Sufletul exista si are 21 de grame: Dovezi stiintifice prezentate de Fizica Cuantica pentru toti scepticii ! Doar corpul moare, sufletul traieste vesnic si se reincarneaza acesta avand karma, cat si dharma !

by Citind ultimile trei carti ale doctorului in medicina psihiatrul Stanislav Grof si doua carti ale doctorului in psihologie Michael Newton veti  gasi in ele dovezi ca sufletele oamenilor continua sa existe in alta lume nemateriala, energetica, dupa moartea corpurilor lor fizice. Stiinta confirma existenta sufletuluiArthur Schopenhauer, faimosul filozof din […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Citind ultimile trei carti ale doctorului in medicina psihiatrul Stanislav Grof si doua carti ale doctorului in psihologie Michael Newton veti  gasi in ele dovezi ca sufletele oamenilor continua sa existe in alta lume nemateriala, energetica, dupa moartea corpurilor lor fizice.
Sufletul exista si are 21 de grame
Stiinta confirma existenta sufletuluiArthur Schopenhauer, faimosul filozof din secolul al XIX-lea, avea credinta ca universul nu este un spatiu rational. Aceasta intrezarire a fost confirmata mai tarziu de binecunoscuta „teorie a haosului”, acceptata in prezent de majoritatea fizicienilor.
Universul este misterios, contradictoriu, mistic, eteric, si, de cele mai multe ori, infricosator. Probabil ca multe fiinte umane nu ar acceptata sa traiasca aici daca ar fi puse sa aleaga. Credintele religioase afirma ca exista alte locuri, dincolo de aceasta lume, dar care nu pot fi atinse decat dupa moarte. Aceasta teorie isi asteapta de mii de ani raspunsul : „Exista vreo dovada ca am putea avea acces pe alte taramuri?”

In prezent, unii dintre oamenii de stiinta pretind ca au gasit o confirmarea vieturii sufletului. Una din cele mai cunoscute maxime ale lui Schopenhauer suna cam asa : ” Orice adevar trece prin trei stadii : mai intai, este ridiculizat; in al doilea rand, se confrunta cu o violenta opozitie; in a treia etapa, este acceptat ca de la sine inteles.” Odata cu intrarea intr-un nou mileniu, omenirea a ajuns sa se intrebe cu adevarat daca exista viata dupa moarte. Desi inca destul de sovaielnic, stiinta a ajuns sa intrezareasca alte dimensiuni sau realitati ale universului, ispitandu-ne sa ne intrebam daca nu cumva raiul si iadul exista cu adevarat…Oamenii de stiinta afirma ca sufletul cantareste 1/ 3000 dintr-o uncieUn uimitor experiment al cercetatorilor din Dresda, Germania, a relevat ca sufletul uman exista, cantarind 1/ 3000 dintr-o uncie, sau 1: 84.000 dintr-un gram. Rezultatele acestui studiu au fost publicate in jurnalul de stiinta „Horizon”. Unul dintre conducatorii cercetarii, doctorul Becker Mertens a declarat : ” Concluzia evidenta este ca s-a confirmat existenta sufletului si ca s-a determinat masa acestuia. Provocarea este de a determina exact din ce anume este compus sufletul. Suntem inclinati sa credem ca este o alta forma de energie”.

Experimentele lui Watters despre suflet

Chiar din anii 1940, oamenii de stiinta au cautat sa gaseasca o dovada consistenta a existentei sufletului. Doctorul R.A. Watters, pe acel timp director al Fundatiei de Cercetari Psihologice William Bernard Johnston, din Reno, Nevada, a dezvoltat o incredibila ipoteza atomica despre suflet. El a presupus ca sufletele exista intr-un stadiu limbic, intr-un „spatiu intra-atomic dintre atomii celulelor umane”. Pentru a-si testa teoria, el a recurs la o camera de expansiune cu ceata tip Wilson. Acest dispozitiv, folosit mai ales de fizicieni, are scopul de a observa particulele atomice si subatomice. Watters era de pare ca , prin folosirea acestui aparat, s-ar putea examina plecarea sufletului dintr-un trup chiar in momentul mortii.
Intr-un experiment, Watters a asezat o lacusta intr-o astfel de camera de ceata, eutaniasand-o prin intermediul unei supradoze de eter. O camera de luat vederi a fost amplasata astfel incat sa surprinda clipa in care viata avea sa se desprinda de acea insecta. Aceasta camera a fost reglata pentru a surprinde aparitia unor vapori de apa. Fotografia a scos la iveala un inexplicabil „fenomen de umbra”, o forma asemanatoare corpului lacustei. Watters si-a dus mai departe experimentele, folosind soareci si broaste in locul insectelor. In toate cazurile, s-a constatat aparitia, in clipa mortii, a unei umbre reproducand forma creaturii ce tocmai murea, o umbra ce se mentinea cel mult 8 ore dupa deces.

Camera GDV a doctorului Korotkov

Camera bioelectrografica de vizualizare a descarcarii (eliberarii) de gaz (GDV) masoara campul energetic al oamenilor. In prezent, este singurul dispozitiv de acest tip din lume. Sistemul este foarte complex si se bazeaza pe un software al unui computer de analizare in timp real a distributiei nivelurilor de energie ale subiectelor biologice.
Konstantin Korotkov este profesor de fizica la Universitatea Tehnica de Stat din Sankt Petesburg, in Rusia, un om de stiinta avand brevetate 12 patente ale unor inventii biofizice.
Prin intermediul camerei GDV s-au realizat uimitoare fotografii ale sufletului uman (in albastru) iesind din corp chiar in momentul mortii.
Imaginile arata sufletul parasind trupul unui pacient inainte ca imaginea acestuia sa devina rosie. Se poate vedea ca, initial, partea de sub piept este parasita de forta vietii, urmand apoi capul, si, in final, inima si zona inghinala.

Suflete strigand prinse de demoni

Au fost, asadar, imortalizate suflete parasind la moarte insectele, animalele si oamenii. Sufletele au fost masurate si cantarite. Multi dintre voi ati auzit de experientele traite de cei aflati in preajma mortii, cand au zarit tunele de lumina, prieteni dragi, fiinte iubite sau chiar paradisul. O abordare stiintifica a acesti fenomen a fost consacrata de un renumit om de stiinta din domeniul medicinii, pe nume Maurice S. Rawlings. Acestui cercetator i se atribuie meritul de a fi cercetat in amanuntime poarta de trecere dintre lumea reala si cea a iadului. Se spune ca dr. Rawlings era un ateist convins pana cand a supus observatiei pacienti muribunzi ale caror suflete , tipand de groaza, era rapite in spatiul dintr-o alta dimensiune al celor damnati, iadul!
Iata una din marturiile lui Rawlings :”Urmaream un monitor pentru a ghida un „pacemaker” (aparat de reglare a pulsului unor oameni blonavi de inima) catre inima unui pacient de al meu, cand s-a intamplat… inima lui s-a oprit. Pacientul isi amintea in felul sau acest lucru:”Am lesinat si apoi m-ai lovit in piept… Cineva striga. Ceva m-a lovit in umarul stang; era o intreaga nebunie. Pluteam intr-un spatiu negru ca smoala, miscandu-ma foarte repede. Vantul imi suiera alaturi, si mai indreptam degraba catre acea frumoasa lumina arzanda. Pe cand ma miscam in mare viteza, zidurile tunelului au luat foc. Dincolo de acest tunel de flacari era un imens lac de foc arzand ca o sonda de petrol.” Apoi au aparut demonii… „Am vazut umbrele prelungi ale unor oameni miscandu-se fara tinta asemeni animalelor inchise in custile dintr-o gradina zoologica. La marginea unui deal am vazut un vechi prieten care murise mai demult (ultima data cand il zarisem il scoateau, inecat, dintr-u rau). L-am strigat :”Hei, Jim!” El s-a uita la mine fara nici o urma de zambet. Demonii au inceput sa traga de el, si a inceput sa urle. L-au tarat in putul iadului. Am fugit, dar nu aveam incotro sa ma duc. Dintr-o data, am ajuns din nou in corpul meu, in timp ce imi coseai operatia”. Inima acestui pacient s-a oprit mai tarziu a doua oara, fiind declarat mort clinic peste cateva minute.

Un alt bolnav i-a relatat doctorului Rawlings urmatoarele : ” Am fost calauzit intr-o lume a spiritelor numita iad. Acesta este un loc al pedepselor. Nu numai ca am vazut iadul, dar am si simtit chinurile tuturor celor care erau acolo. Intunecimea iadului este atat de mare incat pare sa apese asemeni unei mari presiuni. Ea ii inspira omului un simtamant disperat de singuratate. Caldura este uscata, deshidratanta. Ochii iti sunt atat de uscati incat ii simti ca niste carbuni aprinsi in cap. Limba si buzele sunt uscate si arse de intensa caldura… Singuratatea transmisa de iad nu poate fi descrisa in cuvinte.”

Numeroase incidente intamplate in spitale, avand de a face cu trairile din preajma mortii clinice au convins multe cadre medicale despre existenta unei alte vieti dupa moarte. As zice ca esenta fiecarui om continua sa existe dupa moarte, fie ca o numim suflet sau altfel, fie ca se indreapta catre rai, iad, sau un alt univers paralel…

Suflete puse pe cantar!
Preiau un articol de pe site-ul de stiri monitorulexpres.ro[1] inititulat „Suflete puse pe cantar”:
„În 1907, în urma unor experimente macabre, un doctor american a ajuns la concluzia că sufletul omului cîntăreşte 21 de grame * Teoria este contestată, însă nimeni nu a reuşit să explice ce altceva ar putea produce această scădere de greutate în momentul morţiiSe spune că, atunci cînd un om moare, sufletul său trece mai departe. Religioşii cred că părăseşte trupul şi se ridică la cer. Cu aproape 100 de ani în urmă, un doctor din Haverhill, Massachusetts, a încercat să demonstreze existenţa sufletului. Prin experimente macabre şi misterioase, susţine că a descoperit greutatea sufletului. Aproximativ 21 de grame. Articolul în care dr. Duncan MacDougall şi-a expus teoriile a fost publicat, în 1907, într-o prestigioasă revistă medicală şi a ajuns rapid în paginile ziarului New York Times.
Cu toate că experimentele sînt vechi de aproape un secol, iar concluziile lui MacDougall nu sînt luate în serios de comunitatea medicală actuală, nimeni nu a putut combate pînă acum aceste rezultate şi nici nu s-a putut explica unde dispar cele douăzeci şi unu de grame.

Un Frankenstein modern

MacDougall nu era genul de doctor care să inventeze teorii sau care să lase convingerile religioase să-i întunece judecata. Era un scoţian scund, cu ochelari cu lentile groase. Se mutase în Haverhill la vîrsta de 28 de ani. A absolvit medicina la Universitatea Boston şi a ajuns rapid directorul spitalului Stephen Henry Gale din Haverhill. Conform unor declaraţii pe care le-a dat reporterilor de la „American Medicine“, în 1907, MacDougall a decis să efectueze nişte experimente, deoarece a fost intrigat de predicatorii şi preoţii care afirmau că sufletul unei persoane nu moare odată cu trupul, ci trece mai departe, continuă să existe. Dacă este adevărat, MacDougall s-a gîndit că sufletul ar trebui să fie o entitate care ocupă un anumit spaţiu. Şi-a dat seama că, dacă ar putea măsura greutatea acestei entităţi în momentul în care părăseşte trupul, ar aduce dovezi definitive că sufletul există.

Experimente secrete

Chiar şi la începutul secolului XX, cercetările lui MacDougall erau extrem de controversate. Doctorul era criticat mai ales de preoţi, care vedeau sufletul ca pe ceva intangibil şi nu ca pe un lucru pe care-l poţi măsura ştiinţific. Cu toată opoziţia comunităţii, doctorul şi-a continuat experimentele în spitalul în care lucra. A cîntărit şase bolnavi aflaţi pe patul de moarte, exact în momentul decesului. A constatat că toţi pierdeau în clipa morţii aproximativ 21 de grame din greutatea corporală. Într-unul din cazuri, imediat după constatarea decesului, pacientul a devenit mai uşor cu 21 de grame, peste un sfert de oră şi-a revenit în greutate, ca peste alte cîteva minute să piardă din nou cele 21 de grame, definitiv. A închis datele obţinute în urma experimentelor într-un seif, timp de şase ani. Voia să fie sigur de rezultate înainte să le facă publice.

Bolnavi de tuberculoză

MacDougall a ştiut perfect cum să efectueze măsurătorile. În jurul anului 1900, a aşezat un pat de spital pe un cîntar. A cerut pacienţilor aflaţi în stagiu terminal permisiunea de a participa la experiment. I-a ales pe cei bolnavi de tuberculoză, pentru că aceştia nu se agită în momentul morţii, făcînd posibilă o cîntărire extrem de precisă. În literatura medicală, MacDougall l-a descris pe primul său pacient drept un om „cu un temperament american tipic“. Cînd momentul morţii s-a apropiat, MacDougall, ajutat de alţi patru doctori, l-au aşezat pe patul de pe cîntar. După trei ore şi 40 de minute, cîntarul, extrem de fin, a înregistrat o cădere sesizabilă. Omul murise. Cei cinci doctori au făcut calcule independente cu privire la greutatea pierdută din cauza umezelii din respiraţie, transpiraţiei, mişcărilor involuntare, evacuării de urină şi chiar a aerului expirat din plămîni. Au constatat cu toţii că bărbatul a pierdut din greutatea corporală 21 de grame, care nu puteau fi atribuite nici uneia dintre aceste cauze.

Concluzii incerte

Rezultatele lui MacDougall cu următorii pacienţi nu au fost la fel de clare. Al doilea participant la experiment a pierdut în momentul decesului altă greutate. „Contracţiile feţei au continuat aproximativ 15 minute din momentul în care a încetat să respire, făcînd extrem de dificil procesul de cîntărire“, se spune în raportul medicilor publicat în numărul din aprilie 1907 al revistei „American Medicine“. Al treilea muribund a pierdut o greutate şi mai mare. „Rezultatele obţinute prin cîntărirea celui de-al patrulea pacient nu trebuie luate în considerare, deoarece o persoană care nu era de acord cu experimentul a intervenit în setarea cîntarului“, a declarat ulterior MacDougall. La al cincilea pacient cîntărirea a dat, de asemenea, alt rezultat, iar la al şaselea, moartea a survenit prea repede, cu doar cinci minute înainte să fie aşezat pe cîntar. Astfel, doctorii nu au avut timp să seteze cîntarul.

„Cîinii nu au suflet“

Pentru a face comparaţie, doctorul american a injectat 15 cîini cu substanţe letale. Prin cîntărire, a constatat că nici unul dintre aceştia nu suferise vreo pierdere de greutate în momentul morţii. „Cîinii nu au, deci, suflet“, a concluzionat MacDougall. Nimeni nu ştie de unde a luat MacDougall cei 15 cîini. Ulterior, el a declarat ziarului Haverhill Evening Gazette că a desfăşurat aceste experimente în hambarul casei sale. Deşi multe ziare s-au grăbit să scrie că doctorul din Massachusetts a găsit dovada existenţei sufletului, MacDougall a rămas sceptic, spunînd reporterilor de la Haverhill Evening Gazette că sînt necesare mai multe studii pentru ca această teorie să aibă un suport. Doctorii din întreaga Americă au reacţionat imediat şi au analizat pînă la cel mai mic detaliu rezultatele obţinute de MacDougall. O polemică aprinsă a început în literatura medicală între acesta şi detractorii săi.

Misterul rămîne

MacDougall a murit în 1920, la vîrsta de 54 de ani. Biroul personal a rămas neatins pînă la moartea soţiei sale, Mary, în 1955. Fiul său a vîndut însă clădirea, care acum este sediul unei societăţi de asigurări. Singurul nepot al doctorului şi ultimul descendent aflat în viaţă, judecătorul John S. MacDougall Jr., a murit anul acesta, la vîrsta de 81 de ani. Soţia lui, Olivia, povesteşte că soţul său era întotdeauna amuzat cînd cineva venea în Haverhill pentru a cere informaţii cu privire la bunicul său. Amîndoi privesc activitatea acestuia cu scepticism. „Sînt soră medicală şi privesc astfel de lucruri obiectiv. Trebuie să admit însă că ideea conform căreia sufletul are greutate este extrem de interesantă. Nu vom şti pînă nu vom ajunge dincolo“, crede Olive MacDougall.

A analizat propria moarte

Duncan MacDougall şi-a descris propria moarte cauzată de un cancer la ficat. Conform ultimelor cuvinte ale doctorului, moartea sa, extrem de lentă, a fost „cea mai interesantă la care am asistat vreodată“. Curiozitatea cu privire la moarte şi suflet l-a însoţit pînă în ultimele momente din viaţă. „Dacă această stranie pierdere în greutate nu se datorează sufletului, care ne părăseşte, rămîne ca altcineva să ofere o explicaţie mai bună cu privire la acest mister“, a declarat doctorul ziarului Boston Sunday Post, în 1907. Pînă astăzi, nimeni nu a putut explica ştiinţific dispariţia celor 21 de grame.

„21 de grame“

• Teoriile lui MacDougall au fost abordate în recent oscarizata peliculă „21 de grame“. Scenaristul Guillermo Arriaga foloseşte principiile lui MacDougall într-un film despre modul în care un accident de maşină afectează vieţile a trei personaje legate de un fir invizibil. Motto-ul filmului este: „Se spune că atunci cînd murim pierdem în greutate 21 de grame. Greutatea unei monezi de 500 de lei, a unei privighetori, a unui baton de ciocolată – şi probabil a sufletului uman“. Aproape fiecare secvenţă din „21 de grame“ a fost filmată cu o cameră manuală, iar rezultatul a fost sporirea sentimentului de tensiune. Regizorul a preferat această metodă datorită „proximităţii“, a sentimentului că orice se poate întîmpla. „Cele 21 de grame care dau titlul filmului nu sînt reprezentate vizual. Cu toate acestea, toate personajele filmului sînt la un pas de moarte, sau se confruntă cu moartea celor apropiaţi. Moartea este cea care îi împinge să-şi continue existenţa. Prin moarte, ei descoperă viata“, a declarat regizorul Alejandro Gonzalez Inarritu. Benicio del Toro (foto sus) şi Naomi Watts au fost nominalizaţi pentru prestaţia lor din acest film la premiile Oscar din acest an.

Pierdem oase

• Muşchii reprezintă aproape jumătate din greutatea corpului omenesc. Cînd ne naştem, scheletul nostru este format din 305 oase. În momentul în care ajungem la maturitate, acelaşi schelet este format însă din doar 206 oase. Explicaţia este faptul că, pe măsură ce creştem, anumite oase se unesc pentru a forma un singur os. Cele 206 oase ale corpului cîntăresc aproximativ 10 kilograme.

Unde e sediul sufletului?

• Pînă în secolul trecut, se spunea că glanda pineală este cel de-al treilea ochi, că este sediul sufletului. Filosoful şi matematicianul Rene Descartes numea epifiza (glanda endocrină aşezată la baza creierului) „sediul sufletului“. Masonii cred că sufletul sălăşluieşte în inimă, la fel ca egiptenii care credeau că Osiris le cîntăreşte sufletul la plecare în lumea cealaltă cu o balanţă. Pe celălalt taler era aşezată pana lui Maat, zeiţa dreptăţii. În mitologia ebraică, sîngele era considera lichidul prin care circulă sufletul. Vechii greci, prin Hipocrate, aveau credinţa că sîngele este identic cu sufletul.

Materie necunoscută

• Doctorul Duncan MacDougall   afirmă că, dacă există un suflet care există separat de creier şi de trup, atunci acesta trebuie să ocupe un spaţiu fizic şi să aibă greutate, iar această greutate poate fi măsurată. Ştiinţa ne spune că materia care ocupă spaţiu este de trei feluri: solidă, lichidă sau gazoasă. În toate formele, este afectată de forţa gravitaţională. MacDougall crede că sufletul aparţine altei categorii, una pe care noi nu o cunoaştem încă.

Fotografia sufletului

• Sufletul nu numai că poate fi cîntărit, dar poate fi şi văzut. Sînt numeroase relatările despre imagini ale celor aflaţi în pragul morţii. Acestea sînt văzute mai ales de rudele muribundului, care nu se află în preajma acestuia, ci chiar la distanţe de mii de kilometri. Răposaţii „se arată“ celor vii sub formă de spectre care au fost deseori surprinse de camerele video fără a primi o explicaţie plauzibilă. Thelma Moss, profesor de psihologie la Universitatea Los Angeles din California (U.C.L.A.), scria în 1979 că aura fiinţelor vii, surprinsă de aparatul de fotografiat şi despre care se ştie că e o reflectare a biocîmpului, ar fi „o fotografie a sufletului“.

Românul care a explicat viaţa

• Academicianul Eugen Macovschi (1906-1985) a pus în evidenţă existenţa biostructurii, cîntărind animale muribunde în incinte perfect etanşe. El a descoperit că biostructura este proprie numai celulelor vii. Substanţele organice integrate în biostructură au o altă comportare faţă de substanţele organice din laborator. Cînd celula moare, biostructura se transformă în materie obişnuită, nevie. Această transformare ar putea fi însoţită de pierderea celor 21 de grame. Mai mult, viaţa este caracterizată de prezenţa unei matrici energo-informaţionale; această structură nesubstanţială a fost pusă în evidenţă prin aparate speciale (prin electronografie şi efect Kirlian). Obiectele nevii nu au matrice energo-informaţională. În anul 1980, K. Foster, J. J. Wolesewich şi J. J. Tuker au confirmat prin ample investigaţii microscopice teoria biostructurii formulată de Macovschi în 1958. Descoperirea românului, făcută într-un laborator obişnuit, a fost observată, abia peste 20 de ani, cu un microscop electronic de înaltă precizie şi greu de 10 tone.

Lucrare despre suflet

• Mary Roach, cercetătoarea care a scris, în 2003, cartea intitulată „Curiozităţile cadavrelor omeneşti“, a studiat în amănunt datele obţinute de MacDougall. Din cîte a aflat, nimeni nu a încercat pînă acum să repete experimentele doctorului din Haverhill. Probabil pentru că nici un om de ştiinţă de renume nu ia în serios descoperirile acestuia. „Este absurd să crezi că sufletul este ceva ce poate fi cîntărit. Ar fi probabil destul de greu să găseşti finanţare pentru un asemenea proiect“, crede Roach. Cu toate acestea, scriitoarea nu a găsit încă un om de ştiinţă care să poată explica clar ce reprezintă cele 21 de grame. Roach a intervievat mai mulţi experţi, incluzînd cercetători care studiază metabolismul. Nici unul nu a putut explica fenomenul prin care pacienţii lui MacDougall pierdeau în greutate exact în momentul morţii. „Dacă doctorul avea un cîntar ruginit, s-ar explica totul. Altfel, este un mare mister“, conchide Roach.„Cercetătorul suedez, medicul Nills Jakobson, a avut recent lugubra idee de a cîntări o serie de muribunzi în momentul fatal. El a constatat pe macabrele indicatoare ale cîntarului său că, indiferent de sex sau de vîrstă, trupul uman pierde invariabil 21 de grame în clipa morţii. În conferinţa de presă organizată, Nills Jakobson a declarat că aceasta este greutatea sufletului. Vasăzică 21 de grame!“”

Preiau un articol de pe site-ul privireinviitor.ro[2] intitulat „Dovada stiintifica a existentei sufletului”:

„Un grup de cercetatori din Iasi aduc o davada a existentei corpurilor noastre astrale cat si o

explicatie a modului lor de functionare.

Lucrarea are ca scop stabilirea conexiunilor între informaţii ştiinţifice furnizate recent pe calea ştiinţei medicină şi informaţii furnizate pe calea religiei, în trecut, prezentul şi viitorul acestor domenii bazate pe cunoaşterea şi stăpînirea fenomenelor naturii şi a firii omului.

Analiza unor vechi sintagme şi simboluri religioase (crucea, caduceul,ochiul înscis într-un triunghi isoscel, semnulcu trei axe centrate , cu sensde rotație sau braţe spre dreapta și stînga, literele alfa α şi omega ω, cercurile înscrise şi tangente toate într-un punct etc) se regăsesc şi în domenii de vîrf ale ştiinţei (biofotonica, bionica, laserii, biochimia, cristalele lichide, electronica, informatica), domenii care stau la baza Teoriei Laserilor Naturali şi Teoriei Laserilor Biologici, şi conduc la concluzia că înaintea noastră au existat civilizaţii şi însuşi Iisus Hristos, au cunoscut un mare adevăr şi anume că sistemelor biologice ale lumii vii, ca şi sistemele cosmice sunt organizate pe principii laser holografice, au cunoscut puterea, energiile şi informaţiile optice nebănuite ale bioluminiscenţei, pe care au denumit-o ”lumină din lumină”, şi că unificarea energiilor emise de toate fiinţele vii din univers duc la obţinerea a două forţe supreme, denumite Dumnezeu şi Lucifer.

Azi spunem spune că datorită ştiinţei am putut corecta multe erori ştiinţifice precum mecanismul fotografic al vederii şi natura bioluminiscenţei (BL) umane/ animale/ vegetale ş.a . În prezent considerăm bioluminiscenţa (BL) ca fenomen laser holografic, radiaţie ultraslabă de radiaţie emisă de sistemele biologice moleculare fosfat –apă –oxigen molecular din celule, care ordonează sistemele biologice, activează mecanismul biofotonic al proceselor biologice de codificare genetică, schimbul transmembranar de substanţe, potenţialul electric şi magnetic, diviziunea şi diferenţierea celulară, creşterea şi dezvoltarea normală sau anormală a corpului, simetria organelor din corpul uman, permite sincronizarea acţiunii celulelor aflate pe acelaşi front de undă. Atunci cînd organismele lucrează sincronizat, cîştigă proprietăţi deosebite pentru fiecare nivel de organizare, cu caracteristice pentru fiecare sistem biologic. Mai mult acele civilizaţii au recunoscut existenţa formelor de sisteme biologice superioare omului (social, planetar, galactic şi universal-Dumnezeu), fapt de care azi abia dacă suntem conştienţi, fiind în afara percepţiei noastre directe.

Am identificat pînă în prezent: existenţa a zece tipuri de sisteme laser biologice (SLB): sistemul laser biologic (SLB) molecular semiconductor de tip special (pentru temperaturi mari şi mici) – fosfat apă-oxigen molecular ( complex prezent în compuşi macroergici ATP, UTP, CTP, AMP etc, sisteme tampon fosfat diacid de potasiu sau KDP, în enzime), SLB membranar (fosfolipide, fosfoproteine, fosfoglucide), SLB nuclear (ARN/ ADN), SLB celular , SLB organ (ochii, urechile, pielea, nasul, limba şi organele vocale laringele), SLB organism; SLB social, SLB planetar, SLB galactic, SLB universal –Dumnezeu).
Aceste sisteme SLB transformă energiile-informaţiile externe (lumină, temperatură, sunete, presiune, pH, câmp electric şi câmp magnetic) în bioluminiscenţa (BL)- datorită asocierii dintre substanţa activă laser şi sistemul de cristale lichide (termotrope şi liotrope), şi prezenţei de activatori sau inhibitori de luminiscenţă, care modelează energia şi informaţia BL.

Cele zece tipuri de sisteme biologice au dimensiuni variate, de la microscopice la macroscopice şi îndeplinesc condiţiile laser: au lungimea rezonatorului laser egală cu un număr întreg de semilungimi de undă; dimensiunea sursei de lumină proprii (SLB) este punctiformă faţă de lungimea de undă a radiaţiei emise; orice tip de energie externă este transformată în BL, care are caracteristici de radiaţie laser: dispersie monocromatică în mediul de apă intracelulară, polarizare totală (dextrogiră pentru galben –verde, şi levogiră pentru albastru-violet-roşu), direcţionare spre focarele celulare/ ale organelor; modelare energetică în mediile neliniare – prin amplificare energetică-conform regulii antiStokes din optica neliniară (cu trecere din vizibil în spectrul ultraviolet), sau diminuare energetică conform regulii Stokes (cu trecere din vizibil în spectrul infraroşu).

La nivelul omului se întîlnesc şase nivele de energie – informaţie ale bioluminiscenţei BL, care permit ca fenomenul laser biologic să întreţină sincronizat atît procesele biologice BEMF, cît şi procesele psihice bazate pe proprietăţile BL. Astfel BL întreţine mecanismul biofotonic, laser holografic al: vederii, memoriei, gândirii, conştiinţei, bioritmurile, creşterea şi dezvoltarea, aspectele normale sau patologice de morfologie, şi fiziologie umană. Starea de conştienţă este asociată cu sensul de propagare al BL, sens determinat de prezenţa sau absenţa sursei de energie externă şi de gradul de încărcare internă cu energie BL. Astfel pe timpul stării de veghe are loc transmiterea BL de la organele de simţ prin sistemul nervos către toate celulele din corp, şi acumularea unei părţi de energie în apa din sînge şi celule, în compuşii macroergici, şi la nivelul creierului – determină starea de conştienţă -asociată cu starea de veghe, cu amplificarea inconştientă a BL şi acumularea BL în organe. Noaptea, în lipsa surselor externe de lumină şi energie, ca în timpul somnului, se produce descărcarea energiei optice din apa şi compuşii macroergici celulari, şi inversarea sensului de propagare- ceea ce duce la refacerea unor compuşi organici ai organismului, şi obţinerea stării de inconştienţă totală sau parţială, deoarece unele vise (holograme optice/ acustice nocturne) se ţin minte.

Creierul lucrează şi noaptea, rezolvând problemele puse ziua, în starea de veghe, ceea ce are mare importanţă pentru gradul de utilizare a creierului considerat mic, dar care acum – se dublează. Există variante date de starea de oboseală, cînd unele grupe celulare pot continua activitatea, pe cînd altele nu, creînd tulburări de conştienţă şi neuro-motorii.

Cu ajutorul biofotonicii şi bionicii am construit primul ochi bionic din lume destinat studiului mecanismului vederii, şi am demonstrat faptul că ochiul uman este anatomic un sistem laser bifocal cu sistem holografic intermediar, iar imaginea dată de el este o hologramă, în poziţie dreaptă, în culori, în dinamică, corectînd astfel o eroare medicală veche- conform căreia ochiul era considerat sistem de tip fotografic, model cu multe erori, neconcordanţe cu anatomia reală a ochiului şi maculei (corneea şi macula, cunt calote sferice –meniscuri divergente şi au focare proprii, care răstoarnă imaginea de 2 ori, iar cristalinul fiind plasat între faţele anterioare ale corneei şi focarele corneei – nu influenţează poziţia imaginii, ci face corecţia aberaţiilor de formă şi culoare.

Datorită nanotehnologiei, bionicii şi biofotonicii se pot dezvolta în perspectivă toate domeniile fizicii – medicinei – religiei, domenii conciliate datorită Teoriei Laserilor Biologici, care susţine conştient existenţa lui Dumnezeu, cel Nevăzut, a cărui prezenţă o simţim în fiecare fiinţă de lîngă noi, noi toţi fiind după chip şi asemănare la fel cu Dumnezeu – sisteme laser biologice – animate de BL, dar Dumnezeu este energia şi informaţia supremă, focar al energiei BL emise de toate tipurile de fiinţe din Univers, este bioluminiscenţă la puterea a zecea, fenomen laser biologic sau ”lumină din lumină”.

Energia electrică, energia magnetică, biochimică şi fenomene laser (holografice, termice, plasma laser etc) însoţesc bioluminiscenţa în fiecare din cele zece tipuri de sisteme. Doar energia nucleară poate distruge ordinea unui sistem, ordine introdusă de bioluminiscenţă din momentul nașterii lui, ”născut, iar nu făcut”.
Vechi dogme cad în faţa măreţiei fenomenului de bioluminiscenţă, iar religia trebuie repusă pe baze noi, reale, pentru care tot ea a păstrat un sîmbure de ştiinţă, uitînd în schim formulele. Iniţiaţii care au deţinut secretele ştiinţifice ale lumii au murit, dar se nasc noi iniţiaţi, care trebuie să pună bazele unei lumi mai drepte, mai bune, de cinste şi onoare, de frumuseţe nepătată, şi oameni cu sufletul curat.

In Romania există un colectiv de biofotonică, din care fac parte, şi care a adîncit studiul acestor probleme şi care va continua să aducă în faţa lumii noi rezultate de excepţie. Formele de bioluminiscenţă emisă de sisteme biologice superioare omului încă nu sunt cercetate, dar aşteaptă ca timpul să le rezolve, şi oameni înţelepţi să le înţeleagă puterea şi foloasele.

Manu Mariana Daniela
Doctor în biologie, medic specialist MG,
Universitatea Apollonia Iaşi”

SURSE

1. http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&a=citeste&p=tematic&s_id=28087

2. http://www.privireinviitor.ro/articole/1-dovada-stiintifica-a-existentei-sufletului.html

Related Posts

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro