Traficul internațional de droguri – CIA și Frăția Drogurilor

by „Ne interesează, aşadar, să creăm cât mai multe astfel de „cercuri vicioase”, în baza lor am construit societatea modernă, am format aşa-zisa „celulă a societăţii”, adică familia, pe care am legat-o strâns în lanţul unor interminabile dependenţe: serviciu, casă, confort, maşină, împrumuturi la bancă, obligaţii contractuale pe perioade foarte […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

„Ne interesează, aşadar, să creăm cât mai multe astfel de „cercuri vicioase”, în baza lor am construit societatea modernă, am format aşa-zisa „celulă a societăţii”, adică familia, pe care am legat-o strâns în lanţul unor interminabile dependenţe: serviciu, casă, confort, maşină, împrumuturi la bancă, obligaţii contractuale pe perioade foarte lungi de timp, care uneori se întind la una sau două generaţii din familia respectivă.

Rolul „cercurilor vicioase” este acela de a crea depen¬denţa, pentru că atunci când există dependenţă, lipseşte libertatea. Dependenţa atrage automat un gen de înrobire, de limitare şi noi avem nevoie ca oamenii să fie cât mai limitaţi şi mecanici în acţiunile lor, care trebuie să devină aproape stereotipe. Aceasta a fost ideea principală pentru care am impus în mod gradat munca divizată în cât mai multe domenii şi subdomenii. Dacă cerinţa postului respectiv de muncă este simplă, aproape minimă dar repetitivă, omul devine în scurt timp un fel de „robot” care ascultă ce i se spune şi face ce i se ordonă.

Nu este necesar ca oamenii să gândească prea mult; aceasta poate să devine ceva periculos, poate naşte idei care să fie contrare scopurilor noastre. De aceea, am urmărit să extindem controlul asupra populaţiei tot mai numeroase chiar şi în afara serviciului, adică în timpul liber. Am permis astfel tehnologiei şi inventicii să capteze masele de oameni prin anumite mijloace a căror lipsă ni s-ar părea acum sinonimă cu o catastrofă: televiziunea, tele¬fonul, computerul.

Ideea noastră a avut un succes enorm, deoarece pe lângă crearea dependenţei populaţiei faţă de aceste mijloace tehnologice, ne-a oferit totodată şi controlul difuzării informaţiei.

În prezent, datorită caracteristicilor vremurilor pe care le trăim, informaţia deţine primul loc în ceea ce priveşte „armele” cu care acţionăm în lume. Pasul următor a fost simplu de intuit: controlând mijloacele şi insti¬tuţiile mass-media, controlăm implicit conţinutul şi cali¬tatea informaţiei. De aceea, unul dintre obiectivele de bază a fost acela de a obţine controlul asupra celor mai mari trusturi de presă, radio şi televiziune din lume.

— Vreţi să spuneţi că toate acestea au fost suficiente pentru a avea controlul asupra omenirii? a întrebat Cezar.
— Evident că nu; mass-media nu avea răspândire decât într-o zonă limitată a lumii. De aceea, mai erau necesare nişte „metode” de subjugare, care şi ele trebuiau să tenteze pe cei mulţi.

Am început să sprijinim din umbră, ca o „eminenţă cenuşie”, proliferarea distribuţiei drogurilor, mai ales a celor de sinteză. Ştiind prea bine că acestea, alături de tutun, alcool şi cafea, distrug corpul omului, am întreţinut în mod deliberat o aşa-zisă „luptă de combatere” a lor, care nu a făcut decât să intensifice şi mai mult nevoia de a consuma aceste substanţe.

Am creat concernuri imense de fabricare a ţigărilor, băuturilor fine şi a cafelei; aproape toţi preşedinţii şi patronii acestor giganţi în lumea afacerilor sunt membri venerabili în lojele cele mai înalte ale Organizaţiei noastre, adăugă senior Massini plin de mulţumire.

— Toate acestea îmi apar ca un atac concertat împotri¬va omului! se prefăcu Cezar că abia atunci a realizat ideea. Fără să fie deloc afectat, venerabilul răspunse cu nonşalanţă:
— Dragul meu, este deja dificil să controlăm şi să coordonăm mai bine de şase miliarde de oameni. Trebuie să înţelegi că o mulţime este cu atât mai uşor de manevrat cu cât ea este mai dispersată şi mai confuză. Dacă, în plus, ea nu depăşeşte un anumit număr de persoane, atunci lucrurile sunt chiar simple, având în vedere tehnologia de manipulare mentală de care dispunem în momentul actual.

Aşadar, ce importanţă crezi că mai prezintă cele câteva milioane de oameni care mor zilnic, mare parte dintre ei din cauza bolilor, provocate de droguri?
Venerabilul făcu o scurtă pauză în prezentarea lui cinică, părând să reflecteze la ceea ce urma să-i spună lui Cezar.

— Unul dintre scopurile noastre principale a fost acela de a stopa proliferarea oamenilor pe planetă. Mai mult chiar, trebuia să micşorăm drastic populaţia globului. Pentru aceasta aveam nevoie de metode care să ucidă în timp scurt un număr foarte mare de oameni. Am finanţat proiecte de cercetare ultrasecrete pentru producerea unor viruşi extrem de virulenţi. Unele experimente au dat greş, altele însă ne-au mulţumit prin rezultatele obţinute.

— Adică prin răul provocat, prin crimele „naturale”?
— Trebuie să vedem problema din punct de vedere practic. Doar aşa ne putem construi temeinic scopurile pe care ni le-am propus. Dacă ceva sau cineva se opune, nu poate rezista mult timp împotriva noastră. După cum îţi spuneam, „armele” noastre nu sunt niciodată prezentate pe faţă. Dimpotrivă, ele îmbracă mai mereu o haină profund umanitară, dar apasă pe acele puncte slabe pe care tot noi le-am creat în sistem şi care în marea lor majoritate nu sunt cunoscute de populaţie.

Baza care ne oferă sursele ascunse de manipulare a populaţiei este constituţia unui stat. Alcătuirea ei este o adevărată ştiinţă a psihologiei şi manipulării omului şi de aceea am avut grijă ca la conceperea constituţiilor principalelor state-puteri ale lumii să ia parte şi reprezentanţii noştri. Constituţiile trebuie să aibă o formă umanitară, chiar pompoasă şi relativ complicată, dar totodată să ascundă în profunzimea lor modalităţile eficiente de subminare şi control a populaţiei.”[1]

Capitalismul Mondial s-a construit pe baza drogurilor !

Intr-un articol publicat pe pagina Secretele lui Lovendal, autorul demonstreaza preluand informatii din cartea lui Daniel Estulin, „Stapanii din Umbra”, cum Capitalismul Mondial s-a construit pe baza drogurilor si ca majoritatea guvernelor din lume (cele capitaliste), nu doresc sa combata traficul de droguri, desi, asa cum arata autorul, l-ar putea combate destul de rapid, doar promulgand legi care să-i oblige pe fabricanţii de anhidridă acetică, substanţa chimică esenţială în producerea heroinei, să păstreze înregistrări meticuloase, care să arate cine a cumpărat substanţa, în ce scop şi care îi este destinaţia.

„În bine documentata sa carte “Opium, Empire and Global Economy” (“Opiu, imperiu şi politica economică globală”), profesorul Carl Trocki susţine că un comerţ organizat de droguri poate fi asociat din punct de vedere istoric cu dezvoltarea capitalismului. Potrivit autorului, unul dintre produsele esenţiale rezultate din comerţul cu droguri a fost crearea unei forme rudimentare de monopol.

„Existenţa monopolului a dus la concentrarea de averi uriaşe în mâinile unui grup relativ mic de persoane. Bogăţia a dus la acumulare de putere. Acumularea de bogăţie si putere creată de o succesiune de tranzacţii cu droguri s-a numărat printre primele temelii ale capitalismului global şi ale unui stat naţional modern în sine”.

Două efecte majore au fost crearea pieţelor de masă şi generarea unui flux de numerar fără precedent. De-a lungul timpului, drogurile au ajuns să fie un element esenţial în finanţele tuturor structurilor criminale, începând de la imperiile europene din secolul al XVI-lea, până în prezent. Totul depindea şi, de fapt, întreaga ascensiune a Occidentului între anii 1500 şi 1900 a depins de o serie de tranzacţii cu droguri. În decursul procesului, euro­penii au devenit cei mai importanţi producători şi furnizori de narcotice. Opiul a fost primul drog ce creează dependenţă care a fost impus cu forţa unei populaţii. A fost vândut pentru a se obţine profit, iar profitul a mers în primul rând la instituţiile care promovau şi protejau comerţul respectiv. „Cele mai importante au fost Companiile Indiilor de Est brita­nică şi olandeză, succesorul lor – guvernul colonial britanic al Indiei – şi comunitatea de negustori olandezi şi, ulterior, britanici, care au pus teme­liile economiei imperiului. Comerţul cu opiu n-a fost pur şi simplu o aberaţie a Imperiului Britanic, ci o componentă crucială a sa. Imperiul Britanic, comerţul cu opiu şi ascensiunea capitalismului s-au desfăşurat laolaltă”, spune profesorul Carl Trocki.

Opiul a fost esenţial pentru expansiunea Imperiului Britanic de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, iar fără el, este posibil să nu fi existat niciun fel de imperiu. „Profiturile realizate de pe urma drogurilor au achitat notele de plată şi au asigurat o sursă regulată de venituri excelente, care au făcut posibilă existenţa în conti­nuare a imperiului indian. Pe lângă faptul că a însemnat o sursă majoră de venituri, a fost şi cel mai important produs de export în primii şaptezeci de ani ai secolului al XIX-lea”. Afacerea cu droguri a creat de asemenea o concentrare de capitalişti şi o structură capitalistă globală, fără de care nimic din ceea ce a urmat n-ar fi fost posibil. Dezvoltările respective s-au petrecut mai întâi în Londra şi ulterior în Boston şi New York.

Toate marile case de comerţ, bănci şi companii de asigurări care şi-au avut rădăcinile în negoţul asiatic au început cu opiul. Comerţul cu opiu a creat o piaţă de masă, alături de munţi de bani care au alimentat instituţiile de acumulare în domeniul băncilor, asigurărilor şi transportului. De-a lungul timpului, drogurile au devenit o marfă care a creat nevoia pentru alte mărfuri. Din secolul al XV-lea până în secolul al XX-lea, pro­prietăţile funciare, munca, relaţiile fiscale, ba chiar şi statul în sine au fost girate de comerţul cu opiu. Totul s-a clădit pe o marfă care anterior, vreme de milenii, fusese aproape exclusiv medicinală şi despre care britanicii ştiau că era toxică şi crea dependenţă. Poate că azi, când facem referire la „narcostate” ca Afghanistan şi Columbia, ar trebui să ne reamin­tim că primul „narcostat” adevărat a fost condus de la Londra.

Banii proveniţi de pe urma drogurilor constituie o parte inerentă a economiei americane şi mondiale. Mergând pe urma fluxurilor de numerar la nivel global, vom descoperi că profitul generat anual de comerţul cu droguri se situează undeva în jurul sumei ameţitoare de 700 de miliarde de dolari. Suma aceasta include heroina, opiul, morfina, marijuana, cocaina, cocaina şi halucinogenele. Aşa cum am amintit, banii proveniţi de pe urma drogurilor constituie „o parte esenţială a lumii bancare si a sistemului financiar, deoarece oferă lichidităţile necesare pentru «plăţile lunare minime» pe uriaşele baloane de investiţii, derivative si acţiuni din SUA si Marea Britanie.

Cum este posibil ca 700 de miliarde de dolari în profituri ilegale care traversează frontierele internaţionale să treacă prin sistemul bancar mondial şi pe lângă urechile şi ochii autorităţilor care ar trebui să vegheze la aplicarea legilor? Vorbim despre maşinăria politică ierarhică cel mai bine organizată din lume, care se bucură de sprijinul logistic al unui cartel internaţional ce valorează 700 de miliarde de dolari pe an, ca şi de protecţia tuturor entităţilor politice pe care Marea Britanie şi SUA le-au creat prin inter­mediul acestor câştiguri vaste şi invizibile. Protecţia aceasta se aplică nu numai dezvoltării şi distribuţiei, ci şi oferirii de susţinere politică, ideolo­gică si de informaţii. Aidoma terorismului internaţional, nu poate fi complet nimicită, indiferent unde s-ar refugia, ceea ce arată că unele dintre numele cele mai mari din cercurile regale şi oligarhia/plutocraţia internaţională sunt păpuşarii, chiar dacă conduc prin mijlocitori si inter­mediari, ascunzând identităţile sforarilor.

Campaniile publice agresive lansate de guvernele din Europa şi America de Nord care promit „că vor duce lupta la nivelul dealerilor de droguri” sunt pur şi simplu vorbe în vânt. Dacă guvernele ar dori cu adevărat eradicarea abjectului trafic de droguri, ar putea promulga legi care să-i oblige pe fabricanţii de anhidridă acetică, substanţa chimică esenţială în producerea heroinei, să păstreze înregistrări meticuloase, care să arate cine a cumpărat substanţa, în ce scop şi care îi este destinaţia.

Însă asemenea acţiune unilaterală din partea oricărui guvern nonconformist ar nemulţumi profund familiile oligarhice din Europa şi establishmentul din Statele Unite, deoarece, aşa cum am amintit, aceştia câştigă anual sute de miliarde de dolari de pe urma traficului de droguri. Nu mai trebuie amintit faptul că liderul care ar cuteza cu adevărat să „ducă lupta la nivelul dealerilor de droguri” va deveni imediat ţinta unui asasinat.”[2][3]

CIA se ocupa cu traficul international de droguri! George Bush, Bil Clinton si toti presedintii americani sunt implicati in crima organizata! Jurnalistii americani si fostii agenti CIA care au prezentat dovezi au fost imediat asasinati ! „Lupta internationala impotriva drogurilor” este doar o mare minciuna!

Am ajuns si la ticalosita organizatie numita CIA care dupa cum o sa vedeti se ocupa de traficul international de droguri fiind in realitate o organizatie criminala, in care sint implicati majoritatea politicienilor americani si nu numai. Cathy O`Brien a fost o sclava a controlului mental dezvoltat in cadrul proiectelor ample numite MK-Ultra si Monarch (asta pentru monarhisti!).

Ea a fost salvata ulterior de fostul agent CIA, Mark Phillips, alaturi de care a scris si o carte „Transformarea Americii”, in care explica ritualurile de sacrificii umane pe care liderii Elitei Mondiale le fac si multe alte lucruri care vor oripila pe cititori.

Cathy O`Brien, face o serie de dezvaluiri tulburatoare in cartea sa “Trance Formation of America” (Transformarea Americii), scrisa alaturi de Mark Phillips, fostul agent CIA, care a salvat-o din cadrul acestui proiect guvernament, cand era controlata de George W. Bush si de George H. W. Bush, ambii fosti presedinti ai Statelor Unite.

Ea spune că fostul preşedinte stătea în faţa ei, în biroul său din Washington DC, când a deschis o carte care descria „extraterestri asemănători şopârlelor, veniţi dintr-un loc foarte îndepărtat din spaţiu”. Bush pretindea că este unul dintre acei extraterestri şi, spre stupoarea ei, s-a transformat el însuşi într-o reptilă. Apoi Cathy mai povesteşte cum Bill şi Bob Bennett, două binecunoscute personaje de pe scena politică americană, care susţineau că sunt de fapt „fiinţe de pe altă planetă” (mai precis, din planul inferior al celei de-a patra dimensiuni), i-au administrat droguri care îi modicau starea de conştiinţă, într-un laborator NASA de control al minţii de la Goddard Space Flight Center.

Cathy continuă:

„Lumina generată de aparatura sofisticată din jur m-a convins că translatam împreună cu ei di-mensiunile. O lumină laser a lovit peretele negru din faţa mea, care părea că explodează într-o vedere panoramică a unei petreceri de la Casa Albă. Fără a recunoaşte pe cineva, nu m-am putut abţine să nu întreb:

„Cine sunt aceşti oameni?”

„Nu sunt oameni şi nici nu e vorba de o navetă spaţială” mi-a răspuns (Bill) Bennett. In timp ce vorbea, scenele holografice se succedau atât de repede, încât oamenii păreau extraterestri asemănători şopârlelor. „Bine ai venit în al doilea nivel subteran. Acesta nu este decât o vagă reflexie a primului, o dimensiune extraterestră. Venim dintr-un plan trans-dimensional, care cuprinde toate dimensiunile…” „…Te-am luat în dimensiunea mea, pentru că aceasta îmi permite un acces mai uşor la mintea ta, faţă de planul fizic, specific planetei Pământ”, a continuat Bill Bennett. „Ca extraterestru, transform gândurile mele în gândurile tale, proiectându-le în mintea ta. Gândurile tale sunt practic gândurile mele…”[4]

Acesta este un alt mod de control şi manipulare, prin transfer de gânduri. Mintea reptiliană devine mintea umană, fapt ilustrat de mintea „colectivă” reptiliană care devine mentalitatea umană „de turmă”.

Ea adauga:

“Ma aflam impreuna cu George Bush, cel care ma controla mental pe mine, si eram intr-un elicopter negru complet, nu avea niciun insemn official, cand l-am intrebat ce face acest elicopter, mi-a raspuns: “sunt pt a rapii diversi oameni, sau pt a provoca diverse atacuri armate impotriva celor care incearca sa spuna adevarul despre noi.”[4]

Daca Cathy O’Brien declara asta inseamna ca asa si este, nu degeaba a fost printre putinele persoane care a scapat din mana celor care controleaza astfel de persoane.

Aceştia au fost oamenii politici care au declanşat războiul din Golf pentru a demonstra că „violenţa nu aduce nimic bun”! Una din „distracţiile” favorite ale lui Cheney, Bush şi alţii ca ei este aşa-numitul „Cel mai Periculos Joc”. Acesta constă în ameninţarea cu moartea a unor sclavi ca şi Cathy, cu mintea controlată de agenţiile guvernamentale, care sunt lăsaţi să „fugă” apoi într-o pădure, de regulă în zone militare strict păzite, precum Lampe, în Missouri, sau Mount Shasta, în California, înconjurate de garduri înalte care nu permit nimănui să scape.

George Bush, omul care a făcut apel la o „Americă mai bună şi mai blândă”, Dick Cheney şi Bill Clinton pornesc apoi în urmărirea lor. Când sunt prinşi, sclavii sunt violaţi cu brutalitate, iar uneori ucişi. Din câte spune Cathy, Mount Shasta reprezintă „Cel mai mare lagăr de concentrare pentru sclavi cu mintea controlată pe care îl cunosc”.

Preiau informatiile postate pe facebook Noua Ordine Mondiala:

„CIA se ocupă cu traficul de droguri ! George Bush, Mafia și CIA

Brian Downing Quig, jurnalist american de investigații, a murit, în iunie 2003, după ce a fost lovit, accidental, de un camion. Renumit pentru investigațiile de presă, autor al unor teorii ale conspirațiilor, ziaristul contribuise la scrierea cărții „Mafia, CIA și George Bush”, alături de Pete Brewton, în care erau dezvăluite o serie de operațiuni ilegale cu droguri, de care nu erau străine nici CIA, nici administrația Bush.

Pe scurt, ancheta lui Quig scotea la lumină conexiunile dintre Mafia, CIA, un grup de oameni de afaceri din Texas și o serie de politicieni, în frunte cu Bush Jr., în cazul unei afaceri în care erau în joc peste 500 de miliarde de dolari.

JFK și Noua Ordine Mondială

William (Bill) Cooper, realizator de radio, cunoscut autor al mai multor teorii ale conspirațiilor, a fost împușcat mortal, în urma unui schimb de focuri, după ce poliția din Arizona încercase să-l aresteze. Era convins că administrația Bill Clinton vrea să-l asasineze.

Cooper publicase lucrarea „Behold a Pale Horse”, în care elaborase teorii conspiraționiste legate de uciderea lui J.F. Kennedy, despre guvernul mondial și despre cum încearcă Illuminati, controlați de Grupul Bilderberg, să pună stăpânire pe planetă, pentru stabilirea unei Noi Ordini Mondiale. „Alianța neagră”

Gary Webb, laureat al Premiului Pulitzer pentru Jurnalism, a lansat teorii ale conspirației pe seama legăturilor dintre CIA și mafia drogurilor din Nicaragua. Webb a fost autorul volumului „Dark Alliance”, în care susținea că CIA se face vinovată de răspândirea epidemică a consumului de cocaină, în toate orașele americane.

Mai mult, teoria sa era că administrația Reagan fusese un adevărat scut pentru traficanții de droguri, pentru a strânge bani de la Contras (grupările rebele din Nicaragua). Probele sale îl făceau să susțină că oficiali de la Casa Albă știau despre legăturile și banii pe care Agenția Centrală de Informații îi obținea de pe urma conexiunilor cu Contras. În 2004, jurnalistul a fost găsit mort, împușcat în cap. Varianta oficială a fost că s-a sinucis.

În 1992, Bill Clinton câştiga preşedinţia SUA, candidând împotriva preşedintelui de atunci al SUA, George Bush Sr., care pierdu cel de-al doilea mandat. Cei doi păreau a fi adversari pe viaţă şi pe moarte, dar, de fapt, ei erau asociaţi în traficul de droguri, de arme şi în crima organizată pe care o conduceau sub umbrela CIA.

Aşadar, rivalitatea lor era una teatrală. Şi când te gândeşti că cele două familii (Bush şi Clinton) au condus SUA timp de 20 de ani (între 1988 şi 2008)… Nişte traficanţi, criminali şi mafioţi! Incredibil! Trecutul murdar al CIA

Agenţia CIA a fost implicată, în anii ’80, în mai multe scandaluri, fiind acuzată de legături cu numeroase reţele de trafic de droguri. Scopul acestor reţele îl constituia, în ultimă instanţă, găsirea unei forme de finanţare a războaielor secrete sau a operaţiunilor negre pe care le desfăşura agenţia de informaţii peste tot în lume. Este curios faptul că tocmai în perioadele în care CIA era mai activă, derulând tot felul de operaţiuni clandestine, şi traficul de droguri înregistra o creştere considerabilă.

În timpul războiului din Vietnam, CIA a făcut să ajungă mari cantităţi de heroină din zona de sud-est a Asiei în Statele Unite, pentru a-şi finanţa operaţiunile secrete împotriva gherilelor comuniste din Laos şi Cambodgia. În acest scop se foloseau de Nugand-Hand Bank, entitate financiară implicată într-o mulţime de operaţiuni de spălare a banilor proveniţi din droguri, fapt care a ieşit la iveală în urma falimentului său din anul 1980. Un aspect de luat în calcul este acela că unul dintre avocaţii Nugand-Hand Bank era William Colby, care mai târziu va fi numit director al CIA.

În războiul dintre URSS şi Afganistan, trupele talibane, spijinite de CIA şi de serviciul secret pakistanez, ISI, se ocupau printre altele cu cultivarea macului şi producerea opiului. Astfel, cu ajutorul CIA, heroina produsă din opiu putea ajunge în Occident, cu banii obţinuţi de pe urma acesteia fiind finanţaţi talibanii lui Osama Bin Laden în lupta împotriva armatei de ocupaţie a URSS, care a fost înfrântă în cele din urmă.

Cu toate acestea, opinia publică a aflat, dincolo de orice îndoială, despre legăturile CIA cu lumea traficului de droguri odată cu publicarea în presă a mai multor informaţii care demonstrau că CIA a sprijinit aşa-numita grupare „Contras” – care lupta pentru răsturnarea guvernului de stânga instalat în Nicaragua – în acţiunile sale de trafic de droguri, pe care le realiza pentru finanţarea războiului. În luna martie a anului 1985, atunci când avioane protejate de CIA aterizau la bazele americane, North scria: ,,VP deranjat de afacerea cu droguri.” Fără îndoială că VP însemna vicepreşedintele, care la acea vreme era George Bush.

Cu toate acestea, George Bush afirma senin că, vezi, Doamne, nu a ştiut nimic despre subiect până în anul 1988. În data de 9 ianuarie 1996, North a scris: ,,Felix vorbeşte mult despre legătura cu VP.” Felix era Felix Rodriguez, agentul CIA care l-a prins pe Che Guevara în Bolivia. Rodriguez era considerat un apropiat al lui George Bush, pentru care realizase zeci de operaţiuni secrete. În anul 1985, când Reagan l-a însărcinat pe Bush, pe baza unui ordin prezidenţial cunoscut sub numele de NSDD 159, să coordoneze toate operaţiunile secrete ale guvernului, Rodriguez a început să lucreze cu echipa lui Bush.

Guvernul SUA a plănuit toate atacurile teroriste, pentru ca să se restrângă libertăţile şi drepturile constituţionale ale cetăţenilor, prin noua legislaţie anti-terorism. Totul e doar un pas spre instaurarea unui regim de teroare, de dictatură de control, la fel cum de atâtea ori am spus în cadrul acestui site. Întâi în SUA, dar imediat în întreaga lume.

Familiile din liniile genealogice britanice au colaborat cu rudele din America pentru a extinde comerţul de droguri, pe care îl practică inclusiv la ora actuală. De pildă, familia Russell şi-a făcut imensa avere din comerţul cu opiu practicat în secolul al XIX-lea prin intermediul unui sindicat al drogurilor cunoscut sub numele de Russell and Company. Afacerea consta în luarea opiului din Turcia şi transportarea sa ilegală în China.

Singurul rival al lui Russell era sindicatul lui Perkins, cu sediul în Boston. Familia Perkins s-a aliat prin căsătorie cu alte linii genealogice britanice, implicate în comerţul cu sclavi. În cele din urmă, Russell-ii au cumpărat afacerea cu opiu din SUA, în alianţă cu alte familii precum Coolidge şi Delano, care au dat fiecare câte un preşedinte al Statelor Unite.

Şeful companiei Russell and Co din Canton era Warren Delano Jr., bunicul preşedintelui Franklin Delano Roosevelt, care provine dintr-o familie aristocrată franceză. În anul 1986, o istorie a comerţului cu droguri din America, publicată în US Newsand World Report, afirma că: „Delano a îmbinat comerţul cu opiu şi cel cu băuturi alcoolice, ambele la fel de profitabile, punînd bazele înfloritoarei afaceri de familie”.

Deloc întâmplător, Franklin Delano Roosevelt este înrudit genetic cu George Bush, care păstrează şi la ora actuală tradiţia comerţului cu droguri, pe care îl practică la o scară enormă.

Skull & Bones, societate secretă masonică ce a practicat traficul de droguri

Alţi parteneri ai lui Russell au fost: John Cleve Green, care a finanţat cu o parte din averea făcută din opiu Universitatea Princeton; Abiel Abbott Low, care şi-a folosit banii din droguri pentru a susţine construcţia Universităţii Columbia; şi Joseph Coolidge, al căru fiu a pus bazele afacerii cu droguri numită United Fruit Company. Nepotul său, Archibald Cary Coolidge a fost unul din ofiţerii executivi care au înfiinţat Consiliul pentru Relaţii Externe (CFR).

Împreună cu familia Taft, Russell-ii au înfiinţat societatea Skull and Bones, iar steagul cu craniul şi oasele încrucişate a fluturat tot timpul pe catargul vaselor companiei Russell Trust. Acelaşi steag flutura pe vasele flotei templierilor. Şi marele lanţ hotelier Astor e implicat în droguri…

Un alt nume legat de comerţul cu opiu este cel al francmasonului John Jacob Astor, fondatorul dinastiei Astor, mari acţionari ai companiei East India. Alte centre ale comerţului cu droguri au fost (şi mai sunt încă) Philadelphia şi Boston, cartierele generale ale Jurisdicţiei Nordice a Ritului Scoţian al Francmasoneriei.

Unul din descendenţii lui Astor, Waldorf Astor, proprietarul hotelului din New York Waldorf Astoria, a fost un francmason de rang înalt care a devenit preşedintele Institutului Regal pentru Afaceri Internaţionale din Londra, imediat după cel de-al II-lea Război Mondial. Nugan Hand Bank (cu sediul la Sidney, în Australia) a fost o altă operaţiune coordonată de CIA/Mossad şi condusă de Francis Nugan şi de Michael Hand, un membru al Beretelor Verzi şi colonel în armata Statelor Unite transferat în cadrul CIA.

Potrivit agentului CIA Trenton Parker, Hand s-a aflat într-un contact permanent cu George Bush după alegerea acestuia ca vicepreşedinte al Statelor Unite. Principalii membri ai board-ului Nugan Hand Bank sunt: amiralul F. Yates, preşedinte, şeful departamentului de planificare strategică a forţelor SUA în Asia şi în Pacific în timpul Războiului din Vietnam; generalul Edwin E. Black, preşedinte al filialei Hawaii, comandantul trupelor SUA din Thailanda în timpul aceluiaşi război; George Farris, director al filialelor din Washington şi Hong Kong ale Nugan Hand, specialist în Serviciile Secrete ale armatei; Bernie Houghton, reprezentantul băncii în Arabia Saudită, agent sub acoperire al serviciilor secrete ale marinei SUA; Thomas Clines, reprezentantul băncii la Londra, director de antrenament al serviciului clandestin al CIA implicat în afacerea Iran-Contra, care a operat împreună cu Michael Hand şi Theodore Shackley în timpul războiului din Vietnam; Dale Holmgren, reprezentantul băncii din Taiwan, manager de zbor în timpul Războiului din Vietnam pentru Transportul Aerian Civil, care s-a transformat mai tîrziu în linia aeriană CIA/Air America, de tristă reputaţie; Walter McDonald, şeful filialei din Annapolis, Maryland, fost director adjunct al CIA, responsabil cu cercetarea economică; generalul Roy Mannor, director al filialei din Filipine, şeful de personal al Trupelor SUA din Pacific şi elementul de legătură dintre guvernul SUA şi preşedintele Ferdinand Marcos, William Colby, avocatul băncii Nugan Hand, fost director CIA.

Exact genul de oameni la care ne-am fi aşteptat să conducă o bancă, nu-i aşa? Câţi dintre noi nu cădem în capcana sloganului “autorităţile lumii luptă împotriva drogurilor”. Luptă pe dracu! CIA, dar şi alte servicii secrete şi politicieni se folosesc de traficul de droguri pentru a-şi finanţa activităţile ilegale pe care le desfăşoară (de exemplu, finanţarea unor organizaţii teroriste? Şi noi, ca proştii, credem că aceleaşi autorităţi luptă împotriva terorismului. Vise…”[5]

Un articol publicat pe site-ul anti-masonic, Yoga Esoteric, un fost lider al unui urias cartel de droguri sustine ca protectia sa a fost asigurata, de cine credeti, tocmai de CIA:

„Mărturiile recente ale lui Vicente Zambada, fost lider al unui cartel de droguri, ce a fost prins de poliţia mexicană şi predat autorităţilor americane în anul 2009, dovedesc faptul că importante organisme guvernamentale din Statele Unite au colaborat cu una dintre cele mai periculoase şi mai puternice organizaţii criminale din lume: cartelul din Sinaloa.

Zambada a fost acuzat că a condus operaţiuni în beneficiul cartelului, transportând în Statele Unite cantităţi enorme de cocaină, folosindu-se pentru aceasta de avioane Boeing 747 cargo, avioane particulare, autobuze, automobile etc.

La 17 luni după ce autorităţile au capturat în statul Yucatan din Mexic o cantitate de 5,5 tone de cocaină ce se afla la bordul unui avion cu reacţie DC9 înregistrat în Statele Unite, în aceeaşi regiune a avut loc, în septembrie 2009, un accident ce a implicat un alt avion cu reacţie, de această dată de tip Gulfstream II, înregistrat cu numărul N987SA, ce aparţinea unei societăţi americane fantomă, cunoscute sub numele de Donna Blue Aircraft Inc., una de genul celor pe care organizaţii guvernamentale precum CIA le folosesc de obicei ca paravan în afacerile lor murdare. Autorităţile sosite la locul prăbuşirii avionului au descoperit la bordul acestuia 3,7 tone de cocaină. Cercetările au dovedit faptul că drogul aparţinea cartelului din Sinaloa, aflat sub conducerea lui Joaquin „El Chapo” Guzmán, care, potrivit revistei Forbes, se numără printre cei mai bogaţi oameni din lume.

Avionul a aparţinut CIA

Cum a ajuns avionul în posesia cartelului din Sinaloa? Investigatorii europeni au descoperit, după numărul de înregistrare al aeronavei, că aceasta a fost folosită în operaţiuni de extrădare ale CIA. Actul de vânzare al avionului, întocmit doar cu câteva săptămâni înainte de prăbuşire, era semnat de Greg Smith, un pilot ce lucrase pentru FBI, DEA şi CIA. Vânzarea s-a făcut prin intermediul unui cartel de droguri columbian, în care activa Nelson Urrego, agent CIA.

Gulfstream II a fost, conform autorităţilor mexicane, unul dintre avioanele achiziţionate de către cartelul din Sinaloa prin intermediul unei complicate reţele de spălare a banilor, reţea ce implica un lanţ de case de schimb valutar care erau controlate de către unul dintre şefii organizaţiei din Sinaloa, Pedro Alfonso Alatorre Damy.

Tranzacţia s-a realizat prin intermediul gigantului bancar american Wachovia, acum un subsidiar al lui Wells Fargo, căruia i-au fost virate în total 13 milioane de dolari. Ulterior, Wachovia a fost obligată să plătească penalităţi în valoare de 160 de milioane de dolari pentru că a permis ca banii să fie „spălaţi” prin intermediul acestei tranzacţii.

Un an mai târziu, Vicente Zambada, care fusese implicat în operaţiunea Gulfstream şi care era unul din apropiaţii lui Guzmán, a fost prins şi extrădat în Statele Unite. La începutul lunii aprilie 2009, în timpul unei audieri la Curtea Federală din Chicago, Zambada a afirmat că a lucrat, încă de la 1 ianuarie 2004, în numele şi sub autoritatea Departamentului de Justiţie al Statelor Unite, a Departamentului Anti-drog (DEA), a FBI, a Departamentului de Securitate Internă (Department of Homeland Security), a Biroului pentru Imigrări şi a Guvernului Statelor Unite, şi că aceste organizaţii guvernamentale l-au protejat şi au colaborat cu el.

Pe lângă traficul de narcotice, Zambada mai este acuzat de trafic de arme, pe care acesta l-a făcut în asociere cu organizaţii din Statele Unite, pentru a provoca un val de violenţe în Mexico City. În ciuda faptului că administraţia Obama a prezentat scurgerea de armament ca pe un motiv menit să îngrădească dreptul americanilor de a purta arme, s-a descoperit recent că Departamentul pentru Alcool, Tutun, Arme şi Explozivi din Statele Unite a permis în mod intenţionat ca aceste arme să ajungă în mâinile capilor mafiei drogurilor, în operaţiunea numită „Fast and Furious”. Preşedintele Obama a negat ulterior că a avut cunoştinţă despre această operaţiune.

Afirmaţiile lui Zambada despre implicarea Statelor Unite în traficul de droguri sunt încă o dovadă, ce se adaugă la multe altele, care confirmă faptul că CIA şi giganţii bancari din SUA sunt implicaţi din plin în traficul internaţional de droguri, de pe urma căruia marii potentaţi care se află în culisele acestor afaceri tenebroase câştigă sute de miliarde de dolari anual.

Protecţie sistematică

Într-un interviu recent acordat ziarului mexican El Diario de Juárez, jurnalistul Anabel Hernádez, care trăieşte în exil în Italia, a declarat că în războiul împotriva traficului de droguri din Mexic, guvernul federal şi DEA nu se ating de oamenii cartelului din Sinaloa. El a indicat că protecţia pe care cartelul din Sinaloa o primeşte din partea guvernului este „sistematică”. În noua sa carte, Los Senores del Narco („Stăpânii Drogurilor”), Hernández furnizează informaţii detaliate în care explică de ce Guzmán este susţinut de guvernul american şi susţine că povestea despre modul în care el a scăpat din închisoare, în anul 2001, folosindu-se de camionul unei spălătorii, este complet falsă. Jurnalistul remarcă faptul că revista Forbes îl consideră pe Guzmán una dintre persoanele cele mai bogate din lume, deşi acesta este analfabet şi nu stăpâneşte nici măcar noţiunile de bază ale aritmeticii.

Oameni bine plasaţi

În plus, în interviul său, Hernádez a declarat că adevăratele traficuri de droguri sunt realizate de alte persoane decât clasicii traficanţi, care nu sunt decât nişte marionete păpuşărite din umbră de către personaje oculte. Adevăraţii baroni ai drogurilor nu sunt căutaţi de poliţie sau de autorităţile federale; ei sunt oameni bine plasaţi în sistemele politice şi economice, cât şi în numeroase alte domenii de activitate ale guvernului, de unde au putut crea o mare reţea de spălare a banilor şi de protecţie a cartelurilor de droguri.

Trecutul murdar al CIA

Agenţia CIA a fost implicată, în anii ’80, în mai multe scandaluri, fiind acuzată de legături cu numeroase reţele de trafic de droguri. Scopul acestor reţele îl constituia, în ultimă instanţă, găsirea unei forme de finanţare a războaielor secrete sau a operaţiunilor negre pe care le desfăşura agenţia de informaţii peste tot în lume. Este curios faptul că tocmai în perioadele în care CIA era mai activă, derulând tot felul de operaţiuni clandestine, şi traficul de droguri înregistra o creştere considerabilă.

În timpul războiului din Vietnam, CIA a făcut să ajungă mari cantităţi de heroină din zona de sud-est a Asiei în Statele Unite, pentru a-şi finanţa operaţiunile secrete împotriva gherilelor comuniste din Laos şi Cambodgia. În acest scop se foloseau de Nugand-Hand Bank, entitate financiară implicată într-o mulţime de operaţiuni de spălare a banilor proveniţi din droguri, fapt care a ieşit la iveală în urma falimentului său din anul 1980. Un aspect de luat în calcul este acela că unul dintre avocaţii Nugand-Hand Bank era William Colby, care mai târziu va fi numit director al CIA.

În războiul dintre URSS şi Afganistan, trupele talibane, spijinite de CIA şi de serviciul secret pakistanez, ISI, se ocupau printre altele cu cultivarea macului şi producerea opiului. Astfel, cu ajutorul CIA, heroina produsă din opiu putea ajunge în Occident, cu banii obţinuţi de pe urma acesteia fiind finanţaţi talibanii lui Osama Bin Laden în lupta împotriva armatei de ocupaţie a URSS, care a fost înfrântă în cele din urmă.

Cu toate acestea, opinia publică a aflat, dincolo de orice îndoială, despre legăturile CIA cu lumea traficului de droguri odată cu publicarea în presă a mai multor informaţii care demonstrau că CIA a sprijinit aşa-numita grupare „Contras” – care lupta pentru răsturnarea guvernului de stânga instalat în Nicaragua – în acţiunile sale de trafic de droguri, pe care le realiza pentru finanţarea războiului.

Drept urmare, străzile din Statele Unite s-au umplut de drogul cel mai otrăvitor din câte există: crack, care a decimat literalmente negrii şi hispanicii din cartierele mărginaşe nord-americane.
Această afacere îngrozitoare a început în data de 19 iunie 1979, odată cu sosirea în California a lui Danilo Blandón Reyes, membru al protipendadei nicaraguane şi fost funcţionar în regimul lui Anastasio Somoza, dictatorul răsturnat de la putere de către forţele de stânga sandiniste. Misiunea lui Blandón era să încaseze fonduri prin intermediul organizării de petreceri şi al unor campanii de propagandă, dar cum acestea nu au funcţionat, a hotărât să pună în joc şi traficul de droguri. Blandón se baza pe sprijinul lui Gustavo Medina, fost general somozist şi principalul lui asociat în afaceri, care l-a pus în legătură cu Juan Norwin Meneses, învestit de către DEA să se ocupe de lumea traficului de droguri. Acesta l-a prezentat fostului colonel Enrique Bermúdez, omul ales de către CIA pentru a organiza armata opozanţilor.

Meneses l-a băgat pe Blandón în ,,afacere”, însă meritul acestuia din urmă a fost acela de a realiza produsul numit crack, un derivat al cocainei care se putea vinde la un preţ mai scăzut decât cocaina, pe care în acele vremuri şi-o puteau permite doar nătângii care aveau bani. Mortalul crack a devenit astfel ,,cocaina celor săraci”.

Scandalul ,,Narcontras” a dus la înfiinţarea unui comitet de investigaţii în cadrul Senatului american, condus de senatorul John Kerry, oponentul lui Bush în alegerile prezidenţiale. În timpul audierilor respectivului comitet s-a aflat că Departamentul de Stat a plătit 800.000 de dolari către patru companii aviatice conduse de cunoscuţi traficanţi de droguri, pentru a livra arme opozanților și a se întoarce cu ,,marfă”.

Casa Albă ştia de traficul de droguri

Comitetul senatorial a conchis că Administraţia Reagan ,,a întârziat, a oprit sau a împiedicat” investigarea infracţiunilor de trafic de droguri pe care le cerea opoziţia. CIA a reuşit să menţină DEA departe de operaţiuni şi a împiedicat Serviciile Vamale să inspecteze aceste zboruri.

Rapoarte ale Serviciilor Vamale făcute cunoscute în Senatul american arătau că în perioada 1985-1986, aproximativ o sută de zboruri ale CIA au aterizat în Statele Unite fără a fi controlate în niciun fel. Pe de altă parte, procurorii americani care au investigat scandalul ,,Iran-Contra” ‒ vânzarea de arme în Iran, ale cărei profituri erau folosite pentru a finanţa mişcarea Contras ‒ au găsit numeroase note ce au fost autentificate ca aparţinând colonelului Oliver North ‒ agent al NSA (Agenţia de Securitate Naţională), aflat la ordinele vicepreşedintelui de atunci, George Bush, pentru a coordona operaţiunile secrete de sprijin acordat rebelilor Contras – din care reieşea faptul că la Casa Albă erau cunoscute relaţiile grupării militare Contras cu lumea traficului de droguri, în urma căruia străzile nord-americane se umpleau de stupefiante.

Deşi North a distrus zeci de arhive, investigatorii judiciari au reuşit să pună mâna pe câteva caiete de evidenţă. Într-unul dintre ele, North a notat: ,,(Casa Albă) plănuieşte să îşi însuşească tot… Când superpiaţa se va prăbuşi, vor fi 14 M dolari pentru finanţare proveniţi din droguri.”

„Superpiaţa” pare să reprezinte superpiaţa armelor cu care era aprovizionată gruparea Contras, iar „14 M dolari” ar putea să însemne 14 milioane de dolari. În alte pasaje se putea citi: ,,DC-6, care este folosit pentru deplasările la New Orleans, se foloseşte probabil şi pentru a aduce droguri în Statele Unite.”

Într-un alt document trimis lui North şi redactat de către Robert Owen, agent al CIA însărcinat cu livrarea de avioane către mişcarea Contras, este precizat: ,,Cu siguranţă ştii că aparatul DC-6, pe care l-a folosit Foley, era utilizat înainte pentru transportarea drogurilor.”

În ediţia din 20 ianuarie 1987 a ziarului New York Times apare următorul articol referitor la audierile din comisia Kerry a Senatului: ,,(piloţii Contras) «duceau în secret arme rebelilor şi aduceau cocaină şi alte droguri în călătoria de întoarcere în Statele Unite», au recunoscut astăzi funcţionari din Administraţie.

Când piloţii au aflat că DEA le investiga activitatea, au avertizat că beneficiau de protecţia Casei Albe… «Unul dintre piloţi a folosit numele colonelului North», au afirmat funcţionari ai guvernului… Îngrijorarea oficialilor a crescut când s-a aflat că North a cerut FBI-ului să renunţe la investigarea companiei Southern Air Transport – una dintre companiile aeriene ale CIA folosită pentru traficul de droguri.

Funcţionari din diverse departamente ale guvernului au afirmat că la începutul toamnei trecute biroul DEA din Guatemala deţinea probe convingătoare că operaţiunea de aprovizionare cu arme a grupării Contras avea legătură cu contrabanda de cocaină şi marijuana.” În acest sens, într-una din notele din caietele lui North se spunea:  „DEA va fi sfătuită să nu se amestece.”

O investigaţie întreprinsă de Congres în Costa Rica a conchis următoarele: ,,Anumite instituţii americane au permis trimiterea de cocaină prin Costa Rica, cu scopul de a canaliza fonduri ilegale către contrarevoluţia nicaraguană.” În anul 1990, preşedintele costarican Oscar Arias le-a interzis, pe baza investigaţiei Congresului, lui Oliver North precum şi altor agenţi ai serviciilor secrete americane, să intre în această ţară.

Familia Bush este implicată în traficul de droguri

În luna martie a anului 1985, atunci când avioane protejate de CIA aterizau la bazele americane, North scria: ,,VP deranjat de afacerea cu droguri.” Fără îndoială că VP însemna vicepreşedintele, care la acea vreme era George Bush. Cu toate acestea, George Bush afirma senin că, vezi, Doamne, nu a ştiut nimic despre subiect până în anul 1988. În data de 9 ianuarie 1996, North a scris: ,,Felix vorbeşte mult despre legătura cu VP.” Felix era Felix Rodriguez, agentul CIA care l-a prins pe Che Guevara în Bolivia. Rodriguez era considerat un apropiat al lui George Bush, pentru care realizase zeci de operaţiuni secrete. În anul 1985, când Reagan l-a însărcinat pe Bush, pe baza unui ordin prezidenţial cunoscut sub numele de NSDD 159, să coordoneze toate operaţiunile secrete ale guvernului, Rodriguez a început să lucreze cu echipa lui Bush. În 1989, pilotul Mike Tolliver, fost contrabandist de droguri, a afirmat într-un reportaj al CBS că fusese recrutat de către un anume domn Hernandez pentru a duce arme rebelilor Contras. Tolliver crede că respectivul Hernandez era în realitate agentul Felix Rodriguez. Tolliver afirmă că în luna martie a anului 1986 a pilotat un aparat DC-6 plin cu arme şi muniţii, plecând de pe aeroportul din Miami către o bază aeriană a grupării Contras din Honduras, bază controlată de Pentagon. Acolo, soldaţi Contras au descărcat armele, iar Felix i-a plătit 70.000 de dolari. După trei zile, Tolliver a decolat cu acelaşi avion, transportând aproape 30.000 de kilograme de cocaină şi a aterizat în calitate de ,,zbor militar neoficial” la baza aeriană de la Homestead, aparţinînd Forţelor Aeriene, în apropiere de Miami. Tolliver a lăsat avionul pe pista de aterizare şi a plecat de la bază cu un taxi. Pe de altă parte, Milian Rodriguez, care se ocupa cu spălarea banilor proveniţi din traficul de droguri, a confirmat în faţa comitetului Kerry faptul că Felix Rodriguez l-a însărcinat cu spălarea a milioane de dolari de la zeci de companii din Miami care aveau legături cu lumea traficului de droguri. ,,Felix mă chema şi îmi dădea instrucţiuni de unde să trimit banii”, a afirmat cel care se ocupa cu această misiune ingrată. Printre persoanele care au primit cei mai mulţi bani s-a numărat Adolfo Calero, unul dintre liderii Contras şi, totodată, agent al CIA. Milian a afirmat şi el că Rodriguez le făcuse oferta ca ,,în schimbul banilor pentru cauza Contras să îşi folosească influenţa în sferele înalte pentru a obţine bunăvoinţa Statelor Unite… Sincer, ceea ce ne-a convins a fost faptul că putea vorbi direct cu Bush… Obţinerea bunăvoinţei nu trebuia să se realizeze prin parcurgerea unor interminabile trepte birocratice, tema urma să fie tratată direct între el şi Bush.” Legăturile familiei Bush cu reţelele traficului de droguri au generat mereu discuţii.

În anul 1988, agentul FBI Darlene Novinger a descoperit o operaţiune importantă de trafic de droguri în care era implicată o înstărită familie libaneză ce îşi avea reşedinţa la Miami. După cum a raportat Novinger, în această operaţiune erau implicaţi George Bush şi fiul său, Jeb, fost guvernator al statului Florida. Novinger a urmărit piste care sugerau existenţa unor legături între Bush-tatăl şi diferite organizaţii însărcinate cu spălarea banilor proveniţi din traficul de droguri, organizaţii care acţionau în spaţiul dintre Canada şi Florida.

În plus, potrivit anchetelor sale, familia Bush fusese şantajată de către traficanţii de droguri, care puteau demonstra implicarea ei în activităţi criminale. Novinger a reuşit să se infiltreze în cercul intim al unui mare cap columbian al drogurilor, Pablo Escobar Gaviria, mulţumită căruia a aflat că George Bush-tatăl şi fiul său, Jeb, călătoriseră cu un avion particular în Columbia. La rândul său, ziaristul de investigaţii Terry Reed a afirmat în cartea sa Compromised: Clinton, Bush and the CIA că DEA posedă o înregistrare video care îi înfăţişează pe George şi pe Jeb Bush pe aeroportul din Florida, preluând două kilograme de cocaină pentru o petrecere. Astfel, este posibil să existe o legătură între cele menţionate anterior şi dezvăluirile ziaristului J.H. Harfield, care a scris că mai multe surse judiciare l-au asigurat că fostul Preşedinte al Statelor Unite, George Bush – fiul, a fost arestat în anul 1972 pentru posesia de cocaină, însă cazierul lui judiciar a fost şters la intervenţia tatălui său.

Continuând cu cazul ,,Narcontras”, fostul traficant de droguri George Morales a declarat înaintea comitetului Kerry al Senatului american că CIA a construit o pistă de aterizare în Costa Rica, pe terenul unei ferme ce aparţinea cetăţeanului John Hull. Comitetul Kerry a aflat că în anul 1985, un procuror federal din Miami a închis o investigaţie referitoare la traficul de droguri desfăşurat la ferma lui Hull deoarece ea se afla ,,sub protecţia guvernului”. Morales conducea o reţea de piloţi care duceau la ferma lui Hull transporturi de arme destinate grupării Contras şi se întorceau în Statele Unite, sub protecţia CIA, cu mii de kilograme de cocaină.

Gary Betzner, unul dintre piloţii lui Morales, a declarat: ,,Am făcut contrabandă cu mari cantităţi de substanţe ilegale, şi în schimb am putut transporta arme de contrabandă, cu ştiinţa DEA, CIA şi cu sprijinul lor.”

Referitor la această problemă, Michael Levine, agent al DEA timp de 25 de ani, a declarat ziarului Los Angeles Times: „Rezultatele investigaţiilor cu privire la traficul de droguri au ajuns până la un nivel foarte înalt, însă ele au fost distruse deoarece CIA intervenea pentru a-i proteja pe traficanţii de droguri, în numele securităţii naţionale.”
Astfel, nu este de mirare că în 1983, când în Honduras se intensificau operaţiunile de susţinere acordate grupării Contras, DEA şi-a închis birourile din această ţară.
Celestino Castillo, pe atunci director al DEA pentru Honduras, El Salvador şi Costa Rica a spus că şi-a informat superiorii cu privire la existenţa unei ,,reţele North”.
Castillo a afirmat: ,,În rapoartele mele am notat numele traficanţilor, precum şi destinaţia, traseul, numărul şi data fiecărui zbor. În fiecare săptămână, sute de zboruri duceau cocaină cumpărătorilor şi se întorceau cu bani destinaţi marii maşini de spălare a banilor din istmul Panama.”

În anul 1991, pe durata procesului împotriva generalului Noriega, traficantul de droguri columbian Carlos Lehder, martor al acuzării, a afirmat că un funcţionar al guvernului american i-a oferit protecţie pentru ,,exporturile” sale de cocaină către Statele Unite dacă permitea ca reţeaua de susţinere a rebelilor Contras să se folosească de o insulă pe care el o deţinea în Bahamas. Scandalul implicării CIA în traficul de droguri a fost atât de mare în Statele Unite, încât directorul CIA de atunci, John Deutch, s-a văzut obligat să participe la o reuniune comunitară de la sediul unei instituţii de ajutor social situat într-unul dintre cele mai sărace cartiere din Los Angeles, unde crack-ul făcuse ravagii.

Pe durata mai multor ore, Deutch a trebuit să asculte reproşurile aduse de numeroşi lideri ai comunităţii de culoare şi ai celor afectaţi de crack. În semn de regret, Deutch a putut doar să le promită celor prezenţi că un inspector general al CIA va investiga faptele. Care însă au fost muşamalizate rapid şi discret.”[6]

Presedintele Mexicului, Enrique Pena, doreste sa legalizeze drogurile pentru a dezaxa populatia !

Intr-un articol publicat pe pagina Secretele lui Lovendal, in August 2012, aflam despre intentia noului presedinte al Mexicului (care face parte dintr-o lunga linie genealogica reptiliana, ca toti ceilalti), de a legaliza drogurile, creand astfel o populatie labila plina de dezaxati, caci de o astfel de populatie au nevoie Iluminatii:

„Pe Breibart.com citim cum Mexicul ar putea legaliza consumul de droguri:

Într-o declaraţie surprinzătoare, preşedintele ales al Mexicului, Enrique Pena şi partidul său, Partidul Revoluţionar Instituţional (PRI), care deţine controlul asupra guvernului Mexicului din 1 iulie 2012, au anunţat că va fi dizolvată Agenţia Federală de Investigaţii (AFI), un “FBI mexican”. AFI a fost creată în 2001, având ca scop lupta împotriva corupţiei guvernamentale şi a traficului de droguri.

În Mexic există două carteluri de droguri importante: Federaţia Sinaloa şi Los Zetas, producând peste 10.000 de victime anual, în lupta lor privind drogurile. Pe de altă parte, Partidul Revoluţionar Instituţional a condus cu mână de fier Mexicul timp de 71 de ani, între 1929 şi 2000. Deşi PRI susţine că reprezintă clasa oamenilor muncii şi a ţăranilor, partidul operează de fapt ca o organizaţie politică coruptă, implicată în mari scandaluri de corupţie şi trafic de droguri. Adesea mexicanii glumesc: “Preşedinţii noştru sunt aleşi ca milionari şi părăsesc funcţia ca miliardari”.

Dar, pe 1 decembrie 2000, Vicente Fox, fostul preşedinte executiv al Coca-Cola din Mexic, şi fondatorul Partidului Acţiunea Naţională (PAN), a fost ales preşedintele Mexicului. El a fost ales pe o platformă anti-corupţie, iar prima sa mişcare ca preşedinte a fost aceea de a crea Agenţia Federală de Investigaţii. Sub preşedinţia sa, dar şi a succesorului său, preşedintele Felipe Calderon, AFI s-a dezvoltat ca o reputată agenţie de luptă împotriva traficului de droguri, având 5.000 de membri şi având ajutor direct din partea Statelor Unite.”[7]

Sub influenta drogirlor: Lupta Iluminatilor impotriva oamenilor prin proliferarea drogurilor – o istorie secreta si socanta !

Spre finalul primului volum din cartea exceptionala a lui David Icke, „Secretul Suprem”, autorul prezinta istoria Iluminatilor si modul cum acestia au ajuns sa prolifereze consumul de droguri:

„Una din cele mai puternice arme în războiul Frăţiei împotriva umanităţii de-a lungul miilor de ani au fost drogurile care dau dependenţă şi stări halucinogene. În şcolile misterelor antice, drogurile erau folosite pe scară largă pentru a stimula alte stări de conştiinţă şi pentru a manipula gândirea şi percepţia.

Cel mai vechi narcotic cunoscut este opiul, substanţa din care este derivată heroina. Primele referiri la folosirea acestui drog apar în Tăbliţele Sumeriene, care au o vechime de cel puţin 6000 de ani. Sumerienii numeau opiul „planta fericirii”. Drogul este menţionat de asemenea de egipteni şi de greci, în jur de 1500 î.Ch. şi respectiv 1000 î.Ch.

Macul din care se obţine opiul făcea într-o asemenea măsură parte integrantă din viaţa vechilor greci încât este ilustrat chiar pe monedele lor. Urme de droguri halucinogene au fost găsite în mormântul unui indian sud-american vechi de 4500 de ani. Există dovezi că acestea erau folosite pe scară largă în întreaga lume antică.

Unii cercetători cred că haomoa şi soma, băuturile sacre ale zoroastrienilor şi hinduşilor, erau de fapt derivate din ciuperca Amanita muscari, vestită pentru proprietăţile sale halucinogene. Substanţele chimice din aceasta trec în urină fără a-şi pierde aproape deloc puterea halucinogenă, iar scripturile hinduse se referă la urina sacră, pe care o consideră o sursă de fericire şi iluminare.

Aztecii foloseau proprietăţile halucinogene ale ciupercii Psilocybe Mexicana, pe care o numeau „carnea lui Dumnezeu”, în ritualurile lor religioase. Am vorbit într-un capitol anterior de folosirea ciupercilor de către preoţii evrei. Preoţii reptilo-arieni din Babilon erau extrem de pricepuţi în folosirea drogurilor pentru manipularea populaţiei, tradiţie care s-a păstrat şi în rândul societăţilor secrete cărora le-au dat naştere.

Rozicrucienii au găsit noi modalităţi de folosire a drogurilor, iar gruparea intitulată Asasinii şi-a tras numele chiar de la felul în care se foloseau de droguri pentru a-şi manipula ucigaşii. Mai presus de orice, drogurile au fost folosite de-a lungul istoriei pentru a distruge societăţile pe care Frăţia dorea să le controleze. Acest proces a ajuns să se petreacă astăzi la scară mondială. Politica este veche; doar proporţiile s-au schimbat.

Cel mai vestit episod din istoria recentă în care opiul a fost folosit ca armă a fost Războiul Opiului declanşat de „britanici” (Frăţia Babiloniană cu sediul la Londra) împotriva Chinei între anii 1840-58. Eforturile chinezilor de a bloca importul de opiu în ţara lor au fost strivite de puterea Imperiului Britanic. Secretar însărcinat cu afacerile externe şi prim ministru în timpul reginei Victoria era Lordul Palmerston, marele patriarh sau maestru al Marelui Orient al Francmasoneriei şi membru al Comitetului celor 300.

Palmerston-ii se numeau de fapt Temple, titlul lor de nobleţe fiindu-le acordat în anul 1723, când Henry Temple a devenit baron Temple de Mount Temple (n.n. textual: Templul de pe Munte; aici, un titlu de nobleţe), în Comitatul Sligo, Irlanda, şi viconte Palmerston de Palmerston, în Comitatul Dublin. Numele Temple derivă de la templar (n.n. templier). Titlul i-a fost transmis apoi nepotului său, numit tot Henry, membru al Casei Britanice a Comunelor timp de 40 de ani.

Acesta a moştenit pictura artistului David Teniers intitulată Sfântul Antoniu şi Sfântul Pavel, în care acesta aplică principiile geometriei sacre şi care este asociată de cercetători cu manuscrisele codificate şi cu misterele de la Rennes-le-Chateau. La vremea respectivă, Temple locuia la Broadlands în Romsey, Hampshire, domeniul pe care avea să locuiască mai târziu Lordul Louis Mountbatten. Familia Mountbatten a cumpărat împreună cu domeniul şi tabloul familiei Temple.

Cel de-al doilea fiu al Lordului Palmerston, Henry John Temple, este cel care a devenit legendarul prim ministru, secretar de stat însărcinat cu afacerile externe şi traficant de droguri al Coroanei Britanice în China. El s-a însurat cu sora Lordului Melbourne, primul ministru din perioada de început a domniei reginei Victoria, intrând astfel în aristocraţia britanică, după care a ajuns la conducerea Partidului Liberal, cunoscut şi sub numele de Partidul Veneţienilor. Henry John Temple este cel care a trimis trupe britanice peste mări, punându-le să lupte în Războiul Crimeei şi în Războiul Opiului împotriva Chinei.

În prima sa legislatură, a intrat în Camera Comunelor ca reprezentant al Newport, Isle of Wight, un nume care apare mult mai des în istorie decât te-ai aştepta de la o insuliţă nesemnificativă de lângă coasta de sud a Angliei. Regina Victoria şi Prinţul Albert şi-au construit reşedinţa de la Osborne House pe această insulă; de altfel, după moartea prinţului, aici şi-a petrecut regina cea mai mare parte a timpului.

Mai târziu, guvernator al insulei avea să fie numit Lord Mountbatten. Isle of Wight este un sanctuar al satanismului, deşi este un loc de o mare frumuseţe naturală. Un alt centru al Frăţiei este oraşul Edinburgh din Scoţia, situat la o aruncătură de băţ de capela Rosslyn a familiei Sinclair. Palmerston a stat trei ani în Edinburgh, timp în care a urmat cursurile filozofului Partidului Whig, profesorul Dugald Stewart. Universitatea din Edinburgh a reprezentat, între altele, puntea de legătură între membrii Societăţii Lunare şi Charles Darwin.

Mai recent, alesul Frăţiei, Tony Blair, primul ministru ales pe data de 1 mai 1997, a fost educat la Edinburgh, la şcoala particulară Fettes. Tatăl său a fost conferenţiar la Universitatea din Edinburgh.
Instrumentul prin care s-a făcut comerţul cu opiu dinspre India către China şi către alte destinaţii a fost East India Company, un grup de negustori şi francmasoni scoţieni afiliaţi la Cavalerii Sfântului Ioan din Ierusalim şi la Iezuiţi.

Unii cercetători cred că adevăraţii proprietari ai companiei au fost familiile de bancheri din nordul Italiei, Nobilimea Neagră; oricum, între timp aceştia îşi mutaseră operaţiunile la Londra. De atunci, strategia folosită de britanici pentru introducerea drogurilor care dau dependenţă în China a devenit un model folosit pe scară largă. Metoda a fost simplă: britanicii au generat o dependenţă în masă a chinezilor de opiu, până când vitalitatea poporului chinez şi întreaga societate s-au prăbuşit.

În acest scop, guvernul britanic s-a folosit de o reţea de terorism şi crimă organizată are includea Triadele, Societatea Hong şi Asasinii, punându-i pe aceştia să transporte şi să distribuie drogurile în numele său. Toate aceste societăţi secrete vestite pentru uşurinţa cu care îşi elimină duşmanii, dar mai ales propriii membri care nu ascultă orbeşte ordinele, nu sunt decât nişte filiale ale marii reţele globale a francmasonilor.

Altfel spus, sunt doar o altă mască pe aceeaşi faţă. Comerţul cu droguri a fost organizat (şi este şi la ora actuală) de către lojile francmasone din Orientul Îndepărtat. Marea Lojă a Angliei (al cărei mare maestru la ora actuală este vărul reginei, ducele de Kent) a creat mai multe loji în China, la Amoy, Canton, Foochow, Swatow, Chefoo, Chinkiang, Hankow, Newchang, Tongshan, Wei-Hai-Wei, două loji la Tientsin, trei la Shanghai şi cinci la Hong Kong.

Când conducătorii Chinei au încercat să oprească aprovizionarea cu opiu, britanicii s-au împotrivit cu ajutorul forţelor lor militare şi navale, reuşind să-i înfrângă. Tratatul de „pace” care s-a încheiat la sfârşitul conflictului le-a garantat britanicilor dreptul de a creşte importurile de opiu. Mai mult decât atât, ei au primit compensaţii de la guvernul chinez pentru opiul confiscat şi au obţinut acordarea suveranităţii insulelor de pe coastă, precum Hong Kong-ul.

Acest oraş a devenit centrul traficului cu droguri provenite din Orientul Îndepărtat, rol pe care şi-l păstrează şi astăzi, deşi a redevenit parte integrantă din China comunistă. Marea majoritate a tranzacţiilor financiare şi cu aur de pe pieţele financiare ale Hong Kong-ului sunt consecinţa spălării banilor rezultaţi din comerţul cu droguri.

Tratatul de la Nanking, încheiat în anul 1842, a oferit Marii Britanii controlul asupra Hong Kong-ului, la care s-au adăugat circa 15 milioane de lire sterline în argint. Cel care l-a redactat a fost francmasonul şi ministrul coloniilor Edward Bulwer-Lytton (Com 300), a cărui operă avea să-i inspire mai târziu pe Hitler, pe nazişti şi pe anumiţi mistici precum Madame Blavatski. Bulwer-Lytton este cel care a descris puterea Vril (şarpele-putere) care curge în sângele „supraoamenilor din adâncurile pământului”.

Fiul său a ocupat postul de vicerege al Indiei exact în perioada de apogeu a comerţului cu opiu către China. Aceasta este perioada pe care o descrie Rudyard Kipling în faimoasele sale romane despre India. În cartea sa, Corăbiile cu opiu, Basil Lubbock indică numele armatorilor care au fost angrenaţi în comerţul cu droguri prin intermediul Companiei East India: Jardine Matheson (familia scoţiană Keswick, care a dat atâţia satanişti), Dent and Co; Pybus Bros; Russell and Co; Cama Bros; ducesa de Atholl; contele de Balcarras; regele George IV (fostul prinţ regent); marchizul de Camden şi Lady Melville.

Strămoşul acestei din urmă doamne, George, a fost cel care i-a urat bun venit lui Wilhelm de Orania pe tronul Angliei, primind ca răsplată pentru acest lucru titlul de Lord al Sigiliului Privat. Familia Keswick şi Jardine Matheson au fost membri ai Comitetului celor 300. Alte familii anglo-americane implicate în comerţul cu droguri au fost: Sutherland-zii, Barings-ii, şi Lehman-ii, verii Rothschild-zilor.

Sutherland-zii, unii dintre cei mai mari comercianţi de bumbac şi opiu din America de Sud, erau veri cu Matheson-ii, iar familia de bancheri Barings este cea care au fondat compania Peninsular and Orient Steam Navigation Co (faimoasa companie britanică de transport cu feribotul P & O), prin intermediul căreia au transportat opiul.

Familiile din liniile genealogice reptiliene britanice au colaborat cu rudele lor din America pentru a extinde comerţul cu droguri, pe care îl practică inclusiv la ora actuală. De pildă, familia Russell şi-a făcut imensa avere din comerţul cu opiu practicat în secolul XIX prin intermediul unui sindicat al drogurilor cunoscut sub numele de Russell and Company. Afacerea consta în luarea opiului din Turcia şi transportarea sa ilegală în China. Singurul rival al lui Russell era sindicatul lui Perkins, cu sediul în Boston.

Familia Perkins s-a aliat prin căsătorie cu alte linii genealogice britanice, implicate în comerţul cu sclavi. În cele din urmă, Russell-ii au cumpărat afacerea Perkins-ilor şi au devenit centrul afacerilor cu opiu din SUA, în alianţă cu alte familii reptiliene precum Coolidge şi Delano (Com 300), care au dat fiecare câte un preşedinte al Statelor Unite. Şeful companiei Russell and Co din Canton era Warren Delano Jr, bunicul Preşedintelui Franklin Delano Roosevelt, care provine dintr-o familie aristocratică franceză.

În anul 1986, o istorie a comerţului cu droguri din America, publicată în US News and World Report, afirma că: „Delano a îmbinat comerţul cu opiu şi cel cu băuturi alcoolice, ambele la fel de profitabile, punând bazele înfloritoarei afaceri a familiei”. Deloc întâmplător, Franklin Delano Roosevelt este înrudit genetic cu George Bush, care păstrează şi la ora actuală tradiţia comerţului cu droguri, pe care îl practică la o scară enormă.

Alţi parteneri ai lui Russell au fost: John Cleve Green, care a finanţat cu o parte din averea făcută din opiu Universitatea Princeton; Abiel Abbott Low, care şi-a folosit banii din droguri pentru a finanţa construcţia Universităţii Columbia; şi Joseph Coolidge, al cărui fiu a pus bazele afacerii cu droguri numită United Fruit Company. Nepotul său, Archibald Cary Coolidge, a fost unul din ofiţerii executivi care au înfiinţat Consiliul pentru Relaţii Externe (CFR).

Împreună cu familia Taft, Russell-ii au înfiinţat societatea Skull and Bones, iar steagul cu craniul şi oasele încrucişate a fluturat tot timpul pe catargul vaselor companiei Russell Trust. Acelaşi steag flutura pe vasele flotei templierilor. Un alt nume legat de comerţul cu opiu este cel al francmasonului John Jacob Astor, fondatorul dinastiei Astor, mari acţionari la compania East India.

Alte centre ale comerţului cu droguri au fost (şi mai sunt încă) Philadelphia şi Boston, cartierele generale ale Jurisdicţiei Nordice a Ritului Scoţian al Francmasoneriei. Unul din descendenţii lui Astor, Waldorf Astor, proprietarul hotelului din New York Waldorf Astoria, a fost un francmason de rang înalt care a devenit preşedintele Institutului Regal pentru Afaceri Internaţionale din Londra, imediat după cel de-al Doilea Război Mondial.

RIIA este puternic implicată în comerţul global cu droguri.
După cel de-al doilea Război al Opiului, care s-a încheiat în anul 1860, băncile comerciale şi companiile britanice au creat Hong Kong şi Shanghai Corporation – banca centrală a industriei de droguri din Orientul Îndepărtat. Potrivit tuturor studiilor despre comerţul cu droguri pe care le-am citit, Hong Kong and Shanghai Bank continuă să rămână şi la ora actuală centrul financiar al comerţului cu droguri.

Între timp, banca şi-a schimbat numele în HSBC Holdings, căci China a redobândit Hong Kong-ul, iar HSBC este proprietarul uneia din cele patru bănci britanice de clearing: Midland. Această bancă şi-a făcut o campanie publicitară de lungă durată sub sloganurile: „Banca noastră vă ascultă” şi „Băncii noastre îi place să spună da”. Ce au uitat să spună funcţionarii acesteia a fost de câte ori au spus da profiturilor din industria drogurilor, care distrug vieţile atâtor oameni de pe această planetă.

Nugan Hand Bank (cu sediul la Sidney, în Australia) a fost o altă operaţiune coordonată de CIA/Mossad şi condusă de Francis Nugan şi de Michael Hand, un membru al Beretelor Verzi şi colonel în armata Statelor Unite transferat în cadrul CIA. Potrivit agentului CIA Trenton Parker, Hand s-a aflat într-un contact permanent cu George Bush după alegerea acestuia ca vicepreşedinte al Statelor Unite.

Principalii membri ai board-ului Nugan Hand Bank sunt: amiralul F. Yates, preşedinte, şeful departamentului de planificare strategică a forţelor SUA în Asia şi în Pacific în timpul Războiului din Vietnam; generalul Edwin E. Black, preşedinte al filialei Hawaii, comandantul trupelor SUA din Thailanda în timpul aceluiaşi război; George Farris, director al filialelor din Washington şi Hong Kong ale Nugan Hand, specialist în serviciile secrete ale armatei; Bernie Houghton, reprezentantul băncii în Arabia Saudită, agent sub acoperire al serviciilor secrete ale marinei SUA; Thomas Clines, reprezentantul băncii la Londra, director de antrenament al serviciului clandestin al CIA implicat în afacerea Iran-Contra, care a operat împreună cu Michael Hand şi Theodore Shackley în timpul Războiului din Vietnam; Dale Holmgreen, reprezentantul băncii în Taiwan, manager de zbor în timpul Războiului din Vietnam pentru Transportul Aerian Civil, care s-a transformat mai târziu în linia aeriană CIA/Air America, de tristă reputaţie; Walter McDonald, şeful filialei din Annapolis, Maryland, fost director adjunct al CIA responsabil cu cercetarea economică; generalul Roy Mannor, director al filialei din Filipine, şeful de personal al Trupelor SUA din Pacific şi elementul de legătură dintre guvernul SUA şi preşedintele Ferdinand Marcos; William Colby, avocatul băncii Nugan Hand, fost director CIA.

Exact genul de oameni la care v-aţi fi aşteptat să conducă o bancă, nu-i aşa? Este cert că aceasta a fost o altă operaţiune sub acoperire de trafic ilegal de droguri. Unul din directorii de la Nugan Hand, Donald Beazley, a fost şi preşedintele City National Bank din Miami, cea care a transferat fonduri către Liga Anti-Defăimare (o acoperire a Mossad).

O investigaţie a guvernului australian a scos la iveală faptul că milioane de dolari din Banca Nugan Hand nu erau trecuţi în contabilitate, servind pentru spălarea de bani rezultaţi din traficul ilegal cu droguri. Aceste profituri erau folosite de CIA pentru a-şi finanţa traficul cu arme şi celelalte operaţiuni ilegale din întreaga lume. Au existat de asemenea dovezi că CIA a folosit banca pentru a plăti campanii împotriva politicienilor din diferite ţări, inclusiv din Australia, pentru a se asigura că la putere vor veni politicienii doriţi de ea.

Aceasta este lumea „liberă” de care vorbim. Multe bănci de pe întreaga planetă care poartă numele de familie ale proprietarilor lor sunt folosite pentru spălarea banilor proveniţi din traficul ilegal cu droguri, trecându-i dintr-un cont în altul până când li se pierde originea. Un alt instrument folosit pentru spălarea banilor din comerţul cu droguri este industria aurului şi a diamantelor, dominată de Rothschild-zi şi de Oppenheimer-i, prin intermediul unor companii precum De Beers.

Banii „murdari” sunt folosiţi pentru a cumpăra aur şi diamante de la aceste companii, care sunt vândute apoi contra unor bani „curaţi”. Aceleaşi familii anglo-americane care au alcătuit reţeaua manipulatoare a Frăţiei, responsabilă de atâtea războaie şi crize economice de-a lungul timpului, se află şi în spatele comerţului ilegal cu droguri. Câteva din cele mai faimoase nume, bănci comerciale şi companii din lume şi-au făcut averea direct sau indirect din traficul de droguri, care distruge în special vieţile celor tineri.

Ele sunt aceleaşi familii şi organizaţii care au practicat pe timpuri comerţul cu sclavi aduşi din Africa şi din China. Expresia „being shanghaied” (n.n. „a fi shanghait”) vine de la răpirea tinerilor chinezi trimişi apoi în Statele Unite pentru a fi servitori în casele celor bogaţi. Prohibiţia alcoolului a fost doar un instrument pentru a crea vasta reţea a crimei organizate din Statele Unite.

Principalele grupuri care militau pentru prohibiţie şi pentru a „pune capăt tuturor relelor legate de băutură”, precum Uniunea Femeilor Creştine Temperate şi Liga Anti-Salon (n.n. de la Saloon – crâşmă), au fost finanţate de Rockefeller-i, Vanderbilt-ţi şi Warburg-i, prin intermediul Fundaţiei Rockefeller, al Fundaţiei Russell Sage şi al altor fundaţii scutite de taxe. Prohibiţia nu a fost decât o altă şmecherie a Frăţiei, care a avut în această operaţiune interese pe termen lung. În treacăt fie spus, aşa şi-a făcut averea Joseph Kennedy, tatăl lui JFK.

În cărţile sale devenite clasice, Politica heroinei în Asia de Sud-Est (1972) şi Politica heroinei – complicitatea CIA la comerţul global cu droguri (1991), profesorul Alfred McCoy descrie cum elicopterele CIA transportau drogurile de pe câmpuri către punctele de distribuţie, în timp ce opinia publică americană credea că ei se află acolo pentru a lupta împotriva comunismului.

El afirmă că acest comerţ s-a realizat prin intermediul unei companii de îmbuteliere a Coca Cola, dar mas-media a suprimat această informaţie. 58.000 de americani şi numai Dumnezeu ştie câţi vietnamezi au fost ucişi în acest război şi cu greu ne putem imagina o lipsă mai mare de respect decât transportul drogurilor în sticle de plastic ascunse de CIA în cadavrele soldaţilor morţi, pe care le aduceau acasă să fie înmormântate de familiile lor.

Agentul CIA Gunthar Russbacher a povestit cum erau despicate şi umplute cadavrele cu droguri, pentru a fi transportate în Statele Unite. Cadavrele purtau coduri secrete care le permiteau celor de la bazele aeriene de pe coasta de vest, în special de la baza aeriană Travi, să le identifice. În continuare, drogurile erau scoase din cadavre şi puse la dispoziţia tineretului american, pentru consum.

Heroina este un derivat al opiului, din care se produce de asemenea morfina, nume inspirat după cel al zeului grec al viselor, Morfeu. Heroina a fost obţinută în laboratoarele Bayer din Germania, în anul 1898, prin adăugarea altor ingrediente la molecula de morfină. Bayer avea să fie preluată mai târziu de concernul farmaceutic I.G. Farben.

Heroina este drogul din categoria opiatelor care dă cea mai mare dependenţă, dar a fost recomandat la acea vreme de Bayer ca „un medicament eroic, care nu dă dependenţă, la fel ca morfina”. Numele de heroină provine chiar de la acest epitet: „eroic”. Cu siguranţă, cei care au creat heroina sunt nişte eroi în ochii Frăţiei, dat fiind potenţialul excepţional al acestei substanţe de a cauza suferinţă şi durere. La ora actuală, comerţul cu heroină adusă din Orientul Îndepărtat continuă să fie organizat de francmasoni prin agenţii lor de legătură, Triadele.

Acestea sunt Mafia Orientului Îndepărtat, care începe să influenţeze într-o măsură din ce în ce mai mare inclusiv ţările occidentale, precum Canada (Vancouver). Să vă ofer un alt exemplu ca să înţelegeţi cum se desfăşoară aceste jocuri: conducătorul Chinei înainte de venirea comuniştilor la putere a fost Chiang Kai Shek, un fost membru al Triadelor. Liderul „comunist” care l-a înlăturat de la putere a fost Mao Tse Dung, un membru francmason al Marelui Orient!

El le-a permis englezilor să îşi exercite în continuare suzeranitatea asupra Hong Kong-ului (cum să nu le permită, doar era un fruntaş al Frăţiei!), iar comerţul cu droguri a continuat la fel ca până atunci. În anul 1983, China comunistă avea nouă milioane de acri de pământ plantaţi cu mac, acesta fiind fundamentul prosperităţii economice chineze, la fel cum s-a întâmplat şi în Occident. Fără comerţul cu droguri, economia mondială s-ar prăbuşi, atât de a devenit de dependentă de veniturile provenite din distrugerea de vieţi umane, şi de investiţiile rezultate din ele.

Triadele organizează producţia de heroină în aşa-numitul Triunghi de Aur. Ele sunt plătite de bancherii britanici ai Frăţiei care operează în Hong Kong direct în aur, iar o parte din acesta este folosit pentru a cumpăra opiu brut de la fermieri. Şi astfel, ciclul continuă să se repete la infinit; numai amploarea sa creşte cu fiecare an. Cocaina este adusă din America de Sud de aceiaşi oameni, prin agenţii precum CIA.

Această substanţă este obţinută din frunzele de coca şi până în anul 1903 era introdusă în băutura numită coca cola, de unde şi numele acesteia. Am descris pe larg rolul CIA în traficul cu cocaină şi în înfiinţarea cartelurilor columbiene ale drogurilor în cartea mea anterioară, Şi adevărul vă va face liberi. Tot în aceasta puteţi găsi o descriere pe larg a implicării lui George Bush şi Bill Clinton în aceste operaţiuni.

Comerţul cu droguri nu are ca scop numai obţinerea unor sume imense de bani pentru finanţarea Agendei, deşi aceasta reprezintă într-adevăr o premisă importantă. El are de asemenea scopul de a prăbuşi societatea şi de a-i împiedica pe tineri să îşi atingă adevăratul potenţial. Oamenii dependenţi de droguri nu reprezintă o problemă pentru marele plan al Frăţiei.

Violenţa şi crimele însoţesc întotdeauna comerţul cu droguri, căci traficanţii se războiesc între ei pentru supremaţie, iar cei dependenţi sunt nevoiţi să fure şi să tâlhărească pentru a-şi putea cumpăra drogurile de care sunt dependenţi. Această „problemă” îi oferă Frăţiei o excelentă ocazie de a oferi o „soluţie”: acordarea unei puteri mai mari poliţiei, erodând astfel şi mai puternic bazele libertăţii individuale.

Acum câţiva ani am citit în Los Angeles Times un sondaj de opinie în care 84% din cei chestionaţi declarau că erau dispuşi să renunţe la libertăţile lor fundamentale pentru a putea câştiga războiul împotriva drogurilor. Acelaşi mecanism: crearea problemei – reacţie – găsirea soluţiei. Ce ar trebui să afle acei oameni este că drogurile sunt distribuite de aceiaşi oameni care luptă „împotriva” lor.

Cea mai mare parte a reţelei de agenţii anti-drog este profund coruptă, fiind folosită ca un instrument pentru distribuirea de droguri fără a putea fi detectat. George Bush a susţinut mai multe războaie împotriva drogurilor decât orice alt preşedinte american, dar este unul din cei mai mari baroni ai drogurilor din America. Un reporter de la San Jose Mercury News a expus implicarea CIA în traficul de cocaină distribuită tineretului de culoare din Los Angeles.

Articolul a apărut în timpul perioadei în care Bush se afla la Casa Albă şi atât ziaristul cât şi ziarul în care şi-a publicat articolul au fost expuşi ridiculizării şi unor abuzuri incredibile din partea ziarelor Establishment-ului precum Los Angeles Times şi Washington Post. Chiar şi traficul de droguri ţine cont de liniile genealogice, apropo. Am un prieten care mi-a descris cazul unei cunoştinţe căreia i s-a oferit o slujbă de curier de droguri de către o agenţie guvernamentală.

Aceasta a refuzat, dar i-a întrebat pe oficiali de ce l-au ales tocmai pe el. I s-a răspuns: „Ştim care este linia ta genealogică”. Omul a descoperit cu această ocazie că unul din codurile folosite era o tăietură în palmă. Dacă eşti prins, le arăţi autorităţilor semnul şi acestea îţi dau drumul.
Agenţiile anti-drog sunt controlate de cartelurile drogurilor, iar atunci când auziţi de „marile capturi de droguri”, puteţi fi siguri că Frăţia şi-a mai eliminat un competitor sau că doreşte să dea impresia că acţionează.

Vi se pare cumva că traficanţii de droguri sunt greu de găsit? Cum se face atunci că orice puşti care ajunge într-un oraş nou îi poate descoperi în mai puţin de o oră? Dacă luaţi droguri puternice, care dau dependenţă, reţineţi că nu sunteţi un „rebel” şi că nu „scăpaţi de probleme”, ci doar vă sinucideţi mental, emoţional, spiritual, şi în cele din urmă fizic, făcând exact ceea ce aşteaptă de la dumneavoastră cei care conduc această lume.

Alegerea vă aparţine, dar înainte de a trece la fapte este bine să înţelegeţi despre ce este vorba. În problema drogurilor nu există decât un singur câştigător, şi acela nu puteţi fi niciodată dumneavoastră.”[8]

SURSE

1. Radu Cinamar in cartea „Viitor cu cap de mort” (Editura Daksha, 2004, pag. 57-59)

2. http://www.lovendal.ro/wp52/un-adevar-crud-capitalismul-mondial-s-a-construit-pe-baza-drogurilor-niciun-guvern-din-lume-nu-doreste-cu-adevarat-sa-lupte-impotriva-drogurilor-pentru-ca-i-ar-nemultumi-pe-marii-oligarhi-ai-lumii/

3. Daniel Estulin – „Stapanii din umbra”

4. Cathy O’Brien in cartea sa „Tranceformation of America”

5. https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=207413966109382&id=143141262536653&substory_index=0

6. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7806

7. http://www.lovendal.ro/wp52/noul-presedinte-al-mexicului-are-intentia-de-a-legaliza-drogurile-se-va-trezi-cu-un-glont-in-cap-de-la-cia/

8. David Icke in cartea „Secretul Suprem” vol.I (Editura Daksha, 2006)

9. Foto: Internet

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro