Adolf Hitler a fugit în Argentina

by Generalul nazist, Karl Haushofer, in calitatea sa de co-fondator al societatii secrete Thule, a incheiat un parteneriat strategic intre puterea Reich-ului german si aceste doua organizatii tibetane, ajutand la infiintarea coloniilor tibetane de pe teritoriul Germaniei. Bonetele Galbene si Glugile Negre, in profetia lor au spus ca, “Al Treilea […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Generalul nazist, Karl Haushofer, in calitatea sa de co-fondator al societatii secrete Thule, a incheiat un parteneriat strategic intre puterea Reich-ului german si aceste doua organizatii tibetane, ajutand la infiintarea coloniilor tibetane de pe teritoriul Germaniei. Bonetele Galbene si Glugile Negre, in profetia lor au spus ca, “Al Treilea Reich, reprezinta Noul Imperiu al Luminii de pe Pamant, care trebuie instaurat prin “Soarele Negru” in Germania.

Aceste organizatii tibetane le-au pus la dispozitie germanilor o serie de informatii avansate cu ajutorul carora au reusit sa-si faca o strategie foarte puternica, dar i-au pus in legatura si cu civilizatia din Centrul Pamantului, unde se regasesc uriasii arieni, dar si cu extraterestrii Aldebarieni, cei care le-au oferit acces, germanilor, la o inalta tehnologie cu ajutorul careia au putut pune la punct celebrele farfurii zburatoare, Haunebu si Vril.

Operatiunea Shamballa: expeditia nazistilor din 1938 in Tibet – acestia cautau o metoda de la ajunge la uriasii din Centrul Pamantului ! Si au ajuns in cele din urma !
Acesta este motivul pentru care comunistii chinezi au atacat Tibetul in 1950 – cautau baze ale Reich-ului in Muntii Himalaya !

Colaborarea nazist-tibetana

“Profetia veche de mii de ani a “dGe-lugs-pa” (Bonetele Galbene), cea mai inalta loja tibetana – ne spune ca “Acoperisul lumii” (Tibet) va fi stramutat in “Tara muntelui de miazanoapte” – anume Germania. De aceea tibetanii l-au si primit pe Karl Haushofer (ca fondator al Societatii Thule din timpul celui de-al Treilea Reich) in loja lor. Tibetul a promis sprijin spiritual si practic la edificarea “Noului Imperiu al Luminii” de pe pamant, iar in Germania s-au infiintat in schimb primele colonii tibetane.

Calugarii tibetani ajutau din culise, alaturi de cavalerii templieri (ordinul marcionitilor si domnii de piatra neagra) la edificarea celui de-al Treilea Reich si la infiintarea “Societatii Thule” si a “Soarelui Negru” (cea mai inalta loja de atunci). Scopul urmarit de aceste loji era obtinerea autarhiei Germaniei fata de Iluminati. Aici intrau independenta fata de capitalul strain, precum si fata de titeiul din afara, interzicerea practicarii dobanzilor in activitatea bancara, iar ca masura de securitate-forta germana de munca, in loc de aur.

Tot calugarii tibetani au fost aceia care i-au sfintit la Wewelsburg, langa Detmold, pe copiii “Soarelui Negru”, despre care se spune ca ar fi fost inapoiati in Tibet de catre Rudolf Steiner. Asa cum aflam din documentele Societatii Vril, tot prin intermediul calugarilor s-a stabilit contactul cu arianii si aldebaranii. Daca ar fi sa dam crezare documentelor respective, aldebaranii sunt o rasa extraterestra din constelatia Taurului, aflata la o distanta de 68 ani lumina, care sustin ca ar fi colonizat planeta noastra cu rasa ariana.

adolf-hitler Adolf Hitler

Lhasa, Expedition beim Empfang tibetischer Würdenträger

Lhasa, Expedition beim Empfang tibetischer Würdenträger

Parte din rasa aceasta ar trai insa in centrul pamantului, unde s-ar fi retras in timpul uneia din erele glaciare – imperiul subpamantean este in general cunoscut sub numele de Agarthi(la germanici “Asgard), iar locuitorii sai sunt arianii. Dat fiind ca oamenii cu un oarecare grad de initiere intelesesera clar dupa tratatele de la Versailles, ca Aliatii planuiau un nou razboi impotriva Germaniei, prin care potrivit planului Morgenthau, poporul german urma sa fie starpit in intregime, Adolf Hitler, asa cum precizeaza in repetate randuri si in “Mein Kampf”, alcatuise un “Ultim Batalion”, pentru cazul in care Germania ar fi pierdut razboiul. Acest “Ultim Batalion”, a fost repartizat in diferite regiuni ale lumii sub forma de mici colonii.

Cele mai importante dintre acestea erau Neuschwabenland(Antarctica), Tibetul, Anzii, Groenlanda, insulele Canare, lantul muntos african, Irakul, Japonia si centrul subteran al pamantului. Iata ce spunea Fuhrer-ul in cuvantarea sa din 24.02.1945: “prevestesc astazi, patruns ca intotdeauna de credinta in poporul nostru victoria finala a Reich-ului german.”(Volkischer Beobachter,Berlin 27.02.1945,pag.2).Sau: “in razboiul acesta nu vor exista nici invingatori si nici invinsi, ci numai morti si supravietuitori, Ultimul Batalion va fi insa unul german”.”[1]

Societatea secreta Thule !

„Ultima Thule” a fost capitala primului continent colonizat de arieni. Acesta se numea „Hyperboreea” si era mai vechi decat Lemuria si Atlantida (continente inghitite de apele oceanului, unde au existat candva mari civilizatii). În Scandinavia se gaseste o legenda referitoare la „Ultima Thule”, aceasta tara minunata din Marele Nord unde soarele nu apune niciodata si unde traiau stramosii rasei ariene.

Continentul „Hyperboreea” era situat in marea Nordului si a fost inghitit in timpul unei epoci glaciare. Se presupune ca locuitorii sai au venit din sistemul solar numit Aldebaran care este astrul principal din constelatia Taurului: ei masurau aproximativ patru metri, aveau pielea alba si erau blonzi cu ochi albastri. Nu cunosteau razboaiele si erau vegetarieni (Hitler de asemenea). Dupa pretinsele texte din Thule, hyperboreenii erau foarte avansati in tehnologia lor si s-ar fi servit de „Vril-ya”, masini zburatoare carora le zicem astazi OZN-uri. Gratie exsistentei a doua campuri magnetice rotite invers, aceste discuri zburatoare erau capabile de levitatie, ar fi atins viteze enorme si faceau manevre surprinzatoare in timpul zborului, performante pe care le observam astazi la OZN-uri.

Ei au utilizat forta Vril ca potential energetic, adica drept carburant (Vril=eter, sau prana, chi, forta cosmica, orgon… Dar acest cuvant deriva de asemenea din „vri-IL” akkadian ceea ce inseamna „asemanator cu cea mai mare divinitate” sau „egal cu Dumnezeu”). Ei sustrageau deci energia (care nu costa nimic) din campul magnetic terestru, cum o fac convertizoarele cu tachioni ale comandantului Hans Coler sau otorul din „spatiu quantic” dezvoltat de Oliver Crane.

Atunci cand continentul Hyperboreea a inceput sa se scufunde, locuitorii sai au sapat tunele gigantice in scoarta terestra cu masini mari si s-au stabilit sub regiunea Himalaya. Acest regat subteran se numeste „Agartha” sau „Agarthi”, si capitala sa se numeste „Shamballah”. Persii numeau acest regat subteran „Ariana” sau „Arianne”, tara deorigine a arienilor.

Suveranul acestui regat era „Rigden Iyapo”, regele lumii, iar reprezentantul sau pe Terra ar fi dalai-lama. Haushofer era nelinistit ca acest regat subteran de sub Himalaya era locul de origine al rasei ariene. El sustinea ca avea proba obtinuta in timpul numeroaselor sale calatorii in Tibet si in India.

Semnul distinctiv al lui Thule era zvastika cu bratele indreptate spre stanga.

Conform spuselor lama tibetanilor si lui Dalai-Lama in persoana, oamenii numiti agarthieni exista si astazi. Regatul subteran, care este pomenit in toate scrierile orientale, s-ar fi raspandit de-a lungul mileniilor sub toata suprafata Terrei cu centre imense sub Sahara, sub muntii Matto Grosso si sub muntele Santa Catarina in Brazilia, sub Yucatan in Mexic, sub muntele Shasta in California, in Anglia, in Egipt si in Cehia si Slovacia.

Hitler spera sa gaseasca intrarile regatului subteran al Agarthei si de a intra in contact cu urmasii „oamenilor-zei” arieni din Aldebaran-Hyperboreea. În legendele si traditiile acestui regat subteran, se spune, intre altele, ca va fi pe planeta noastra un razboi mondial devastator (al treilea) care se va sfarsi datorita cutremurelor de pamant si altor catastrofe naturale inclusiv inversarea polilor care vor antena moartea a 2/3 din omenire. Dupa acest „ultim” razboi, diferitele rase din interiorul Terrei se vor reuni din nou cu supravietuitorii de pe suprafata planetei si vor introduce „Varsta de Aur” milenara (era Varsatorului).

Hitler dorea sa creeze o „Agarhta” sau „Ariana” pe suprafata Terrei cu rasa stapanilor arieni si acest loc trebuia sa fie Germania. În timpul celui de-al treilea Reich, au avut loc doua mari expeditii SS in Himalaya pentru a gasi intrarile in regatul subteran. Alte expeditii au avut loc in Anzi, in muntii Matto Grosso si Santa Catarina in Brazilia, in Cehoslovacia si in Anglia. Unii au afirmat ca oamenii din Thule credeau ca independent de sistemul tunelelor si oraselor subterane, Terra era gaunoasa, cu intrari mari, una la polul Nord si alta la polul Sud. Se refereau la legile naturii: microcosmosul si macrocosmosul. Fie ca era vorba de o celula de sange, de o celula a corpului sau de un miez si o cavitate inconjurata de un invelis, „corona radiata”, viata se petrece deci in interior. Oamenii din Thule au concluzionat ca Terra trebuia sa fie constituita deci dupa acelasi principiu. Chiar druzele confirma asta, caci sunt cavitati stancoase care au o viata proprie, adica mineralele si cristalele, se gasesc in
interior.

În consecinta, Terra ar putea fi gaunoasa si ea, ceea ce ar corespunde, de altfel, spuselor lama tibetani si lui dalai-lama si ea ar trebui sa aiba un miez, un soare central care confera interiorului sau un climat regulat si o lumina solara permanenta.

Societatea secreta Vril !

„În 1871 Edward Bulwer Lytton a creat noţiunea de Vril în romanul „S.F.” (n.r. S.F. = adevar socant pentru oameni) – Rasa care va veni (în original – The coming Race). Vril este un cuvânt tibetan ce poate fi tradus ca forță vitală, forța vieții sau energia vitală însă și că vibrație. Elena Blavatschi a preluat acest concept și l-a folosit în teoriile ei ocultiste și teozofice. Vechile civilizații considerau Vril drept cea mai înaltă formă de energie din Univers, toate celelalte tipuri de energie fiind doar manifestări secundare ale acestei forțe supreme. Energia Vril are în anumite locuri de pe planetă o concentrație mai puternică, numită „vortex de energie”.

La nord de ecuator, direcția de rotație a vortexului se realizează în sensul opus acelor de ceasornic, iar la sud de ecuator, în sensul acelor de ceasornic. În anul 1919, membrii unei grupări continuatoare a Ordinului Templierilor au înfiintat organizația Vril (germană: Vril Gesellschaft) cu sediul în localitatea Ramsau din Germania (lîngă granița cu Austria). Membrii societății Vril aveau să intre în contact cu cei din Societatea Thule (Thule Gesellschaft) care a fost punctul de origine al partidului nazist. Unii membrii ai organizației Thule devenind mai apoi importante personaje în partidul nazist.

Aproape toate relatările referitoare la Thule Gesellschaft, după cum este numită societatea in limba germană, îl consideră pe baronul Rudolf von Sebottendorff drept fondatorul ei. Nu există nici o indoială că von Sebottendorff a fost implicat in crearea acestei societăţi secrete. Mai mulţi membri susţin că cel de-al doilea co-fondator al societăţii a fost Karl Haushofer şi că, in realitate, acesta a fost fondatorul principal, deşi a preferat să păstreze o anumită discreţie asupra acestui lucru.

Întreaga poveste are în centru acest personaj foarte puţin cunoscut: Karl Haushofer. La începutul secolului, Haushofer a fost ataşat militar la Tokyo, iar abilitaţile sale lingvistice l-au ajutat să puna bazele viitoarei Axe. În plus, a petrecut o lungă perioadă în Tibet, unde a devenit membru al preoţimii Bon. Cunoscuţi şi sub numele de Mantalele Galbene din Tibet, comunitatea Bon reprezenta o religie şamanistă ce a precedat apariţia budismului tibetan, fiind considerată a fi sursa tuturor religiilor tibetane.

Haushofer a avut şi o carieră militară deosebită. Capacitatea sa profetică în funcţia de general a ramas legendara în timpul Primului Razboi Mondial, ajutându-l sa câstige în luptă. În timp ce îşi comanda trupele pe front nu a fost rănit niciodată şi a reuşit sa îşi desfăşoare soldaţii cu o precizie remarcabilă în mijlocul celor mai haotice situaţii. A fost un militar extrem de decorat şi foarte admirat. Rudolph Hess, cel care avea să devina fuhrer adjunct al partidului nazist, a servit sub generalul Haushofer şi a fost foarte impresionat de geniul acestuia.

După Primul Război Mondial, Haushofer a început să pună în practica directivele primite în Tibet (pe cale spirituală sau naturală). După ce şi-a luat doctoratul, chiar înainte de declanşarea Primului Război Mondial, dr. Haushofer a inaugurat o nouă materie, intitulată Geopolitica.

Rudolph Hess, şi-a căutat fostul general pe care l-a admirat atât de mult pe timpuri şi a devenit un student pasionat al noii materii. Se spune despre Hess că ar fi fost complet vrajit de capacitatea intelectuală şi ocultă a profesorului său. În octombrie 1918, un anume Adolf Schicklgruber (Hitler era numele de fată al mamei lui), se face remarcat prin talentul lui oratoric. Rudolph Hess l-a auzit vorbind şi a rămas foarte impresionat. Era convins că are de-a face fie cu un mesia, fie cu un nebun, dar nu era încă sigur în ce categorie trebuie să -l încadreze.

Hess a recunoscut marile calităţi de lider ale lui Hitler şi i l-a prezentat lui Haushofer. Astfel, cei trei au devenit prieteni. Haushofer a fost atât de impresionat de acesta încât s-a decis să facă din el un mesia german. Hitler a fost condamnat la nouă luni de închisoare, după episodul din 1923 iar Hess şi-a afirmat loialitatea întorcându-se în Germania şi acceptând sa împartă aceeaşi celulă cu el. Haushofer i-a vizitat în timpul acestei perioade şi a contribuit probabil cu cel puţin un capitol la lucrarea de căpătâi a lui Hitler, Mein Campf. Când Hitler a ieşit din închisoare, Haushofer l-a învaţat cum să se îmbrace, cum să se poarte, pavându-i practic drumul către succes.

Între timp societatea Vril a căpătat amploare şi a fost rebotezată Vril-Gesellschaft, integrand alte trei societăţi importante din Germania: – Lorzii Pietrei Negre, o emanaţie a Ordinului Teuton creată in anul 1917, – Cavalerii Negri, o filială a Societăţii Thule, şi – Soarele Negru, identificată mai tarziu cu elita SS-ului lui Heinrich Himmler.

Ordinul Soarelui Negru: loja elitei celui de-al Treilea Reich !

„Soarele Negru (societate care iniţial a purtat numele DHvSS – Die Herren Vom Schwarten Stein) era o organizaţie secretă în interiorul Societăţii Thule, deţinând supremaţia asupra celorlalte. SS-ul a fost creat iniţial ca unitate de protecţie a lui Hitler cu mult inainte de a deveni o unitate militară. Eu cred că absolut toti ofiterii SS de grad inalt pot fi incluşi pe lista membrilor “Soarelui Negru”, SS-ul fiind mai mult decît o organizaţie militară de elită, un veritabil cult. Cine studiaza istoria nazistă işi dă rapid seama că cele două concepte, Thule şi Soarele Negru sunt în centrul puterii naziste.

În mod tradiţional “SS” este tradus prin Schutzstaffel, care înseamnă detaşament al gărzilor. În realitate “SS” provine de la Schwarze Sonne care înseamnă Soarele Negru în limba germană. Asta nu înseamnă că orice soldat care purta o uniformă SS era membru al Schwarze Sonne, ci ca runele SS afişate pretutindeni aveau o semnificaţie secretă , care se referă la Soarele Negru. Ca regulă generală, despre Soarele Negru se cunosc foarte puţine lucruri, dar conceptul de Thule poate fi găsit în numeroase limbi şi culturi.
Maria Orsic

În timp ce Societatea Thule a sfârșit prin a se orienta îndeosebi asupra unei agende materialiste și politice, Societatea Vril s-a focalizat de la bun început asupra „lumii de dincolo” (aspectelor transcendente).

Este posibil ca Societatea Vril să nu fi reușit să atingă performanțele pe care le-a avut dacă nu ar fi existat un medium pe nume Maria Orsic. Cunoscută și că Maria Orsitsch s-a născut în Viena la 31 Octombrie 1895. Tatăl sau Tomislav, era imigrant din Zagreb iar mama sa, Sabiene Orsic era din Viena. În tinerețe Maria Orsic s-a alăturat mișcării naționaliste germane ce dorea alipirea Austriei cu Germania. În 1919 s-a mutat la Munchen unde a intrat în contact cu societatea Thule și Vril. Despre Maria Orsitsch, Traute Lafrenz, Sigrun, Gudrun şi Heike. se spune că erau foarte frumoase și că aveau părul lung, un semn care avea să devină distinctiv pentru membri societătii Vril. Totodată aceste femei dețineau puteri superanaturale ce le permitea să între în contact cu anumite entități sau ființe extraterestre.

Datorită calităţilor ei excepţionale de medium, Maria a fost pusă repede în legătură cu membrii societăţii secrete Thule şi curând după aceea ea şi-a creat propriul ei cerc împreună cu Traute A. şi alţi prieteni din Munchen, formând aşa-numita Alldeutsche Gesellschaft für Metaphysik , care a fost primul nume oficial al societăţii Vril. Pentru identificare, membrii organizaţiei ( Vrilerinnen ) purtau un disc, pe care erau reprezentate chipurile a două dintre cele cinci femei mediumi: Maria şi Sigrun.

În decembrie 1919 s-a organizat o întâlnire secretă între membrii marcanţi ai celor trei societăţi principale ezoterice care activau atunci pe teritoriul Germaniei (Thule, Vril si Soarele Negru), într-o cabană din apropierea localităţii Berchtesgaden. Cu acea ocazie Maria Orsic a arătat celor prezenţi transcrierile unor mesaje telepatice pe care ea le primise într-un limbaj secret al vechilor Cavaleri Templieri germani, ce îi era complet necunoscut.

Maria Orsic a prezentat două seturi de transcrieri ale mesajelor primite în timpul stărilor de transă: primul era cel în limbajul secret al Templierilor, iar al doilea set de mesaje era scris într-un limbaj inteligibil, despre care ea a sugerat că ar putea fi o limbă antică orientală. În scurt timp s-a dovedit că acest al doilea set de informaţii transmise pe cale telepatică era în limba sumeriană. Mesajul a fost tradus cu ajutorul misterioasei femei medium din societatea Vril, care era cunoscută doar sub numele de Sigrun. Tot ea a ajutat mai apoi la descifrarea imaginilor mentale percepute de Maria Orsic, ce descriau o navă de zbor de formă circulară.

La prima vedere, am fi tentaţi să credem că această tehnologie a aparatelor de zbor i-a interesat foarte tare pe nazişti. În realitate, Hitler era mult mai preocupat de armele convenţionale, ale căror efecte puteau fi dovedite intr-o perioadă relativ scurtă de timp. Se spune că orice tehnologie care avea nevoie de mai mult de un an pentru a fi testată era respinsă de Hitler…cel puţin asta este varianta oficială.

Extraterestrii din Aldebaran !

Într-o şedinţă transă la care au fost prezenți și unii membri marcanți ai societății Thule, Maria Orsic, a intermediat spontan contactul cu reprezentanţii civilizaţiei extraterestre din sistemul Aldebaran de la care primise instrucţiunile tehnice pentru construcţia navei interstelare.

Potrivit Mariei Orsic numele acelei civilizaţii extraterestre era Sumi, membrii ei aparţin unei rase umanoide, care colonizase pentru un timp scurt planeta noastră în urmă cu aproximativ 500 000 de ani. În conformitate cu informațiile transmise în stare de transă, ea a firmat că ruinele antice din Larsa, Shurrupak şi Nippur din Iraq au fost construite de către ei. Supravieţuitorii Potopului au devenit mai apoi primii arieni şi în acest fel s-a realizat rezonanţa cu membrii societăţilor germane din acea vreme, care aveau la bază rudimente ale ideilor și concepțiilor acelor culturi antice.

Reprezentanţii societăţii Thule care se aflau în acele momente în cameră s-au arătat sceptici în legătură cu revelaţiile Mariei Orsic, manifestându-şi neîncrederea şi solicitând dovezi suplimentare chiar în timp ce aceasta se afla în transă. Atunci mediumul a început să aştearnă pe hârtie anumite semne ciudate şi caractere nemaivăzute, care mai apoi au fost identificate ca aparţinând vechii scrieri sumeriene, care a fost precursoarea și sursa culturii babiloniene de mai târziu.

Mai multe pe larg aici -> http://www.departamentul-zero.ro/societatile-secrete-vril-thule-si-soarele-negru-ale-celui-de-al-treilea-reich.

Citam urmatoarele dintr-o alocutiune adresata de amiralul Donitz cadetilor militari la Laboe, langa Kiel, in octombrie 1944:

“Marinei militare germane ii revine in viitor o sarcina si mai importanta… Marina militara germana cunoaste toate cotloanele ascunse ale marilor, si nu-i va fi deloc greu ca, intr-un caz extrem sa-l duca pe Fuher intr-un loc unde sa-si poata face in toata linistea ultimele pregatiri.”[2]

Trebuie precizat ca Donitz facuse insa inca din 1943 urmatoarea afirmatie:

“Flotila germana de submarine este mandra de a fi putut pregati pentru Fuher un paradis pamantean, o cetate inexpugnabila, undeva in aceasta lume.”[2]

Printre cele 120 de submarine care parasisera portul Kristiansund la 2 mai 1945, se aflau si celebrele U-977 si U-530. Pe parcurs insa, aceste doua vase s-au despartit de convoiul care se indrepta spre Neuschwabenland (Noul Tinut Svab), indreptandu-se spre Mar del Plata, Argentina, unde au si ajuns si s-au predat pe 10 iulie 1945 (U-530), respectiv pe 17 august 1945 (U-977).

Fostul comandant al submarinului U-977, Heinz Schaeffer ne ofera in cartea sa “U-977 – Calatorie secreta spre America de Sud”[3], o serie de detalii cu privire la imprejurarile si evenimentele respective. Dupa capitularea navei sale in Mar del Plata, capitalul Schaeffer si echipajul sau au fost supusi unor serii intregi de interogatorii, luate mai intai de catre o comisie de anchetare argentiniana, apoi de catre ofiterii uneia anglo-americane, iar apoi, dupa trecerea lor din prizonieratul american in cel britanic, au urmat si alte audieri.

Iata care au fost intrebarile, care au revenit cu asiduitate in timpul audierilor:

“Capitan, i-ati avut cumva la bord pe Hitler, Eva Braun si pe Bormann?”[3]

Ulterior i s-a explicat in careul ofiterilor:

“Capitan, asupra dumneavoastra planeaza banuiala de a fi scufundat in urma cu cateva zile nava braziliana cu aburi “Bahia”. Se presupune, de asemenea, ca i-ati fi avut la bord pe Adolf Hitler, Eva Braun si Martin Bormann. Acestea sunt punctele care trebuie lamurite mai intai…”[3]

Cateva saptamani mai tarziu, l-au luat si americanii la intrebari:

“L-ati ascuns pe Hitler! Hai, vorbiti odata. Unde se ascunde?”[3]

Dupa mutarea sa in detentia britanica a fost supus aceleiasi intrebari.

Te intrebi pe buna dreptate cum se explica toate acestea. Pe de o parte mass-media aliatilor au repetat cu exactitate comunicatul german despre sinuciderea lui Hitler si sustin chiar si ele – incepand cu “ora 0” si pana in ziua de astazi – ca au si descoperit cadavrul, iar pe de alta i-au sacait pe capitanul si echipajul submarinului luni de zile, pana in toamna lui 1945, cu foarte ciudata intrebare: “Unde l-ati ascuns pe Hitler?”

Si daca se mai indoieste cineva de faptul ca Adolf Hitler a supravietuit totusi acelui moment, n-are decat sa-si puna intrebarea, de ce i-a intrebat oare Stalin in timpul conferintei de la Potsdam de mai multe ori pe Winston Churchill si pe Truman: “Unde este Hitler?”

Intre altele fie spus, conducatorii aliatilor stiau fara indoiala si ei ca Hitler a avut cel putin cinci sosii!

Se pare ca cel de-al Treilea Reich n-a capitulat de fapt niciodata, ci numai Wehrmacht-ul german sub conducerea lui Donitz. Cat despre Wehrmacht, acesta semnase un acord de incetare a focului, nu insa si un tratat de pace. Dupa cum am vazut, acordul de incetare a focului a fost incalcat in repetate randuri de catre aliati, in 1946-47 si 1958.

Se pare deci ca Reich-ul german continua sa existe si astazi, la fel de bine ca si atunci, si ca guvernele actuale ale Poloniei, Austriei si al Republicii Federale Germania n-ar fi decat niste guverne supleante, viabile, fie pana cand va fi incheiat un tratat de pace de catre conducerea reala a Reich-ului (nu de cancelarul Kohl ori Angela Merkel), fie pana cand Reich-ul german isi va intra pe deplin in drepturi.

Cel putin asa a decis Curtea constitutionala federala din Karlsruhe, ultima data la 31 iulie 1973:

“Constitutia – nu doar o teza de drept international si a dreptului de stat – porneste de la ideea ca Reich-ul german a supravietuit prabusirii din 1945 si ca nu a pierit nici in urma capitularii, nici datorita exercitarii unei puteri de stat straine Germaniei prin intermediul fortelor de ocupatie, si nici ulterior, aceasta realitate rezulta din preambul, conform art. 16, art. 23, art. 116 si art. 146 din Constitutie. Aceeasi realitate corespunde si jurisdictiei Curtii constitutionale federae, pe care o respecta Senatul.

Reich-ul german continua sa existe (Curtea constitutionala 2,226 (277); 3,288 (3190); 5,85 (126); 6,309, 336, 363), detine la fel ca inainte putere juridica, dar lipsindu-i forma organizatorica si indeosebi organele institutionalizate, el nu are si putere de actiune ca stat unitar.”[4]

O asemenea apreciere a Curtii constitutionale nu poate sa se bazeze, evident, decat pe faptul ca aliatii nu au reusit nici pana acum sa infranga cel de-al Treilea Reich (de fapt nici nu au vrut). Aceasta mai ales daca avem in vedere dainuirea statului de drept german, drept continuator al Reich-ului, in Antartica (600.000 kmp) si in Argentina (colonie germana mai sus de San Carlos de Bariloche, 10.000 mile patrati = mai mare decat jumatate din Elvetia).

Tocmai datorita faptului ca legile Reich-ului sint mai presus decat cele ale Republicii federale, “Colonia Dignidad” din Chile, privita tot ca o continuare a Reich-ului german, si-a putut permite sa-i refuze de trei ori patrunderea domnului Genscher pe teritoriul ei, pe motiv ca functia sa oficiala nu era recunoscuta in Reich-ul german.

Aliatii, la randul lor, nu contenesc sa ameninte aceasta a “Treia Putere” cu distrugerea atomica a Germaniei de astazi, in cazul in care cetatenilor Reich-ul le-ar trece prin minte sa revina cu soldatii si cu farfuriile zburatoare Hanebu. Cel putin asa sustine un membru al “Soarelui Negru”, carte pe care v-o recomand sa o cititi!

OZN-urile Naziste Hanebu!

Despre farfuriile zburatoare ar mai fi unele lucruri de adaugat, dar il las pe Jan Van Helsing sa o faca din cartea “Cine conduce planeta vol.2”:

“M-am intalnit cu o doamna mai in varsta din Hamburg, care facuse parte din cercul de prieteni apropiati ai domnului Donitz pana la moartea acestuia. Se pare ca amiralul Donitz a confirmat toate informatiile despre discurile zburatoare, si de asemenea, povestea referitoare la Selena, precum si tema “lumii cave”.

De acelasi cerc apartinea si un pilot din tinutul Boemia-Moravia, care pilotase la vremea respectiva un asemenea disc zburator, nu aparate conventionale V-7, ci avioane de vanatoare VRIL, antigravitationale cu propulsie de tip VRIL.

Din cercul meu de prieteni mai face parte si un membru al familiei Stauffenberg, un barbat care a fost aviator de lupta in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Si de la el am aflat o poveste extrem de interesanta: in primavara anului 1943 a trebuit sa faca o escala la Breslau, pentru ca aparatul sau de zbor “Arado” sa-i fie schimbate mecanismele de comanda de tip Junker cu altele de tip Henkel.

Fiind nevoit sa ramana din aceasta cauza peste noapte acolo, s-a dus in hala cea mare sa-i caute pe ceilalti aviatori si sa-si petreaca timpul in compania lor. Dar cand a intrat in hala nu-i venea sa creada ochilor! In fata lui se aflau doua Hanebu II uriase.

Urmatoarele ore si le-a petrecut in compania a doua echipaje formate din cate sase persoane, care i-au plimbat pe el si pe ceilalti prin interiorul farfuriilor zburatoare si le-au explicat toate mecanismele.

Le-au aratat cupolele rotitoare, chiar si tipurile de arme, iar la intrebarea, cam cat de repede ar zbura, au primit, dupa spusele lui, urmatorul raspuns: “in apropiere de pamant ating intre 5.000 – 7.000 km/h, dar in afara atmosferei pamantului ating cu usurinta si 100.000 km/h.”

In dimineata urmatoare, urma sa aiba lor un zbor de recunoastere, UN OCOL IN JURUL PAMANTULUI. Fireste ca la rasaritul soarelui, intreg personalul bazei era la intrarea in hala pentru a urmari decolarea farfuriilor.

Cunostinta mea mi-a descris pornirea motorului ca pe un “Zumzet usor”, dupa care aparatele s-au desprins vertical de sol cu o usurinta clatinare, au facut o clipa “punct fix” in aer, accelerand apoi, iar pana sa-si dea cineva seama, au si disparut la orizont. Dupa vreo cinci ore incheiasera turul in jurul pamantului.”[1]

Orasele subterane de pe Planeta in care sunt ascunzi si astazi nazistii!

“Catre sfarsitul lunii august 1994, am avut o discutie cu un membru al “Soarelui Negru”, care sustinea ca s-ar fi nascut in Neuschwabenland. Potrivit spuselor individului respectiv, astazi el traieste intr-un oras subteran impreuna cu alti trei milioane de germani, descendenti ai Reich-ului (1994!).

Tot potrivit spuselor lui, ei ar avea baze subterane pretutindeni in lume, dar si la suprafata. Una dintre bazele subterane s-ar afla sub Insula Canare. O alta in Triunghiul Bermudelor, aceasta din urma insa pe fundul oceanului.

Dupa spusele sale, cu farfuriile lor zburatoare ei pot efectua fara nici o problema deplasari acvatice la viteze foarte mari. Iar cand se opresc pe fundul marii, au posibilitatea sa mareasca intr-atat campul magnetic al discului, incat, apa sa fie impinsa in laturi, in jurul acestuia sa se formeze o calota subacvatica.”[1]

Un motiv pentru care chinezii au atacat Tibetul – existenta unei baze naziste in muntii Himalaya

Helsing continua:

“Dupa cum spunea interlocultorul meu, o alta baza de-a lor s-ar gasi in Himalaya, si anume la o inaltime cu mult peste 5.000 m. Singurul motiv pentru care chinezii au atacat Tibetul, torturandu-i si ucigandu-i pe calugari, ar consta, dupa spusele lui, in faptul ca, din insarcinarea Iluminatilor, ei vor sa dea de urma membrilor Reich-ului german si sa-i nimiceasca, pentru ca a zadarnicii profetia conform careia Imperiul Luminii pe pamant s-ar naste in Germania – instaurat prin “Soarele Negru”.

Explicatiile care mie mi se par destul de plauzibile. De ce altmintaieri s-ar apuca niste soldati sa tortureze si sa ucida niste calugari lipsiti de aparare? Interlocutorul meu spune insa mai departe ca, acolo unde traiesc germanii, nu va ajunge niciodata vreun chinez.

In Himalaya ar exista niste vai bine ascunse, care au pana si vegatatie verde (vezi “Eremitul”[5] publicat de Felix Schmidt, Editura Reichl, si “Al treilea ochi”[6] de Lobsang Rampa), dar aceasta se afla la o inaltime pe care n-o poate atinge nici nici macar un soldat, fara a avea la dispozitie o perioada indelungata de timp si dotarea corespunzatoare, ca sa nu mai amintim ca s-ar putea sa nici nu gaseasca vreuna din aceste vai.

Dupa spusele lui, membrii Reich-ului german se afla acolo sub protectia celei mai inalte loji tibetane, numita “dGe-lugs-pa”, Bonetele Galbene, precum si sub protectia arienilor, locuitorii imperiului subteran de sub Himalaya (binecunoscuta Shamballa).

Acelasi individ mi-a mai relatat si o alta poveste, pe care, datorita succesului pe care l-am avut la diverse documente, o pot confirma pe deplin: in 1993 a fost gasit “Titanicul”. Echipa de scafandri angajata pentru recuperarea comorilor de pe “Titanic” fusese finantata de catre un milion.

Dupa cum va veti aminti insa cu siguranta, scafandri n-au gasit absolut nimic. Nici n-ar fi putut fi altfel, dat fiind ca in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial membrii Reich-ului german recuperasera deja vasul scufundat.”[1]

Calatorie spre Centrul Pamantului cu Jan Van Helsing!

“In octombrie 1992, ma aflam impreuna cu prietena mea, un medium extrem de spiritual din SUA, intr-o expeditie in America Centrala, in cautarea unor cai de acces in posibile sisteme de tunele care sa duca la orasele subterane sau chiar in centrul pamantului (asa-numitul univers cav).

Intrucat prietena mea poate lesne citi aura unui om, facultatea aceasta a ei combinandu-se perfect cu medialitatea si capacitatea mea de a atrage informatiile, am verificat impreuna campurile magnetice ale diferitilor indivizi intalniti, urmarind sa aflam daca stiau sau nu ceva despre ce ne interesa pe noi.

Atunci cand stii cum s-o faci, te poti adresa cu o intrebare direct campului magnetic al unui om, si primesti informatii exacte fara stirea celui chestionat. In special gradele inalte ale masonilor mexicani detin informatii despre orasele subterane (ca doar mai stau fratii lor reptilienii Anunnaki), ei invata insa sa-si blocheze campul energetic, pentru ca nici o persoana cu aptitudini de descifrare a aurelor sa nu-i poata “citi”.

Spera cel putin sa poata face asta. Caci pana acum, noi doi am reusit de fiecare data sa “citim” toate aurele unor masoni, ale fratilor “rozicrucieni”, ale unor practicanti ai magiei negre, chiar daca ei insisi erau convinsi ca au putut sigila pe cale magica.

La Chichen Itza in Yucatan, Mexic, prietena mea si cu mine ne gaseam la un moment dat in varful unei piramide de acolo si incercam sa aflam pe cale mediala, incotro ar putea duce tunelul de sub piramida, cand deodata atentia mi-a fost atrasa de catre un barbat de varsta mijlocie, cu o infatisare foarte placuta. Dupa o scurta privire schimbata cu el, am atins-o usor cu cotul pe prietena mea si i-am soptit: “Ia verifica-l”.

Mi-a raspuns: “Am si facut-o – foarte interesant”. Barbatul cu pricina a venit dintr-o data spre mine si a inceput sa-mi explice, in limba spaniola, hieroglifele de pe pereti. Nu cunosteam indeajuns limba spaniola pentru a-l putea intelege, asa ca am apelat la un traducator.

Ca sa nu lungesc povestea prea mult: dupa cum a rezultat mai apoi, barbatul era un Mare Preot al Fratiei Albe a mayasilor, si nu noi eram cei care-i studiam aura, ci el ne-o citise pe a noastra, drept pentru care ne-a si abordat. Impreuna cu alti membri ai fratiei, am fost invitati la o festivitate si asa am fost timp de doua zile oaspetii lor.”[1]

Mayasii nu au fost nimiciti toti de catre Conquistadori ci o parte s-au refugiat in Centrul Pamantului prin tunelele piramidelor lor, traind alaturi de nazisti!

“Miguel Angel, Marele Preot, era unul dintre cei 20 de oameni din intreaga lume care stiu sa citeasca perfect hieroglifele mayasilor, si de la el am aflat o poveste foarte interesanta, pe care probabil nu o cunoaste niciun arheolog din Mexic.

El ne-a spus de pilda ca triburile maya NU ar fi fost nimicite de spanioli, asa cum se spune cel putin despre mare parte din ele, ci ca acestea s-ar fi refugiat prin tunelele piramidelor in niste orase subterane , in care mai traiesc inca si astazi. Fratia Alba s-ar afla in contact permanent cu ei.

Prin intermediul lui Miguel si al prietenului sau, un extraterestru, am ajuns si noi in tunelele secrete ale piramidelor din Uxmal si Palenque si am fost initiati in fel de fel de taine. Toate acestea, pentru ca Marele Preot Miguel “citise” in aurele noastre cine eram si aflase ca eram deja asteptati.”[1]

Povestea unui reptilian Vegetarian – noi informatii despre nazistii care traiesc in Centrul Pamantului!

“Extraterestrul reptilian, Chose, fusese adus pe pamant inca de la varsta de 5 ani cu o farfurie zburatoare, de catre parintii sai, si lasat in grija Fratiei. Aici, el are de indeplinit o anumita misiune. Conduce un restaurant vegetarian intr-un mare oras din Yucatan – aceasta drept camuflaj – pentru a se putea intalni acolo cu niste persoane “deosebite”.

Chose are de fapt o infatisare foarte “normala”, cu exceptia buzelor aproape liniare, ca de sarpe. La o privire mai atenta, observi de indata pupilele alungite vertical ca la pisica. Campul sau energetic se deosebeste insa radical de cel al unui om obisnuit. Intreaga lui constitutie interna este altfel.

Acesta insa nu este un lucru neobisnuit. Extraterestrii clandestini ca Chose umbla cu milioanele pe pamant, fara ca pamantenii sa sesizeze acest lucru.

De ce va spun toata aceasta poveste? Ei bine, pentru ca Miguel imi destainuise un lucru deosebit de interesant:

Catre sfarsitul secolului XVI-lea, in masivul Matto Grosso din Brazilia ajunsesera cativa emigranti germani ce aveau intentia de a se stabili acolo. Avand insa probleme cu triburile indienilor aborigeni, ei au fost nevoiti sa fuga.

S-au ascuns mai intai intr-o pestera si au descoperit in fundul ei niste galerii foarte lungi ce pareau realizate de mana omului. Tot inaintand prin tunelele acelea, au ajuns intr-un imens oras subteran. Dat fiind ca orasul nu mai era locuit, germanii s-au instalat in el. Vreo optezeci de ani mai tarziu, cativa dintre acei germani au inceput sa exploreze alte galerii, care ducea din orasul lor subteran si mai adanc inspre Centrul Pamantul, ajungand astfel intr-un al doilea oras, ce era de data aceasta unul locuit.

Locuitorii, care dupa toate probabilitatile trebuiau sa fie mayasi s-au aratat extrem de politicosi si le-au spus germanilor ca-i urmareau de multe vreme. Constatand ca sunt oameni pasnici, mayasii le-au propus sa-i conduca in “universul cav”, o cavitate imensa in centrul pamantului, populata cu reprezentanti ai diferitelor civilizatii foarte dezvoltate.

Rasa suverana, respectiv rasa cea mai dezvoltata o constituiau arienii foarte inalti provenind din stravechea Atlantida si care, la scufundarea continentului, de fapt o parte din el in ocean, s-au refugiat si ei in centrul pamantului, alaturi de alte rase extraterestre care ajung acolo prin deschizaturile de la poli.

Germanilor li s-a oferit un spatiu situat in inferioritatea Polului Nord, un mic teritoriu nelocuit, despre care Chose spune ca ar purta astazi denumirea de “Neu-Berlin” (Noul Berlin). Dupa spusele lui Miguel, din cand in cand germanii ies la suprafata in Mexic pentru a participa la intrunirile Fratiei.

El mai sustine totodata ca multi dintre copiii nascuti la “Neu-Berlin” au fost trimisi, cu identitati de camuflaj, la studii la Heidelberg sau alte universitati prestigioase, urmand ca dupa absolvirea lor sa se intoarca in teritoriul lor subpamantean.

V-am relatat aceasta poveste doar ca pe un mic exemplu. As putea istorisi nenumarate asemenea intamplari din viata mea, doar ca lucrarea mea trebuie sa trateze de fapt tema Iluminatilor. Daca povestea lui Miguel este sau nu adevarata n-as putea-o dovedi, sistemele de galerii insa exista cu certitudine.”[1]

Soarele Negru – extraterestri aldeberieni, atlanti arieni si germani de-ai Reich-ului pregatiti de lupta in orice moment!

Dupa spusele acelui membru al “Soarelui Negru”, pe care l-am citat mai sus, efectivele armatei de care dispun cetatenii Reich-ului german insumeaza 6 milioane de soldati raspanditi in lumea intreaga (compusa din aldebarieni si arieni clandestini, precum si din germani ai Reich-ului), care pot fi angajati in orice moment in lupta, in cazul in care undeva ar fi nevoie de sprijinul lor. El mai vorbeste totodata si despre o armata de vreo 22.000 de discuri zburatoare, din cauza carora Statele Unite si Rusia ar fi initiat proiectul de aparare strategica in cosmos (SDI).

El a mai precizat si ca cetatenilor Reich-ului le este interzisa ofensiva din proprie initiativa. Acest lucru ar contraveni legilor cosmice. Numai in cazul in cand ei sint atacati, ar avea voie sa se apare. Ca de pilda in cazul amiralului Byrd sau in Razboiul din Golf, cand aliatii atacasera de fapt baza militara a Reich-ului (dupa vorbele lui Jan Van Helsing) din apropiere de Bagdad (despre care voi vorbii intr-un articol urmator).

Van Helsing adauga:

“De vreme ce s-au dovedit in stare sa construiasca discuri zburatoare antigravitationale, se presupune ca germanii au inteles si legile universului. Ei trebuie asadar  sa stie ce inseamna “viata” si nu le este permis s-o distruga. Probabil de aceea majoritatea sint vegetarieni. Acel membru al “Soarelui Negru” mi-a confirmat acest lucru.”[1]

Helsing ne ofera si niste date precise:

“Voi oferi acum un mic exemplu de contact intre cetatenii Reich-ului german si americani, pentru a va putea crea o imagine despre atitudinea celei de-a “Treia Puteri”:

Cazul Reinhold Schmidt

Pe datele de 7 si 9 noiembrie 1957, cotidianul “Rheinpfalz” relata despre cazul comerciantului californian de cereale R. Schmidt, care intrase in contact direct cu o nava spatiala straina si cu echipajul acesteia pe 5 noiembrie 1957, in Kearny, Nebraska, SUA. Doi ani mai tarziu, in 1959, Schmidt relata el insusi in brosura sa intitulata “In nava spatiala spre Arctica – Intamplare la Kearny” (editia germana a aparut la editura Ventla, Wiesbaden) amanunte despre evenimentul trait.

Reinhold Schimdt scria textual:

“Barbatii purtau haine de strada, aveau aproape 1,80 m inaltime si cantareau cau 80 kg. Cele doua femei pareau a fi tot atat de inalte, aveau vreo 58-60 kg., iar varsta lor as estima-o in jur de 40 de ani.

Toti mi s-au adresat in limba engleza, insa dupa cum mi s-a parut, o vorbeau cu accent german. Intre ei vorbeau in limba germana moderna, lucru de care mi-am putut da seama, caci absolvisem o scoala in care se vorbea atat germana, cat si engleza; si pe vremea aceea stiam germana – vorbit, scris si citit.

In timp ce ma aflam la bordul navei, mi s-a recomandat sa nu-mi pornesc masina inainte ca nava lor sa fi disparut complet din raza mea de vedere, caci altminteri motorul nici nu se va aprinde. Atunci am inteles pentru prima oara ca nava spatiala oprise motorul masinii mele.”[7]

Aceasta metoda de oprire a motoarelor masinilor era o inventie a germanilor din timpul celui de-al doilea razboi mondial, cu ajutorul careia puteau fi oprite sistemele electrice ale unor bombardiere si chiar ale tancurilor inamice. (seamana cu tehnologia lui Tesla – “raza mortii”)

Ulterior, dupa ce povestea lui a fost transmisa si la televiziune, Reinhold Schmidt a fost asaltat si intervievat de nenumarati reporteri, dar chiar de a doua zi, la indicatia unor cercuri militare superioare, el a fost arestat si internat apoi intr-o clinica de boli nervoase. Deoarece cazul ajunsese arhicunoscut si Reinhold insusi s-a dovedit a fi in deplinatatea facultatilor sale mintale, el a trebuit sa fie repus in libertate.

Pe data de 5 februarie 1958, a avut apoi un nou contact cu nava spatiala si pasagerii ei. Se afla la vreo 32 km la vest de Kearney, cand motorul automobilului sau s-a oprit din nou. La intrebarea uluita, cum de au reusit sa-l depisteze, i s-a explicat ca aceasta se intamplasera pe baza impulsurilor emise de creierul sau.

Dupa un scurt zbor impreuna, i-au explicat ca vor veni din nou, lucru ce s-a intamplat intocmai, la 14 august 1958. La ora 16:15 au pornit impreuna intr-un zbor spre cercul polar de nord si spre Arctica. Pe alocuri au atins vitez de 65000 km/h si i s-a explicat ca:

“Nava poate inainta si mai repede, dar distanta nu-i permite  sa se lanseze…”[6]

Aceeasi nava se poate folosi ca avion in aer, ca nava pe suprafata apei si ca submarin sub apa. (pag. 39 din cartea lui Reinhold Schmidt)

Ajunsa la cercul polar de nord, nava spatiala a intrat in submersiune, atingand o adancime de scufundare de 100-120 m. Ea a ramas sub apa timp de vreo patru ore. “Aflandu-se in adanc, am vazut un lucru care n-a fost adus inca niciodata la cunostiinta publicului larg”, scrie Reinhold Schmidt:

“M-am adresat in scris Washington-ului, cerand permisiunea de a publica aceasta relatare. Dar nici pana in momentul de fata, cand o astern pe hartie, n-am primit niciun raspuns din partea Pentagonului. Presupunand asadar ca nu exista niciun alt motiv de a pastra secretul, vreau sa fac acum cunoscut faptul respectiv.

In adanc am observat cu totii doua submarine rusesti care intocmeau o harta a fundului oceanului, pentru a-si putea construi apoi baze din care sa lanseze proiectile in orice directie a lumii, fara avertisment prealabil si fara sa produca vreun zgomot.

Prietenii mei din spatiu mi-au spus ca guvernul nostru este informat de acest lucru, intrucat trei dintre submarinele nosatre ar fi stationate in zona, iar un avion mai mic de recunoastere al nostru, precum si cateva avioane mai mari ar survola zona respectiva.

Prietenii mei din spatiu mi-au declarat ca nu vor permite ca rusii sa faca asa ceva. Mi-au explicat ca, daca nu vom reusi noi sa-i impiedicam sa atace omenirea din adancul oceanului, fara avertisment si fara vreun zgomot, atunci o vor face ei. Si sint convins ca sint hotarati sa o faca.”[7]

La o intrebare privind razboiul nuclear, pilotii “Soarelui Negru” (pentru americanul nostru, “prietenii lui din spatiu”) au spus ca:

“Nu vor admite nicidecum declansarea unui razboi nuclear. Au explicat foarte limpede ca ei sint apartnici, ca nu se vor situa de partea unuia sau altuia, dar ca nici nu vor putea sta cu mainile incrucisate, privind cum este distrusa planeta noastra cu bombe atomice.

Am discutat cu ei si problema iradiatilor. Prietenii mei din spatiu aplica acum o inovatie, menita sa purifice atmosfera noastra de iradiatiile provocate de exploziile unor bombe nucleare sau cu hidrogen.

Mijlocul respectiv se lanseaza de la o mare inaltime si actioneaza ca o umbrela care acopera o zona foarte mare, nepurificand numai aerul nostru, ci distrugand uneori si mecanismul bombei.”[7]

Se spune despre cetatenii Reich-ului ca ar fi dezamorsat de nenumarate ori focoase ale rachetelor si s-ar fi interpus la diverse actiuni ale inamicului. De cele mai multe ori ar fi blocat masini si ar fi dezamorsat diferite arme.

Jan Van Helsing spune ca Luna este in mana germanilor din 1945!

“Ceva, ce m-au intrebat adeseori, cu un anume zambet, cetateni ai Reich-ului sau membri ai organizatiilor Thule ori “Soarele Negru”: “De ce n-au mai aterizat oare americanii de mai bine de 20 de ani pe Luna? Ei bine, pentru ca Luna este astazi in mana germanilor!!!”

Si inca un mic amanunt, anume ca Rudolf Hess, care a fost ucis de catre britanici avea atarnate inca de la inceput hartile selenare in celula sa de la Spandau. Rudolf Hess ar fi putut povesti o multime de lucruri, lucru care nu le convenea deloc mai-marilor lumii. Printre altele si cateva despre Luna si despre prima aterizare pe Luna a americanilor. Se pare ca acestia au fost intampinat cum se cuvine acolo!

Fapt este ca cetatenii Reich-ului mai circula inca si astazi, la fel ca pe vremurile acelea, cu farfuriile lor zburatoare prin spatiu. Am vazut cu ochii mei un asemenea disc, ultima data in iunie 1992 in Mexic, si anume un Hanebu III de proportii uriase (cu zvastica inconfundabila pe el. Discul a fost filmat si fotografiat si poate fi urmarit printre altele si pe pelicula video “Messengers of Destiny”, o caseta video de doua ore jumatate, continand inregistrari ale unor amatori din Mexic. Ea poate fi obtinuta la: European UFO Archive, P.O. Box 129, NL-8699 AC Sneek Tel: +31.515.021.473)”[1]

Sigur ca in domeniul acesta, imaginatia nu cunoaste limite, un fapt incontestabil insa este acela ca Iluminati si-au gasit un adversar. Daca acest adversar se va arata “iubitor” sau cel putin prietenos fata de masele largi ale populatiei globului, ramane de aflat anii acestia!

FBI a declasificat in februarie 2015 documentele care atesta fuga lui Hitler din Germania !

“Documente care poartă antetul Biroului Federal de Investigaţii (FBI), recent declasificate, dovedesc că administraţia americană ştia că Adolf Hitler supravieţuise celui de-al Doilea Război Mondial şi a trăit bine merci, la poalele Munţilor Anzi, mult după terminarea celui mai mare conflict armat din istoria omenirii.

Potrivit statisticilor oficiale, Hitler s-ar fi sinucis în buncărul său din Berlin, la data de 30 aprilie 1945. Trupul lui neînsufleţit a fost ulterior descoperit şi identificat de trupele sovietice, înainte ca acesta să fie dus pe furiş la Moscova, pentru expertize medico-legale amănunţite.

Este oare posibil ca ruşii să fi minţit în tot acest timp, rescriind altfel istoria?
Dar să nu omitem un aspect important, admis de cei mai de seamă experţi şi analişti:
“Istoria este făcută de învingători!”

Nimeni nu credea această ipoteză fantezistă până când au fost eliberate documentele FBI. Conform acestora, se pare că cel mai antipatic om a scăpat din Germania şi a dus un trai liniştit într-o localitate rurală din Argentina.

Comunitatea de informaţii ŞTIA acest secret !

Recentele documente declasificate încep să releve faptul că nu doar sinuciderea lui Hitler şi a Evei Braun au fost falsificate, ci şi faptul că respectivul cuplu ar fi fost ajutat de însuşi directorul Biroului de Servicii Strategice american (OSS), Allen Dulles.

Într-unul din documentele FBI, este exprimat faptul că spionii americani ar fi fost puşi la curent cu parcursul unui submarin misterios, care ar fi debarcat în Argentina ofiţeri nazişti de rang înalt.
Ceea ce este şi mai surprinzător, FBI ştia de la bun început locul şi destinaţia ulterioară a acestora.

Cine este Informatorul?

Într-o scrisoare datată august 1945 şi trimisă din Los Angeles Biroului, un informator neidentificat spune că este de acord să “toarne” în schimbul obţinerii azilului politic. Ceea ce spunea el agenţilor FBI era năucitor!

Nu numai că acest anonim ştia că Hitler este în Argentina, el a şi fost printre cele patru persoane care au făcut parte din comitetul de primire a submarinului german şi a pasagerilor speciali de la bord.
Din relatările acestuia, ar fi fost vorba de două submarine germane care au acostat pe malurile argentiniene, iar Hitler şi Eva Braun erau la bordul celui de-al doilea sosit.

Guvernul argentinian de atunci l-a primit cu braţele deschise pe liderul nazist şi l-a ascuns cu cu subtilitate.
Informatorul a oferit detalii despre operaţiunea de transport spre satul de la poalele Munţilor Anzi şi a furnizat date noi privind aspectul fizic al fostului dictator german.

Din motive evidente, identitatea informatorului nu a fost niciodată înscrisă în vreun act oficial al FBI şi se pare că toate datele precizate de acesta erau destul de credibile.

FBI a încercat să ascundă domiciliul lui Adolf Hitler şi locaţia exactă !

Chiar şi cu descrierea fizică completă a lui Hitler şi direcţiile precise ale ascunzătorii acestuia, FBI şi CIA au decis să nu urmeze aceste indicii.
Agenţii americani nu au vrut să investigheze aceste informaţii, care fuseseră deja confirmate de mai mulţi martori oculari.
Unul dintre submarinele U-530 a ancorat în Argentina cu puţin timp înainte de capitularea oficială a Germaniei.

Mai multe dovezi ies la iveală !

Pe lângă documentele FBI, care detaliază depoziţia unui martor referitoare la ascunzătoarea lui Hitler din Argentina, au apărut noi informaţii care susţin că Hitler nu a murit în buncărul său din Berlin.

În 1945, ataşatul militar al Marinei americane de la Buenos Aires, a informat Washingtonul că există o mare probabilitate ca Hitler şi Eva Braun să fi sosit recent în Argentina.
Acest mesaj coincide cu prezenţa submarinului U-530 pe coasta argentiniană. Alte detalii vin din regiunea Anzilor, acolo unde se construia de zor o vilă în stil bavarez.

Dovezi ulterioare au fost date de arhitectul Alejandro Bustillo, cel care a scris despre proiectul său şi construcţia noii case a lui Hitler, lucrări finanţate de către “emigranţi germani extrem de bogaţi”.

Dovada cea mai clară că Hitler a reuşit să fugă !

Probabil cea mai puternică dovadă, care susţine că Hitler a supravieţuit după prăbuşirea Germaniei naziste, se află ascunsă în Rusia. Cu ocuparea sovietică a Germaniei, rămăşiţele umane ale lui Hitler ar fi fost repede colectate şi trimise imediat la Moscova, unde au fost ascunse pentru a nu mai fi văzute niciodată, de nimeni.

Asta până în 2009, când unui arheolog din Connecticut, Nicholas Bellatoni, i s-a permis să colecteze mostre ADN din fragmentele umane găsite atunci.

Ce a descoperit el atunci a stârnit reacţii în cercul restrâns al spionajului, dar şi în comunitatea erudiţilor în istorie.
Nu numai că ADN-ul nu se potriveşte cu orice alte date ale lui materialului genetic, care se presupune că ar fi apraţinut lui Hitler, dar nici măcar nu se potriveşte cu ADN-ul familiei Evei Braun.
Întrebarea firească se rostogoleşte ca un bulgăre de zăpadă:
Ce au găsit sovieticii în buncăr şi unde este Hitler?

Chiar şi generalul, ulterior preşedinte al Statelor Unite, Dwight D. Eisenhower, a formulat de pe front o scrisoare Washingtonului.
Starea de confuzie existentă privind dispariţia totală a lui Hitler era exprimată şi de către liderul sovieticilor, IV Stalin.

La sfârşitul anului 1945, ziarul Stars and Stripes publica un interviu cu Eisenhower, în care acesta sugera că există o posibilitate plauzibilă prin care Hitler ar putea trăi netulburat de nimeni în Argentina.

Oare este posibilă această ipoteză?

Cu toate noile informaţii aduse la lumină, este foarte posibil ca Hitler să fi scăpat din Germania. Ba mai mult, el ar fi beneficiat de ajutorul şi conlucrarea unor servicii de spionaj internaţionale.

Documentele FBI scot în evidenţă faptul că americanii ştiau de prezenţa lui Hitler în America de Sud şi au ajutat la muşamalizarea acestei realităţi.

Nu ar prima oară când OSS ar fi ajutat un ofiţer nazist să scape de sub urmărire şi de pedeapsă. Cel mai bun exemplu în acest sens îl reprezintă povestea lui Adolf Eichmann, care a fost în cele din urmă “deconspirat” în Argentina, la jumătatea anilor `60.”[8]

Hitler a trait in Muntii Anzi, traind pana la varsta de 95 de ani !

“Documente recent declasificate, aparținând FBI-ului, arată că Hitler nu a murit în Germania, în buncărul său. Înainte de a se sfârși războiul, Hitler, împreună cu Eva, soția sa, și cu câțiva apropiați au fugit în Argentina, cu ajutorul unui submarin.

Documente declasificate arată că Hitler împreună cu apropiații săi a fugit în Argentina cu ajutorul unui submarin. Acesta a fost reperat în apele oceanului de americani, în 1945. Mai mult, americanii știau cine se află în submarin. Hitler a trăit retras în Anzi, împreună cu apropiații lui, mult timp după terminarea războiului.

Rămâne întrebarea referitor la ruși. Aceștia și-au asumat faptul că l-au descoperit în buncăr pe Hitler, împreună cu câțiva apropiați. Au lăsat americanii lucrurile astfel încât, rușii să fie induși în eroare? Putem să credem că a fost o înțelegere între americani și ruși ca lucrurile să ia o astfel de turnură? Un compromis, o conspirație?

Într-un alt raport declasificat se spune că în 1945, un informator misterios s-a oferit să ofere aliaților, informații care au fost esențiale pentru câștigarea războiului. Nu este precizat în acest raport numele misterioasei persoane, dar se spune că este de rang înalt, iar informațiile, spune raportul, au fost copleșitoare pentru sfârșitul războiului.

Hitler a trăit până la vârsta de 95 de ani și a fost căsătorit în ultima parte a vieții cu o femeie braziliană.
Și-a schimbat numele în Adolf Leipzig. Leipzig era unul dintre orașele favorite ale lui Hitler și datorită faptului că acolo se născuse Bach, compozitorul lui preferat. Autoritățile braziliene au promis că vor exhuma cadavrul pentru a face testul ADN. Cercetători argentinieni care s-au deplasat în locurile în care a trăit Hitler, susțin că acesta a trăit în Argentina o primă parte, după care a fugit în Paraguay, iar spre sfârșitul vieții a trăit în Brazilia. Ei susțin că Hitler și anturajul său au avut o protecție deosebită, oferită de Vatican.

Vă reamintesc faptul că în timpul războiului, Vaticanul a avut o relație specială cu regimul nazist. Afacerile pe care Vaticanul le-a făcut în timpul războiului au adus sume fabuloase Vaticanului. Localnicii din micul oraș în care a trăit Hitler își amintesc de el și spun că era o persoană discretă, fără mulți prieteni și îl numeau Germanul. El s-a căsătorit cu o localnică și a trăit până la vârsta de 95 de ani.
A fost o încercare de a fi dat în vileag, dar aceasta a eșuat din cauza intervenției Vaticanului și totul a fost mușamalizat.

Pe de altă parte, Hitler a avut un nepot, Patrick, după un frate mai mare, numai de tată, care a cerut azil politic în timpul războiului în SUA. Patrick a luptat alături de armata americană, împotriva nemților. Copiii și nepoții lui trăiesc în New York și sunt oameni de afaceri prosperi. Și-au schimbat numele de familie, din motive lesne de înțeles. Cu certitudine știm că SUA a primit peste 2000 de specialiști naziști, pe care i-a folosit în cele mai secrete proiecte, pe care le-a dezvoltat după război.

Sunt multe voci care au spus că mulți naziști reușiseră să se infiltreze în cele mai influente segmente de activitate din SUA. Mai mult, naziștii au fost implicați și în războiul rece pe care americanii l-au dus împotriva rușilor. Germania autentifică documentele prin care Hitler este declarat mort, tocmai în 1956.”[9]

Tot mai multe dovezi ca Hitler a trait in zona orasului San Carlos de Bariloche la poalele Muntilor Anzi !

Hitler _Argentina_autopunct_cardinal1 (14) Hitler _Argentina_autopunct_cardinal1 (62)

Aceste “dovezi copleşitoare” sunt aduse de către doi scriitori din Marea Britanie, Gerrard Williams şi Grey Wolf, într-o carte publicată recent cu titlul “Evadarea lui Hitler”[10].
Gerrard Williams: ”Am adunat în această carte o «cantitate copleşitoare de probe» pentru a demonstra că Hitler a murit în America de Sud. Majoritatea istoricilor spun ca liderul nazist a murit în buncărul său din Berlin în 1945, dar noi susţinem prin teste medico-legale și documente recent declasificate de către FBI.

Într-adevăr sunt niște provocări. Noi nu dorim să rescriem istoria, dar dovezile pe care le-am descoperit despre evadarea lui Adolf Hitler sunt prea copleşitoare pentru a le ignora. Nu există dovezi criminalistice de deces ale Evei Braun, şi poveştile martorilor oculari din Argentina despre supravieţuirea lor sunt convingătoare.” De ce atât de târziu, dacă probele au fost clare în ceea ce privește moartea sa?

Grey Wolf: ”Evadarea Fuhrer-ul ui şi a amantei sale Eva Braun s-a făcut printr-un zbor secret din Germania, în aprilie 1945 și au început o viaţă nouă într-o enclavă controlată de nazişti în Argentina fascistă. Hitler a trăit în Argentina încă 17 ani, de fapt până în 1962. Stalin, Eisenhower şi Hoover de la FBI cunoșteau faptul că nu există nici o dovadă că Adolf Hitler a murit în buncăr.

Este greu de înţeles de ce acest material deja publicat în cartea noastră, a fost ignorat de-a lungul anilor. Am efectuat un studiu în Argentina, inclusiv interviuri cu mulţi martori oculari despre prezenţa lui Hitler acolo. Avem deja un film în producţie şi este de aşteptat să îl lansăm în ianuarie 2012. Chiar şi aşa, doi dintre martori oculari au primit ameninţări cu moartea de la persoane necunoscute în timp ce lucram la această carte.”

Mengele, Eichmann şi Barbie !

Cu apariția acestei cărți sunt ridiculizați istorici de renume, printre ei și Guy Walters, care a avut sub lupă pentru mulți ani Germania nazistă şi a scris o serie de cărţi despre război. El a etichetat ideea că Hitler a trăit în America de Sud până în anii 1960 ca fiind “cel mai rău gunoi din istorie”.

Cartea “Evadarea lui Hitler” citează o serie de surse, cum ar fi bucătari şi medici, care susţin că liderul nazist a murit la vârsta de 73 de ani, pe 13 februarie 1962. Ei susţin că linia genealogică a lui Hitler a supravieţuit prin două fiice avute cu Eva Braun.
Dacă Hitler a fugit în Argentina, el ar fi fost pe urmele de acoliţilor săi, Mengele, Eichmann şi Barbie, care și-au găsit adăpost tot în America de Sud.

Un alt scriitor Abel Basti, argentian, este autorul cărţii “Hitler în Argentina”[11], apărută în 2010, pe baza unor documente şi fotografii obţinute din arhive a venit cu o altă teorie cu privire la fuga lui Hitler. El susţine în cartea sa că, în data de 29 aprilie 1945, liderul nazist a zburat din Germania în Spania la bordul unui Messerschmitt Me 262.

Din Spania, Hitler ar fi ajuns în Argentina, însoţit de Eva Braun, la bordul unui submarin. Liderul nazist s-ar fi stabilit apoi în această ţară, unde ar fi trăit încă mulţi ani şi ar fi murit, în cele din urmă, de moarte bună, în propriul său pat.

SURSE

1. Jan Van Helsing – “Cine conduce planeta vol.2”

2. “OZN-uri – obiecte zburatoare neidentificate”…?, pag. 15

3. Heinz Schaeffer – “U-977 – Calatorie secreta spre America de Sud” pag. 14-15

4. Decizia Curtii Constitutionale din Karlsruhe (Germania), la data 31 iulie 1973 privind situatia juridica a celui de-al Treilea Reich.

5. “Eremitul” publicat de Felix Schmidt, Editura Reichl

6. “Al treilea ochi” de Lobsang Rampa

7. Reinhold Schmidt – in brosura sa intitulata “In nava spatiala spre Arctica – Intamplare la Kearny” (editia germana a aparut la editura Ventla, Wiesbaden, 1959) (pag. 11 si 13 si pag. 40-41)

8. http://www.antena3.ro/externe/fbi-a-declasificat-documentele-care-confirma-fuga-lui-hitler-din-germania-foto-video-283685.html

9. http://www.efemeride.ro/hitler-a-murit-la-varsta-de-95-de-ani-in-brazilia

10. Gerrard Williams şi Grey Wolf, într-o carte publicată recent cu titlul “Evadarea lui Hitler”

11. Abel Basti, argentian in cartea sa, “Hitler în Argentina”

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro