Tunelurile către Agartha din Centrul Pământului și civilizația uriașilor care trăiesc acolo

by „Din cartea lui Alexandre Saint-Yves de Alveydre, “Misiunea Indiei” (1886), europenii află pentru prima dată despre giganticul complex de tunele numit Agartha. Este locuită, spune autorul, de asurii pe care enciclopedia Puranas îi socoteşte spirite ale naturii, dar care de fapt erau acei ausoni, strămoşi ai geţilor, emigraţi în […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

„Din cartea lui Alexandre Saint-Yves de Alveydre, “Misiunea Indiei” (1886), europenii află pentru prima dată despre giganticul complex de tunele numit Agartha. Este locuită, spune autorul, de asurii pe care enciclopedia Puranas îi socoteşte spirite ale naturii, dar care de fapt erau acei ausoni, strămoşi ai geţilor, emigraţi în India.

Stăpâneau magia moştenită din Hiperborea şi de aceea erau consideraţi spirite. Textele vedice împart asurii în paşnicii deva ori noi avem oraşul Deva şi războinicii danavas, fiii zeiţei Danu, eponimul Daciei.

Autorul Valentin Ţârcă face legătura între Agartha şi geţii agatârşi, iar în volumul “Agartha”, Mariana Stjena scrie că agarţii sunt yoghini, unii denumiţi dwia fiind reîncarnaţi, că regatul subteran este supus Regelui Lumii, suveranul Shambalei, că are 365 de principi locali, bagwanda şi trei mari lideri: Brahatma, Mahatma şi Mahanga.

Oraşele Agarthei sunt: Posid, Shonshe, Rama, Shingwa, Telos şi Dacos, aflate sub Mato Groso, Bhutan, Rajasthan, Gobi, California de Nord şi Bucegi. Saint-Yve, dar şi Rene Guenon în lucrarea “Regele Lumii”, afirmă că în Agartha îşi are sediul din anul 3200 î.Hr.. un guvern mondial tutelat de Kali, zeiţa dragostei.

Nicholas de Roerich scria în “Tărâmul Luminii” că străbâtand Sin Kiangul auzea pe alocuri pământul sunând a gol. ”Sunt tunele care duc spre ţări îndepărtate, Din ele ies străini care vin prin târguri şi cumpără cu bani de-ai lor”, spun însoţitorii. Ferdinand Ossendowski redă în “Misterele Asiei” relatarea unui călugăr mongol despre băştinaşii calmâci şi oleţi deveniţi şamani graţie magiei învăţate în Agartha, unde au ajuns prin acele tunele.

Ernst Muldaşev a studiat rudenia dintre popoare pe baza asemănării ochilor, concluzionând în cartea “Al treilea ochi” că toţi oamenii se trag dintr-o singură rasă care a trăit cândva în Tibet.

Savantul a văzut în criptele mănăstirilor tiberane şi nepaleze oameni încremeniţi de milenii, dar fără a fi morţi, denumiţi samadhi. După chip, unii erau străini de lumea noastră. La o mănăstire i-a fost arătat un tunel care duce în Agartha. La intrare erau mumiile unui bărbat şi a unei femeie înalţi de trei metri, care, spuneau călugării, trăiseră la începutul lumii.

În cartea rabinică Zohar este descris ţinutul Sheol din interiorul Pământului, în mitologia romană apar Insulele Albe aflate pe un fluviu subteran, iar slavii au legenda subpământenei Ţări a Apelor Albe. Sub deşertul Gobi se află o mare cu Insula Albă în mijloc, locuită de eremiţi, scrie în “Oaza Luminii” Andrew Tomas citând legendele locale.

Autorul aminteşte credinţa că sub Himalaia trăiesc oamenii naga, dar care nu trebuie confundaţi cu poporul omonim din India, deşi tribul Angami din statul Nagaland se consideră ruda nagaşilor himalaieni. Nagaşii subpământeni, frumoşi la chip, sunt de fapt reptilieni veniţi din altă lume.

Au o ştiinţă înaltă şi deseori vrând să influenţeze soarta lumii intră prin căsătorie în familiile potentaţilor pământeni. Peşterile nagaşilor sunt luminate de nestemate care-i energizează pe locuitori, iar capitala lor este cetatea subterană Bhogawati de pe malul lacului Manasarawar a cărui apă vie întinereşte.

În “Practica vechii masonerii”, Rudolf von Sebottendorff, membru al Societăţii Thule agreată de nazişti, lansează ideea că germanii provin din rasa extraterestră vril. Blonzii vril aterizaţi în Himalaia s-au războit cu uriaşii biblici care se înstăpâniseră peste oameni şi i-au înfrânt.

O parte dintre vril au plecat spre insula mitică Thule din Arctica, de unde mai târziu vor coloniza Germania. Altă parte a poporului vril s-a aşezat în Agartha. Mumiile de uriaşi văzute de Muldaşev confirmă teoria. Muldaşev este susţinut de iniţiatul Lobsang Rampa care arată în cartea “Peşteri antice” că uriaşii de origine extraterestră au locuit în Tibet cu sute de milenii în urmă, dar şi de Mihai Demidenko călător în Tibetul anilor 1950.

Ultimul declară în lucrarea “Pe urmele SS în Tibet” că a văzut în cripta unei mănăstiri uriaşi amfibieni, cu degetele de la mâini unite printr-o pieliţă şi cu pielea argintie, aflaţi de mii de ani în somn cataleptic.

Asemenea umanoizi au fost observaţi de ruşi înotând în Marea Neagră şi în lacul Ysak-Kul din Kârgâstan, iar schelete ale acestora s-au găsit într-o peşteră din regiunea kirghiză Transsilisk, scrie George Papashvili în cartea “Orice se poate întâmpla”.

Scheletele aveau amulete de argint formidabil de vechi care înfăţişau lilieci, ceea ce denotă că posesorii locuiseră în subteran. Oameni înalţi de trei metri au fost întâlniţi în pădurile din Georgia şi Urali, iar morminte de-ale lor s-au descoperit în Filipine şi Khazastan, în statul Michingan şi în Peştera Mamutului din Kentucky.

Prin Peştera Mamutului se coboară în lumea subterană susţine John Lloyd în “Etidorhpa”, volum publicat în 1860. Autorul descrie drumul în amănunt, spunând că a ascultat povestea unui străin misterios venit din adânc.

Germania nazistă a îmbrăţişat oficial teoria că nemţii sunt urmaşii nepământenilor vril din Himalaia şi la fel nagaşii, care prin urmare sunt rudele germanilor. Interesat fiind, Berlinul organizează în anii 1936 şi 1938 expediţii în Tibet, dar jurnalele rămân secrete.

Nu ştim dacă au găsit pe nagaşi, însă un călător german din 1932, scrie Theodore Ilion în cartea “Întuneric peste Tibet”, a ajuns într-o cavernă unde aşa numiţii “eremiţi negri” practicau rituri malefice. Ernest Schaffer, participant la expediţiile germane, a publicat “Tibetul necunoscut”, carte dedicată misterelor acestei ţări, deloc puţine.

Astfel, filosoful Lao Tzu, din secolul VI î.Hr., ajuns în Tibet descria munţii mitici Lun Kun unde au trăit Nu şi Kua, prima pereche de oameni şi unde ar exista un pilon prin care se comunică cu zeii. Munţii Lun Kun ascund Valea Nemuritorilor locuită de asceţi cu corpuri aproape străvezii, capabili să se teleporteze pe alte planete.

Se adaugă muntele Kailasa din geografia reală a cărui vârf interzis oamenilor este împodobit de palatul lui Vayu-zeul vântului. Indienii cred despre Kailasa că ar fi conectat spiritual la sălaşul zeilor de pe muntele Meru, “Olimpul hindus” aflat pe insula mitică Jambu.

Trebuie amintit şi Turnul Surprinzător care adăposteşte Piatra Chintamani, elixir al nemuririi, adusă din constelaţia Sirius. Piramidele egiptene de la Giseh sunt orientate spre Sirius, iar păstorii dogoni din Sahara venerează constelaţia şi, lucru ciudat, ştiu traiectoria stelei Sirius B, deşi nu-i vizibilă cu ochiul liber.

Chintamani seamănă pietrei filosofale obţinută de marii alchimişti. Unul a fost Artephius, despre care filosoful Roger Bacon spunea că a trăit 1025 de ani. Constantin Gane scrie în “Trecute vieţi de doamne şi domniţe” despre o prinţesă moldoveancă, posesoarea unei pietre minunate care vindeca orice boală.

nazi agartha

Nu era o bucată de radiu cum credea autorul, ci piatra filosofală. Dacă ar fi fost radiu, fata care purta piatra în păr murea iradiată. Tibetanii au simpatizat cu Hitler. La fel şi indienii, cum se vede în romanul lui Manohar Malgonkar “Meandrele Gangelui”. Era ecoul propagandei germane despre obârşia himalaiană.”[1]

SURSE

  1. http://informatorulmoldovei.ro/geografie-crepusculara-vii/
  2. Foto: Internet
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro