De ce îl elogiem pe Traian, jefuitorul Daciei?

by ““Ca la noi, la nimenea”, spune românul nostru atunci când află de ceva sau asistă la ceva, cum ar fi o acțiune, un eveniment sau o atitudine, care prin manifestare și efecte depășește limitele unanim acceptate pentru ce înseamnă normalitate. Așa îmi spun și eu ori de câte ori […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

““Ca la noi, la nimenea”, spune românul nostru atunci când află de ceva sau asistă la ceva, cum ar fi o acțiune, un eveniment sau o atitudine, care prin manifestare și efecte depășește limitele unanim acceptate pentru ce înseamnă normalitate. Așa îmi spun și eu ori de câte ori asist, aud sau citesc la și despre elogieri aduse celui pe care, într-un act care sfidează orice bun-simț și logică, unii dintre istoricii noștrii l-au proclamat “stramosul’ nostru, cel care a adus civilizația în Dacia, anume împăratul Traian.

Încă de la început trebuie precizat faptul că, pentru italienii de astăzi sau romanii de acum 2.000 de ani, Traian este privit, pe bună dreptate, drept un erou, un conducător care a extins granițele imperiului, care a îmbogățit Roma scoțând-o dintr-o gravă criză financiară. Și este normal să fie privit de aceștia în acest fel. Însă haideți să ne raportăm la ce a însemnat el pentru Dacia și geto-daci. Aurul-dacilor

În preajma războaielor daco-romane, așa cum clar exprimă Vasile Pârvan, „Dacia era un mare regat cu bazムetnicムperfect omogenăƒ, cu tradiții istorice seculare, cu structurムsocialムși economicムbine definităƒ, cu o culturムînaintată”, afirmație susținută solid de o multitudine de autori antici și medievali, mulți dintre ei străini de pământul nostru și care nu pot fi acuzați de subiectivism. Nu voi reda aici, din nou, toate aceste izvoare, ele fiind disponibile deja într-o serie de articole postate pe site-ul nostru.

Ce trebuie reținut este faptul că geto-dacii nu erau nici pe departe niște barbari, așa cum mulți adepți ai romanizării încearcă să ni-i prezinte. Sedentari de sute și mii de ani, geto-dacii au putut trăi secole întregi liniștiți fără a se ‘bucura’ de “binefacerile’ vieții în Imperiul Roman. Și nici nu și le doreau, căci iată ce au însemnat ele…

 

Și a venit “bădița” Traian…

 

Evident, romanii nu atacau în vederea cuceririi un teritoriu pentru a-i civiliza pe autohtoni sau pentru a împarți cu ei confortul din vilele patricienilor. Atacau și cucereau pentru a exploata resursele respectivului teritoriu, pentru a jefui tezaure și a înrobi populația, statul roman find unul de tip sclavagist, în care munca era făcută de robi, aceștia reprezentând motorul economiei.

Traian, cu nimic deosebit de predecesorii săi care s-au succedat la conducerea imperiului, s-a comportat întocmai după tiparul liderului roman, anume a adus, prin jefuirea altora, bunăstarea alor săi. Dacia, departe de a mai avea puterea militară din vremea lui Burebista, însă stând încă dârză în calea expansiunii romane, reprezenta pentru Traian singura soluție pentru a redresa finanțele imperiului și pentru a-și spori prestigiul. Și pentru a-și atinge scopul a venit la nordul Dunării, ca un  “bun părinte” ce ne este, însoțit de 13-14 legiuni plus trupe auxiliare, însumând cam 100.000-150.000 de soldați. Și s-a luptat cu dacii lui Decebal și i-a învins.

prizonier dacA urmat apoi “opera părintească” asupra autohtonilor, manifestată prin ducerea în robie a câtorva zeci de mii dintre ei în imperiu, fie pentru a fi vânduți ca sclavi, fie pentru a fi folosiți la luptele din arene, spre amuzamentul și distracția “civilizatilor” romani. Celor rămăși li s-a confiscat pământul care a intrat  în posesia statului roman sau a patricienilor veniți de la Roma și puși pe căpătuială ușoară în Dacia.

Exploatarea resurselor a căzut în sărcina celor numiți de administrația romană, aurul și argintul minelor dacice luând calea Romei, autohtonii fiind privați de resursele prpriului lor pământ. Aproximativ 165 500 kg de aur și 331 000 kg de argint au fost trimise la Roma imediat după cucerire, permițând împăratului să scutească luni de zile pe concetățenii săi de la plata impozitelor, dar și să organizeze serbări și petreceri fastuoase.

Dacii rămași în provincie au plătit taxe și impozite noii administrații, bani folosiți pentru întreținerea trupelor de ocupație, dar și la întreținerea luxului clasei privilegiate de la Roma. În mod paradoxal, aceștia or fi început să-l privească pe Traian drept un adevărat părinte, bun și drept, că într-acolo duce ideea pereptuata de câteva zeci de ani prin cărțile noastre de istorie.

Probabil că, în viziunea unor istorici, aceștia erau chiar bucuroși că, la comanda lui Traian, unități militare întregi au staționat la Regia pentru a nu mai lasă piatră peste piatră sau că liderii le erau vânați și uciși din dorința romanilor de a le distruge autohtonilor spiritualitatea.

Traian a fost un conducător al timpului sau, un bun strateg, cu evidente calități de comandant, dedicat intereselor Imperiului Roman. Este absolut firesc, așa cum am precizat și mai sus, ca el să fie considerat de romanii din vremea și de urmașii lor din zilele noastre drept un erou. Totuși, pentru noi, cei ce viețuim pe pământul Daciei antice și suntem urmași ai celor care au luptat împotriva sa apărându-și pământul, casele, familiile și independența, el nu este decât un atacator, invadator, jefutior și exploatator. statuia-lui-traian-fata-mnir

Nu le-a adus dacilor nici roata, nu i-a învățat nici să cultive pământul și nici să lucreze lutul pentru a crea ceramică. Nu le-a adus nici moralitatea, fiind el însuși reprezentantul unei societăți depravate și viciate. Orice reprezentare artistică de-a sa, expusă pe pământul țării noastre, reprezintă o sfidare și o batjocură adusă istoriei noastre, a miilor de daci care au căzut apărându-și țara sau care au fost duși în robie și care odihnesc astăzi în pământ străin. Orice statuie a sa, cum este cea poziționată în fața Muzeului Național de Istorie, este un afront adus memoriei oricărui dac, oricărui strămoș de-al nostru.

nu suntem urmasii romei - dacii liberi dacia Dacia

Elogierea lui Traian de către români reprezintă, în mod direct, o minimalizare sau chiar o bagatelizare a tragismului evenimentelor din urmă cu 2.000 de ani, atunci când puțini și dârji s-au împotrivit la mulți și năpustiți ca niște roiuri de lăcuste asupra unui lan îmbelșugat.  In concluzie, nici dacii nu-i datorau ceva  lui Traian după anul 106 și nici noi, urmașii lor nu-i datorăm acestuia vreun lucru bun.

Așteptam ca istoricii nostri să ne lămurească “De ce îl elogiem pe Traian, jefuitorul Daciei?” si de ce avem atât de puține statui care să-i reprezinte pe marii regi ai Daciei?”[1]

SURSE

  1. Valentin Roman – http://adevaruldespredaci.ro/2013/02/de-ce-il-elogiem-pe-traian-jefuitorul-daciei/
  2. Foto: Internet
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro