câteva experimente ieşite din comun au demonstrat că emiterea de undă genetică corespunzătoare geneticii raţei poate modifica genetica embrionilor de găină, astfel încât din ouăle de găină ies predominant … raţe. De fapt primul experiment de acest gen s-a făcut pe mormolocii de broască iradiaţi cu undă genetică de salamandră şi care au devenit salamandre în loc de broaşte. Reţineţi aceste experimente pentru că ele au importanţă pentru înţelegerea în capitolele următoare a proceselor ce au loc în aşa-zisul Pom al Vieţii.

Alte experimente au vizat transmiterea de undă genetică la distanţă de până la 20 de km spre receptori – şoareci bolnavi de diabet care s-au însănătoşit (Dr Piotr Gariaev).
S-au făcut deja experimental accelerări şi decelerări în evoluţia-involuţia unor cancere la distanţă folosind undă genetică sau undă electromagnetică. S-a imaginat spre exemplu bombardarea ficatului bolnav de hepatită C cu undă genetică de celulă stem (originală-sănătoasă) având ca efect – vindecarea ficatului.

Înţelegeţi că tehnicile acestea există deja, dar că dezvoltarea lor la scară largă nu este posibilă dintr-un motiv cat se poate de simplu… nu aduc nici un profit economic. Giganţii farmacologici ar dispărea, milioane de locuri de muncă ar dispărea, lumea de mâine ar avea un cu totul alt aspect dacă toată populaţia planetei ar fi videcată mâine cu adevărata terapie genetică şi anume terapia cu undă genetică de celulă stem. Impactul asupra omenirii ar fi chiar mai mare decât renunţarea mâine la combustibilii fosili tradiţionali si la înlocuirea lor cu extractoare de energie din vacuum, căci planeta, deja supraalomerată are nevoie de un veritabil planing familial şi nu de terapii atotvindecătoare (sună … nu prea uman….).

Postulatele noii paradigme (Gariaev) Toate aceste postulate s-ar putea extrage la fel de bine din fostele ediţii ale „Programului Terra”, căci toate au fost enunţate acolo într-o formă sau alta. Mulţi alţi specialişti în diverse domenii fizică, medicină, biologie au ajuns la aceleaşi concluzii. Gariaev are însă reputaţia ştiinţifică şi meritul de-a le fi sintetizat în forma de mai jos.

De aceea, le voi numi postulatele Gariaev:

1.Toate substanţele vii conţin două tipuri de substanţe: cea materială şi cea energetico-informaţională sau subtilă.

2. Proprietarea principală care distinge energia informaţională (EI) şi câmpul ei corespunzător de toate celelalte substanţe şi câmpuri cunoscute este aceea că EI este omniprezentă, adică este prezentă simultan în fiecare punct din spaţiu în lumea noastră tridimensională. Aceasta înseamnă că distanţa între între EI şi oricare alte două obiecte materiale în lumea noastră este mereu zero, indiferent cât de departe se află cele două obiecte unul de celălalt.

3. În acord cu primul postulat considerăm că în fiecare organism viu există două nivele: unul material şi un altul subtil –energia informaţională.

4. Cele două nivele ale unui organism sunt legate în mod intim unul de celălalt se influenţează unul pe celălalt şi fiecare reflectă starea celuilalt. Mai mult decât atât, energia informaţională este nivelul de comandă.

5. Definim viaţa ca schimbul dinamic de energie şi informaţie între organismul fizic şi energia informaţională, între corpul fizic şi cel subtil.

Principiile de bază ale undelor genetice:

1. Aşa-zisul 98% gunoi genetic din ADN nu este decât un supercod ce are un nivel cu mult mai avansat, superior faţă de codul ARN şi al sintezei de proteine. Acest nivel înalt este nivelul undă.

2. Genomul este un cod cvasi-inteligent.

3.Funcţia nivelului undă al codului genetic există pentru a programa organizarea spaţio-temporală a fiinţei umane.

În mod tradiţional geneticienii vorbesc despre ADN, ARN, proteine, limbaj, texte. Structurile limbajului standard al genomului (la nivelul material al genomului) sunt reprezentate de literele chimice din ADN care ocupă 2% din codul ADN. În undele genetice textele sunt realizate la nivel material sub forma unor sofisticate holograme dinamice (holograme-gene) în cristalele lichide ale continuumului cromozomial.

Bio-computerul: ADN – undă !

Terminologia de holograme-gene este ca o rezultantă a interferenţei dintre înregistrările de modificări de structură a apei intracelulare determinate de acţiunea radiaţiei luminii şi a sunetului emise de cromozomi şi transmisă la celulele înconjurătoare informându-le asupra stării celulei emitente la un moment dat. O astfel de operaţiune este realizată de fiecare celulă în parte în întreg corpul. Prin aceasta , miliarde de celule formează un câmp de energie informaţională care funcţionează ca un bio-computer de unde ADN. Acest biocomputer procesează în timp real informaţia despre procesele metabolice din fiecare celulă.

În ultimii ani Dr. Mae-Wan Ho – specialistă în genetică originară din Hong Kong a scris mai multe cărti şi articole pe tema de mai sus. Unul dintre aceste articole, de care m–am îndrăgostit, este intitulat “Quantum Jazz, The Tao of Biology” – Jazz-ul cuantic – biologia lui Tao şi a fost publicat de ISIS (Institute of Science in Society) la data de 1 mai 2007. Dr. Mae-Wan Ho afirmă că jazz-ul cuantic este muzica organismului.

Reproduc din articol: “Orice celulă, moleculă, atom ia parte într-un ansamblu care e supus ritmurilor de la câteva picosecunde până la minute, ore, o zi, o lună, un an, etc. Acesta este domeniul activităţilor vieţii. Orice jucător, interpret, asemenea unei orchestre de jazz, improvizează spontan şi liber, dar păstrându-se în acord cu pasul întregului.

Perfecta coordonare a sarcinilor multiple executate de un organism şi în organism, depinde de o stare specială de comportare ca întreg, o stare coerentă descrisă cel mai bine ca fiind o coerenţă cuantică şi de aici sintagma ,,jazz cuantic”. Acţiunea dată de coerenţa cuantică este o acţiune fără efort, o creaţie fără efort, este acel ideal taoism al artei şi poeziei, este însăşi acţiunea vieţii. Coerenţa cuantică este o stare de libertate locală maximă şi coordonare globală maximă.

Nu există echivalent pentru aceasta în paradigma mecanicistă care domină biologia clasică în care localul şi globalul, individualul şi colectivul sunt inevitabil în conflict. Jazzul cuantic ia în considerare fizica organismelor în loc de fizica materiei moarte a biologiei clasice. Realitatea este că fiecare şi oricare parte a organismului intercomunică în fiecare moment al vieţii organismului. Fiecare jucător, până la nivel de moleculă, este în control la fel de mult pe cît este de senzitiv şi responsiv.

Termenul de „excitaţie coerentă” poate fi înţeles dacă se ia ca exemplu o colecţie de dansatori care răspund unui ritm seducător al unei muzici bune şi care lucrează ei înşişi până la extaz atunci când se mişcă de o manieră coordonată, dar fără să fie conduşi de un coregraf .
Spre deosebire de o lumină laser, care este coerentă pe o singură frecvenţă a câmpului electromagnetic, organismul viu este coerent peste o multitudine de frecvenţe care acoperă multe ordine de magnitudine, 10 sau mai multe. Ca rezultat, organismul este senzitiv la întreg domeniul de câmpuri electromagnetice, de la unde radio de frecvenţă foarte joasă până la regiunea microundelor şi dincolo, deoarece este în mod eficient acordat de către activităţile coerente la toate aceste frecvenţe.

Negarea uzuală a faptului că câmpurile de electromagnetice foarte slabe nu pot avea efect se bazează pe argumentul că energiile acestor câmpuri sunt „sub pragul termic” al mişcării aleatoare a moleculelor, care ar „anula” aceste semnale. Dar, moleculele care vibrează coerent, departe de a anula aceste semnale slabe, îşi vor suma răspunsul la semnalul slab, astfel rezultă un efect substanţial. Folosind o analogie, organismul se comportă în acest caz ca un receptor (şi emiţător) acordat pentru câmpurile electromagnetice, de-a lungul domeniului maxim de frecvenţe.

De aceea jazzul cuantic al organismului este atât de fantastic: antenele sale sunt acordate la semnale corespunzătoare multor frecvenţe, chiar şi acelora asociate cu galaxiile îndepărtate, şi vor răspunde la ele cu o nouă muzică.
Jazzul cuantic este muzica organismului dansând viaţa la nivelul fiecărei celule, molecule, atom la care ia parte, emiţând lumină şi sunet cu lungimi de undă de ordinul nanometrilor până la ordinul metrilor şi kilometrilor, extinzându-se pe un domeniu muzical de 70 de octave, fiecare parte improvizând spontan şi liber, dar păstrându-se în acord şi în pas cu întregul. Nu există nici un dirijor sau coregraf.

Organismul se creează şi se re-creează la modul proaspăt odată cu fiecare moment care trece, recodând şi rescriind genele în celulele sale într-un dans complicat al vieţii care permite organismului să supravieţuiască şi să se dezvolte. Dansul este scris la fel cum e şi executat, fiecare mişcare este nouă, la fel cum şi prinde contur prin ceea ce a trecut. Organismul nu încetează niciodată să experimenteze mişcările sale şi să înregistreze experienţa sa ca referinţă ulterioară.

De aceea ingineria genetică nu dă rezultate. Genele vagaboande din organism nu pot intercomunica cu întregul. Jazzul cuantic este cel răspunzător de ceea ce oamenii obişnuiţi ca noi, pot vorbi şi gândi în acelaşi timp pe când micul dejun luat este procesat pentru a se obţine energie. El este răspunzător de modul în care atleţii de vârf pot alerga o milă în mai puţin de 4 minute iar maeştrii Gong Fu se pot mişca cu o viteză fantastică şi ,,zbura” prin aer. Coordonarea necesară pentru execuţia a multiple activităţi simultan şi pentru a executa cele mai extraordinare lovituri, depind de o stare specială de a fi un întreg, descrisă ideal ca fiind o stare de „coerenţă cuantică”.

Această coerenţă cuantică este o stare paradoxală care maximizează libertatea locală şi coeziunea globală.“

Pentru mai multe detalii, recomand un document -> http://www.scribd.com/doc/221257/Extraordinarele-descoperiri-rusesti-in-legatura-cu-ADN.

SURSE

1. http://www.cunoastelumea.ro/adn-ul-fantoma-o-descoperire-senzationala-a-oamenilor-de-stiinta/

2. http://www.lifescientists.de

3. http://www.fosar-bludorf.com/archiv/biochip_eng.htm

4. http://www.scribd.com/doc/221257/Extraordinarele-descoperiri-rusesti-in-legatura-cu-ADN

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro