Telekinezia – uriasa putere a fiintelor umane de a misca obiectele din jur doar cu ajutorul mintii! In acel moment creierul manifesta un tip special de unde cerebrale!

by Telekinezia este o capacitate a fiintelor umane, evident ca este prezenta si la animale, dar aici vorbim de oameni. Aceasta presupune o energie care este emisa de creierul uman, evident intr-o combinatie creier + chakre, de unde rezulta o „raza” psi atat de puternica incat poate afecta obiectele din […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Telekinezia este o capacitate a fiintelor umane, evident ca este prezenta si la animale, dar aici vorbim de oameni. Aceasta presupune o energie care este emisa de creierul uman, evident intr-o combinatie creier + chakre, de unde rezulta o „raza” psi atat de puternica incat poate afecta obiectele din jur. Sint persoane, cunoscute in parapsihologie, care atunci cand se enerveaza, incep sa se stinga becurile in jurul lor, sa se sparga obiecte, sa se indoaie metale, o parte dintre voi presupun ca stiti despre astfel de persoane.

Termenul de „telekinezie” inseamna „miscare de la distanta” ce presupune miscarea unui corp, fara a interveni un element fizic. O gospodină din Rusia, Nina Kulagina, a devenit celebră în anii 1960 pentru că avea puteri telekinetice. Kulagina a reușit să deplaseze pe o masă mai multe obiecte de mici dimensiuni, între care o verighetă și o sticlă. S-au luat măsuri de precauție pentru a se confirma că Nina nu folosea, de pildă, fire sau magneți ascunși, iar oamenii de știință au confirmat că nici un fel de forță nu putea explica mișcările respective. Alte exemple de telekinezie includ îndoirea unor obiecte de metal și prezicerea unor evenimente viitoare. În anii 1970, medium-ul israelian Uri Geller a uimit telespectatorii cu demonstrații în care îndoia diverse obiecte de metal, cu puterea minții.

El susținea de asemenea că este capabil să facă ceasurile spectatorilor să se oprească. Din păcate, Geller nu a repetat cu succes aceste acțiuni și în condiții de laborator, iar criticii l-au discreditat rapid. Teoria conform căreia telekinezia funcționează cu ajutorul câmpurilor energetice, magnetice sau electrice, a fost formulată de cercetători în 1934 și se mai bucură de credit și astăzi. Majoritatea experiențelor care implică telekinezie se produc, de obicei, accidental și sunt confundate cu alte tipuri de fenomene.

Intr-un articol publicat pe site-ul descopera.ro, din data de 24 iulie 2009 initulat „Telekinezia, puterea de a misca lumea din loc”, aflam mai multe:

Nelia Mihailova

Naturalistul sud-american Lyall Watson, autor a numeroase tratate despre fenomenele paranormale in termeni biologici, afirma astfel despre femeie: „nimeni nu are mai mult talent si mai multe reusite decat Nelia Mihailova.” Ea s-a nascut la 10 ani dupa Revolutia Rusa, iar la 14 ani lupta pe front impreuna cu Armata Rosie. A fost ranita de un bombardament de artilerie spre sfarsitul razboiului si a durat mult pana si-a revenit din spital. In timpul acestei perioade a inceput sa manifeste facultati stranii. „Intr-o zi eram foarte iritata si bulversata”, isi aminteste ea. „Ma indreptam spre un bufet cand deodata un ulcior a inceput sa se deplaseze spre marginea raftului, a cazut si s-a spart in cioburi”. Apoi tot felul de schimbari incep sa se produca in jurul ei. Obiectele se deplasau singure, usile se deschideau si se inchideau, luminile se aprindeau si se stingeau. Totusi, spre deosebire de majoritatea indivizilor capabili de fenomene tip poltergeist, Nelia si-a dat seama ca, intr-un fel sau altul, ea era responsabila de evenimente si ca ar putea comanda aceasta energie. A reusit s-o declanseze si s-o dirijeze dupa vointa.

Unul din primii care au studiat-o pe Nelia a fost Eduard Naumov, biolog la Universitatea de Stat din Moscova. In cursul unui test efectuat in laboratorul sau, el a imprastiat pe masa continutul unei cutii de chibrituri; Nelia s-a plimbat mainile in mod circular pe deasupra chibriturilor, tremurand de efort, pana cand un grup intreg de bete s-a asezat in sir. Betele s-au deplasat spre marginea mesei, cazand unul dupa altul. Pentru a evita influenta curentilor de aer, eventualele fraude produse prin intermediul filamentelor metalice subtiri sau prin orice alt mijloc, Naumov a pus chibriturile sub un ecran de plexigals; dar Nelia a generat acelasi tip de fenomene. Apoi s-au plasat cinci tigari sub plexiglas si Nelia a aratat ca poate fi selectiva, miscand doar una. Ulterior, tigarile au fost desfacute, pentru a demonstra ca nu au nimic ascuns in ele. Ghenadi Sergheiev, neurofiziolog la Institutul Utomski din Leningrad, a organizat o serie de teste intr-un laborator de fiziologie. Mai intai, Mihailova a fost conectata la un encefalograf si la un cardiograf si i s-au masurat reactiile in stare de repaos. Sergheiev a descoperit ca ea avea in jurul corpului un camp magnetic de 10 ori mai redus decat acela al Pamantului. Faptul a fost confirmat pin examenele intreprinse la Institutul de Meteorologie din Leningrad. De asemenea, Sergheiev a constatat ca Nelia prezenta un tip neobisnuit de unde cerebrale, voltajul produs in partea din spate a capului fiind de 50 de ori mai mare decat cel produs in partea din fata. Experimentul a inceput cu unul dintre cele mai impresionante si mai dificile demonstratii de psihokinezie (PK). S-a spart un ou crud intr-o solutie salina, continuta de un acvariu plasat la 1,80 metri de Nelia, apoi – sub privirile camerelor care inregistrau permanent – ea s-a concentrat pana a reusit sa separe albusul de galbenus si sa le indeparteze unul de altul – act pe care nimeni nu-l va putea pune vreodata pe seama unor fire sau a unor magneti ascunsi.

In timpul demonstratiei, electroencefalograma Neliei dovedea o intensa excitatie emotionala. Se produsese o activitate sustinuta in straturile profunde ale formatiunii reticulate, cea care coordoneaza si filtreaza informatiile in creier. Cardiograma arata o miscare neregulata a inimii, cu aparitia confuziei intre cavitati, ceea ce e tipic pentru situatiile de mare neliniste. Pulsul s-a ridicat pana la 240 batai/minut, de patru ori mai mare decat era normal, si s-au inregistrat niveluri ridicate de zahar in sange precum si tulburari endocrine. Testul a durat 30 de minute in cursul carora Nelia a pierdut aproape un kilogram. La sfarsit se simtea foarte slabita si si-a pierdut temporar vederea. Simtul gustului i se alterase, acuza dureri in brate si picioare, ameteli, si n-a putut dormi mai multe zile.

 

Iata, deci, ca manifestarile de tip PK se asociaza cu profunde modificari fiziologice ale subiectului paranormal. Fenomenul psihokinetic se instaleaza pe fondul unei puternice stari de stres, cu efecte organice deosebite. Sistemul nervos al Mihailovei era atat de afectat, incat se ajungea pana la pierderea temporara a simturilor fundamentale – subiectul a acuzat orbiri periodice. Obiectele influentate de Nelia Mihailova se comportau de parca erau magnetizate. Subiectul paranormal capabil de manifestari PK actioneaza concomitent si cu egala eficienta atat asupra campului electromagnetic, cat si asupra celui gravitational. De aici provine senzatia de „magnetizare” a obiectelor resimtita de specialistii participanti la experimente.

 

„Razele rigide”

Dar specialistii nu s-au oprit aici. La inceputul secolului XX, au descoperit un medium de exceptie, numit Eusapia Palladino. Eusapia, care a fost remarcabila teleplasta, era in stare sa dezvolte la distanta o forta de trei ori mai mare decat forta sa reala atestata. Pentru aceasta, ea sustinea ca isi foloseste „dublul ectoplasmatic”; intr-adevar, s-au facut experimente multiple, ce au pus in relatie directa teleplastia cu telekinezia. Conform maturiilor unor participanti la experientele facute cu acest subiect, in tip ce Eusarpia isi exercita forta telekinetica asupra unor obiecte, aparea, in semiobscuritate, o mana ectoplasmatica. Aceasta apuca obiectul si se resorbea imediat, dupa ce indeplinise actiunea telekinetica. Uneori, mana parea o prelungire ori mai multe prelungiri informe. Cercetari speciale au demonstrat ca asemenea prelungiri ieseau din orice parte a corpului Eusapiei si luau orice forma adecvata scopului. Ele puteau fi parghii, tije cu extremitati adezive, brate sau maini. Botazzi le-a denumit „membre mediumnice” si a descoperit ca sunt dotate cu simt. Eusapia avea o raza de actiune limitata la trei metri, dar alti subiecti paranormali depasesc considerabil aceasta distanta.

Din experimentele desfasurate cu ajutorul Eusapiei Palladino, s-a desprins si teoria razelor rigide. Eusapia efectua in mod curent demonstratii de telekinezie, miscand diverse obiecte mici. Ea obtinea relativ simplu performante remarcabile: chiar la lumina zilei, intr-o usoara stare hipnotica, isi plimba mainile deasupra ori imprejurul obiectelor, facandu-le sa se deplaseze. In momentul producerii fenomenului, subiectul declara ca simte o senzatie de frig de-a lungul coloanei vertebrale, precum si „furnicaturi in varful degetelor”. La Palermo, in 1902, a fost vazut un filament aidoma unui fir de par care iesea din mana Eusapiei. S-a tras de el, filamentul s-a intins ca un fir de cauciuc, s-a rupt si a disparut instantaneu. Simultan, Eusapia a simtit o puternica scuturatura nervoasa. Aceste manifestari sunt tipice pentru ectoplasma; prin urmare, s-a dedus ca era vorba despre un fir ectoplasmatic. Este intaia „raza rigida atestata”.

Teoria razelor rigide a fost elaborata de catre psihologul polonez Julian Leopold Ochorowicz in anul 1909, pe baza a numeroase experimente. El a lucrat cu un anumit medium polonez, Stanislawa Tomczyk. Stanislava dobandea capacitati telekinetice sub hipnoza. Pentru a i le testa, Ochorowicz i-a cerut sa opreasca o pendula, care era protejata in cutia ei cu usa de sticla. Subiectul a apasat palmele pe sticla si s-a concentrat. Incet-incet, greul balansier s-a oprit. Apoi, Stanislawa a preluat initiativa; ea a executat, din proprie vointa, urmatoarele experimente:

  1. a repus in functiune balansierul, prin aceeasi metoda;
  2. a deschis usa de sticla a cutiei si a oprit din nou pendula, numai prin forta privirii;
  3. a repus pendula in miscare, pentru a doua oara.

Dar Ochorowicz era interesat de afirmatia Eusapiei, care sustinea ca telekinezia se produce prin fire rigide ectoplasmatice. Asadar, el incepe sa studieze. Alege obiecte greu de ridicat cu fire sau filamente obisnuite: o busola, o minge, un cilindru de sticla (pentru a evita posibilitatea vreunei fraude). Stanislawa, aflata in transa hipnotica, le ridica. Apoi, ridica si mana lui Ochorowicz – care a simtit atunci un suflu rece si contactul unui fir foarte fin. De asemenea, subiectul putea pune in miscare acul unei busole cu capacul inchis si dirija bila la ruleta spre casuta dorita. Totusi, Stanislawa nu putea influenta corpurile ce se deplasau prea repede: de pilda, obiecte aflate in cadere libera.

 

Teleplastie vs telekinezie

Ochorowicz a descoperit ca „razele rigide” pot trece prin foc (dand o senzatie agreabila subiectului), dar nu pot deplasa un obiect in apa si nici nu pot patrunde printr-o pelicula fina de apa cu sapun. In plus, razele lui Ochorowicz nu sunt deviate de campul magnetic si inchid circuitele electrice. Marind fotografiile facute unor asemenea fenomene facea sa se observe veritabile eflorescente care ieseau din degete si se indreptau catre obiectul de ridicat, adaptandu-se scopului miscarii, in coordonare cu miscarile musculare ale mainii. Telekinezia se petrece insa si fara ectoplasma; ceea ce inseamna ca nu o putem reduce la teleplastie. In cazurile de telekinezie autentica, obiectele sunt deplasate fara niciun soi de mana ori unealta, fie ele chiar ectoplasmatice. Asadar, ori de cate ori un teleplast executa diverse actiuni la distanta cu ajutorul unor membre ectoplasmatice, el nu face psihokinezie. Ori de cate ori un asa-zis spirit misca masa sau zgaltaie tablourile dintr-o camera, el produce o falsa telekinezie.

Pentru adevarata telekinezie, atat spiritul, cat si omul trebuie sa actioneze de la distanta – fara ajutorul ectoplasmei sau al altei substante cunoscute ori necunoscute. Totusi, este important de remarcat faptul ca, in cazul experimentelor telekinetice cu obiecte plasate in vid, fenomenul paranormal nu se putea manifesta. Rezultatul indica doua posibilitati: fenomenul telekinetic are nevoie de prezenta substantei, adica de o oarecare densitate a atomilor in mediul inconjurator. Cand densitatea scade sub o anumita limita, in conditii de vid relativ, fenomenul inceteaza. Sau materialul din care au fost fabricati peretii vasului unde se facea vid ecraneaza, pur si simplu, influenta telekinetica. Asa cum s-a descoperit in unele cazuri, exista materiale care pot altera efectul fortei telekinetice.

De asemenea, in urma experimentelor, s-a constatat ca o modificare a creierului uman printr-o trauma suferita poate modifica un individ obisnuit intr-un ins cu puteri paranormale. Desi nu exista inca date clare, se pare ca respectiva modificare actioneaza o serie de centri neutilizati ai creierului. Prin acesti centri ascunsi, spiritul poate actiona nestingherit asupra materiei. In acelasi timp, activitatea respectivilor „centri paranormali” ai creierului contravine sanatatii organismului. Astfel, sanatatea trupului functioneaza ca o cenzura redutabila; niciun individ, oricat de paranormal, nu rezista la experiente prelungite de telekinezie. Cu exceptia marilor asceti, care si-au infrant trebuintele fizice si isi controleaza deplin sanatatea.”[1]

Foarte important si demn de studiat este si teleplastia care presupune, asa cum ati vazut alungirea membrelor, dar nu fizic ci la nivel energetic printr-o structura ectoplasmatica. Cercetatorul Albert Ignatenko, ii invata pe toti oamenii care vor sa-si dezvolte aceste capacitati extransenzoriale in cartea sa „Cum sa devii fenomen”(1991) si citez:

„Capacitatea de a acţiona asupra obiectelor neânsufleţite (de exemplu, întoarcerea acului busolei, menţinerea obiectelor în aer, îndoirea obiectelor metalice, stingerea flăcării lumânării de la distanţă, etc.) se consideră în parapsihologic ca fenomen al telekineziei. În această privinţă, unii cercetători susţin că acţionarea se produce prin crearea unor câmpuri fizice puternice (s-a remarcat, de exemplu, că, telekinezia generează câmpuri puternice de impulsuri de natură electromagnetică şi semnale acustice cu durata de 10-100 fracţiuni de secundă).

Alţi cercetători presupun că acţionarea s-ar putea produce prin forţa gândului (psihokinezia) şi astfel gândul este considerat ca fiind de esenţă imaterială influenţând substanţele nemateriale.După părerea mea, în fenomenele telekineziei se regăsesc ambele concepţii, dar, plecând de la faptul că, gândirea este totuşi materială, trebuie să fie vorba despre influenţa factorilor materiali asupra obiectelor materiale.
Cercetările experimentale viitoare vor ajuta să se descopere natura telekineziei .Deocamdată, se poate numai constata existenţa energiei psi şi participarea acesteia la fenomenele telekineziei.

Experienţa practică permite în zilele noastre mai mult descoperirea mecanismului de acţionare asupra obiectelor neânsufleţite şi posibilitatea însuşirii telekineziei. Dacă doriţi să vă dezvoltaţi capacităţile telekinetice, trebuie ca, înainte de toate, să învăţaţi la perfecţie exerciţiile de creştere şi acumulare bioenergetică (exerciţiile Nr. 1 şi Nr. 2) şi să stăpâniţi tehnica de autosugestionare. Numai după aceea puteţi trece la sistemul de dezvoltare a capacităţilor telekinetice. Exerciţiul propus de mine reprezintă o variantă a acestui sistem.

Pentru a executa acest exerciţiu trebuie să pregătiţi un con foarte uşor din hârtie spiralată prins cu un fir de capron. Executaţi exerciţiile Nr. lşiNr.2.
Luaţi “poziţia rugăciunii” şi, după ce simţiţi mental energia în plexul solar, expiraţi şi trimiteţi-o spre vârfurile degetelor mâinii drepte, apoi mâinii stângi. Trebuie să simţiţi fluxul de energie între palmele mâinilor întoarse una spre cealaltă, la o distanţă de 30 cm. Se simte densitatea aerului între mâini şi înţepături în palme. Când expiraţi trimiteţi din nou energie în plexul solar. Această operaţiune se execută de 15-20 ori. Apoi, trimiteţi pentru ultima oară energia spre vârfurile de degetelor şi, cu ambele mâini, uşor, fără încordare fizică în încheieturi, rotiţi conul din hârtie în oricare direcţie.

După ce v-aţi însuşit exerciţiul şi v-aţi odihnit 5-6 min., efectuaţi o încărcare completă cu energie şi treceţi la un exerciţiu mai complex: acţionare asupra radiometrului. Puneţi-l pe masă şi acţionaţi asupra lui, încercaţi să întoarceţi lamelele. După două, trei luni, când “stăpâniţi” deja radiometrul, puteţi să încercaţi să acţionaţi asupra acului busolei.
Când exersaţi capacităţile telekinetice, trebuie să executaţi exerciţiile în mod regulat, însă până la primele semne de oboseală. Nu trebuie să pierdeţi prea multă energie, obligatoriu după fiecare exerciţiu efectuaţi încărcarea cu energie.”[2]

Despre Albert Ignatenko va citez de pe site-ul albertignatenko.org:

„Albert (Alexei) Venedictovici Ignatenko este un om de stiinta cosmolog (născut la 4 martie 1943 în Ucraina). Doctor în filosofie, doctor în medicina psiho-informațională, doctor în științe biologice și energo-informaționale, doctor în științele securității internaționale, profesor  al Academiei Internaționale și Europene de Informatizare (Membru asociat al structurilor ONU), șeful catedrei de Psihoinformaţiologie a UIDF (Universităţii Internaţionale de Ştiinţe Fundamentale (reţeaua educaţională Oxford), Preşedintele Ligii Natiunilor Cosmo-Umaniste Universale, Preşedintele Fundatiei internaţionale „Pământul Viu”(Ucraina), Preşedintele Academiei Cosmoumaniste, Vice-preşedintele Academiei  Medicale Mondiale „V.V. Merkulov”, director al departamentului de instruire al Comitetului Internaţional de aparare a drepturilor omului(Ucraina),  Adjunct al Preşedinte   lui Comitetului Internaţional Anti-Criminalitate şi Anti-Terorism (CIAA) privind relaţiile internaţionale, Prior, Ministrul afacerilor externe al Ordinului Internaţional O.S.J. şi al Uniunii Internaţionale a Aristocraţilor, Academician a douăsprezece Academii, membru al Uniunii scriitorilor vorbitori de limbă rusă din Republica Cehă, laureat al unor premii internaţionale, cavaler al unor ordine internaţionale, conte, general  CIAA.

Academicianul Ignatenko este un savant-cosmolog, activist social și om de cultură de renume mondial, ce a adus o contribuție semnificativă la dezvoltarea informatizarii spiritual-morale a Societății Internaționale, fondatorul științei Cosmoumaniste și a noi direcții științifice, ca de exemplu: cosmo-eniopsihologie, psiho-informațiologie, cosmo-enioufologie, cosmo-eniomedicină, cosmo-enioartă, cosmo-eniopedagogie, cosmo-eniosport şi altele.”[3]

SURSE

1. http://www.descopera.ro/fenomenele-paranormale/4679451-telekinezia-puterea-de-a-misca-lumea-din-loc

2. Albert Ignatenko – „Cum sa devii fenomen”(1991)

3. http://www.albertignatenko.org/autor

Related Posts

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro