100 de ani de la Declarația Balfour: 100 de ani de la ocuparea Palestinei de către evreii sioniști! Israel este creația familiei Rothschild!

by “Centenarul Declarației Balfour, crearea Statului Israel, se lasă cu scandal în UK Prim ministrul Israelului, Benjamin Netanyahu, se află la Londra la unde participă alături de omoloaga sa britanică, Theresa May, la aniversarea unui secol de la apariția ”Declarației Balfour”, care a deschis calea înființării în 1948 a statului […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

“Centenarul Declarației Balfour, crearea Statului Israel, se lasă cu scandal în UK

Prim ministrul Israelului, Benjamin Netanyahu, se află la Londra la unde participă alături de omoloaga sa britanică, Theresa May, la aniversarea unui secol de la apariția ”Declarației Balfour”, care a deschis calea înființării în 1948 a statului modern Israel, transmite RFI.

Aniversarea declarației Balfour stârnește discordie în clasa politică britanică: liderul opoziției Laburiste, Jeremy Corbyn, a refuzat să participe la dineul cu cei doi șefi de guvern și a delegat-o pe responsabila cu politica externă din Partidul Laburist, Emily Thornberry, să participe.

La rândul ei, Thornberry a spus că Marea Britanie nu ar trebui să aniverseze declarația Balfour, ci să recunoască Palestina ca stat, solicitare respinsă de ministrul de externe Boris Johnson.

De altfel, antipatia crescândă pentru statul Israel nu este cantonată în Marea Britanie doar în Partidul Laburist, ci și în largi segemente ale stângii politice și civice, unde anti-sionismul a devenit practic respectabil.

Declarația Balfour este în fapt un fragment de 69 de cuvinte în engleză, parte a unei scrisori trimise la 2 noiembrie 1917 de ministrul de externe britanic la acea vreme, Arthur Balfour, liderului sionist Lordul Rotschild, care sună în felul următor:

“Guvernul Majestății Sale privește în mod favorabil înființarea în Palestina a unui cămin național pentru poporul evreu și va întreprinde toate eforturile în vederea realizării acestui obiectiv, înțelegându-se că nu va întreprinde nimic care să prejudicieze drepturile civile sau religioase ale comunităților ne-evreiești existente în Palestina sau drepturile politice de care se bucură evreii în orice altă țară.”

Liderii sioniști din Marea Britanie s-au întâlnit la 7 februarie 1917 în casa din Londra a Rabinului Moses Gaster, originar din România de unde a fost expulzat în 1885, pentru a discuta o solicitare de sprijin către guvernul britanic pentru înființarea în Palestina a unui stat evreu.

Aceste demersuri aveau loc în plin război mondial, în care Marea Britanie se lupta cu puterile Centrale în frunte cu Germania aliată cu Imperiul Otoman, puterea suzerană a Palestinei.

Declarația Balfour a servit, printre altele, destul de mult guvernului britanic și în general Aliaților pentru că până atunci orientarea generală a evreilor sioniști era cel puțin în favoarea Germaniei și Austro-Ungariei”, spune istoricul Lucian Herșcovici de la Ierusalim.

Conflict perpetuat

Marea Britanie, ca putere învingătoare în Primul Război Mondial, și-a împărțit zonele de influență din Orientul Apropiat cu Franța (printr-un acord negociat în secret încă din 1916 de diplomații britanic Mark Sykes și francez Francois George Picot), devenind puterea mandatată de Societatea Națiunilor în Palestina.

Rabinul Moses GasterDeclarația Balfour a luat naștere în casa din Londra a rabinului Moses Gaster, originar din România

Promisiunile simultane făcute evreilor și arabilor în timpul războiului au pus Marea Britanie într-o situație dificilă în Palestina în perioada interbelică, ducând la ciocniri sângeroase între populația evreiască și cea arabă.

În 1947 a fost aprobat de către nou înființata Organizație a Națiunilor Unite un plan de partiție a Palestinei între un stat evreu și unul arab.

Arabii au respins imediat planul și după înființarea statului Israel în 1948 s-a declanșat conflictul arabo-israelian care continuă și în ziua de azi.

Ce semnificație are azi pentru evreii israelieni Declarația Balfour?

În prezent Statul Israel este o realitate. Situația după un secol este însă complet diferită. Declarația Balfour în ultimă instanță a recunoscut un cămin național evreiesc în limitele dreptului public, ceea ce anterior în perioada otomană nu fusese”, spune Lucian Herșcovici.

Dar nimeni nu a pus atunci problema, nici măcar Lordul Balfour că va apărea un naționalism palestinian arab. După cum nimeni nu a știut că va urma Holocaustul evreilor din Europa răsăriteană.

Palestinienii și sprijinitorii cauzei lor din întreaga lume consideră Declarația Balfour un act responsabil de situația lor actuală.

Acordul de pace israelo-palestinian din 1993 la la Washington nu a pus capăt conflictului și nici nu a dus la crearea unui stat palestinian unanim recunoscut pe plan internațional.

Președintele palestinian Mahmoud Abbas a solicitat guvernului britanic să-și ceară scuze pentru Declarația Balfour, solicitare respinsă.”[1]

Declaraţia Balfour

Stabilirea regimului marionetă sub Lloyd George în Anglia, a adus o schimbare radicală în atitudinea acesteia faţă de sionişti. Noul ministru de externe, Arthur Balfour, scrie lui Lionel Rotschild pe 2 noiembrie 1917, următoarea scrisoare:

Dragul meu Baron Rotschild,

Cu deosebită bucurie vă pot aduce la cunoştinţă din partea guvernului Majestăţii sale, următoarea declaraţie: cabinetul a aprobat sforţările evreilor sionişti şi le-a acordat totală simpatie.

Guvernul Majestăţii Sale priveşte cu bunăvoinţă formarea unui Stat evreiesc în Palestina şi va susţine acest proiect cu putere.

Bineînţeles, este clar că drepturile civile şi religioase ale cetăţenilor neevrei din Palestina nu vor fi încălcate, precum şi statutul politic al evreilor din alte state nu va fi influenţat.

Vă sunt îndatorat dacă transmiteţi acestea congresului sionist.

Cu salutări cordiale,

                                          Arthur James Balfour

 

Interesant este că, la data când a fost scrisă această scrisoare, Palestina se afla sub turci. Unora le promite un guvern, altora un teritoriu ce se afla în posesia unei a treia puteri. Câţiva ani mai târziu, turcii au fost învinşi. Anglia căpătase protectoratul asupra Palestinei şi Egiptului, iar Franţa asupra Siriei şi Libanului.

Rotschild a folosit influenţa sa asupra Americii, ca să treacă de partea aliaţilor în primul război mondial: aliaţii, în acest timp, aveau de furcă cu turcii şi germanii.

Cartierul general al sioniştilor a fost transferat de la Berlin la New York. Şeful era judecătorul Louis Brandeis.

Doi agenţi importanţi ai lui Rotschild au fost Edward House şi Bernard Baruch. Aceştia doi au jucat un mare rol în Statele Unite. Baruch a fost instrumentul cel mai important în alegerea preşedintelui Woodrow Wilson, iar House a fost consilierul intern al preşedintelui Wilson şi şeful lui “State Department”.

De la sine înţeles că preşedintele Wilson devenise, sub influenţa lui House, marioneta lui Rotschild. Dovadă este faptul că Wilson nu are nici un veto la înfiinţarea băncii particulare “Federal Reserve” şi a cerut Congresului aprobarea de a intra în război contra Germaniei. Congresul şi poporul au votat pentru, datorită şi propagandei duse în acest scop.

Oameni de ştiinţă ca Thomas Beardon sau Preston Nichol au scris cărţi care au tratat tehnica de propagandă dusă în Statele Unite spre a pregăti opinia publică pentru un război în Europa.

Propaganda sub titlul “să facă lumea mai sigură prin democraţie” a fost lansată de Iluminaţi, care îl vedeau pe Woodrow Wilson drept reprezentantul “noii libertăţi” cu scopul de a atrage America în război.

Primul război mondial a fost o afacere foarte bună pentru Iluminaţi. Bernard Baruch a fost preşedintele Comitetului industriei de război şi averea lui a crescut de la un milion dolari la două sute de milioane de dolari.

O altă acţiune a preşedintelui Wilson a fost ideea dată Congresului de a fonda “Liga Naţiunilor”, ceea ce s-a şi întâmplat, cu scopul ca mai târziu Liga Naţiunilor să se transforme în ONU.

Politica de neutralitate a Americii, atât de apărată de George Washington, a fost îngropată. Washington, în mesajul lui de adio, a predicat sus şi tare neutralitatea Americii, care a fost exprimată şi în doctrina Monroe.

America devenise, prin şarlatanie, o unealtă militară în mâna bancherilor internaţionalişti. Rusia ţaristă, un spin în ochii Iluminaţilor, fusese rasă de pe scena lumii. Primul război mondial a adus ţărilor beligerante datorii astronomice. Bancherii doresc datorii cât mai mari, acestea aducându-le câştiguri fabuloase din dobânzi.

Tratatul de la Versailles a fost conceput după planul Rotschilds-ilor. De partea americană era Woodrow Wilson, marioneta lui Rotschild, cu sfetnicii săi, şi agenţii Baruch şi House.

Din partea Angliei, mai bine-zis a “Coroanei”, era Lloyd George şi Comitetul celor 300. Consilierul lui a fost sir Philip Sasoon, ascendentul direct al lui Aneschel Rotschild şi membru în “Privy Council” (Consiliul de stat secret).

Din partea Franţei au fost în delegaţie primul ministru Clemençeau şi George Mandel. Mandel, născut Jerobeau Rotschild, era adesea numit şi Disraeli al Franţei.

Colonelul House a fost persoana cea mai de vază în tratatul de la Versailles. Este cunoscut un caz când Clemençeau a intrat în biroul lui House, unde tocmai se găsea Wilson. Wilson a trebuit să părăsească biroul, pentru ca Clemençeau şi House să se poată întreţine nestingheriţi.

Acest tratat satisfăcea pe militariştii imperialişti şi pe hoţi. A fost o lovitură de moarte pentru toţi cei ce credeau că după război va urma pace şi înţelegere.

Nu a fost un tratat de pace, ci o declaraţie de război. Lloyd George declara: “Avem un document scris care garantează un nou război în douăzeci de ani; dacă se impun unei naţiuni condiţii pe care nu le poate îndeplini, atunci ea este silită sau să încalce tratatul, sau să facă război”.

Cunoaştem acum grupurile de persoane care erau în spatele tratatului de la Versailles şi ce scop au urmărit.

Unii ignoranţi poate că şi astăzi pun la îndoială Protocoalele Sionului, dar prezenţa agenţilor lui Rotschild în acest tratat, în nici un caz nu se poate spune că a fost întâmplătoare.”[2]

Rothschild recunoaște că acest clan a creat Israelul

Lordul Jacob Rothschild a recunoscut că familia sa a jucat un rol „crucial” în crearea Israelului, într-un interviu acordat ziarului Times of Israel.

Rothschild, în vârstă de 80 de ani, a afirmat într-un interviu recent că strămoşii lui „au ajutat la deschiderea drumului pentru crearea Israelului”, forţând guvernul britanic să semneze Declaraţia Balfour din 1917. Mulţi sunt de părere că cei din clanul Rothschild au instrumentat Primul Război Mondial şi că au aşteptat până în 1917, când Anglia a dat semne că ar avea probleme. Familia sionistă a promis atunci guvernului britanic că ar putea convinge SUA să intre în război şi să asigure victoria britanicilor asupra Germaniei, cu condiţia ca guvernul britanic să predea controlul Palestinei sioniştilor.

Astfel a fost făcută Declaraţia Balfour, care reprezintă o scrisoare oficială a secretarului pentru relaţii externe din guvernul britanic, James Balfour, pentru Baronul Rothschild.

În document se afirmă că: „Guvernul Majestăţii sale consideră oportună înfiinţarea în Palestina a unui stat naţional pentru poporul evreu şi se vor face toate eforturile necesare pentru a facilita realizarea acestui obiectiv.

În timpul interviului televizat acordat pentru Times of Israel, Rothschild a relevat pentru prima dată rolul verişoarei lui, Dorothy de Rothschild.

Rothschild a descris-o pe Dorothy, care era adolescentă pe atunci, ca fiind „devotată Israelului”, spunând că „Ceea ce a făcut ea a avut o importanţă crucială”.

Rothschild a spus că Dorothy l-a pus în legătură pe liderul sionist Chaim Weizmann cu administrația britanică. Dorothy “i-a spus lui Weismann cum să se integreze, cum să se insereze în viaţa stabilimentului britanic, ceea ce el a învăţat foarte rapid ”.

Rothschild a afirmat că modul în care a fost obținută declaraţia a fost extraordinar. „A fost cea mai incredibilă demonstraţie de oportunism.” „Weismann merge la Balfour”, a descris Rothschild, „şi în mod surprinzător îi convinge pe Lord Balfour, pe prim ministrul Lloyd George şi pe majoritatea miniştrilor că această idee a unui stat naţional pentru evrei ar trebui să poată fi pusă în aplicare. Vreau să zic că este ceva foarte, foarte improbabil.”

Interviul a fost luat de fostul ambasador israelian Daniel Taub ca făcând parte din proiectul Balfour 100. Taub l-a intervievat pe Rothschild la conacul Waddeston din Buckinghamshire, un conac donat Marii Britanii de familia Rothschild în 1957, unde este păstrată această Declaraţie.

Potrivit ambasadorului Taub, Declaraţia Balfour a „schimbat cursul istoriei pentru Orientul Mijlociu”.

Publicaţia The Times informează că Rothschild a afirmat că familia lui era divizată la acea vreme în privinţa Israelului, comentând că unii membri „nu credeau că e o idee bună ca acest stat naţional să fie stabilit acolo”.

Şi scrisorile lui Dorothy sunt de asemenea ţinute la Waddeston. Ele descriu înţelegerile ei ulterioare cu diferiţi lideri sionişti şi sugestiile ei referitoare la organizarea unei conferinţe sioniste, conform publicaţiei The Times.

Rothschild a afirmat că Declaraţia a trecut prin cinci variante până să fie emisă în forma finală, pe 2 noiembrie 1917.

Alison Weir afirmă în cartea sa Ȋmpotriva unei mai bune judecăţi: Istoria secretă a felului în care SUA au fost folosite pentru a crea Israelul (Against Our Better Judgment: The Hidden History of How the U.S. Was Used to Create Israel) că variante ale declaraţiei au ajuns la sioniştii din SUA şi înapoi, înainte ca documentul să fie finalizat. Principalul autor al documentului a fost sionistul Leopold Amery.”[3]

SURSE

  1. https://www.flux24.ro/centenarul-declaratiei-balfour-crearea-statului-israel-se-lasa-cu-scandal-in-uk/
  2. Jan Van Helsing – “Organizatii secrete si puterea lor in secolul XX”.
  3. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=11692
  4. Foto: flux24.ro
  5. Foto: middleeasteye.net
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) – Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință.

Contact: office@dzr.org.ro