Stalpul lui Ashoka din New Delhi (India) – nu rugineste niciodata, fiind realizat printr-o tehnologie metalurgica avansata de catre arienii vedici

by Stâlpul lui Ashoka se află în curtea unui templu din New Delhi (India), în faţa unei porţi monumentale în stil arab. Cu o vechime estimată la 1.600 de ani, acest stâlp are o înălţime de aproximativ şapte metri, (fiind înfipt 93 cm în pământ), un diametru de 42 cm […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Stâlpul lui Ashoka se află în curtea unui templu din New Delhi (India), în faţa unei porţi monumentale în stil arab. Cu o vechime estimată la 1.600 de ani, acest stâlp are o înălţime de aproximativ şapte metri, (fiind înfipt 93 cm în pământ), un diametru de 42 cm la bază şi 32 cm la vârf, iar greutatea sa este de 6 tone, după cum indică rezultatele măsurătorile publicate în revista Inforespace din Bruxelles.

Stâlpul este turnat dintr-o singură forjă, ceea ce pentru dimensiunile sale foarte mari reprezintă deja un indiciu al unei metalurgii avansate. Ceea ce a făcut însă ca acest stâlp să devină faimos în întreaga lume este faptul că el nu a ruginit absolut deloc niciodată în ciuda influenţei specifice a musonilor din acea regiune a Indiei. Acest stâlp de fier se menţine intact pentru că aliajul din care este realizat are o compoziţie extrem de complexă, ce îl face să nu poată fi erodat nici măcar de poluarea acidă.

Stalpul lui Ashoka

Publicistul francez Jaques Scornaux a prezentat un studiu metalurgic de specialitate, a cărui concluzie afirmă că: „Trebuie să ne explicăm inalterabilitatea acestui material numai printr-o puritate excepţională, a cărei realizare este inaccesibilă celei mai avansate tehnici pe care o avem astăzi.”

Cu toate acestea, enigma stâlpului nu este încă nici pe departe rezolvată, întrucât analizele metalurgice au arătat că materialul stâlpului are totuşi o eterogenitate neaşteptat de mare: carbon 0,15 %, fosfor 0,18 %, siliciu, cupru, nichel în doze infime, dar şi oxizi de fier, care ar fi putut – conform ştiinţei noastre – să conducă inevitabil la amplificarea reacţiilor de oxidare.

Cine şi cum a construit acest stâlp de fier, într-un mod pe care tehnologia actuală nu îl poate reproduce? Am fi spus că indienii de acum 1600 de ani abia descoperiseră metalurgia… Conform anumitor analize realizate la Universitatea Hyderabad, precum şi la Institutul Srimaharshi din India, se pare chiar că tradiţiei vedice nu-i era străină nanotehnologia!

Nevoiţi să dea totuşi o explicaţie convenţională, oficialii spun că stâlpul a fost mereu uns cu ulei în urma repetatelor ritualuri, ceea ce I-ar fi ferit de rugină. Aceasta este însă o explicaţie absolut naivă, mai ales dacă avem în vedere faptul că stâlpul respectiv nu a fost nici integral şi nici permanent acoperit cu ulei în cei peste 1600 de ani de când se află amplasat acolo, iar pe de altă parte, dispozitivele contemporane ce conţin fier şi lucrează mereu în baie de ulei sunt departe de a se bucura de o asemenea fiabilitate.

Interesant este că atât în India cât şi în Nepal există încă numeroase alte obiecte de cult care au aceeaşi enigmatică proprietate de a nu oxida absolut deloc. Deşi exemplul Stâlpului lui Ashoka a fost poate ceva mai mult mediatizat, au fost descoperite însă – aşa cum vom vedea în capitolul următor obiecte foarte complexe de metal ce sunt cu mult mai vechi şi mai enigmatice decât acest stâlp, vechimea lor fiind estimată la sute de mii sau chiar milioane de ani, în perioade când conform istoriei oficiale, pe Pământ nu exista viaţă inteligentă, iar omul nici măcar nu apăruse.

SURSE

  1. Marvin White – „Istoria interzisa a omenirii”.
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Zamolxe România (DZR)

Despre Departamentul Zamolxe România (DZR)

Departamentul Zamolxe România (DZR) - Conspirații, Mistere, Paranormal, Extraterestri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dzr.org.ro