Universul Holografic

by „Tot mai multe persoane din mediul stiintific se arata convinse ca Universul in ansamblu, dar si atomii sau obiectele din preajma noastra, arata de fapt cu totul altfel decat le vedem, realitatea fiind de fapt o imensa, atotcuprinzatoare holograma. Ideea captivanta ca am putea trai intr-o simulare holografica tridimensionala […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

„Tot mai multe persoane din mediul stiintific se arata convinse ca Universul in ansamblu, dar si atomii sau obiectele din preajma noastra, arata de fapt cu totul altfel decat le vedem, realitatea fiind de fapt o imensa, atotcuprinzatoare holograma.

Ideea captivanta ca am putea trai intr-o simulare holografica tridimensionala  a fost luata in calcul de mai multi oameni de stiinta  acestia sugerand ca lumea fizica, care credem ca e reala, este de fapt o iluzie.

Totul pleaca de la faptul ca in cadrul fizicii moderne a fost definita o lungime numita – lungimea Planck, fiind limita minima pana la care poate fi impartit si observat Universul . Este expresia faptului ca nici distantele si nici intervalele de timp nu pot fi masurate cu o precizie infinita, existant deci un soi de biti ori bule spaţio-temporale mai jos de care Universul nu mai poate fi divizat. Traim intr-o era in care toata lumea a vazut o holograma. Dar ce este aceasta ?

Inregistrare a unei imagini tridimensionale pe un suport în general bidimensional se numeste holograma. Aceeasi metoda se poate aplica si la inregistrarea, redarea si prelucrarea datelor de alta natura decât cele vizuale.Metoda a fost descoperita in 1947 de catre fizicianul de origine maghiara Dennis Gabor.

Inventia sa nu a putut fi aplicata pe scara larga decît dupa 1960, o data cu inventarea laserului, primele holograme a unor obiecte tridimensionale fiind obtinute in 1962. Diferenta intre o fotografie si o holograma este ca in cea din urma, informatia despre fiecare punct din obiect este distribuita pe intreaga suprafata a hologramei.

Spre exemplu, daca holograma unei persoane este taiata in jumatate si apoi iluminata de o raza laser, fiecare jumatate va contine imaginea intreaga a persoane. Si chiar daca si cele doua jumatati sunt din nou divizate, fiecare bucata de film va contine o mai mica, dar intacta versiune a imaginii originale.

Spre deosebire de fotografiile normale, fiecare parte a unei holograme contine toate informatiile posedate de intreg. Mai mult, holograma permite observarea obiectului de la diferite distante si din toate directiile aflate in interiorul unui anumit unghi solid impus de pozitia relativa a obiectului si a hologramei.

Teoria universului holografic afirma ca anumite campuri de energie sunt decodate de catre creierul nostru într-o imagine 3D, pentru a da iluzia unei lumi fizice. Perceptiile pe care le observam pot foarte bine provenii dintr-o sursa artificiala. Sa presupunem ca am putea lua creierul din corpul nostru si pastrandu-l în viata il introducem într-un bol de sticla.

Luam un calculator în care pot fi înregistrate toate tipurile de informatii, date precum imagini, sunet si miros, apoi conectam acest computer la centri senzoriali ai creierului aflat in bol si astfel pacalim creierul ca „traieste” – cel putin teoretic. Oamenii de stiinta care au studiat acest fenomen, nu se afla la marginea comunitatii stiintifice, ci sunt persoane ce studiaza fenomenul cu foarte multa seriozitate. Iata cateva exemple:

– Conceptul a fost propus pentru prima oara de catre Gerard ‘t Hooft si a devenit pentru prima oara o interpretare corecta a teoriei corzilor prin munca lui Leonard Susskind, care a combinat ideile sale cu cele anterioare ale lui Gerard ‘t Hooft și ale lui Thorn Charles.
– fizicianul David Bohm era convins ca realitatea, asa cum o vedem, de fapt nu exista; in ciuda aparentei sale soliditati, Universul nu este de fapt decat o fantasma, o holograma gigantica si splendid detaliata , cosmosul fiind continut in fiecare particica a sa si fiecare parte este de fapt o condensare a întregului Univers.
– Leonard Susskind de la Institutul pentru Fizica Teoretica din Stanford a tinut mai multe prelegeri intitulate Lumea ca o holograma;
– Alain Aspect a realizat unul dintre cele mai serioase experimente in domeniu ; echipa sa a descoperit ca, in anumite circumstante, particule elementare, precum electronii, pot comunica instantaneu intre ele la o distanta oricat de mare; nu conteaza daca sunt 10 metri sau 10 miliarde de kilometri; experimentul pare sa contrazica teoria relativitatii, care interzice vitezele mai mari decat viteza luminii;
– Craig Hogan este un profesor de astronomie si fizica la Universitatea din Chicago si director al Centrului de Astrofizica Particulelor de la Fermilab; el este cunoscut pentru teoria sa a „zgomotului holografic”. Potrivit lui Hogan ar exista o limita fundamentala a continuumului spatiu-timp în care spatiul si timpul incep sa se dizolve in „granule”, tot asa cum o imagine dintr-un ziar se fragmenteaza în puncte atunci cand este marita.
– Fizicianul american Brian Greene spune ca: „Tot ceea ce vedem si experimentam, ceea ce noi spunem ca reprezinta familiara noastră realitate tridimensionala, poate fi doar o proiecție de informații stocate pe o suprafață bidimensională minusculă aflată la mare distanta, similar modului în care informația unei holograme este stocată pe o bucată subțire de plastic. […] Tind să cred ca da, această lume tridimensională este un fel de iluzie si că adevarata realitate ultimă este realitatea bidimensională de la suprafața Universului.”
– Continuand studiile lui Einstein, francezul Jean Charon a elaborat o teorie a relativitatii complexe, unde universul are o natura alcatuita dintr-o parte reala si o parte imaginara care se intrepatrund si se completează reciproc. Astfel, in interiorul electronilor, spatiul si timpul sunt diferite de felul in care le cunoastem. Asta inseamna ca fiecare electron al corpului nostru contine, in imagine holografica, datele noastre complete – cel putin teoretic.

Teoriile de mai sus dezvaluie existenta unui camp energetic cosmic universal, in care toate elementele sunt corelate la nivel subatomic, cuantic. Tot mai multe teorii stiintifice conduc spre ideea ca ceea ce am mostenit de la vechile civilizatii despre „Marele Tot”, despre „Marea Constiinta Universala” sau „Marele Spirit” s-ar putea sa fie adevarate.

Aceste idei fac stiinta sa se apropie de conceptiile filosofice legate de existenta, indeosebi, ale Orientului, cat si de cele religioase ale Occidentului. Astfel, se poate spune ca, prin fizica cuantica, stiinta isi uneste principiile cu cele ale spiritualitatii.

Campul unificat ar putea explica experienta iluminarii sau posibilitatea constiintei de a accesa gene din ADN care sa nu provoace suferinta, imbatranire, boli, moarte. Se va putea explica posibilitatea mintii de a schimba realitatea, puterea mintii asupra materiei putand influenta viitorul omenirii.

Daca teoriile lor sunt adevarate, noi toti facem parte din holograma universala, o parte indispensabila din puzzle-ul cosmic. Intregul cosmos se afla în interiorul nostru, nu numai pentru ca suntem parte din holograma universala, ci si pentru ca suntem holografici, prinnatura noastra.

Explorand aceste idei se nasc mai multe intrebari: daca banuim ca suntem fiinte programate si traim in interiorul unei simulari avem vreo posibilitate sa aflam daca este adevarat sau nu ?exista posibilitaea sa schimbam rezultatul jocului virtual ?

Cine a creat aceasta realitate virtuala si mai ales, cu ce scop? Sa fie oare posibil ca stiinta si spiritualitatea sa ofere un model de Univers inteligent constient de sine in momentul Big-Bang-ului ?

Teoria Universului holografic nu a convins toti oamenii de stiinta, dar a deschis o poarta catre o modalitate alternativa de a intelege realitatea, o modalitate pe care de acum inainte nu o mai putem ignora.”[1]

Universul Holografic

In cadrul acestui articol, veti vedea o serie de dovezi stiintifice, care arata ca, structura atomica a Universului are un alt tip de comportament, fata de cel descris de Albert Einstein. Ideea de „Univers Holografic” nu este una noua, ci totul a inceput in 1982, atunci cand la Universitatea din Paris, o echipa de cercetatori, condusa de fizicianul, Alain Aspect, a realizat ceea ce s-ar putea numi unul dintre cele mai importante experimente ale secolului trecut.

Fizicianul francez si echipa sa au descoperit ca, sub anumite aspecte, particulele subatomice, ca de exemplu electronii, sunt capabile sa comunice instantaneu unele cu celelaltele, indiferent de distanta care le separa, fie ca e vorba de 3 metri sau de 3 miliarde de kilometri. De asemenea, intr-un fel, fiecare particula pare sa cunoasca ceea ce face cealalta.

Toata problema acestei descoperiri o constituie faptul ca ea violeaza teoria lui Einstein, care spune clar ca nicio comunicare nu poate depasi viteza luminii. Din moment ce calatoria cu o viteza super-luminica semnifica spargerea barierei timpului, aceasta perspectiva i-a facut pe multi fizicieni sa incerce sa gaseasca explicatii pentru acest fenomen. Intelegand ideea de „Univers Holografic”, intelegem practic ca, lumea inconjuratoare pe care o vedem, este creata de gandurile mintii noastre.

Viata cotidiana pe care noi o percepem cu cele cinci simturi ale noastre, nu e realitatea. Fizica Cuantica a demonstrat ca spatiul si timpul sunt iluzii ale perceptiei. Deci corpurile noastre nu sunt cu adevarat o realitate chiar daca ocupa acest spatiu.

Demonstratie Stiintifica –  interiorul unui atom are 99% din spatiu gol

In 1909, doi cercetatori in laborator, Ernest Rutherfor de la Universitatea din Manchester, Hans Geiger si Ernest Marsden au bombardat o folie subtire de metal folosind particule alfa. Particulele alfa, au fost denumite „raze alfa”.

Experimentul lui Rutherford[2] a pus in evidenta un paradox: in urma unui bombardament frontal cu particule alfa, a unei foite de aur, si stiind ca nucleul ocupa 1/10000 spatiu dintr-un spatiu, atunci intuitia ar spune ca probabilitatea ca o particula alfa sa se reflecte inapoi este foarte mica. Insa experimentul cu pricina a relevat faptul ca sunt particule care sunt reflectate total, pe aceeasi directie cu directia de emisie.

Astfel, Rutherford a realizat ca numai prezenta unei forte puternice face posibila reflectia: fortele electromagnetice, si astfel a prezis existenta electronilor care orbiteaza in jurul unui nucleu. Astfel, forta electromagnetica este mult mai mare in intensitate decat forta gravitationala(prin comparatia constantei gravitationale cu constanta electrica din legea lui Coulomb).

Atunci s-a pus intrebarea: cum este posibil ca acest atom gol sa alcatuiasca lumea solida care ne inconjoara? Adevarata constiinta nu exista in creierele sau in trupurile noastre. Dar aceasta iluzie a trupurilor noastre individuale insotita de deinformarea privind adevaratele noastre origini, s-a manifestat prin ideea ca gandim independent unul de celalalt.

Cu aceasta viziune distorsionata a lucrurilor, ar parea imposibil de explicat, stiintific vorbind, telepatia, clarviziunea, mediumurile spirituale si alte fenomene ce presupun transferul informatiei intre surse fara mijloace fizice de comunicare.

Geo 600 – detectorul de unde gravitationale a demonstrat ca Universul este o Holograma !

Geo 600[3][4][5] este un detector de unde gravitationale. Se afla in apropiere de Sarsted, in Germania. El este capabil sa detecteze unde gravitationale cu frecvente cuprinse intre 50 Hz si 1,5 kHz.

Cum functioneaza?

Pentru a masura undele gravitationale, se declanseaza o raza laser printr-o oglinda pe jumate argintata, numita „distribuitor sau separator de raza”. Aceasta imparte lumina in doua fascicole, care trec prin bratele perpendiculare, lungi de catre 600 metri, ale instrumentului si sunt reflectate inapoi.

Razele luminii reflectate se recombina in separator si creeaza un tipar de interferenta a luminii, marcand astfel regiunile intunecate in care undele luminoase fie s-au anulat, fie s-au potentat reciproc. Orice schimbare de pozitie a acestor regiuni inseamna o variatie a lungimii relative a traseelor, ceea ce poate coincide cu prezenta unei unde gravitationale.

Inceputul experimentului!

Acest proiect a inceput in 1995 si ar avea ca scop captarea undelor gravitationale, adica a pulsatiilor din continuumul spatiu-timp, declansate de obiecte astronomice super dense, cum ar fi gaurile negre sau stelele neutronice. Acest lucru nu a fost realizat (oficial ca doar nu ne-or spune tot adevarul!), in schimb, GEO 600 se pare ca a facut cea mai mare descoperire din istoria fizicii.

Echipa de savanti care lucreaza in cadrul proiectului a sesizat ca un zgomot a carui masa era neidentificata perturba reactorul. Luni la rand s-au traduit sa descopere acest mister, insa toate explicatiile erau neplauzibile.

La un moment dat, Craig Hogan, fizician, angajat la Laboratorul de Fizica a Particulelor din Fermilab, Illinois, si-a dat seama ca cei de la detector au dat peste o limita fundamentala a continuumului spatiu – timp – punctul in care spatiul si timpul inceteaza sa se mai comporte sub forma armonioasa descrisa de Einstein (care a gresit si teoria relativitatii!) si incep sa se dizolve in „granule”, tot asa cum fotografia dintr-un ziar se fragmenteaza in puncte atunci cand este marita.

Ce inseamna asta? Traim intr-o Mare Holograma – Iluzie Cosmica !

Hogan spune ca GEO 600 este supus unor convulsii microscopice de cuantum spatio-temporal si ca el crede ca noi traim intr-o holograma cosmica. Ideea nu este noua, caci in anii 90, fizicianul Leonard Susskind, sustinea ca Universul ar putea fi o holograma, la fel ca si experientele noastre cotidiene, ele putand fi o proiectie holografica a proceselor fizice care au loc pe o suprafata bidimensionala aflata la distanta.

De altfel exista studii in aceasta directie. Bekenstein de la Universitatea Evreiasca din Israel si Hawking de la Cambridge sunt doar cateva nume marcante care se ocupa de aceste cercetari.

Hawking a demonstrat chiar ca gaurile negre nu sunt in totalitate negre si ca emit o radiatie care produce evaporarea lor treptata si in final disparitia. Asta ne duce cu gandul la un paradox al gaurilor negre pe care l-am cercetat acum multi ani.

Atunci cand o gaura neagra dispare, toata informatia despre steaua care a colapsat pentru a o forma dispare o data cu ea. Practic gaurile negre sint un fel de malaxoare universale care le duce la gunoi, le dizolva in energie, de asta e armonie in univers. Asta contrazice principiul ca informatia poate fi distrusa.

Nici nu avea cum, caci informatia nu se pierde, in univers nimic nu se pierde totu se transforma. Conform lui Bekenstein, continutul informational al unei gauri negre este proportional cu raza sa de actiune; aceasta reprezinta suprafata teoretica pe care o acopera o gaura neagra si marcheaza punctul din care nu mai exista intoarcere pentru materia sau lumina astrasa inspre nebuloasa.

Constanta lui Plank demonstreaza ca traim intr-un Univers Holografic

Asta ne face sa concluzionam ca: informatia 3D a unei stele precursoare poate fi complet incifrata in orizontalul 2D al gaurii negre rezultate. Ramanand pe principiul holografic, materialul spatiu-timp devine granulat si format din unitati minuscule asemanatoare pixelilor, dar de o suta de miliarde de ori mai mici decat un proton. Acest raport este cunoscut sub numele de scara lui Plank si se echivaleaza cu valoarea de 10 la putere -35 metri. Marimea Plank este imaginabila ca experiment, asa incat nimeni nu a visat candva ca granulele din spatiu-timp ar putea fi vreodata percepute.

Hogan a inteles acest aspect si a afirmat ca: daca continuumul spatiu-timp este o holograma granulata (cea ce este fara indoiala), atunci Universul poate fi imaginat ca o sfera a carei suprafata exterioara este realizata din portiuni la dimensiunea marimii Plank, fiecare continand un bit de informatie. Principiul holografic sustine ca, nivelul de informatie tapetat la exterior trebuie sa se potriveasca numarului de biti continuti de volumul Universului. Aici aparea insa o problema( numai probleme daca gandim universul prea matematic!), caci volul Universului sferic este mult mai mare decat suprafata sa exterioara. Hogan a dedus ca pentru a avea un numar egal de biti pe dinauntrul si la suprafata Universului, lumea din exterior trebuie sa fie facuta din granule mai mari decat cele din scara Plank.

Ideea este ca demonstrarea aceasta a Universului Holografic va elimina toate teoriile gravitatiei cuantice care nu contin acest principiu sau ma rog le vor integra in el dar in alt mod. Tot odata el va confirm teoria stringurilor si si pe cea a matrixurilor. De stringuri si matrixuri presupun ca ati auzit prin ezoterism, stiau anticii ce stiau!

Universul este o Iluzie conform scrierilor orientale !

Hinduistii, budistii spun ca aceasta iluzie (maya) vine din avidya, ignoranta produsa de mintea noastra aflata sub influenta ego-ului. Principalul scop al traditiilor mistice orientale este de a reorienta mentalul centrandu-l si redandu-i linistea prin meditatie. Unitatea nu este numai caracteristica centrala experientei orientale, ci si unul din cele mai importante adevaruri revelate de fizica moderna.

Diversele modele ce descriu lumea subatomica exprima, in moduri diferite, aceeasi idee si anume : elementele constituente ale materiei si fenomenele in care acestea sunt implicate sunt interconectate si interdependente ; nu trebuie intelese ca entitati izolate, ci ca parti ale intregului. Mesajul unitatii lumii, a conectarii unii cu altii si cu tot ce este viu, se afla chiar in ADN-ul nostru.

Fizica moderna a confirmat astfel in mod spectaculos o alta principala idee ale misticismului oriental, si anume ca toate conceptele cu ajutorul carora descriem natura au un caracter limitat ; ele nu reprezinta caracteristici intrinseci ale naturii, asa cum ne place noua sa credem, ci doar creatii ale mentalului nostru, componente ale hartii, nu ale teritoriului (conform Programarii Neuro-Lingvistice-NLP).

Maya este iluzia prin care conceptele sunt identificate cu realitatea (harta e confundata cu teritoriul). Iluzia se afla la nivelul intelegerii noastre, in faptul de a lua drept realitate formele si structurile, obiectele si fenomenele din jur, in loc de a intelege ca ele sunt doar concepte abstracte produse de intelect. Realitatea este insa unificata.
Realitatea nu poate fi incatusata in idei si concepte. Ea se poate descoperi doar prin perceptie directa, dincolo de minte.

Iar aici nu e vorba de ‘credinte filozofice orientale’, ci de o cunoastere ce tine de stiinta, de fizica cuantica. E un lucru demonstrat prima data de fizicienii Karl Pribram si David Bohm, acum cca. 30 de ani ; ei au propus atunci o noua viziune conform careia creierul nostru construieste, prin conceptele mintii, o realitate ‘concreta’ care nu exista in mod obiectiv, ci doar in mod subiectiv pentru fiecare dintre noi. Suntem 6 miliarde de oameni traind in 6 miliarde de lumi diferite – lumea mentala a fiecaruia dintre noi. Iar daca cineva nu iti intelege propria realitate, este pentru ca e prea profund implicat in realitatea sa.

Stiinta detine probe care atesta ca viata este un tot unificat, ca suntem una cu totul – un camp unificat de constiinta. John Hagelin, Michael Talbot, Gary Zukav, Rupert Sheldrake, John Wheeler, Fritjorf Capra, Stephen Hawking, Karl Pribram, David Bohm, Greg Braden, Barbara Max Hubbard, Deepak Chopra, Jean Houston – toti acestia sunt oameni de stiinta si autori ai unor remarcabile lucrari ce descriu apropierea dintre traditia orientala si fizica moderna.

Savantii au realizat, de asemenea, si un model ‘holografic’ al universului, care ne invata ca fiecare dintre noi este un ‘microcosmos’ al macrocosmosului. Daca tai in bucatele mici holograma de pe cardul de credit si dirijezi o raza laser pe una din bucatele vei vedea intreaga imagine. In acelasi mod, daca examinezi o singura fiinta umana vei gasi holograma universului. ‘Amprenta’ universului, intreaga cunoastere se afla in ADN-ul nostru.

David Simon, director medical al Centrului Chopra pentru Bunastare explica :

“O holograma este o imagine tridimensionala ce provine dintr-un film bidimensional. Trasatura sa unica este ca intreaga imagine tridimensionala poate fi creata din orice bucata de film. Intregul e continut in fiecare bucatica. Tot asa, fiecare aspect al universului este continut in fiecare dintre noi. Fortele ce contin materia intregului univers se gasesc in fiecare atom al trupului.

Fiecare fir de ADN duce in el intreaga istorie de evolutie a vietii. Mintea mea contine potentialul fiecarui gand ce a fost exprimat vreodata. Intelegerea acestei realitati este cheia care deschide usa vietii – intrarea spre libertate nelimitata. A trai experienta acestei realitati este baza adevaratei intelepciuni.”[6]

Kosta Danaos, autorul Magului din Java spunea urmatoarele:

“Traim niste vremuri extraordinare. Sunt vremuri in care Orientul se intalneste cu Occidentul, atat la nivel cultural, cat si stiintific.Si exista un mod in care se poate realiza o unire completă între aceste două culturi – pur şi simplu prin crearea unei noi ştiinţe, care nu este nici orientala, nici occidentala, ci o imbinare a celor două.

Vizionari curajoşi ai generaţiilor trecute au prevăzut o astfel de disciplină. Eu cred că destinul omenirii este să se uneasca in acest fel – si că o astfel de stiinta, ce combina abordarea stiintifica a Occidentului cu disciplina mistică a Orientului, se creaza chiar in zilele noastre. Aceasta poveste, in esenta, reprezinta directia viitoare, aleasa de dorinta de trezire a omenirii catre o viata mai buna si un adevar mai inalt.”[7]

De pe publicatia Almeea aflam mai multe informatii:

O noua teorie a aparut: Universul e o holograma !

Unii fizicieni, ca de exemplu David Bohm, de la Universitatea din Londra, a introdus termenul de “univers holografic”, intrucat el crede ca descoperirile lui Alain Aspect demonstreaza faptul ca realitatea obiectiva nu exista, in ciuda aparentei sale soliditati. Bohm mai crede ca Universul este centrul unei fantasme, a unei holograme gigantice si create remarcabil, pana la cele mai mici detalii.

Ce este o holograma?

Dar inainte de a trece mai departe la teorie, sa vedem mai intai ce este o holograma. O holograma este o fotografie tridimensionala realizata cu ajutorul unui laser. Pentru a realiza o holograma, obiectul care urmeaza sa fie fotografiat, este mai intai “invaluit” intr-o raza de laser.

Apoi, o a doua raza laser este indreptata spre lumina reflectata a primei raze, iar modelul de interferenta rezultat (zona in care cele doua raze laser se amesteca) este inregistrat pe un film. Atunci cand filmul este developat, se vor vedea doar turbulente de linii luminoase si intunecate fara sens; dar daca acest film este iluminat de o a treia raza laser, o imagine tridimensionala a obiectului initial va apare.

Tridimensionalitatea unor asemenea imagini nu este doar singura caracteristica remarcabila a hologramelor. Daca holograma unui trandafir este taiata in jumatate si apoi iluminata de o raza laser, fiecare jumatate va contine imaginea intreaga a trandafirului. Si chiar daca si cele doua jumatati sunt din nou divizate, fiecare bucata de film va contine o mai mica, dar intacta versiune a imaginii originale. Spre deosebire de fotografiile normale, fiecare parte a unei holograme contine toate informatiile posedate de intreg.

Caracteristica hologramei “totul e continut in fiecare parte” ne ofera o cu totul alta viziune. In toata istoria sa, stiinta occidentala a lucrat cu prejudecata ca pentru a intelege fiecare fenomen fizic, fie ca este vorba de o broasca sau de un atom, acel fenomen trebuie sa fie divizat si studiat pe partile sale componente. O holograma ne invata faptul ca anumite lucruri din Univers nu pot fi abordate astfel. Daca vom incerca sa divizam un anumit lucru construit holografic, nu vom obtine piesele din care el este facut, ci doar “intreguri” mai mici.

Pornind de la acest lucru, Bohm sugereaza faptul ca motivul pentru care particulele subatomice raman in contact unele cu celelaltele, indiferent de distanta la care s-ar afla, nu s-ar datora unor proprietati misterioase ale acestora, ci pentru faptul ca separarea lor e doar o iluzie. El argumenteaza faptul ca, la un anumit nivel profund al realitatii, asemenea particule nu sunt entitati individuale, ci “extensii”, imagini holografice ale unui singur lucru fundamental.

Modelul acvariu al hologramei !

Pentru ca oamenii sa inteleaga mai bine ceea ce a dorit sa arate, Bohm ofera urmatoarea ilustratie. Sa ne imaginam un acvariu care contine o broasca testoasa. Imaginile din acvariu nu pot fi vazute direct, cu ochii liberi, asa ca au fost instalate doua camere video care ofera imagini din acvariu: o camera video aflata in fata acvariului, iar cealalta aflata in partea opusa.

Fiecare camera video are doua monitoare, pe care puteti sa vedeti broasca testoasa. Pentru ca va uitati la doua monitoare, uneori veti avea impresia ca broasca testoasa e diferita, ca in acvariu se afla doua broaste testoase, si asta pentru ca acele camere video sunt situate in unghiuri diferite.

Dar atunci cand va uitati cu atentie la cele doua broaste testoase din monitoare, veti deveni constienti ca exista o legatura intre ele. Cand o broasca se intoarce, cealalta pare ca face si ea o intoarcere, putin diferita (datorita unghiului camerei), dar echivalenta. Daca n-ati sti despre ce e vorba, ati putea trage concluzia ca o broasca comunica instantaneu cu cealalta, dar nu asta e realitatea.

Iluzia separarii particulelor subatomice !

Astfel stau lucrurile intre particulele subatomice in experimentul lui Alain Aspect. Conform lui Bohm, aparenta conexiune cu viteza mai mare a luminii a particulelor subatomice, ne spune faptul ca exista un nivel mai profund de realitate de care noi nu suntem constienti, o dimensiune mult mai complexa decat a noastra, analoaga cu acvariul de mai sus.

Noi percepem aceste particule ca fiind separate una de cealalta, intrucat nu percepem decat o portiune din realitatea lor; aceste particule nu constituie de fapt “parti” a unei realitati profunde, holografice si indivizibile. Si, din moment ce intreg Universul e alcatuit din aceste “umbre”, atunci intreg Universul nu este decat o proiectie, o holograma.

Cosmosul, o super-holograma !

In afara naturii sale fantomatice, un asemenea Univers iluzoriu ar avea si caracteristici uimitoare. Daca aparenta separare al particulelor subatomice este iluzorie, atunci, la un nivel mai profund al realitatii, toate lucrurile din Univers sunt interconectate in mod infinit. Electronii dintr-un atom de carbon din creierul uman sunt conectati de particulele subatomice detinute de fiecare peste care inoata, de fiecare inima care bate, de fiecare stea care straluceste pe cer. Totul se intrepatrunde cu totul, si, desi natura umana are tendinta de a categorisi si divide toate lucrurile din Univers, toate impartile sunt inutile, pentru ca realitatea e una singura.

Intr-un univers holografic, chiar si timpul si spatiul nu mai pot fi percepute ca lucruri fundamentale. Un concept ca spatiul nu mai are sens, intrucat, in realitate, nimic nu este despartit; la fel si timpul nu are nicio semnificatie, caci totul se petrece simultan. La un nivel mai profund, realitatea este o super-holograma, in care trecutul, prezentul si viitorul exista simultan. Acest fapt sugereaza faptul ca, daca ar exista tehnologia necesara, intr-o zi am putea plonja intr-un nivel de realitate super-holografic, si am putea vizualiza scene din trecutul indepartat.

Daca admitem ca super-holograma este matricea care a dat nastere intregului nostru Univers, in ea este continut fiecare particula subatomica care a fost sau care va fi, fiecare configuratie de materie si energie posibila, de la fulgi de zapada pana la quasari, de la balene pana la raze gamma. Totul trebuie vazut ca un fel de depozit cosmic al “totului care exista”.

Desi Bohm afirma ca nu exista nicio posibilitate de a ne da seama ce se afla ascuns in aceasta super-holograma, totusi el se aventureaza in a spune ca nu exista niciun motiv pentru care sa nu presupunem ca ar exista mai mult. Poate ca nivelul super-holografic de realitate este doar o etapa, in spatele caruia se afla un numar infinit de alte structuri super-holografice sau de alta natura.

Creierul vazut ca o holograma !

Bohm nu este singurul cercetator care a gasit dovezi precum ca Universul nostru ar fi o holograma. Lucrand independent in domeniul cercetarii neurologice, medicul neuropsihiatru, Karl Pribam, de la Universitatea Stanford (SUA) a ajuns si el la concluzia precum ca realitatea este de natura holografica.

In formularea modelului holografic, Pribram dorea sa afle initial cum si unde sunt memorate amintirile in creier. De-a lungul a numeroase decenii de cercetari, o serie de studii au aratat faptul ca memoriile n-au o localizare specifica, fiind dispersate in tot creierul. Intr-o serie de experimente realizate in anii ’20, omul de stiinta Karl Lashey a aflat ca, indiferent ce portiune de creier a unui sobolan era indepartata, memoria acestuia (privind indeplinirea anumitor sarcini) ramanea intacta. Astfel, mecanismul memoriei parea unul de genul “totul in fiecare parte”.

In anii 1960, Pribram a dezvoltat conceptul holografic pentru a explica cum se realizeaza memorarea informatiilor de catre creier. El crede ca amintirile nu se stocheaza pe neuroni sau in mici grupuri de neuroni, ci in modele de impulsuri nervoase care intersecteaza intreg creierul, la fel cum modele de lumini de laser intersecteaza intreaga zona a unui film continand o imagine holografica. Cu alte cuvinte, Pribram crede ca insusi creierul este o holograma.

Teoria lui Pribram poate explica cum de creierul uman poate retine atat de multe amintiri intr-un spatiu atat de mic. A fost descoperit faptul ca creierul uman are capacitatea de a memora 10 miliarde de biti de informatii pa parcursul unei varste medii de viata de 75 de ani, ceea ce inseamna informatiile continute in 5 seturi de Enciclopedia Britannica.

Similar, printre alte capacitati, hologramele au o abilitate uimitoare pentru memorarea informatiilor; prin simpla schimbare a unghiului prin care doua lasere se izbesc de un film fotografic, este posibil sa se inregistreze imagini diferite pe aceeasi suprafata. S-a demonstrat ca un centrimetru cub de film poate stoca pana la 10 miliarde de biti de informatii.

Abilitatea noastra stranie de a regasi rapid orice informatii avem nevoie dintr-o cantitate uriasa de memorii devine mai de inteles daca creierul ar functiona conform principiilor holografice. Daca cineva te va intreba ce intelegi prin cuvantul “zebra”, nu vei fi nevoit sa stai si sa astepti sortarea alfabetica a informatiei (pana vei ajunge la “z”), ci pur si simplu, vei raspunde aproape instantaneu “vargat”, “arata ca un cal”, “un animal din Africa”.

Intr-adevar, unul dintre cele mai uimitoare lucruri despre procesul gandirii umane e faptul ca fiecare informatie pare instantaneu corelata cu alta informatie – o alta caracteristica intrinseca a hologramei. Datorita faptului ca fiecare portiune a hologramei este conectata infinit cu alta portiune, acesta este exemplu care arata sistemul interconectat al hologramelor.

Simturile sunt convertite de creier tot cu ajutorul hologramei !

Inmagazinarea memoriei nu este singurul aspect neuro-psihologic care a devenit mai usor de explicat folosindu-se modelul holografic al creierului. Un alt aspect se refera la capacitatea creierului de a traduce avalansa de frecvente primite cu ajutorul stimulilor (frecvente vizuale, auditive etc.) in lumea concreta a perceptiilor noastre.

Codificarea si decodarea frecventelor este realizata cel mai bine de catre o holograma. La fel cum functioneaza o holograma, ca un fel de lentila, un dispozitiv de tradus, capabil de a converti aperentul amestec de frecvente fara sens intr-o imagine coerenta, la fel Pribram crede ca creierul include o lentila si foloseste principii holografice pentru a converti matematic frecventele pe care le primeste de la simturi in lumea noastra interioara a perceptiilor.

Holograma folosita si in lumea fenomenelor acustice !

Teoria lui Pribram a castigat destui suporteri in randul neuropsihiatrilor. Cercetatorul italian Hugo Zucarelli a extins recent modelul holografic si in lumea fenomenelor acustice.

Uimit de faptul ca oamenii pot localiza sursa sunetelor fara a-si misca capul, Zucarelli a descoperit faptul ca principiile holografice stau la baza acestei abilitati. Zucarelli a dezvoltat de asemenea tehnologia sunetului holofonic, o tehnica de inregistrare capabila sa reproduca situatiile acustice de un realism uimitor.

Sinteza teoriilor lui Bohm si a lui Pribram !

Dar ce se intampla daca unim cele doua teorii explicate mai sus? Precum am mai spus, conform teoriei lui Bohm aceasta lume fizica este doar o holograma; daca si creierul e si el, la randul sau, doar o holograma, caci selecteaza doar anumite frecvente si le transforma matematic in perceptii senzoriale, atunci ce mai ramane din realitatea obiectiva? Ea pur si simplu inceteaza sa mai existe!

Paradigma holografica !

Asa cum multe religii orientale aratau de mii de ani, lumea materiala este o maya, o iluzie, si, desi noi credem ca suntem fiinte fizice care ne miscam intr-o lume fizica, chiar si acest lucru este tot o iluzie.

Noi suntem doar niste receptori care “plutim” intr-un ocean urias de frecvente, si ceea ce extragem din acest ocean si-l metamorfozam in lumea reala nu este altceva decat un canal extras din atatea canale extrase al acestei super-holograme.

Aceasta noua infatisare a realitatii poarta numele de paradigma holografica, si, desi este privita de multi cercetatori cu scepticism, totusi exista cativa care cred ca acesta este cel mai corect model de realitate la care stiinta a ajuns pana acum.

Mai mult decat atat, se crede ca aceasta paradigma poate explica misterele care n-au putut fi intelese cu ajutorul stiintei, si care au fost catalogate ca fiind paranormale.

Astfel, intr-un univers in care creierele individuale sunt de fapt portiuni indivizibile ale unei holograme mai mare, iar totul este conectat la infinit, atunci telepatia se poate explica foarte usor, prin calatoria informatiei de la mintea individuala A la mintea individuala B.

Constiinta creeaza realitatea !

Paradigma holografica are implicatii si in biologie. Astfel, Keith Floyd, un psiholog de la Universitatea Virginia Intermont, a explicat faptul ca, intrucat realitatea nu este decat o iluzie holografica, atunci nu mai poata fi adevarata afirmatia conform careia “creierul produce constiinta”.

E de fapt invers: constiinta creeaza aparenta creierului, a corpului fizic si a tuturor lucrurilor care ne inconjoara, pe care noi le percepem a fi reale. Un astfel punct de vedere schimba viziunea asupra medicinii, caci trupul fiind o proiectie holografica a constiintei, fiecare dintre noi e mult mai responsabil pentru propria sanatate. Ceea ce unele cazuri din medicina au fost privite ca “vindecari miraculoase” s-ar putea explica prin schimbarile avute in constiinta, ce au afectat astfel si schimbarile din holograma trupului.

Si chiar daca modelul holografic nu ar oferi explicatia cea mai buna pentru comunicarea simultana intre particulele subatomice, totusi, asa cum remarca Basil Hiley, fizician la Colegiul Birbeck din Londra, descoperirile lui Alain Aspect indica faptul ca trebuie sa ne pregatim pentru noi viziuni si mai radicale asupra realitatii inconjuratoare.”[8]

Fragment din volumul „Universul Holografic” de Michael Talbot:

„Una dintre cele mai uimitoare afirmatii ale lui Bohm este ca realitatea tangibila din viata de zi cu zi este, de fapt, o iluzie, ca o imagine holografica. Dincolo de aceasta iluzie, exista o ordine mai ascunsa a existentei, un nivel vast si primordial al realitatii care creeaza toate obiectele si aparentele lumii noastre fizice”. Mai mult, schimbul constant si dinamic dintre cele doua nivele de ordine, explica modul in care o particula, cum este electronul din cadrul atomului de pozitron, poate sa-si schimbe forma de la o particula la alta…Asa se explica, de asemenea, si cum de o particula cuantica se poate manifesta in acelasi timp ca particula si ca unda”.

Pentru Pribram, aceasta sinteza l-a facut sa realizeze ca lumea obiectiva nu exista, cel putin nu in modul in care suntem obisnuiti sa credem. In realitate, tot ceea ce exista in aceasta lume nu este decat un vast ocean de frecvente si unde, iar aceasta „realitate” noua ne pare concreta, solida si tangibila doar pentru ca creierul nostru este capabil sa transforme interior aceasta holograma in pietre, betisoare si alte obiecte familiare care compun lumea noastra.

Asta nu inseamna ca nu exista ceasca de ceai de pe masa sau nisipul de pe plaja. Inseamna doar ca ceasca de ceai are doua aspecte foarte diferite ale realitatii ei. Cand este filtrata de „lentila” creierului nostru, ea se manifesta (este perceputa) ca o ceasca. Dar daca am reusi sa scapam de aceasta lentila, am reusi sa o percepem ca un model de interferenta. Care dintre aceste doua aspecte este real si care este iluzie? Pentru Pribram, amandoua sunt reale, sau, daca vreti, niciunul nu este real.

Timpul Constient !

Timpul este o parte integranta a continuum-ului spatio-temporal…Ceea ce percepem ca „miscare a timpului” este in realitate o miscare a diverselor procese fizice, mentale, etc. in acest spatiu-timp. Percepem aceasta miscare sub forma unui pendul, ca vibratie a atomilor dintr-un ceas atomic cu Cesiu, in miscarile planetare sau in dinamica impulsurilor nervoase din cadrul complexelor procese care au loc in creierul nostru.

In acest fel se creeaza notiunea sau iluzia noastra despre „curgerea timpului”. Alexis Carrel, laureat al premiului nobel, scria in cartea sa „Omul, necunoscutul” ca exista mai multe feluri de timp: fizic, interior, intrinsec, fiziologic si psihologic. Desigur, nu timpul este cel care sufera transformari, ci cursul evenimentelor ce se deruleaza in spatiu-timp.

Acest fenomen este dramatic in experientele numite „din preajma mortii”, asa cum au fost descrise de medicii Kubler-Ross, Moody si Ring, ca sa numim doar cativa dintre cei mai cunoscuti. in starea de moarte clinica, multi pacienti isi reamintesc complet intreaga viata intr-o clipa. Exact, o viata intreaga este re-vazuta intr-o clipa.

Trecut si viitor, simultan in prezent !

Kenneth Ring descrie in lucrarea sa „Viata in preajma mortii – o investigatie stiintifica a experientelor NDE” ca in aceasta stare (de moarte clinica) pacientul percepe trecutul, prezentul si viitorul ca si cand ar fi un singur prezent. Pentru mine este clar ca s-a schimbat doar dinamica proceselor constiente ale pacientului, nu si Timpul in sine.

Astfel, in continuumul spatio-temporal ne miscam prin timp asa cum ne miscam prin spatiu, dar mereu in aceeasi directie. Trecutul deja nu mai exista pentru noi, este mort. Viitorul poate sa aiba loc sau nu. Iar prezentul, aceasta clipa este tranzitia, intalnirea intre trecut si viitor (ambele inexistente de-facto). Prezentul are un obicei uluitor: de indata ce spunem „Acum”, clipa aceasta deja a disparut, pierduta definitiv in trecut. Practic, ceea ce incercam noi sa „prindem” ca prezent, dispare continuu in trecut.

Trecutul nu mai este, viitorul nu suntem siguri ca va veni…Doar prezentul ramane. De aceea el este cel mai important. Iata cateva idei spirituale despre timp si spatiu, despre continuumul spatio-temporal si in viziunea lui Eckhart Tolle:

„Oare din ce motiv, de obicei, mintea se impotriveste sau neaga Clipa de acum?”

Pentru ca nu poate functiona si pastra controlul in afara timpului, care este trecut si viitor, asa ca ea percepe Clipa de acum, care se sustrage temporalitatii, ca pe o amenintare. Timpul si mintea sunt, de fapt, inseparabile. Imaginati-va Pamantul fara oameni, locuit numai de plante si animale…

Ar mai avea un trecut si un viitor?
Ar mai avea sens sa vorbim despre Timp?

Intrebarile „Cat este ora?” sau „in ce zi suntem?” — daca ar mai exista cineva sa le puna — ar fi total lipsite de sens. Stejarul sau vulturul ar fi zapaciti de o asemenea intrebare. „Care ora?”, ar intreba ei. „Sigur, e acum. Timpul este Clipa de acum. Ce altceva mai exista?”

Avem nevoie de Minte, ca si de Timp pentru a functiona in aceasta lume, dar ajungem la un punct in care ele pun stapanire pe viata noastra, si atunci incepem sa functionam prost, apar durerea si suferinta. Mintea, pentru a se asigura ca pastreaza controlul, cauta permanent sa acopere momentul prezent prin trecut si viitor si astfel, la fel cum vitalitatea si potentialul creator infinit al Fiintei, care sunt inseparabile de Clipa de acum, devin acoperite de timp, adevarata dvs. natura este ascunsa de minte.

Povara din ce in ce mai grea a timpului s-a acumulat in mintea umana. Toti oamenii sufera din cauza acestei poveri, dar continua sa mai adauge cate putin la ea in fiecare moment, ori de cate ori ignora sau neaga acest pretios prezent sau il reduc la un mijloc pentru atingerea unui obiectiv viitor, care exista numai in mintea lor, niciodata in realitate. Acumularea timpului in mintea colectiva si individuala include si o mare cantitate de durere reziduala din trecut.

Cum sa incetam sa cream timp?

Momentul prezent este tot ceea ce veti putea avea vreodata. Faceti din Clipa de acum tinta principala a vietii dvs. Daca mai inainte salasluiati in timp si faceati din cand in cand vizite scurte in Clipa de acum, locuiti de acum incolo in prezent si vizitati din cand in cand trecutul si viitorul, atunci cand trebuie sa faceti fata aspectelor practice ale unei situatii.

Spuneti mereu „da” momentului prezent !

Ce poate fi mai inutil, mai nesanatos, decat sa creati o rezistenta interna fata de un lucru care exista deja?
Ce poate fi mai nesanatos decat sa te opui Vietii insesi, care este aici si acum?

Puneti capat iluziei timpului !

Pare aproape imposibil sa scapam de identificarea cu mintea. Toti suntem afundati in ea. Cum inveti un peste sa zboare?
Iata care este cheia: puneti capat iluziei timpului. Timpul si mintea sunt inseparabile. Eliminati Timpul, si Mintea se opreste — daca nu alegeti cumva sa o puneti la treaba.

A te identifica cu propria Minte inseamna a fi prins in Timp: impulsul de a trai aproape exclusiv prin memorie si anticipare. Aceasta creeaza o preocupare continua pentru trecut si viitor — gandul la recunoasterea momentului prezent si la a-i ingadui sa existe trezeste neplacerea. Impulsul apare pentru ca trecutul va confera o identitate, iar viitorul mentine promisiunea salvarii, a implinirii sub orice forma…Amandoua sunt iluzii.

Dar cum am mai functiona in aceasta lume daca am fi lipsiti de simtul timpului?

Nu ar mai exista scopuri pe care sa ne straduim sa le atingem. Nu am mai sti cine suntem, pentru ca trecutul face din noi ceea ce suntem azi.
Multi ar zice „cred ca timpul este ceva foarte pretios si trebuie sa invatam sa-l folosim cu inteligenta, in loc sa-l risipim”. Timpul nu este deloc pretios, pentru ca este o iluzie. Ceea ce percepeti ca pretios nu este timpul, ci singurul moment existent in afara sa: Clipa de acum.

Ea este intr-adevar pretioasa. Cu cat sunteti mai concentrat asupra timpului — trecut si viitor —, cu atat pierdeti mai mult din vedere Clipa de acum, cel mai pretios lucru care exista.

De ce este cel mai pretios lucru?

In primul rand, pentru ca este singurul care exista. Este tot ceea ce exista. Eternul prezent este spatiul in care se deruleaza viafa dvs., singurul factor care ramane constant. Viata este acum. Nu a existat nicio-data vreun timp in care viata dvs. sa nu fie acum si nici nu se va intampla vreodata. In al doilea rand, Clipa de acum este singurul punct care va poate duce dincolo de granitele limitate ale Mintii. Este singurul punct de acces in lumea lipsita de timp si de forma a Fiintei.

Adevarata natura a spatiului si a timpului !

Ganditi-va si la acest lucru: daca nu ar mai fi nimic in afara Linistii, ea nu ar exista pentru dvs.; nu ati sti ce este. Numai cand apare sunetul se naste linistea. Analog, daca ar exista numai Spatiu fara niciun obiect in el, Spatiul nu ar exista pentru dvs. Imaginati-va ca sunteti un punct al Constiintei ce pluteste in imensitatea Spatiului — fara stele, fara galaxii, numai vid. Brusc, spatiul nu ar mai fi imens; nu ar mai fi deloc.

Nu ar mai exista viteza, miscare dintr-un loc in altul. Este nevoie de cel putin doua puncte de referinta pentru ca distanta si spatiul sa apara. Spatiul ia nastere in momentul in care Unu devine doi si „doi” devine „zece mii de lucruri”, cum numeste Lao Tse lumea manifesta, spatiul devine din ce in ce vast. Astfel, lumea si spatiul apar simultan.

Nimic nu ar putea exista fara spatiu, si totusi spatiul este Nimic !

Inainte de nasterea Universului, inainte de „Big Bang”, daca doriti, nu exista un imens Spatiu gol care astepta sa fie umplut. Spatiul nu exista, nu exista nici un lucru. Exista numai Nemanifestul — Unu. Cand Unu a devenit „zece mii de lucruri”, dintr-o data a inceput sa existe Spatiul si a permis existenta a o multime de lucruri.

De unde a venit el?

Spatiul este lipsa lucrurilor, asa ca nu a fost niciodata Creat. Iesiti din casa intr-o noapte senina si priviti cerul. Miile de stele pe care le puteti vedea cu ochiul liber nu sunt mai mult decat o fractiune infinitezimala din tot ceea ce exista acolo. Peste 100 de miliarde de galaxii pot fi deja detectate cu cele mai puternice telescoape, fiecare galaxie fiind un „univers insular” cu miliarde de stele. Totusi, si mai uimitoare este infinitatea Spatiului insusi, profunzimea si linistea care-i permite acestei realitati magnifice sa existe. Nimic nu ar putea fi mai uimitor si mai maiestuos decat imensitatea si linistea Spatiului si, cu toate acestea, ce este spatiul? Un gol, un imens gol.

Ceea ce noua ne apare ca Spatiu in Universul nostru perceput prin intermediul Mintii si al simturilor este insusi Nemanifestul, exteriorizat. Este „corpul” lui Dumnezeu. Si cel mai mare miracol este ca aceasta liniste si vastitate care ii permit Universului sa existe nu se afla numai acolo in spatiu — ci si in sinea dvs. Cand sunteti total prezent, il intalniti sub forma spatiului interior nemental, aflat in nemiscare. In sinea dvs. este imens ca profunzime, nu ca intindere. intinderea spatiala este, in ultima instanta, o perceptie eronata a profunzimii infinite — un atribut al realitatii transcendente.

Dupa Einstein, spatiul si timpul nu sunt separate !

Ceea ce percepeti in exterior ca Spatiu si Timp sunt, in ultima instanta, Iluzii, dar ele contin un miez de adevar. Ele sunt cele doua atribute esentiale ale lui Dumnezeu, infinitatea si eternitatea, percepute ca si cum ar avea o existenta externa in afara dvs. in sinea dvs., atat spatiul cat si timpul au un echivalent interior ce dezvaluie natura lor adevarata, dar si a dvs.

brainholograph001 holographicuniversemon811 Rutherford_gold-foil_experiment Universul Holografic Thomson_atomic_model

In vreme ce Spatiul este lumea non-mentala, de o profunzime infinita, aflata in nemiscare, echivalentul interior al timpului este prezenta, constiinta eternei Clipei de acum…Amintiti-va ca nu exista nicio diferenta intre ele. Cand spatiul si timpul sunt realizate in interior ca Nemanifest — prezenta si absenta mintii — spatiul si timpul exterior continua sa existe pentru dvs., dar devin mult mai putin importante. Si lumea continua sa existe, dar nu va mai fi capabila sa va impuna constrangeri.

Din acest motiv, scopul ultim al lumii nu se afla in ea, ci in transcendenta ei. Asa cum dvs. nu ati fi constient de Spatiu daca el nu ar contine obiecte, lumea este necesara pentru ca Nemanifestul sa se realizeze. Prin intermediul lumii si, in ultima instanta, prin dvs. Nemanifestul se cunoaste pe sine. Sunteti aici pentru a-i permite scopului divin al Universului sa se implineasca. Atat de important sunteti!

Meister Eckhart, marele maestru spiritual din secolul al XIII-lea, a rezumat foarte frumos toate acestea: „Timpul este cel care impiedica Lumina sa ajunga la noi. Nu exista obstacol mai mare in calea catre Dumnezeu decat timpul”.”[9]

Buddha (Siddhartha Gautama, 623 i.e.n. – 543 i.e.n.) spunea urmatoarele:

“Ignoranta si Iluminarea, ambele vin din mentalul fiintei umane, si toate fenomenele apar din activitatea acestuia, asa cum apar diferite obiecte din mainile unui magician. Omul care are un mental impur se va inconjura el insusi de lucruri impure, la fel cum o fiinta purificata se inconjoara de lucruri pure. Astfel, toate lucrurile care ne inconjoara sunt urmarea mentinerii in mintea noastra a unor ganduri mai mult sau mai putin pure.”[10]

Video

SURSE

  1. https://conspiratiisimistere.wordpress.com/2013/03/09/universul-holografic/
  2. http://www.daviddarling.info/encyclopedia/R/Rutherfords_experiment_and_atomic_model.html
  3. http://www.geo600.org/
  4. http://www.newscientist.com/article/mg20327247.000-13-more-things-noise-from-the-edge-of-the-universe.html
  5. Aryana Havah – „Anunnaki versus Anunnaki”, Editura Orfeu 2000.
  6. David Simon, director medical al Centrului Chopra pentru Bunastare.
  7. Kosta Danaos, autorul Magului din Java.
  8. http://www.almeea.ro/universul-holografic-traim-intr-o-lume-a-iluziilor/
  9. http://www.esoterism.ro/ro/univhlog.php
  10. Buddha (Siddhartha Gautama, 623 i.e.n. – 543 i.e.n.).
  11. Foto: Internet
  12. Video: YouTube
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro