Baza OZN din Lacul Vidraru

by “”Există o bază secretă OZN în Lacul Vidraru”. Ipoteza-șoc a unui om de știință Mai multe observații separate făcute de-a lungul anilor de turiști sau localnici au dus către conturarea unei ipoteze șocante: existența unei baze de OZN-uri în lacul Vidraru. Au fost văzute de-a lungul timpului obiecte luminoase […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

“”Există o bază secretă OZN în Lacul Vidraru”. Ipoteza-șoc a unui om de știință

Mai multe observații separate făcute de-a lungul anilor de turiști sau localnici au dus către conturarea unei ipoteze șocante: existența unei baze de OZN-uri în lacul Vidraru. Au fost văzute de-a lungul timpului obiecte luminoase care au intrat sau au ieșit din apele lacului.

Pe latura sudică a Munților Făgăraș, cei mai înalți din Carpații românești, pe râul Argeș, se află barajul „Vidraru”, de 166 metri înălțime. Pe coronamentul acestuia trece un drum, parte din „Transfagarasan”. Barajul colectează apa într-un lac cu suprafața de aproximativ 9 kilometri pătrați.

Lucrarea a fost finalizată în 1966, iar observațiile OZN în zonă au început în 1968. Scriitorul și omul de știință Dan D. Farcaș evocă mai multe cazuri de observare a unor OZN-uri în zona respectivă.

Călin Turcu a obținut în 1996 mărturia d-lui I.A., pe atunci de 49 de ani, tehnician-proiectant din Craiova, privind o observație făcută în perioadă efectuării stagiului militar obligatoriu. După cum declară acesta, prin martie-aprilie 1968, se întorcea spre Curtea de Argeș, cu încă 80-100 de militari, dintr-un marș efectuat în zonă barajului. Pe la oră 18:00, atenția le-a fost atrasă de o lumina puternică, albă, venind din partea stânga a șoselei, din zonă barajului, la o distanță de circa 1-1,5 km.

El a continuat, spunând: „Am observat un corp globular (sferic), luminos, de culoare alb-liliachiu fluorescent, cu un brâu de lumini la mijloc, de culoare roșu-deschis și verde-deschis, care coborâ peste șoseaua de deasupra barajului și care, în aparentă s-a așezat pe asfalt, în mijlocul barajului… Brâul de lumini din mijlocul obiectului se rotea sau se aprindea succesiv. Mărimea obiectului o apreciez a fi de aproximativ 20-30 m în diametru. De la distanță la care ne aflăm, nu am auzit niciun zgomot. Timpul total de observație a fost de maximum un minut. Câțiva dintre militari au vrut să se întoarcă la baraj, să vadă mai bine despre ce este vorba, dar superiorii nu le-au permis, astfel că și-au continuat drumul”. Apoi, obiectul nu a mai fost vizibil, fiind acoperit de vegetație și de relieful muntos. Cât l-au observat, a stat „aparent nemișcat, răspândind în jur, peste baraj și șosea, o lumina rece, albicioasă, că un halou”.

Un disc uriaș

Un alt caz s-a petrecut pe 12 august 1978 cu S.N., student la Facultatea de Istorie a Universității București. Împreună cu prietenă să voia să înnopteze pe munte, în apropierea barajului Vidraru. După cină, cei doi s-au așezat pe o pătură, pe iarbă, să admire mirificul peisaj pe care noaptea de vară li-l oferea lângă lacul de acumulare.

Dar, așa cum relata S.N. (între timp, profesor de istorie la un liceu din București): „În jurul orelor 23:00, din lac s-a ridicat, dintr-odată, un disc uriaș, cu diametrul aproximativ de 30-40 metri. Noi nu ne aflăm, atunci, la o distanță mai mare de 500 metri față de el. L-am putut vedea perfect și i-am observat evoluția cu ochii lărgiți de groază. Dar nu spre noi venea. După ce s-a ridicat, direct pe verticală și a dat impresia că vine spre locul unde ne aflăm, discul s-a înclinat brusc, spre spate, parcă spre a-și lua avânt, și a țâșnit spre cer cu o viteză incredibilă. În cinci secunde, ajunsese abia un punct strălucitor pe cer, îndepărtându-se înspre nord, în direcția Transilvaniei. A dispărut definitiv din raza noastră vizuală după alte câteva secunde, dincolo de crestele munților. Obiectul avea formă unui lighean întors și o culoare nedefinită, în orice caz, închisă, iar pe domul central se vedeau mai multe hublouri cu lumini verzi. Nu am văzut ființe la bordul sau, dar sunt convins că erau. Menționez că pe toată perioada observației nu am auzit niciun fel de zgomot, venind dinspre acel obiect uriaș. După ce a dispărut, am observat însă că apele lacului erau foarte agitate, valuri destul de mari izbindu-se de maluri, ceea ce cred că nu se întâmplă deseori în cazul unei ape interioare stătătoare. Am mai fost, de atunci, de câteva ori în zonă, dar nu am mai văzut astfel de aparitii”.

O altă întâmplare, a tânărului I.F., din localitatea Moneasa. El își satisfăcea stagiul militar la o unitate de jandarmi însărcinată cu pază barajului hidrocentralei de la Vidraru. Într-o dimineață din toamna lui 1996, se află în serviciul de gardă.

Așa cum relata: „era ora șase fără douăzeci dimineață; sunt sigur de asta fiindcă m-am uitat la ceas, să văd cât mai am de stat, știind că la șase trebuie să vina schimbarea gărzii. Fără să-mi dau seama, m-am uitat spre cer, care era foarte senin. Stelele însă abia se mai vedeau. Am observat o stea care mi-a atras atenția căci, pe lângă că era mai strălucitoare decât celelalte stele din jurul ei, părea să coboare de pe boltă. La un moment dat, s-a oprit din cădere și a pornit să meargă cumva la orizontală, pe cer, apropiindu-se de locul unde mă aflăm, devenind tot mai strălucitoare. După câteva secunde, am văzut că de fapt este de formă unui disc, extrem de luminos, și m-am gândit că e un OZN și că ce fac eu dacă vine spre mine. Părul, va spun sincer, mi se făcuse măciucă; mi-era așa o frică, încât mă furnică pielea capului!

Obiectul s-a oprit însă deasupra lacului și a coborât lin, scufundându-se în apa, la vreo opt sute de metri de postul de gardă în care mă aflam. A existat o lumina pe apa, care a durat timp de aproximativ cinci secunde. Eu cred că OZN-ul s-a scufundat intenționat, fiindcă avea o viteză foarte mică acum, spre deosebire de aceea pe care am observat-o la început. N-am raportat cele întâmplate nimănui, nici caporalului de schimb, nici vreunui superior, nu le-am spus nici măcar colegilor de pluton, de teamă să nu se stârnească vâlvă și să nu mai pot plecă într-o permisie ce-mi fusese promisă de o luna. Nu sunt pasionat de OZN-uri și nici nu prea credeam înainte că OZN-urile există, dar acum mi-am cam schimbat parerea”.

Un alt caz a fost publicat în ziarul „Curierul zilei” din Pitești. Doi jurnaliști au mers în seara zilei din 16 noiembrie 1998 la Lacul Vidraru pentru a scrie un articol despre lupii care amenințau aparent viața și proprietățile locuitorilor din zonă. La oră 23:00, când se apropiau de lac, mașina lor s-a oprit aparent fără motiv. În timp ce conducătorul auto a deschis capotă pentru a vedea ce este, o rafală de ploaie s-a abătut peste ei, venită că din senin. Nu mult după aceea, în lumina farurilor au apărut două siluete: doi ciobani din localitatea Corbeni, cu turmele de oi. Câinii lătrau înnebuniți, urlând spre cer, iar cei doi, după ce s-au mai liniștit, au început să povestească despre o lumina mare, „cat casa”, însoțită de un zgomot de tunet, care s-a ridicat pe cer.

Imediat după aceea, din sensul opus de mers, s-a apropiat o mașină. Ocupanții acesteia, un cuplu din Focșani, au susținut că au văzut, lângă lac, același obiect luminos. Femeia a spus că emitea o lumina verde, iar formă să semăna cu două farfurii suprapuse. Foarte entuziasmata, ea a vorbit, de asemenea, despre modul în care a ieșit obiectul din apele lacului, antrenând după el o mare cantitate de apa. A fost oare această ploaia care a căzut din senin peste cei doi jurnaliști?, se întreabă scriitorul în Revista Magazin.

Dan D. Farcaș este un matematician, informatician, scriitor, cercetător român al fenomenului OZN și al civilizațiilor extraterestre.”[1]

SURSE

  1. https://www.realitatea.net/weekend-exista-o-baza-secreta-ozn-in-lacul-vidraru-ipoteza-oc-a-unui-om-de-tiin-a_2048579.html
  2. Foto: turismland.ro
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) – Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință.

Contact: office@dzr.org.ro