Tablitele sumeriene: Istoria straveche a reptilienilor Anunnaki veniti pe Pamant ! O istorie inedita de 500.000 de ani, ce reprezinta nucleul Conspiratiei Globale si originea Caselor Regale Pamantene (Iluminatii) !

by Tablitele sumeriene, reprezinta pur si simplu, istoria a tot ce numim noi umanitate. Pana nu demult au fost considerate drept „cele mai vechi scrieri de pe Planeta”, asta inainte sa fie depasite de tablitele de la Tartaria din Romania si cele din Muntii Neamtului, care sunt mai vechi cu […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Tablitele sumeriene, reprezinta pur si simplu, istoria a tot ce numim noi umanitate. Pana nu demult au fost considerate drept „cele mai vechi scrieri de pe Planeta”, asta inainte sa fie depasite de tablitele de la Tartaria din Romania si cele din Muntii Neamtului, care sunt mai vechi cu 1.000 de ani, decat cele sumeriene, fapt ce zguie din temelii istoria omenirii, care in proportie de 95% este falsa si contrafacuta, atat de hilar, incat adevarul despre istoria planetei noastre, este, culmea, cel care este prezentat in cartile de povesti ori in legende. Aceasta inversiune a avut loc de-a lungul secolelor, fapt ce a dus la o indobitocire masiva in randul populatiilor de pe Pamant.

Ceea ce urmeaza sa public, este preluat din superba carte a lui David Icke, „Secretul Suprem” (Editura Daksha, 2006), cu privire la intreaga origine a raului pe aceasta planeta. Subiectul existentei reptilienilor a intrat deja in atentia oamenilor de stiinta, care au inceput sa studieze istoria, legendele antice in care se vorbesc despre zeii-sarpe sau zeii-dragon.

Tablitele explica cum acesti Anunnaki, au venit pe Terra, cautand aur, iar dupa ce muncitorii s-au revoltat impotriva conducatorilor lor, acestia, cum ar fi Enki si Enlil, cei care conduceau misiunea Anunnaki pe Pamant, au decis ca se impune crearea unor sclavi. S-au ales maimutele, iar prin combinatii genetice, dupa foarte multe erori, s-a ajuns la crearea unui umanoid inteligent numit LU.LU, numit si „primul Adam”.

statuia reptiliana city of london reptilian statue UB.AID

Chiar oamenii de stiinta recunosc ca acum 500.000 de ani, s-a actionat asupra ADN-ului uman, dar si acum 35.000 de ani, cand specia umana a evoluat brusc de tot, o data cu aparitia uni alt factor de sange, cu Rh negativ (sange albastru), foarte diferit, de ceea ce au majoritatea.

Urmasii acestor fiinte, au devenit familiile regale, nobiliare si aristocratice, acestea fiind lasate la suprafata sa conduca in numele zeilor Anunnaki. Pare o nebunie, asa-i ? Daca aveti rabdare sa studiati toate dovezile, atunci va veti lamuri, insa daca vreti sa abandonati aceasta sansa, atunci veti pierde foarte multe informatii.

Mai multe puteti sa cititi pe larg aici -> http://www.dzr.org.ro/originea-regalitatii-pe-aceasta-planeta-provine-de-la-reptilienii-anunnaki.

Citez, doar o parte din ceea ce scrie in aceasta carte:

„Cele mai explicite relatări privind rasa avansată se găsesc pe câteva zeci de mii de tăbliţe din lut descoperite în anul 1850 la circa 400 de kilometri de Bagdad, în Irak, de Sir Austen Henry Layard, un arheolog britanic care făcea săpături în ruinele Ninivei, capitala Asiriei. Locul este situat în apropiere de oraşul irakian modern Mosul. Au urmat apoi şi alte descoperiri în această regiune, care corespunde Mesopotamiei de altădată. Sursa primordială a acestei cunoaşteri nu erau asirienii, ci sumerienii, o populaţie despre care se crede că a trăit în această regiune între anii 4000 şi 2000 î.Ch. De aceea, mă voi referi în continuare la aceste tăbliţe din lut ca la Textele sau Tăbliţele Sumeriene.

Deşi sunt considerate una din cele mai mari descoperiri arheologice din toate timpurile, la 150 de ani după scoaterea lor la lumină acestea continuă să fie ignorate de istoria şi de sistemele de educaţie convenţionale. De ce oare? Pentru un motiv cât se poate de simplu: demolează versiunea oficială asupra evenimentelor istorice. Cel mai faimos traducător al acestor tăbliţe este savantul şi autorul Zecharia Sitchin, un istoric care cunoaşte sumeriana, aramaica, ebraica şi alte limbi antice din Orientul Apropiat şi Mijlociu. Acesta a studiat cu atenţie şi a tradus Tăbliţele Sumeriene, ajungând la concluzia că ele descriu extratereştri. Alţi cercetători afirmă că Sitchin s-a folosit de o variantă ulterioară a limbii sumeriene pentru a traduce una anterioară (mai veche), aşa că traducerea lui nu este corectă în proporţie de 100%. După părerea mea, principalele lui ipoteze sunt corecte, fiind sprijinite de numeroase alte dovezi şi relatări, dar mă îndoiesc că toate detaliile pe care le oferă sunt autentice.

Am convingerea că o bună parte din interpretările lui Sitchin sunt îndoielnice, deşi sunt absolut de acord cu concluziile sale generale. Conform traducerii sale (confirmate de cele ale altor traducători), tăbliţele afirmă că civilizaţia sumeriană, din care derivă numeroase tendinţe ale societăţii moderne, a fost „un dar al zeilor”. Nu este vorba de nişte zei mitologici, ci de fiinţe concrete, care trăiau printre oamenii acelor timpuri. Tăbliţele îi numesc pe aceşti zei AN.UNNAK.KI (Cei care au venit din cer pe pământ) şi DIN.GIR (Cei Puri, coborâţi din rachetele lor zburătoare). Numele Sumerului era KLEN.GIR (Ţara Domnului Rachetelor Zburătoare, sau Ţara Celor care Privesc, conform traducerii lui Sitchin). Străvechiul text cunoscut sub numele de Cartea lui Enoh îi numeşte şi el pe zei „Privitorii”, la fel ca şi vechii egipteni. Expresia egipteană care îi desemnează pe zei este Neturu, care se traduce chiar prin „Privitorii”. Textele egiptene afirmă şi ele că zeii au venit în vasele lor celeste.

Tăbliţele afirmă că Anunnaki au venit de pe o planetă numită Nibiru, (Planeta Încrucişării), despre care Zecharia Sitchin crede că are o orbită eliptică de 3600 de ani, care începe undeva între Jupiter şi Marte şi se extinde foarte departe în spaţiul cosmic, dincolo de Pluto. Ştiinţa modernă a identificat un corp ceresc pe care l-a numit Planeta X, situată dincolo de Pluto şi despre care se crede că face parte din sistemul nostru solar. Pe de altă parte, o orbită eliptică ar fi extrem de instabilă şi greu de susţinut. Savanţii pe care i-am consultat şi în care am încredere cred că Sitchin s-a înşelat în privinţa teoriei sale despre Nibiru, deşi principalele teme susţinute de el pe marginea zeilor Anunnaki sunt corecte.

Tăbliţele Sumeriene traduse de Sitchin descriu cum planeta Nibiru aproape că a provocat la începutul formării sistemului nostru solar distrugerea unei planete care exista cândva între Jupiter şi Marte. Sumerienii numeau această planetă Tiamat şi i-au dat porecla de „Monstrul Apelor”. Ei susţin că centura de asteroizi dintre Marte şi Jupiter (numită astăzi Marea Brăţară a Benzilor) a apărut ca urmare a unei coliziuni între una din lunile lui Nibiru şi Tiamat. Textele continuă afirmând că rămăşiţele planetei Tiamat au fost aruncate pe o altă orbită, devenind în final planeta Pământ. Numele sumerian al Terrei înseamnă „Cea Despicată”, căci coliziunea a produs o gaură mare în planeta originală. Este interesant de remarcat că dacă scoatem apa din Oceanul Pacific, ceea ce rămâne este o gaură imensă.

Tăbliţele sunt relatări scrise ale unor tradiţii orale care vin dintr-o perioadă incredibil de veche, aşa că este greu de ştiut ce amănunte au fost adăugate sau omise. În plus, interpretarea lor trebuie să ţină cont de simbolismul specific limbajului vremii, care nu trebuie confundat cu adevărul literal. Personal, am anumite îndoieli legate de scenariul Nibiru-Tiamat, şi mai ales de perioada care i se atribuie. Există însă numeroase amănunte în aceste tăbliţe care pot fi dovedite la ora actuală, printre care se numără şi cunoştinţele de astronomie ale sumerienilor. Tăbliţele prezintă sistemul solar şi planetele sale, precizând corect poziţiile, orbitele şi mărimea acestora, lucru cu atât mai uimitor cu cât în prezent aceste date nu sunt cunoscute decât de 150 de ani, de când au fost descoperite anumite planete. De pildă, tăbliţele descriu natura şi culoarea planetelor Neptun şi Uranus într-o manieră care nu a putut fi confirmată decât în ultimii ani! Mai mult, imaginea lor i-a luat prin surprindere pe experţii moderni, care se aşteptau la altceva; şi totuşi, sumerienii ştiau cu câteva mii de ani înainte de Christos aceste lucruri pe care ştiinţa modernă „avansată” nu le-a descoperit decât foarte recent.

Încă şi mai uimitoare este descrierea creării lui homo sapiens de către Tăbliţele Sumeriene. Sitchin afirmă că Anunnaki au venit pe pământ cu circa 450.000 de ani în urmă, căutând aur într-o regiune din ceea ce numim astăzi continentul african. Principalele mine erau situate în actualul Zimbabwe, o zonă pe care sumerienii o numeau AB.ZU (depozitul adânc). Într-adevăr, anumite studii făcute de Corporaţia Anglo-Americană au scos la iveală dovezi impresionante ale unor săpături făcute în minele de aur în urmă cu cel puţin 60.000 de ani (mai probabil 100.000 de ani). Aurul extras de Anunnaki era trimis pe planeta de origine cu navele lor de la bazele situate în Orientul Mijlociu. După părerea mea, această poveste cu minele de aur trebuie să aibă şi alte explicaţii, fiind greu de crezut că acesta a fost singurul motiv pentru care Anunnaki au venit pe pământ (în caz că aveau într-adevăr nevoie de un motiv special). La început, continuă Sitchin, extracţia minereului de aur se făcea de către muncitori din rândurile Anunnaki, dar după o revoltă a minerilor, elita regală a zeilor a decis să creeze o rasă de sclavi care să facă această muncă. Tăbliţele descriu felul în care au fost combinate într-o eprubetă genele Anunnaki cu cele ale oamenilor pentru a crea astfel o rasă umană „actualizată” capabilă să facă munca de care aveau nevoie Anunnaki. Ideea unor copii creaţi în eprubetă trebuie să fi părut ridicolă în anul 1850, când au fost descoperite tăbliţele, dar la ora actuală ea a devenit realitate.

Noile descoperiri ştiinţifice nu fac decât să confirme continuu subiectele descrise în Tăbliţele Sumeriene. Spre exemplu, cu circa 200.000 de ani în urmă s-a produs o perfecţionare bruscă şi inexplicabilă a formei fizice umane. Ştiinţa oficială păstrează tăcerea în jurul acestui subiect, singurul răspuns pe care s-a dovedit capabilă să-l ofere fiind: „veriga lipsă”. Există totuşi fapte istorice greu de contestat, care merită să fie clarificate. Peste noapte, forma fizică umană anterioară, cunoscută sub numele de homo erectus, s-a transformat în homo sapiens. Încă de la început, noii homo sapiens au fost capabili să vorbească într-un limbaj complex, iar mărimea creierului uman a crescut considerabil. Şi totuşi, un biolog de talia lui Thomas Huxley afirmă că astfel de schimbări nu se pot produce decât o dată la câteva zeci de milioane de ani. Homo erectus a apărut în Africa, acum 1,5 milioane de ani.

Timp de mai bine de un milion de ani, forma fizică a oamenilor a rămas neschimbată, pentru ca, peste noapte, să apară homo sapiens. Cu circa 35.000 de ani în urmă s-a produs o nouă perfecţionare la fel de bruscă, în urma căreia a apărut homo sapiens sapiens, forma fizică pe care o avem şi astăzi. Tăbliţele Sumeriene dau numele celor doi oameni implicaţi în crearea noii rase de sclavi. Aceştia au fost un savant-şef pe nume Enki, Domnul Pământului (Ki = pământ) şi Ninkharsag, cunoscută şi sub numele de Ninti (Doamna Vieţii), din cauza cunoştinţelor ei avansate de medicină. Mai târziu i s-a spus Mammi, de unde provine şi cuvântul „mamă”. Ninkharsag este simbolizată în ilustraţiile mesopotamiene de o unealtă cu care se tăia cordonul ombilical. Aceasta seamănă cu o potcoavă şi era folosită în antichitatea îndepărtată. Ninkharsag a devenit mai târziu zeiţa-mamă în diferite religii, fiind cunoscută sub nume precum Regina Semiramida, Isis, Barati, Diana, Maria, şi multe altele, care au apărut în toată lumea din aceeaşi legendă primordială. Este ilustrată de multe ori ca o femeie gravidă.

Iată cum descriu Tăbliţele Sumeriene crearea rasei de sclavi de către zeiţa-mamă:

Ei s-au închinat şi au rugat-o pe zeiţă,
Moaşa zeilor, înţeleapta născătoare [spunându-i]:
„Dă viaţă unei creaturi! Creează o rasă de lucrători!
Creează un lucrător primitiv, care să ducă jugul!
Lasă-l să ducă jugul lui Enlil
Şi să facă munca zeilor!

Enlil era comandantul Anunnaki, iar Enki era fratele său vitreg. Enki şi Ninkharsag au încercat multe variante până să descopere amestecul potrivit de gene. Ei au creat oameni cu tot felul de defecte şi hibrizi pe jumătate oameni, pe jumătate animale – tot felul de lucruri oribile, asemănătoare cu cele despre care circulă zvonuri că ar fi experimentate în bazele subterane extraterestre răspândite astăzi în lume. Nu este exclus ca însăşi povestea lui Frankenstein, monstrul uman creat în laborator, să fi fost inspirată de aceste evenimente, dar fiind că ea a fost scrisă de Mary Shelley, soţia marelui poet. Cei doi soţi erau iniţiaţi de rang înalt ai unei societăţi secrete aparţinând acestei reţele mondiale care controlează întreaga cunoaştere ezoterică de mii de ani. Tăbliţele mai afirmă că Enki şi Ninkharsag au descoperit în cele din urmă proporţia genetică justă, în urma căreia s-a născut primul homo sapiens, o fiinţă pe care sumerienii o numeau LU.LU (Cel născut dintr-un amestec). Numele biblic al acestui prim om este Adam. LU.LU era un amestec hibrid născut din fuziunea genelor lui homo erectus şi ale „zeilor”. Scopul experimentului de acum 2-300.000 de ani a fost să creeze un sclav, un fel de albină lucrătoare umană.

A fost creată de asemenea şi o variantă feminină. Cuvântul sumerian pentru om era LU, iar rădăcina sa însemna sclav sau servitor, fiind folosită şi cu referire la animalele domestice. De altfel, aceasta a fost condiţia rasei umane începând din acele timpuri şi până astăzi. Cei care conduc planeta de mii de ani, la început deschis, iar la ora actuală sub acoperire, sunt Anunnaki. Traducerea greşită a Bibliei şi interpretarea literală a limbajului simbolic folosit în aceasta a condus la pierderea semnificaţiei originale a textului şi la povestea fantasmagorică a Genezei, aşa cum o cunoaştem astăzi. Geneza şi Exodul au fost scrise de clasa preoţească ebraică, cunoscută şi sub numele de leviţi, după ce aceştia au fost duşi în Babilon, în jurul anului 586 î.Ch. Babilonul se afla în fostul Sumer, aşa că babilonienii, şi implicit leviţii, cunoşteau vechile legende sumeriene. Leviţii nu au făcut altceva decât să sintetizeze aceste legende, dând astfel naştere primelor cărţi ale Vechiului Testament (Geneza şi Exodul). Sursa celor două texte este evidentă. Tăbliţele Sumeriene vorbesc de E.DIN (Sălaşul Celor Drepţi). Cuvântul este legat de numele sumerian al zeilor lor, DIN.GIR (Cei Drepţi din Rachete). În timp ce sumerienii vorbeau de Edin, Geneza vorbeşte de Grădina Edenului (Grădina lui Eden). Aici trăiau zeii, Anunnaki. Aceleaşi Tăbliţe Sumeriene vorbesc de regele Sargon cel Bătrân, care a fost descoperit pe vremea când era doar un bebeluş plutind pe râu într-un coş de răchită, după care a fost crescut de familia regală. Exodul vorbeşte de Moise, care a fost găsit de o prinţesă pe vremea când era copil, tot într-un coş plutind pe un râu, după care a fost crescut de familia regală egipteană. Iar lista acestor „coincidenţe” continuă la nesfârşit.

Vechiul testament este un exemplu clasic de reciclare religioasă a vechilor legende, care a dat naştere tuturor religiilor de mai târziu. De aceea, pentru a înţelege semnificaţia primordială a Genezei şi a legendei lui Adam, trebuie să ne raportăm la vechile poveşti sumeriene, pentru a afla cum s-a născut întreaga poveste. Geneza afirmă că „Dumnezeu” (zeii) l-a creat pe primul om, Adam, dintr-o mână de ţărână, după care a creat-o pe Eva dintr-o coastă a lui Adam. Zecharia Sitchin afirmă că traducerea expresiei „mână de ţărână” s-a făcut din cuvântul ebraic tit (biata mamă), derivat la rândul lui din cuvântul sumerian TI.IT, care înseamnă „ce conţine viaţa”. În realitate, Adam nu a fost creat dintr-un pumn de ţărână, ci din ceva ce conţine viaţa, adică din nişte celule vii. Termenul sumerian TI înseamnă atât coastă cât şi viaţă, iar traducătorii au făcut o nouă greşeală dându-i prima semnificaţie. La rândul ei, Eva (Cea care are viaţă) nu a fost creată dintr-o coastă, ci din acelaşi principiu care conţine viaţa: celulele vii. Potrivit sumerienilor, ovulul uman necesar pentru crearea lui Lulu/Adam a provenit de la o femeie din Abzu, în Africa, iar descoperirile cele mai recente din domeniul antropologiei atestă că homo sapiens a apărut pentru prima oară în Africa.

În anii 80, Douglas Wallace de la Emory University din Georgia a comparat ADN-ul (matricea vieţii fizice) a 800 de femei şi a tras concluzia că acesta provine de la un singur strămoş de sex feminin. La rândul lui, după ce a examinat ADN-ul a 21 de femei cu structuri genetice diferite din diferite regiuni ale lumii, Wesley Brown de la Universitatea din Michigan a conchis că acesta provine de la o sursă unică, ce a trăit în Africa, acum 180-300.000 de ani. Acelaşi experiment a fost făcut de Rebecca Cann de la Universitatea din California, care a comparat ADN-ul a 147 de femei de origini rasiale şi geografice diferite, descoperind că moştenirea lor genetică este comună şi provine de la un singur strămoş care a trăit acum 150-300.000 de ani. Un alt studiu efectuat pe 150 de femei americane din linii genetice provenite din Europa, Africa şi Orientul Mijlociu, inclusiv aborigene din Australia şi Noua Guinee, a tras concluzia că toate aveau acelaşi strămoş comun de sex feminin, care a trăit în Africa, cu 140-290.000 de ani în urmă. Personal, cred că rasa umană s-a născut din mai multe surse, nu doar din Anunnaki.

Tăbliţele Sumeriene şi legendele akkadiene ulterioare prezintă numele şi ierarhia zeilor Anunnaki. Ei îl numesc pe „Tatăl” zeilor AN, cuvânt care înseamnă cer. „Tatăl nostru care eşti în ceruri”? AN sau Anu la akkadieni stătea cea mai mare parte a timpului în cer, împreună cu soţia sa, Antu, şi nu vizita decât rareori planeta, pe care ei o numeau E.RI.DU (Casa din clădirea îndepărtată), cuvânt din care s-a născut mai târziu earth (n.n. „pământ” în limba engleză). Cel puţin aceasta este traducerea lui Zecharia Sitchin. Textul nu poate fi înţeles decât în sensul că Anu stătea cea mai mare parte a timpului în munţii înalţi din Orientul Apropiat, acolo unde se crede că exista „Grădina Edenului” sau reşedinţa zeilor, de unde nu făcea decât rareori vizite în câmpiile din Sumer. Unul din oraşele sumeriene se numea chiar Eridu. Tăbliţele afirmă că Anu şi-a trimis doi fii să guverneze pământul. Aceştia au fost Enki, cel despre care Tăbliţele afirmă că l-a creat pe homo sapiens, şi fratele vitreg al acestuia, Enlil. Cei doi aveau să devină mai târziu mari rivali, încercând să câştige controlul suprem asupra planetei. Enki, primul născut al lui Anu, îi era subordonat lui Enlil, din cauza obsesiei pentru puritate genetică a Anunnaki. Mama lui Enlil era sora vitregă a lui Anu, lucru care făcea ca Enlil să aibă gene mai apropiate de ale lui Anu decât Enki.

Tăbliţele ulterioare descriu cum Anunnaki au creat linii genealogice care să guverneze umanitatea în numele lor. După părerea mea, acestea sunt familiile care continuă să controleze planeta până în zilele noastre. Tăbliţele Sumeriene descriu felul în care Anunnaki au creat regalitatea (pe care o numesc chiar Guvernarea lui Anu, conducătorul zeilor). Toate familiile Frăţiei sunt obsedate de puritatea sângelui şi a liniilor genealogice, încrucişându-se între ele fără să ţină cont de iubire. Familiile regale şi aristocratice din Europa sunt un exemplu perfect în această direcţie, la fel ca şi cele de pe coasta de est a Statelor Unite. Ele fac parte din acelaşi trib şi sunt înrudite genetic. Aşa se explică de ce familiile Frăţiei au fost obsedate dintotdeauna de încrucişarea genetică, exact cum sunt descrişi Anunnaki în Tăbliţele Sumeriene. Ele nu se încrucişează între ele din snobism, ci pentru a menţine o structură genetică ce le conferă anumite capacităţi, în special aceea de a construi nave cosmice şi de a se manifesta în alte forme.

Tăbliţele Sumeriene descriu felul în care oamenii au primit capacitatea de a procrea de la Enki, lucru care a condus la o adevărată explozie a populaţiei umane, care ameninţa să-i copleşească de tot pe Anunnaki, al căror număr nu a fost niciodată foarte mare. Anunnaki aveau numeroase conflicte şi războaie între ei, purtate cu arme de înaltă tehnologie. Facţiunile lui Enlil şi Enki se luptau pentru a obţine controlul. Majoritatea cercetătorilor sunt de acord că Enki era de partea umanităţii, dar după părerea mea ceea ce îşi doreau ambele grupări era să obţină controlul asupra planetei. Războaiele fratricide ale zeilor pentru supremaţie sunt descrise în traducerea lui Sitchin, dar şi în alte texte străvechi, precum Vedele indiene. Legendele sumeriene povestesc că fiii zeilor Anunnaki erau implicaţi tot timpul în aceste războaie. Este vorba de urmaşii lui Enki şi Enlil, cei doi fraţi vitregi care au devenit rivali. Este posibil ca una din bătăliile pe care le-au purtat între ei să fi fost cea care a distrus oraşele biblice Sodoma şi Gomora, localizate cel mai probabil în sudul Mării Moarte, unde nivelul radioactivităţii rămâne până astăzi cu mult peste media obişnuită.

Biblia descrie momentul în care soţia lui Lot s-a uitat în spate şi a fost transformată într-un stâlp de sare. Făcând referire la textul sumerian original, Sitchin afirmă că pasajul trebuie tradus altfel: soţia lui Lot a fost transformată în vapori, imagine mai veridică în cazul unei explozii nucleare!
Toate culturile antice ale lumii conţin referiri la Marele Potop. Tăbliţele Sumeriene nu fac excepţie. Sitchin afirmă că acestea povestesc felul în care Anunnaki au părăsit planeta în navele lor zburătoare, în timp ce pământul se acoperea de ape, ştergând de pe suprafaţa sa cea mai mare parte a umanităţii. Este incontestabil faptul că între anii 11.000 şi 4.000 î.Ch., pe pământ s-a produs o catastrofă greu de imaginat (sau, mai degrabă, un lanţ de catastrofe). Dovezile geologice şi biologice care susţin această teză sunt copleşitoare. Lor li se adaugă nenumăratele legende şi tradiţii care descriu aceste evenimente şi care provin din Europa, Scandinavia, Rusia, Africa, continentul american, Australia, Noua Zeelandă, Asia, China, Japonia şi Orientul Mijlociu. Practic, de pretutindeni. Unele din aceste relatări descriu şi o căldură foarte mare, care a adus apa mării în stadiu de fierbere, în timp ce altele vorbesc despre munţi în flăcări, dispariţia soarelui şi a lunii şi întunericul care a urmat, despre ploi de sânge, gheaţă şi pietre, despre alunecări de teren, prăbuşirea cerului, înălţarea şi scufundarea pământului, dispariţia unui continent uriaş şi o glaciaţiune. Practic toate descriu însă marele potop, un val uriaş de apă care a măturat întregul pământ. Imaginile uriaşului val mareic produs de impactul cu cometa din filmul Deep Impact vă poate ajuta să vă faceţi o idee despre ceea ce trebuie să se fi petrecut pe pământ în acele timpuri. Anumite texte chineze străvechi descriu felul în care pilonii pe care se sprijină cerul s-au prăbuşit, iar soarele, luna şi stelele s-au apropiat de pământ, undeva în nord-vest, unde cerul s-a înclinat. Pământul s-a dezechilibrat şi s-a scufundat în partea de sud-est, ceea ce a determinat o inundare a acestei zone cu apa mărilor şi oceanelor venită dinspre nord-vest.

În America, legendele indienilor Pawnee descriu un fenomen asemănător petrecut într-o perioadă în care steaua nordului şi steaua sudului şi-au inversat poziţiile, vizitându-se reciproc. Tradiţiile din America de Nord vorbesc de apariţia unor nori uriaşi şi de un val de căldură atât de mare încât apa râurilor şi oceanelor a început să fiarbă. Eschimoşii din Groenlanda le-au povestit misionarilor că cu mult timp în urmă pământul s-a răsturnat. Legendele peruviene susţin că Anzii s-au format într-o perioadă când cerul s-a războit cu pământul. Miturile braziliene descriu o explozie a cerului, din care pe pământ au căzut bucăţi mari, care au ucis pe toată lumea, în timp ce pământul şi cerul îşi inversau locurile. În sfârşit, indienii hopi din America de Nord povestesc în legendele lor că: „Pământul s-a zguduit şi a fost acoperit de ape, cu excepţia unui mic teritoriu”.”[1]

SURSE

1. David Icke in cartea sa „Secretul Suprem” (Editura Daksha, 2006)

Related Posts

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro