Crimele și ororile comise de comuniștii evrei împotriva românilor

by “Crimele si ororile comise de comunistii evrei impotriva romanilor Crimele si ororile comise de comunistii evrei impotriva romanilor este un subiect care descrie atrocitatile si tradarile facute de comunistii evrei impotriva romanilor in perioada evacuarii din Basarabia si Bucovina in special in vara lui 1940. Aceste fapte sunt parte a Holocaustului Rosu. Subiectul pune in […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

“Crimele si ororile comise de comunistii evrei impotriva romanilor

Crimele si ororile comise de comunistii evrei impotriva romanilor este un subiect care descrie atrocitatile si tradarile facute de comunistii evrei impotriva romanilor in perioada evacuarii din Basarabia si Bucovina in special in vara lui 1940.
Aceste fapte sunt parte a Holocaustului Rosu.
Subiectul pune in context istoric problema revizionismului istoric iudaic. Acesta nu inceteaza sa rescrie istoria romanilor in functie de interesele straine romanilor.
Inventand antisemitisme false, apoi pictandu-i pe romani in culorile mincinoase ale unui oprobiu dezlantuit contra unui neam intreg revizionismul istoric iudaic neaga Holocaustul Rosu prin care zeci de milioane de crestini dintre care peste doua milioane de romani au pierit sub bolsevici, condusi de cadre iudaice.
Scriitorii de rea credinta au scris, pentru a ilustra minciuna ca Romania ar fi “ucis, ucis, ucis”, despre jandarmi romani operand in teritoriile ocupate de teroarea horthysta!
Cand minciuna lui Elie Wiesel este dezvaluita de Eugen Ionescu in direct la televiziunea franceza, acuzatorul incepe sa oscileze si se da singur in vileag declarand sforaitor ca “oricum ascultatorii nu se preocupa de istorie”.
Ei bine, istoria ii preocupa intens pe romani, care, desi iarta crestineste, au suferit prea mult pentru ca sa uite vreodata. Trebuie precizat ca NV Transilvaniei a fost sub ocupatie maghiara ca urmare a Dictatului de la Viena, din 30 august 1940 si pana la 25 octombrie 1944, ziua cand Transilvania este eliberata in intregime.
Nicolae Iorga, la 6 iulie 1940, scria in “Neamul Romanesc” sub titlul “De ce atata ura?”: Se aduna si cresc vazand cu ochii documentele si materialele, actele oficiale si declaratiile luate sub juramant. Inalti magistrati si bravi ofiteri care si-au riscat viata ca sa apere cu puterile lor retragerea si exodul romanilor au vazut cu ochii lor nenumarate acte de salbaticie, uciderea nevinovatilor, lovituri cu pietre si hiduieli.

 

Toate aceste gesturi infame si criminale au fost comise de evreimea furioasa ale carei valuri de ura s-au dezlantuit ca sub o comanda nevazuta. De ce atata ura? Asa ni se rasplateste buna-vointa si toleranta noastra? Am acceptat acapararea si stapanirea iudaica multe decenii si evreimea se razbuna in ceasurile grele pe care le traim. Si de nicaieri o dezavuare, o rupere vehementa si publica de ispravile bandelor ucigase de sectanti sau sanguinari. Nebunia organizata impotriva noastra a cuprins targuri, orase si sate.

 

Fratii nostri isi paraseau copiii bolnavi, parintii batrani, averi agonisite cu truda(…) In nenorocirea lor ar fi avut nevoie de un cuvant bun, macar de o farama de mila(…) Li-s-au servit gloante, au fost sfartecati cu topoarele(…) li s-au luat hainele, li s-a furat ce aveau cu dansii, ca apoi sa fie supusi tratamentului hain si vandalic. Romanimea aceasta, de o bunatate prosteasca fata de musafiri si jecmanitori merita un tratament ceva mai omenesc din partea evreimii care se lauda pana ieri ca are sentimente calde si fratesti fata de neamul nostru in nenorocire.

 

Inca din vremea lui Mihail Kogalniceanu, numarul tot mai mare de refugiati evrei care se agitau pentru denigrarea Romaniei prin Alianta izraelita au obligat institutiile democratice ale tarii sa ia act de efectele dezastruoase ale tradarii neamului romanesc de catre acesti refugiati. Pentru economia romaneasca, dinamica iesirilor de capital sub controlul noilor refugiati (atingand intr-o singura generatie numarul de cateva sute de mii) se facea tot mai simtita.

 

Situatia era fara iesire mai ales din cauza interventiei conjugat anti-romanesti a puterilor straine, manipulate de Alianta izraelita. In fine, prin arendarea pamanturilor moldovenesti in mod concentrat sub controlul acestor refugiati, care au folosit salbaticie contra taranilor romani, s-a ajuns la marea rascoala din 1907, in urma careia mii de romani si-au pierdut viata.

 

Winston Churchill a explicat intr-un articol faimos din anii 1920 ca evreimea organizata s-a divizat in timpul primului razboi mondial intre bolsevism (ale carui ravagii acum la aproape optzeci de ani de la evenimente se pot masura in zeci de milioane de victime si un atac fara precedent impotriva crestinismului) si respective sionism, care este o miscare ideologica fascista, rasista si de purificare etnica.

 

Ambele grupuri de ideologi, agenti si teroristi au tradat statul roman, care le oferise protectie si adapost timp de multe generatii.

 

Bolsevicii, luptand direct si fara oprire contra romanilor, prin sabotarea Unirii, prin uneltiri si prozelitism, au amenintat fiinta nationala romaneasca, statul national roman, biserica nationala, si civilizatia crestina. Pentru a intelege acest fapt este suficient a constata dezastrul programat al crestinilor in Rusia bolsevizata, unde milioane de crestini au fost martiri, apoi toate bisericile au fost desacralizate sau distruse, in timp ce nicio sinagoga nu a fost atinsa.

 

Sionistii urmareau ruperea unei parti din teritoriul national roman si vinderea lui prin alipirea de imperiul bolsevic. Prima incercare istorica a evreilor de a se regrupa a fost in Basarabia romaneasca, pe care cetatenii romani evrei basarabeni, tradand interesele tarii, au facut totul pentru a o aduce sub bolsevici, chiar sub numele de Republica Socialista Sovietica Evreiasca.

 

Potrivit istoricului Dinu C. Giurescu, trupele sovietice intra in Basarabia si Bucovina, “inca din noaptea de 27 spre 28 iunie”, la ora 3 a.m., strapungand teritoriul romanesc prin cinci puncte. In acelasi timp, grupuri specializate organizeaza actiuni antiromanesti in vederea crearii panicii, dezorganizarii si confuziei generale. Astfel de actiuni au loc in orasele: Chisinau, Cernauti, Soroca,Tighina, Reni. Starea de spirit a populatiei basarabene, inca de la inceputul evacuarii armatei, administratiei si civililor romani, este consemnata de sursele sovietice astfel: “…rusii indiferenti; evreii aclama intrarea Sovietelor in Basarabia. Romanii de la sate surprinsi de evenimente, nu inteleg ce se petrece”.

 

Documentele stranse arata ca “actele de agresiune si batjocorire” intreprinse impotriva armatei romane care se replia incepand cu data de 28 iunie 1940, au fost initiate ii desfasurate de armata sovietica in colaborare cu bandele formate mai ales din minoritari, “intre care si o suma de evrei”.

 

In timpul celui de-al doilea razboi mondial doar maresalul roman Ion Antonescu, ministrul de externe Mihai Antonescu, si Miscarea Legionara i-au sustinut pe sionisti, preferand sa-i vada pe cetatenii romani evrei mai degraba plecati din Romania in Palestina decat ramasi, ca sa fie tradatori, activi in chip de agenti comunisti ai puterilor straine cu care Romania era in razboi. Romania este astfel singura tara care nu i-a deportat pe evrei la Auschwits, un numar considerabil dintre acestia regasindu-se plecati in Palestina.

 

Desi au fost numarati printre victime de mai multe ori de holocaustologii ce folosesc inca mijloacele de propaganda comunista, chiar aflandu-se, prin aceasta, in plin negationism al Holocaustului Rosu (al caror teoreticieni si practicieni erau ca fostii profesori de marxism) evreii romani dupa invazia sovietica erau mai numerosi decat inainte de razboi!.

 

Un autor sionist deosebit de discreditat de pozitia sa manifest anti-romaneasca este Matatias Carp. Cele trei volume sub semnatura sa sunt singura sursa de date privind populatia evreiasca (secret de stat). Lucrarea sa este publicata imediat dupa invazia sovietica, un context discutabil, pentru a fi citata in extenso azi, la peste 60 de ani de la evenimente… Mai mult, istoricul Dinu C. Giurescu remarca faptul ca cele trei volume scoase in 1947 la Bucuresti, de catre Matatias Carp, sunt “fara trimiteri la fondurile de arhiva”.

 

Alexandru Safran, fost rabin sef, intr-o declaratie din 1946 recunoaste faptul ca anexarea Basarabiei si Bucovinei de Nord de catre sovietici “a fost intampinata cu bucurie de unii evrei din aripa stanga si comunisti”.

 

In timpul evacuarii din Basarabia si Bucovina de Nord a armatei romane si a populatiei refugiate romane, provocata de ultimatumul din 26 iunie 1940 prin care Uniunea Sovietica a cerut Romaniei cedarea acestor provincii amintite, populatia evreiasca de aici a initiat si desfasurat o serie de manifestari si asasinate antiromanesti:-uciderea si batjocorirea ofiterilor si militarilor romani;-jefuirea si maltratarea refugiatilor romani;-asasinarea oficialilor romani din diferite institutii publice si devastarea acestora;-distrugerea si denigrarea insemnelor oficiale romanesti.

 

Aceste fapte grave antiromanesti nu au fost intamplatoare, ci ele au fost programate si organizate cu mult timp inainte, existand in Basarabia 118 organizatii teroriste si un Plan de bolsevizare a Romaniei in care comunistii evrei erau implicati foarte mult.

 

Incepand cu data de 28 iunie 1940, evreii de pe tot cuprinsul Basarabiei si Bucovinei de Nord si-au manifestat bucuria ca au devenit cetateni sovietici, unii dintre ei s-au inarmat si fluturau niste liste negre dorind sa-i pedepseasca pe cei notati acolo. Aceste liste negre vor fi folosite mai tarziu pentru denuntarea romanilor care erau considerati “tradatori de tara” fata de Rusia, intre ei si multi membri ai Sfatului Tarii. Alte liste destinate executiilor au fost redactate chiar de intelectualii evrei comunisti ca: avocat Carol Steinberg, avocat Etea Diner, dr. Dorevici. Mai mult, avocatul evreu Steinberg, a condus un grup de evrei ce loveau cu pietre armata romana aflata in retragere.

 

La Cernauti, imediat ce a fost anuntat ordinul de evacuare, evreii au initiat si desfasurat actiuni antiromanesti: aurupt si scuipat steagurile tricolore romanesti, iar pe monumentul Unirii au pus steagul rosu sovietic. Dupa ce au vandalizat insemnele oficiale romanesti, evreii au distrus crucea de pe catedrala si “au inlocuit-o cu steagul rosu si portretul lui Stalin”. Au mai fost consemnate devastari si impuscaturi.

 

Tot la Cernauti, evreii si puscariasii eliberatii, i-au atacat pe romanii care se refugiau, jefuindu-i si maltratandu-i. Preotul bisericii catolice si cativa gardieni au fost impuscati de evrei. In timp ce preotii si teologii romani erau maltratati iar militarii umiliti de evrei, alti evrei de pe margine stateau si fotografiau aceste scene.

 

Ziarul “Universul” relateaza faptul ca populatia ucraineana din Cernauti a manifestat un comportament mai corect fata de populatia romaneasca ce se refugia, in timp ce populatia evreiasca a avut o atitudine atat de neomeneasca incat i-a revoltat si pe comandantii armatei de ocupatie rusesti.

 

La Chisinau, evreii plasati in intersectii au atacat refugiatii romani si i-au jefuit, ba mai mult, au aruncat atat asupra lor cat si asupra militarilor romani aflati in retragere, cu pietre, cu oale cu apa clocotita, si continutul oalelor de noapte. Sub protectia unor soldati rusi, evreii au batjocorit militarii din armata romana, ofiterilor fiindu-le smulse tresele, iar unor ostasi lis-au taiat nasturii de la pantaloni, dupa care intr-o prima faza li s-a dat drumul in hohote de ras, pentru ca mai apoi, sa fie luati de soldatii rusi.

 

In momentul aterizarii la Chisinau a unui grup de 20-30 de avioane rusesti, “imediat evreii au arbora drapele rosii” si au inceput sa manifeste pe strada. Lor li s-au alaturat si comunistii proaspat eliberati din inchisoarea locala. Impreuna, “manifestantii evrei si comunistii” au strigat lozinci antiromanesti si defaimatoare la adresa armatei romane: “Jos Armata Romana!”, si impotriva regelui, “Jos Carol!”, precum si de sustinere a ocupantului sovietic “Traiasca Stalin si Armata Rosie!”.

 

De asemenea, ei au blocat strazile, nepermitand refugiatilor romani accesul spre gara. Incercand sa faca ordine pentru ca populatia sa poata ajunge la gara si sa se refugieze, comisarii Pascu Nicolae, Mateescu Constantin, Severin si Stol, au fost prinsi de evrei si executati prin impuscare in pina strada. Alte incidente s-au inregistrat pe strada Alexandru cel Bun, unde functionarii romani refugiati care doreau sa ajunga la gara au fost opriti de “o masa compacta de evreis i rusi” care postandu-se pe trotuare amenintau si aruncau cu pietre.

 

La Soroca, primaria si politia au fost ocupate de evreii comunisti aflati sub comanda avocatului evreu Michel Flexer (Flexor). La politie, acesta a tinut un discurs prin care a defaimat autoritatile si administratia romaneasca, apoi i-a asasinat pe comisarul Murafa si pe ajutorul acestuia Eustatiu Gabriel in fata statuii Generalului Poetas.

 

A fost jefuit tezaurul administratiei financiare, din camionul in care era transportat iar Dirigintele Oficiului Postal, Vartolomei, avocatul Gheorghe Stanescu si locotenentul Pavelescu, insotit de mai multi subofiteri au fost prinsi de evrei si li s-au rupt galoanele. Administratorul Ion Gheorghe si capitanul Georgescu au fost impuscati. Pavelescu si Vartolomei au scapat dand 50-60 de mii de lei unor evrei.

 

Subofiterul Ene a fost impuscat pe la spate in timp ce incerca sa fug, iar avocatul Stanescu a fost coborat din masina si imp uscat de avocatul evreu Pizaresky Alexandru. Maiorul Virtic Gheorghe comandantul jandarmilor din Soroca si capitanul Ramadan, dorind sa plece cu o masina au fost prinsi de evrei, au fost dezarmati si li s-au rupt galoanele. Preotii care voiau sa se refugieze din oras au fost opriti de evrei si intorsi din drum.

 

La Vijnita, cei care au provocat dezordini au fost evreii comunisti carora li s-au alaturat si ucrainenii. Astfel, seful sanatoriului din localitate, dr. evreu Winer a rupt drapelul romanesc, pastrand numai fasia rosie pe care si-a legat-o peste piept strigand ca “a sosit ceasul evreilor”.Tot el a interzis personalului romanesc sa paraseasca sanatoriul.

 

In momentul intrarii armatei sovietice in oras, aceasta a fost asteptata de populatia evreiasca in frunte cu evreul Satran.

 

Perceptorul si preotul au fost atacati si jefuiti de un grup de evrei condus de avocatul Raufberger.

 

Fapte grave s-au mai inregistrat la Romanesti in judetul Lapusna, unde elevii evrei i-au agresat pe profesori, la Reni unde s-au inregistrat incidente intre evrei cu banderole rosii pe maini si autoritati, la Tighina unde jandarmii romani au fost dezarmati de evrei, si li s-au luat si uniformele, si la Cetatea Alba unde evreii au dat foc la primarie. La Lipcani, peste Prut de Radauti, evreii strigau “Traiasca Rusia Sovietica si Stalin!”

 

In data de 29 iunie 1940 regele Carol al II-lea isi noteaza in jurnalul personal “ca mai ales evreii” sunt cei “care-i ataca si-i insulta pe ai nostri” si ca acestia i-au batjocorit pe ofiterii romani.

 

Presa straina relateaza si ea despre cele intamplate in Basarabia si Bucovina de Nord: “Corriere della Serra” scrie ca in ziua de 29 iunie aproximativ 3000 de evrei care au trecut pe la Reni in Basarabia au atacat atat refugiatii civili, cat si armata romana pe care i-au batut cu pietre, i-au impiedicat sa-si continuie drumul, i-au jefuit, le-au luat armamentul si le-a distrus mijloacele de transport.

 

Mai mult chiar, cautau sa-i instige si pe localnicii romani impotriva acestora.

 

Si “Gazzeta dell Popolo” confirma situatiile grave create de evrei consemnand ca la Galati, comunistii evrei locali impreuna cu cei veniti din alte parti, au provocat dezordine, atacand fortele de politie si garnizoana, rezultand 15 morti.

 

Tot “Gazzeta dell Popolo” vorbeste si despre Cernauti aratand ca dupa evacuarea militarilor romani, evreii in numar de cateva zeci de mii, dupa ce au comis numeroase delicte, au eliberat detinutii din inchisori, i-au inarmat si “au inceput cu furie sa masacreze pe romanii aflati pe strazi, au jefuit bancile, casele particulare, au incendiat bisericile si palatele”.

 

“Corriere della Sera” relateaza si el despre cele intamplate la Galati vorbind despre faptul ca evreii veneau din toate partile la Galati pentru a trece in Basarabia si dupa ce i-au dezarmat pe soldatii din garda, au atacat orasul, tragand nebuneste, devastandvitrinele si agresand cetatenii romani.

 

Notele facute de armata romana constata la data de 30 iulie 1940 ca evreii din Basarabia nu s-au refugiat si ca au ramas, instigand la actiuni antiromanesti si facand manifestatii comuniste. Refugiatii din Basarabia au declarat ca cei care le-au facut greutati pe parcursul evacuarii au fost comunistii locali, in majoritate evrei si ca acestia i-au torturat, i-au lovit cu pietre, le-au jefuit bagajele, i-au impiedicat sa se deplaseze, le-au luat animalele si le-au devastat vehiculele folosite pentru deplasare.
La Chisinau, inca inainte de aparitia trupelor rusesti, evreii din baroul local si-au legat la maini banderole rosii si i-au supus pe functionarii romani la tot felul de violente. In toate garile de la chisinau si pana la Ungheni, bandele de evrei inarmati cu pistoale si bate loveau populatia romana pentru a o impiedica sa urce in trenuri. Si in Bucovina, la Cernauti, inainte de intrarea soldatilor sovietici, evreii au facut manifestatii antiromanesti, au devastat biserici si au asasinat personalitati romanesti si ofiteri.Se mai raporteaza ca un grup de evrei comunisti cu varste de 15-16 ani au savarsit crime si acte de barbarie, ucigand soldati, ofiteri si jandarmi romani cu propriile baionete, dupa ce initial ii dezarmasera. Tot la Cernauti, grupuri de muncitori au devastat cladiri si camine studentesti, au eliberat detinutii din inchisori si au maltratat armata si populatia romana care se refugia.
La “Stampa” din ziua de 1 iulie 1940 prezinta articolul “Ororile si devastarile comise de evrei in Basarabia si Bucovina” in care vorbeste de manifestarile de bucurie ale evreilor fata de armata de ocupatie sovietica si consemneaza faptul ca la Cernauti s-a constituit un guvern provizoriu din evrei comunisti. Acelasi gen de initiative a avut loc si la Reni, Ismail, si in alte locuri.
O nota a armatei din 1 iulie 1940 confirma faptul ca inca inainte ca armata sovietica sa-si faca aparitia, populatia evreiasca din Cernauti a devastat bisericile si i-a asasinat pe multi dintre sefii autoritatilor locale. Se raporteaza si ca Brigada de Cavalerie aflata sub comanda domnului Postelnicu a trecut cu greu Prutul, avand lipsa ofiteri si soldati precum si echipament din cauza greutatilor, sicanelor si umilintelor la care au fost supusi de catre armata sovietica in colaborare cu bandele de civili formate din “bolsevici si jidani”.
O sinteza a zilei din 2 iulie 1940, arata ca evreii au organizat in difetite orase comitete revolutionare in vederea preluarii puterii. La Cernauti, evreul Salo Brul a devenit comisar al poporului, primar si viceprimar sunt tot doi evrei, Glaubach si respectiv Hitzig, iar prefect este evreul Meer.
Sovietul comunal din Chisinau, este condus de un evreu originar din Husi, si anume, avocatul Steinberg. Comitetul local infiintat la Chilia Noua il are ca sef pe un evreu medic din oras, dr. Rabinovici.
La Soroca este indicat ca fiind “conducatorul actiunii teroriste” un evreu gardian public in serviciul politiei locale, pe nume Leizer Ghinsberg. Alti doi evrei fosti ziaristi la Adevarul si Dimineata au luat posturi importante in Basarabia. Ei sunt Terziman si Candea.
Sunt consemnate atentate si asasinari impotriva oficialitatilor si impotriva romanilor civili, din partea evreilor comunisti. Bandele evreo-comuniste din Chisinau futurand steaguri rosii, actionau in gari pentru a-i determina pe calatori sa coboare din trenuri. Refugiatii romani care nu puteau sa se apere au fost jefuiti de acestia, si doar cei care au avut arme au putut sa le respinga atacurile. Tot la Chisinau, interventia unui detasament de jandarmi i-a salvat pe studentii teologi de a nu fi linsati de o banda de evrei comunisti, asta dupa ce jandarmii au fost nevoiti sa faca uz de arma.
Insa doi inspectori financiari, Preotescu si Padureanu, nu au mai putut fi salvati, fiind impuscati. De asemenea, teroristii evrei i-au mai ucis pe perceptorul si notarul din Ceadar-Lunga, judetul Tighina, pe preotul Bujacovski din Tighina, pe fostul senator colonelul Adamovici, pe seful politiei din Abaclia, tot din judetul Tighina. La Cazaclia si Ceadar-Lunga au mai fost omorati notari, preoti si politisti. Evreii din Reni, ce purtau banderole rosii, i-au impuscat pe doi marinari romani, ceea ce a determinat o riposta a autoritatilor si au fost lichidati, in urma confruntarilor, circa 15-20 de evrei comunisti.
Fapte atroce s-au petrecut la Cetatea Alba, unde preotii au fost schingiuiti de bande comuniste de evrei. Preotilor le-au fost arse barbile cu tigari aprinse, iar bisericile au fost devastate. La Cernauti, bandele de evrei au atacat cu pietre doua autocare cu soldati romani, iar atacul lor a fost respins numai prin folosirea armelor. La Braila, fratii Birnbaum amenintau ca “multora dintre romani le-a sunat ceasul” si ca ei ii au pe cativa in vedere pentru ca sa se rafuiasca cu ei.
In alt caz, o persoana pe nume Iancu, zis si Jean, ameninta si el ca in scurt timp pe Palatul Regal va flutura drapelul rosu sovietic. O telegrama din data de 3 iulie 1940, venita de la granita, informeaza ca populatia evreiasca manifesta o atitudine ostila tot mai pronuntata in zona Prutului si ca acest fapt face ca localitatile locuite de evrei sa fie focare comuniste periculoase.
Ziarul maghiar “Pesti Ujsag” din 3 iulie 1940, scos la Budapesta, face referire la “presa italiana care condamna uneltirile evreilor din Romania” aratand ca ziarele italiene consemneaza ca “Evreii au provocat incidente sangeroase prin atitudinea lor provocatoare “.
Alte informatii transmise de armata relateaza ca la Cernauti au fost vandalizate mai multe biserici, printre cea mai importanta Sf. Nicolae. La Bolgrad, evreii comunisti care manifestau pe strazi, purtau steaua evreiasca in 6 colturi si o banderola rosie. Un grup de evrei a atacat cu focuri de arma depozitul de munitii din Radauti, insa atacul a fost respins de catre garda, iar atacatorii s-au retras lasand doi morti in urma.
Actiunea de asasinare a romanilor din orasul Cetatea Alba a fost condusa de evreul Abram Carolic. Intre victime, au fost protopopul judetului Crisan Folescu, preotul Petru Sinita, seful garii si ajutorul acestuia. Tot la Cetatea Alba, evreii comunisti au oprit un tren si au incercat sa dezarmeze un divizion de artilerie, si numai interventia sovieticilor a im piedicat acest lucru. Si la Volintiri, grupurile de evrei comunisti i-au terorizat pe romani, fiind ucise mai multe persoane printre care grefierul Stirbu Iosif.
La Balti, bandele de evrei au creat panica printre romanii care se refugiau, fiind trase focuri de arma asupra lor. Tot in acest timp, au fost rupte crucile bisericilor si arborate in locul lor, steagurile rosii sovietice. La Chisinau, ziarele “Sovietskaia Bessarabia” si “Bessarabskaia Pravda” scoase de ocupatia sovietica, sunt conduse de redactori evrei. La Ismail, morarii si brutarii evrei au instigat bandele de teroristi evrei impotriva manutantei locale raspandind zvonul ca armata a rechizitionat faina.
Au fost asasinati lt. Alexandrescu si plt. mj. Jianu. Manipulati de instigarile evreo-comuniste, la actiune au participat si soldati apartinand manutantei. La Reni, un grup de comunisti evrei impiedica populatia ce dorea sa se imbarce pe vaporul Carpati pentru a se refugia in tara, lovindu-i cu batele. Vaporul a reusit totusi sa plece doar dupa ce s-au taiat paramele de ancorare.
In comuna Ashita, evreii au impuscat in picioare doi soldati romani care ramasesera in urma. La Chilia Noua, bande de evrei comunisti au devastat bisericile, au arborat steaguri sovietice pe institutii si au impiedicat populatia romaneasca sa se refugieze. Un soldat originar din Piatra Neamt, care era ranit a fost ingropat de viu, la ordinul si sub indrumarea comisarilor sovietici evrei, care au ignorat rugamintile acestuia de a nu fi ingropat pentru ca avea acasa 4 copii.
Un alt soldat roman care era bolnav, si care era transportat cu o caruta a fost impuscat pentru ca agresorii voiau caruta. Cererile ofiterilor romani de a le lasa acea caruta pentru a putea transporta soldatul bolnav, nu au fost luate in seama, si unul dintre agresori a tras cateva gloante sfaramandu-i teasta.

Surse: Arhivele Nationale,
– Arhiva Ministerului Apararii Nationale,
– Jurnalele de operatiuni ale marilor unitati ale Armatei Romane,
– Marturiile guvernantilor de atunci (Gigurtu, Argetoianu – taranisti, nu),
– Marturii ale bunicilor nostri,
– Marturii ale soldatilor Armatei Romane
– cartea “Saptamana Rosie” a celebrului scriitor si disident de origine basarabeana Paul Goma,
– cartea “Armata, Maresalul si Evreii”, de colonel Alex Stoenescu,
– cartea “Istoria romanilor in sec XX”, de Ioan Scurtu, Mihai Retegan si Gh Buzatu.
piatza.net “[1]

SURSE

  1. https://cultural.bzi.ro/crimele-si-ororile-comise-de-comunistii-evrei-impotriva-romanilor-5621
  2. Foto: cultural.bzi.ro
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro