Timpul nu există în Univers! Timpul este doar o invenție pământeană!

by „În anul 2012, Yakir Aharonov, câștigător al US National Medal of Science, considerat unul dintre cei mai buni teoreticieni ai fizicii cuantice din lume, a publicat în revista Nature Physics o lucrare în care arată că prezentul este determinat de trecut și de viitor. Acest lucru înseamnă că ceea […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

„În anul 2012, Yakir Aharonov, câștigător al US National Medal of Science, considerat unul dintre cei mai buni teoreticieni ai fizicii cuantice din lume, a publicat în revista Nature Physics o lucrare în care arată că prezentul este determinat de trecut și de viitor.

Acest lucru înseamnă că ceea ce se întâmplă în prezent poate depinde de ceea ce s-a întâmplat în viitor, ceea ce pare un non-sens…la fel cam cu tot ceea ce prezintă fizica cuantică. Totodată, asta înseamnă și că ceea ce s-a întâmplat în trecut poate afecta prezentul…ciudat, nu-i așa?!
Cu siguranță că minții îi este greu să înțeleagă aceste adevăruri.

„Am ales să cercetăm un fenomen ce pare aproape imposibil de explicat de către știința clasică, oricare ar fi modelul folosit, fenomen care prezintă esența mecanicii cuantice. În realitate, el conține însăși Misterul.” (Richard Feynman, laureat al Premiului Nobel)

Acesta nu a fost primul experiment de fizică cuantică în care s-a studiat structura timpului.

Un alt experiment revoluționar, oarecum ciudat, a demonstrat natura realității noastre, cu implicații majore vizavi de ceea ce știm despre „timp”. Acest experiment, cunoscut ca Experimentul “Delayed-choice” sau “Quantum eraser”, poate fi considerat o versiune modificată a
Experimentului Fanta Dublă.

Pentru a înțelege Experimentul “Delayed-choice” trebuie să înțelegem Experimentul Fanta Dublă: particule mici de materie (fotoni, electroni, etc) sunt trimise către un ecran prevăzut cu două fante. De cealaltă parte a ecranului, o cameră video performantă înregistrează mișcarea fotonilor și locurile în care aceștia ating ecranul.

După ce oamenii de știință au astupat una dintre fante, camera video a surprins pe ecran ceea ce ei se așteptau…un singur tipar (o singură fantă de lumină). În schimb, atunci când ambele fante au fost deschise a apărut un tipar la care nu se așteptau…un „tipar multiplicat”, în care fotonii au prezentat o imagine ca și când ar fi fost inițial emiși sub formă de fascicule de undă. Asta nu înseamnă că particulele atomice sunt observabile cu ochiul liber ca o undă, ci că ele se comportă chiar în acest mod.

Experimentul a arătat că fiecare foton trece prin ambele fante, simultan, interferând apoi cu el însuși, dar în același timp trece și printr-o singură fantă, separat. Mai mult decât atât, conform aranjării fantelor de lumină de pe ecran ar fi însemnat că același foton n-a trecut printr-o fantă…cu alte cuvinte, fotonul nu a întâlnit în calea sa vreun obstacol!
Așadar, o particulă de materie devine ea însăși un „val” de stări potențiale, putându-se manifesta sub forma unor multiple posibilități și, datorită acestui fapt, se va obține acest model de interferență.
Cum poate o particulă de materie să existe și să manifeste o multitudine de stări non-fizice, până când nu este „măsurată” sau „observată”?!

Mai mult decât atât: cum ar alege acea particulă starea pe care o va manifesta, din multitudinea de posibilități existente? Apoi, atunci când un „observator” decide să măsoare și să privească cum acea particulă trece printr-o fantă, „valul” de stări potențiale devine o singură stare de manifestare.

Particula trece de la starea de „val” de potențiale la o singură stare, ca și cum ar ști că este urmărită/privită de cineva/ceva. În acest caz, „observatorul” produce un efect asupra particulei și modului ei de manifestare.

Potrivit fizicianului Andrew Truscott, experimentul sugerează că „Realitatea nu există decât atunci când este observată.” (studiu publicat de Australian National University). Asta sugerează că trăim într-un Univers de tip holografic. (sursa)

„Consider Conștiința ca fiind ceva fundamental. Consider că materia derivă din Conștiință. Nu putem obține nimic, fără Conștiință. Toate discuțiile despre existență și tot ceea ce noi considerăm ca fiind existența sunt postulate de această Conștiință.” (Max Planck)

În conformitate cu legile mecanice cuantice care guvernează domeniile subatomice „această incertitudine cuantică este definită ca fiind capacitatea unei particule de a exista într-o stare latentă de infinite posibilități (să fie oricând, oriunde sau nicăieri) până atunci când este detectată…de o privire, sau într-un experiment de laborator.” (New York Times)

Care este relevanța acestor informații, în ceea ce privește conceptul de timp?

La fel cum Experimentul Fanta Dublă a ilustrat modul în care factorii asociați conștiinței manifestă principii asemenea cu cele ale fenomenului undă cuantică (o particulă de materie poate exista într-o stare de multipotențialitate), chiar și discutând numai despre o singură particulă de materie ce prezintă proprietăți fizice bine determinate, Experimentul “Delayed-choice” ilustrează modul în care ceea ce se întâmplă în prezent poate schimba ceea ce se întâmplă sau s-a întâmplat în trecut.

De asemenea, experimentele au arătat modul în care timpul poate curge înapoi, cum pot fi inversate cauza cu/și efectul, precum și modul în care viitorul determină trecutul.

În anul 2007, oamenii de știință din Franța au trimis un fascicul de fotoni către un dispozitiv, rezultatul experimentului demonstrând că acțiunea fotonilor poate schimba ceva ce deja se întâmplase (revista Science, nr. 315 și 966 – 2007).

„Dacă încercăm să atribuim un sens obiectiv stării cuantice a unui singur sistem, ies la iveală niște paradoxuri: efectele cuantice observate denotă nu numai acțiunea instantanee, la o mare distanță, ci, de asemenea, așa după cum s-a văzut, demonstrează și influența pe care acțiunile viitoare o au asupra evenimentelor din trecut…chiar și după ce aceste evenimente au produs un efect irevocabil.” – Asher Peres, un deschizător de drumuri în Teoria Informației Cuantice (sursa)(sursa)(sursa)

Primul cercetător care a prezentat o astfel de teorie a fost John Wheeler, în anul 1978. El a propus un exercițiu de imaginație, la o scară cosmică…un exercițiu ce poate fi explicat acum, în prezent, de aceste două experimente.
Să ne imaginăm o stea care, în urmă cu miliarde de ani, a emis un foton către Pământ. Între Pământ și respectiva stea există interpusă o galaxie. Urmare a fenomenului cunoscut sub denumirea de „lentilă gravitațională” lumina va trebui să ocolească acea galaxie…prin stânga sau dreapta ei, ori pe deasupra sau dedesubtul ei.

Miliarde de ani mai târziu, în cazul în care acel foton este „capturat” de un dispozitiv construit pe Pământ, imaginea rezultată va fi un tipar de interferențe luminoase (conform cu ceea ce Experimentul Fanta Dublă a demonstrat). Acest lucru demonstrează că fotonul a ocolit galaxia respectivă, urmând una dintre căile descrise mai sus.

Să mai presupunem și că cineva anume din respectiva galaxie hotărăște să „captureze” acel foton, construind câte un telescop la fiecare capăt al galaxiei, pentru a determina traiectoria pe care fotonul o va alege spre Pământ.

01 time travel machine

Acțiunea de a determina sau „a privi” traiectoria fotonului conduce la concluzia că acesta nu poate veni decât dintr-o singură direcție. Imaginea astfel rezultată nu va mai reprezenta un model de interferență, ce presupune o multitudine de traiectorii posibile, ci un model unic, ce prezintă „o singură” traiectorie a fotonului.

Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că modul în care alegem să măsurăm „acum” (în prezent) va afecta traiectoria pe care fotonul deja a luat-o, cu miliarde de ani înainte. Alegerea noastră, în momentul prezent, afectează ceea ce deja s-a întâmplat în trecut. Dintr-o perspectivă a modului în care noi percepem timpul, acest lucru este un non-sens…din perspectiva fizicii cuantice însă, este un fenomen cosmic ordinar, comun.

Indiferent de capacitatea noastră de percepție a fenomenului, aceasta este realitatea. De asemenea, acest experiment sugerează că dincolo de realitatea noastră fizică există un câmp cuantic ce nu presupune existența timpului. Asta înseamnă că două minuscule particule de materie, ce există „în prezent”, pot exista simultan și „înapoi, în timp”.

Timpul, așa după cum îl cunoaștem și-l măsurăm, nu există cu adevărat.”[1]

SURSE

  1. https://lumeacarnavalului.wordpress.com/2016/10/06/timpul-nu-exista/
  2. Foto: Internet
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro