O dispută aparent minoră a reușit să stârnească rapid emoții intense pe rețelele sociale, împărțind publicul în diverse tabere. În cadrul primei ediții a emisiunii „Cum supraviețuim?”, Adriana Nedelea l-a întrebat pe Radu Atanasiu, profesor de gândire critică, despre motivele care au generat atât de multă furie în jurul subiectului croissant versus merdenea. Conform acestuia, reacția societății la o percepută nedreptate s-a întâlnit cu un context social deja tensionat, predispus să transforme orice controversă într-un conflict de identitate.
O picătură de apă într-un ulei deja încins
Radu Atanasiu subliniază că reacția publicului a fost alimentată de solidaritatea față de o persoană considerată nedreptățită. Pentru mulți bucureșteni, Nea Mihai este mai mult decât un simplu comerciant, fiind un simbol al orașului. Problema nu a fost dorința de a-l apăra, ci amploarea reacției generate.
„Probabil că resortul a fost reacția românului la nedreptate, ceea ce este un lucru bun. I s-a părut românului că i s-a făcut o nedreptate unui simbol al Bucureștiului, Nea Mihai. […] Mi s-a părut că a picat ca o picătură de apă într-un ulei încins.”
Controversa a amplificat o tensiune preexistentă, ceea ce explică rapiditatea cu care un incident local a devenit un subiect de interes național, generând indignare și consolidând apartenența la diverse grupuri.
O simfonie de reacții pentru o miză mică
Atanasiu observă discrepanța între energia investită în această dispută și implicarea redusă în problemele cu impact pe termen lung. El nu afirmă că oamenii ar trebui să rămână indiferenți, ci că resursele mentale și atenția sunt limitate.
„S-a făcut o întreagă simfonie de reacții. Citeam zilele trecute că, dacă am aloca la fel de multă energie mentală și pasiune și am ieși din casă pentru lucrurile care contează cu adevărat, am fi o societate care merge mai bine.”
Profesorul compară conflictul cu disputa dintre cele două popoare din „Călătoriile lui Gulliver”, care se certau pentru capătul din care trebuie spart un ou fiert. Astfel, croissantul și merdeneaua devin simboluri exagerate ale unei lupte fără o miză reală corespunzătoare furiei exprimate.
„În «Gulliver», Liliput și Blefuscu se certau la ce capăt se sparge oul fiert. Este reîntruparea disputei merdenea versus croissant sau unt versus margarină. Dacă ne sare țandăra din lucruri absolut benigne, nu mai avem energie mentală să le înțelegem pe celelalte.”
Reacția calmă pe care publicul nu a urmat-o
În mijlocul valului de indignare, reacția lui Nea Mihai a fost considerată de Radu Atanasiu cea mai sănătoasă; el nu a dorit escaladarea conflictului și a cerut să fie lăsat în pace.
„Cred că cel mai mult mi-a plăcut reacția lui Nea Mihai: «Eu nu-mi doresc nicio ceartă. Vă rog frumos să mă lăsați în pace». Mi-aș dori să fie atitudinea generală.”
Calmul lui Nea Mihai contrastează cu intensitatea celor care au transformat disputa într-o cauză. Aceasta este o capcană a indignării colective, unde conflictul devine autosuficient și nu mai depinde de acordul persoanei pe care pretinde că o apără.
„Noi, cei care mâncăm merdenele”
Pe lângă reacția la nedreptate, profesorul observă și o posibilă tendință tribală. Un produs alimentar devine un simbol al identității, iar alegerea lui devine o afirmație socială, oamenii discutând despre cine sunt „noi” și cine sunt „ceilalți”. Totuși, taberele nu respectă întotdeauna vechile diviziuni politice sau geografice.
„S-ar putea să fie și un pic de tribalism, un pic de «noi versus ceilalți» – aici, un «noi» foarte larg: noi, cei care mâncăm merdenele. Dar nu mi s-au părut atât de clare diviziunile clasice. Toată lumea a sărit de fund în sus, mai tare decât era nevoie.”
Societatea ca un autobuz încins
De ce este nevoie de atât de puțin pentru ca tensiunea să explodeze? Radu Atanasiu folosește imaginea unui autobuz blocat în trafic, fără aer condiționat, cu ușile închise. Într-un astfel de mediu, disconfortul acumulat face ca un stimul minor să genereze o reacție disproporționată.
„Eu cred că am ajuns ca într-un autobuz încins, fără aer condiționat, cu ușile închise și care stă în trafic. Și atunci îți sare țandăra din orice. Eu cred că am ajuns la nivelul ăsta de nervi, de polarizare, și ni se datorează. Avem o responsabilitate, nu neapărat o vină.”
În această lumină, disputa croissant – merdenea nu este cauza furiei sociale, ci un indicator al acesteia, scoțând la suprafață frustrarea și neîncrederea, precum și tendința de a percepe chiar și o alegere banală prin prisma „noi versus ei”.
Ce pierdem când ne consumăm în scandaluri mici
Costul unui astfel de conflict nu se reflectă doar în timpul dedicat comentariilor, ci și în energia mentală care ar putea fi direcționată către familie, muncă și comunitate. Atanasiu sugerează să facem distincția între ceea ce depinde de noi și ceea ce lăsăm să ne ocupe mintea.
„Poți să controlezi reacția ta la ceea ce nu depinde de tine. Trebuie să înțelegi ce depinde de tine și să nu te superi pentru ceea ce nu depinde de tine, să faci ceva atunci când depinde de tine și să ai înțelepciunea să diferențiezi între cele două. Majoritatea lucrurilor de la televizor nu depind deloc de tine.”
Croissantul și merdeneaua pot rămâne simple preferințe sau subiecte de discuție. Însă, când devin un nou front de luptă, întrebarea esențială nu mai este ce alegem să consumăm, ci de ce este atât de ușor să transformăm vecinul în adversar.
Urmărește ediția integrală „Cum supraviețuim” pe YouTube SpotMedia.
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/cum-supravietuim-croissant-versus-merdenea-de-ce-ne-am-enervat-atat-de-tare
Sursa foto: Inquam Photos
