Trupe americane atacate de OZN-uri in doua districte din Afganistan ! Sa fie acestea ale Reich-ului german ?

by Exista doua videoclipuri pe YouTube, foarte interesante, dar si controversante in acelasi timp, in care se vad cum un OZN, vine la joasa altitudine si lanseaza cu precizie mai multe bombe, destul de puternice. In videoclipul nr. 1, se precizeaza ca acest eveniment s-a inregistrat in luna Martie 2014, […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Exista doua videoclipuri pe YouTube, foarte interesante, dar si controversante in acelasi timp, in care se vad cum un OZN, vine la joasa altitudine si lanseaza cu precizie mai multe bombe, destul de puternice. In videoclipul nr. 1, se precizeaza ca acest eveniment s-a inregistrat in luna Martie 2014, in orasul Asadabad, situat in nordul Afganistanului. In videoclipul nr. 2, se preciezeaza ca acest eveniment s-a inregistrat in luna Mai 2014, in provincia Khost, situata in estul Afganistanului.

OZN Afganistan Asadabad

Acest eveniment s-a inregistrat in luna Martie 2014, in orasul Asadabad, situat in nordul Afganistanului

OZN Afganistan Khost

Acest eveniment s-a inregistrat in luna Mai 2014, in provincia Khost, situata in estul Afganistanului

VIDEO 1 !

VIDEO 2 !

Implicarea OZN-urilor naziste, Haunebu, in razboiul din Golf !
Irakienii au fost aliati principali ai Reich-ului german !

Aici ar lucra impreuna cu soldati irakieni si cetateni ai Reich-ului, pregatindu-se pentru eventualitatea izbucnirii celui de-al treilea razboi mondial planuit de Iluminati, despre care se spune ca va izbucni chiar in Orientul Mijlociu, vedeti criza cu Iranul. Multora li se va parea neindoielnica afirmatia ca in anii ’90, in Irak, s-ar gasi numai „discuri zburatoare ale Reich-ului german”, afirmatia insa numai in cazul celor care nu cunosc indeaproape, spune Helsing, problema celui de-al Treilea Reich si relatiile sale externe.

Van Helsing spune:

„Potrivit relatarii care va urma, unul din motivul atacului trupelor SUA asupra Irakului a fost tocmai distrugerea bazei de OZN-uri a Reich-ului aflata pe teritoriul acestuia! Nici o racheta insa nu si-a atins tinta. S-ar parea deci ca in cazul conflictului din Golf, sub steagul irakian nu au intrat in actiune doar discuri zburatoare ale Reich-ului german, ci si o intreaga serie de arme secrete ale Statelor Unite, printre care si o farfurie zburatoare de dimensiunile unui teren de fotbal cu insemnele SUA, care ar fi transportat vreo 30 de agenti CIA la baza militara americana situata in apropierea Bagdadului.

Informatia despre aterizarea farfuriei zburatoare americane cu agenti CIA la bord am aflat-o de la un fost soldat (ca intodeauna fost) al SUA care apartinea de baza militara amintita si care in ziua respectiva s-a aflat probabil „din intamplare” la baza. Acest soldat mai este marcat inca si astazi de evenimentul la care a asistat, si dat fiind ca se teme pentru viata sa, refuza sa-l faca cunoscut.”[1]

Dar sa vedem in continuare cum s-au petrecut lucrurile si Van Helsing adauga:

„Am in fata un raport care mi-a parvenit de la un agent ostil Statelor Unite angajat timp de cateva luni in evenimentele din Golf (raportul este insotit si de cateva fotografii foarte clare ale unor discuri zburatoare ale Reich-ului, cu o F-14 in spatele lor!!!)”[1]

Dar sa-l lasam pe autorul raportului sa ne povesteasca cu propriile cuvinte ce s-a intamplat:

„Fortele raului”, cum pe buna dreptate i-a numit Saddam Hussein in ultima sa cuvantare inainte de izbucnirea Razboiului din Golf pe Iluminati, au intreprins pe 12 si 13 ianuarie 1993 o noua incercare de a sterge de pe fata pamantului poporului irakian („germanii Orientului”), precum si baza militara de discuri zburatoare.

Initial fusese planuit o ofensiva aeriana de 11 zile, indreptata in special impotriva localitatii Basra, a zonelor populate din jurul localitatii Nedsef, a unor comune de pe malul rasaritean al Eufratului pana la 200 de mile inspre sud mai sus de Nedsef, apoi a unor asezari din zona lacurilor de la bifurcarea fluviilor Tigru si Eufrat, precum si a suburbiilor sudice si sud-vestice ale Bagdadului.

Se aflau pregatite de lupta 182 de bombardiere de vanatoare de tip F-14, 56 de tip F-18 si 81 de tip F-15, apoi 12 avioane de escorta F-4 si F-8, F-16, 12 avioane de tip Tornado, 4 bombardiere de vanatoare Mirage 2000, si pe langa acestea 48 F-111 si 9 bombardiere B-52, in total deci 434 de aparate de lupta.

Aliatii insistau asupra unei ofensive, deoarece aflasera ca cele doua discuri zburatoare ale Reich-ului german, stationate in Irak, se aflau intr-o misiune la mare departare.

Unul dintre principalele obiective SUA era de aceea regiunea Nedsef, unde se presupunea ca se afla baza militara germana. Atacul asupra acesteia le fusese incredintat celor 12 avioane Tornado ale fortelor RAF, sub protectia celor 22 de avioane de valatoare F-4 ale USAF. Iar un alt obiectiv vizat de interventia armata era decimarea poporului irakian, intre altele prin distrugerea bazei sale de alimentare agricola.

Primul raid aerian a fost intreprins de USAF cu fortele reunite a 144 de F-14 si a 22 de F-15, zburand in atac asupra Basrei 16 dintre avioanele F-14 si un F-15 au doborate insa de germani, urmand ca in aceste conditii restul atacurilor aeriene prevazute sa fie imediat anulate. Doar escadrila compusa din 32 de F-111, aflata deja in aer a mai atacat teritoriul Basrei, iar unul dintre avioane a disparut in timpul actiunii.

Ofensiva a fost deci intrerupta. N-au mai urmat apoi decat bombardamente asupra unor pozitii irakiene parasite, din nordul Kuweitului, actiuni lipsite de orice importanta militara, ordonate doar pentru moralul trupelor. In zonele acestea au fost trimise apoi toate unitatile de lupta nenominalizate pana acum, cu exceptia a 8 avioane de tip Tornado, dotate cu dispozitive de ochire la punctul fix.

SUA aruncasera asadar 198 de avioane in lupta, din care in total au pierdut 18. Durata totala a atacului propriu-zis a fost de 3 ore si 45 de minute. Dupa care SUA a mai efectuat un atac fictiv pentru moralul trupelor, cu un efectiv de 228 aparate de lupta. Intre ele se aflau 9 B-52 pe post de „observatori” fara misiunea de a lansa bombe. Durata totala a atacului-alibi: 1 ora si 20 minute.

La 16 ianuarie 1993, bombardierele irakiene au lansat un atac temerar impotriva port avionului american KITTIHAWK, de pe care decolasera majoritatea avioanelor F-14. E drept ca Hussein anuntase o replina pe masura la primul atac american, lucru pe care controlorii mass-media l-au tainuit insa ca de obicei.

Chiar daca numai partial, succesul atacului irakian este evidentiat de intreruperea temporara a canalelor de comunicare ale portavionului. Intre orele 21:25 si 21:40 a urmat replica americana indreptata impotriva orasului Bagdad. Pe parcursul a doua raiduri au fost lansate asupra orasului un total de 42 de rachete de pe 5 nave diferite ale fortelor navale SUA. Rachetele din primul raid au fost lansate aproape simultan, in timp ce al doilea raid, din cauza unor defectiuni tehnice la delcou ar putea fi asemanat mai degraba cu un foc esalonat la intervale neregulate.

Din cele 42 de proiectile, aproximativ 20 au explodat in aer si potrivit documentelor existente, numai 6 din celelalte au produs daune. Presupusul obiectiv al unui „centru de cercetari nucleare” nici macar nu exista (Saffranya fiind in fapt o fabrica de vopsit textile). In cazul acestei incercari a fost asadar vorba de un atentat tipic dupa binecunoscutul model a la Hiroshima sau Dresda.”[1]

Nici pana astazi nu vorbeste niciun analist politic de 2 bani, dintre americanii astia sau altii, despre acele „baze de facut arme nucleare”, pentru simplul motiv ca nu existau!

In ansamblul sau, obiectivul strategic al razboiului anti-irakian este limpede. E vorba de nimicirea acelui popor, care a indraznit primul, dupa germani, spune Helsing, sa se opuna revendicarilor Iluminatilor privind dominatia mondiala. Gratie inventivitatii si priceperii poporului irakian, precum si a sprijinului acordat de partea germana, proiectul ONU de infometare a poporului irakian si de degradare a vietii acestuia prin subminarea aprovizionarii cu medicamente si mai ales poluare cu substante toxice a raurilor Tigru si Eufrat, vital necesare pentru asigurarea populatiei cu apa potabila n-a avut insa rezultatul dorit de Iluminati.

Dintre asa-numitele „state industrializate”, Irakul este cel care a atins cel mai inalt nivel de cultura si instruire, spune Helsing. Indeosebi gradul de cultura este mai ridicat decat cel al diferitelor tari sud-europene si al unor largi paturi de populatie din SUA. Sistemul social este exemplar, etica muncii este de nivel central-european. Irakul asadar o tara care tinde sa devina un factor de forta deloc neglijabil chiar si din punct de vedere economic.

Si toate acestea intr-un sistem social cvas-„fascist”. Aceasta explica speranta exprimata indeosebi de Israel si de SUA de a trimite Irakul „cu ajutorul bombelor in epoca de piatra”. Saddam Hussein – noul „Hitler”, cum il denumeste Van Helsing, era in mod cert simpatizat de poporul sau decat orice alt politician „democrat” din tara!

Van Helsing incheie spunand:

„In masura in care relatarile informatorului meu din Irak referitoare la sprijinul acordat acestei tari de unele „forte germane libere” sint exacte, ele ar putea explica de ce a fost atacat Irakul in 2003. Informatiile despre cele doua discuri zburatoare ale Reich-ului german, stationate pe teritoriul Irakului si aflate de partea acestuia in razboi, n-au fost confirmate doar de o serie intreaga de surse demne de incredere, ci sint atestate si de un bogat material fotografic!”[1]

Mai multe pe larg aici -> http://www.fara-secrete.ro/ozn-urile-naziste-hanebu-implicate-in-razboiul-din-golf.

SURSE

1. Jan Van Helsing – „Cine conduce planeta vol. 2″ pag. 266-270

Related Posts

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro